Secţiunea 3 - Infrastructura de transport maritim şi spaţiul maritim european - Regulamentul 1679/13-iun-2024 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 5 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 3:Infrastructura de transport maritim şi spaţiul maritim european
Art. 25: Componente ale infrastructurii
(1)Spaţiul maritim european conectează şi integrează componentele maritime descrise la alineatul (2) cu reţeaua terestră prin crearea sau modernizarea rutelor de transport maritim pe distanţe scurte şi prin dezvoltarea porturilor maritime de pe teritoriul statelor membre, precum şi a conexiunilor lor cu hinterlandul, inclusiv a zonei geografice a regiunilor ultraperiferice, astfel încât să se asigure o integrare eficientă, viabilă şi durabilă cu alte moduri de transport.
(2)Spaţiul maritim european constă în:
a)infrastructura de transport maritim în zona portuară a reţelei centrale şi a reţelei globale, inclusiv conectivitatea cu hinterlandul;
b)acţiuni cu beneficii extinse care nu sunt legate de anumite porturi şi de care spaţiul maritim european şi industria maritimă beneficiază în mare măsură, cum ar fi sprijinirea activităţilor care asigură navigabilitatea pe tot parcursul anului (spargerea gheţii), facilitarea tranziţiei către un transport maritim durabil, îmbunătăţirea sinergiilor dintre transporturi şi energie, printre altele prin promovarea rolului porturilor ca noduri energetice şi prin sprijinirea tranziţiei energetice, şi sistemele TIC în domeniul transporturilor şi studiile hidrografice; şi
c)promovarea legăturilor de transport maritim pe distanţe scurte durabile şi reziliente, în special a celor care concentrează fluxurile de mărfuri pentru a reduce costurile externe negative, cum ar fi emisiile şi congestionarea generate de transportul rutier în cadrul Uniunii, precum şi a celor care îmbunătăţesc accesul la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice prin crearea sau modernizarea unor servicii maritime durabile, regulate şi frecvente.
(3)Infrastructura de transport maritim menţionată la alineatul (2) litera (a) cuprinde, în special:
a)porturi maritime, inclusiv infrastructura necesară pentru operaţiuni de transport în interiorul zonei portuare;
b)infrastructura portuară de bază, cum ar fi bazine interioare, pereţi de chei, dane, platforme, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri şi terenuri recuperate din mare;
c)canale maritime;
d)dispozitive de asistenţă la navigaţie;
e)căi de acces în port, şenale navigabile şi ecluze;
f)diguri sparge-val;
g)conexiunile porturilor cu reţeaua transeuropeană de transport;
h)sisteme TIC în domeniul transporturilor, inclusiv EMSWe şi VTMIS;
i)infrastructura legată de combustibili alternativi;
j)echipamente asociate, printre care se numără, în special, echipamente pentru gestionarea traficului şi a încărcăturilor, pentru reducerea efectelor negative asupra mediului, inclusiv pentru operaţiunile "fără deşeuri" şi pentru măsurile privind economia circulară, pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, pentru reducerea zgomotului şi utilizarea combustibililor alternativi, precum şi echipamente care asigură navigabilitatea pe tot parcursul anului, inclusiv cele pentru spargerea gheţii, pentru prospectări hidrologice, precum şi pentru dragare şi protejarea portului şi a căilor de acces în port; şi
k)infrastructură care facilitează activităţile portuare legate de energia din surse regenerabile, inclusiv parcurile eoliene offshore.
(4)Pentru a face parte din reţeaua globală, un port maritim îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)volumul său anual total al traficului de pasageri depăşeşte 0,1 % din volumul total anual al traficului de pasageri din toate porturile maritime ale Uniunii, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
b)volumul său anual total de mărfuri manipulate, fie în vrac, fie individual, depăşeşte 0,1 % din volumul total anual corespunzător al mărfurilor manipulate în toate porturile maritime ale Uniunii, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
c)volumul său anual total de mărfuri manipulate, în vrac şi/sau individual, depăşeşte anual 500 000 de tone, iar contribuţia sa la diversificarea aprovizionării cu energie a UE şi la accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile este una dintre activităţile principale ale portului, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
d)este situat pe o insulă şi reprezintă singurul punct de acces la o regiune NUTS 3 din reţeaua globală în înţelesul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1059/2003; sau
e)este situat într-o regiune ultraperiferică sau periferică, în afara unei suprafeţe cu raza de 200 de km faţă de cel mai apropiat port din reţeaua globală.
Art. 26: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că:
a)infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în porturile maritime din cadrul reţelei globale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804;
b)porturile maritime din cadrul reţelei globale sunt echipate cu infrastructura necesară pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu a navelor în porturi, în special instalaţii de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului (51);
(51)Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalaţiile portuare de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE şi de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).
c)Sistemele VTMIS şi SafeSeaNet sunt implementate în conformitate cu Directiva 2002/59/CE; şi
d)ghişeele unice naţionale în domeniul maritim sunt implementate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1239.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050:
a)porturile maritime din cadrul reţelei globale cu un volum anual total al mărfurilor de peste 2 milioane de tone sunt conectate la infrastructura feroviară şi rutieră şi, acolo unde este posibil, la căile navigabile interioare; cifra de referinţă pentru acest volum total fiind reprezentată de cea mai recentă medie calculată pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
b)orice port maritim din cadrul reţelei globale care deserveşte traficul de marfă oferă cel puţin un terminal multimodal de marfă care este deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii;
c)canalele maritime, şenalele navigabile şi estuarele care fac legătura între două mări sau care oferă acces de la mare la porturile maritime corespund cel puţin căilor navigabile interioare ce îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 23; şi
d)porturile maritime din cadrul reţelei globale conectate la căile navigabile interioare sunt echipate cu o capacitate de manipulare a mărfurilor pentru navele de navigaţie interioară.
Obligaţia de a asigura conexiunea menţionată la litera (a) de la primul paragraf nu se aplică în cazul în care constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică o astfel de conexiune.
(3)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatul (2) din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 27: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală
(1)Statele membre se asigură că infrastructura de transport maritim a reţelei centrale respectă dispoziţiile articolului 26 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că infrastructura de transport maritim a reţelei centrale îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 26 alineatul (2) până la 31 decembrie 2030.
(3)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatul (2) pe baza unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, a rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau a impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 28: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii maritime şi pentru spaţiul maritim european
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura maritimă şi de spaţiul maritim european, în plus faţă de priorităţile stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)îmbunătăţirea accesului maritim, cum ar fi diguri sparge-val, canale maritime, şenale navigabile, ecluze, dragare şi asistenţă la navigaţie;
(b)construirea sau modernizarea infrastructurii portuare de bază, cum ar fi bazine interioare, infrastructură pentru combustibili alternativi, pereţi de chei, dane, platforme, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri şi terenuri recuperate din mare;
(c)îmbunătăţirea infrastructurii care interconectează diferitele moduri de transport, a echipamentelor şi a sistemelor menţionate la articolul 37 literele (a), (b) şi (d); precum şi modernizarea şi extinderea capacităţii infrastructurii feroviare necesare pentru operaţiunile de transport în zona portuară sau în apropierea acesteia, dacă acest lucru este necesar pentru conectarea la reţeaua feroviară transeuropeană;
(d)îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă, securitate, eficienţă şi durabilitate;
(e)introducerea şi promovarea de noi tehnologii şi inovaţii, precum şi de combustibili din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
(f)îmbunătăţirea rezilienţei lanţurilor logistice şi a comerţului maritim internaţional, inclusiv în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice;
(g)adoptarea măsurilor de reducere a zgomotului şi de asigurare a eficienţei energetice;
(h)promovarea navelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute care deservesc şi efectuează legături de transport maritim pe distanţe scurte şi elaborarea măsurilor vizând îmbunătăţirea performanţei de mediu a transportului maritim în vederea optimizării escalelor în port şi a lanţului de aprovizionare, în conformitate cu cerinţele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii sau al acordurilor internaţionale relevante, cum ar fi utilizarea programelor de stimulare ecologică;
(i)acţiuni legate de promovarea unor acţiuni cu beneficii extinse şi a unor legături de transport maritim pe distanţe scurte în contextul spaţiului maritim european, inclusiv promovarea unui acces mai bun la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice;
(j)promovarea transportului cu feribotul cu emisii zero şi cu emisii scăzute ca mod durabil de transport de pasageri;
(k)acţiuni menite să crească ponderea transportului de marfă, inclusiv pentru legăturile de transport maritim pe distanţe scurte, care se transferă de la transportul rutier şi aerian la transportul maritim sau pe căile navigabile interioare şi la transportul feroviar, pentru a reduce costurile externe negative, cum ar fi emisiile şi congestionarea traficului; şi
(l)îmbunătăţirea accesului la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice.