Capitolul ii - PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
CAPITOLUL II:PRECAUŢIA PRIVIND CLIENTELA
Art. 10
(1)Statele membre interzic instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime, de carnete de economii anonime sau de casete de valori anonime. Statele membre impun în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor anonime, ai carnetelor de economii anonime sau ai casetelor de valori anonime existente să fie supuşi măsurilor de precauţie privind clientela până la 10 ianuarie 2019 şi, în orice caz, înainte ca respectivele conturi, carnete de economii sau casete de valori să fie folosite în vreun fel.

(2)Statele membre iau măsuri de prevenire a utilizării abuzive a acţiunilor la purtător şi a warantelor pe acţiuni la purtător.
Art. 11
Statele membre se asigură că entităţile obligate aplică măsuri de precauţie privind clientela în următoarele cazuri:
(a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
(b)atunci când efectuează o tranzacţie ocazională:
(i)în valoare de cel puţin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele; sau
(ii)care constituie un transfer de fonduri astfel cum este definit în articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) în valoare de peste 1 000 EUR;
(1)Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).
(c)în cazul persoanelor care comercializează bunuri, atunci când efectuează tranzacţii ocazionale în numerar în valoare de cel puţin 10 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
(d)în cazul furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, în momentul colectării câştigurilor, în momentul punerii unei mize ori în ambele cazuri atunci când efectuează tranzacţii în valoare de cel puţin 2 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
(e)atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, independent de orice derogare, exceptare sau prag;
(f)atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau suficienţa datelor de identificare a clientului obţinute anterior.
Art. 12
(1)Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) şi de la articolul 14, pe baza unei evaluări corespunzătoare a riscurilor care să demonstreze existenţa unui risc scăzut, statele membre pot permite entităţilor obligate să nu aplice anumite măsuri de precauţie privind clientela cu privire la moneda electronică în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare de atenuare a riscurilor:
a)instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 EUR pentru operaţiunile de plăţi lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv;

b)suma maximă depozitată electronic nu depăşeşte 150 EUR;

c)instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziţiona bunuri sau servicii;
d)instrumentul de plată nu poate fi finanţat cu monedă electronică anonimă;
e)emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacţiilor sau a relaţiei de afaceri pentru a permite depistarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.
[textul din Art. 12, alin. (1), litera E. din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 09-iul-2018 de Art. 1, punctul 7. din Directiva 843/30-mai-2018]
(2)Statele membre se asigură că derogarea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depăşeşte 50 EUR sau în cazul tranzacţiilor de plată la distanţă, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (*), în cazul în care suma plătită depăşeşte 50 EUR pe operaţiune.
(*)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, şi de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(3)Statele membre se asigură că instituţiile de credit şi instituţiile financiare care prestează servicii de acceptare a operaţiunilor de plată acceptă plăţile efectuate cu carduri preplătite anonime emise în ţări terţe doar în cazul în care astfel de carduri îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute la alineatele (1) şi (2).
Statele membre pot decide să nu accepte pe teritoriul lor plăţi efectuate prin utilizarea de carduri preplătite anonime.

Art. 13
(1)Măsurile de precauţie privind clientela cuprind:
a)identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza documentelor, a datelor sau a informaţiilor obţinute dintr-o sursă sigură şi independentă, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică, a serviciilor de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante;
(*)Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

b)identificarea beneficiarului real şi adoptarea unor măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea obligată să aibă certitudinea că ştie cine este beneficiarul real, inclusiv, în ceea ce priveşte persoanele juridice, fiduciile, societăţile, fundaţiile şi construcţiile juridice similare, adoptarea unor măsuri rezonabile pentru a înţelege structura de proprietate şi de control a clientului; În cazul în care beneficiarul real identificat ocupă o funcţie de conducere de rang superior, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (6) litera (a) punctul (ii), entităţile obligate iau toate măsurile rezonabile necesare pentru a verifica identitatea persoanei fizice care ocupă funcţia de conducere de rang superior şi ţin evidenţa măsurilor luate şi a eventualelor dificultăţi întâmpinate în timpul procesului de verificare.

c)evaluarea şi, după caz, obţinerea de informaţii privind scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri;
d)realizarea unei monitorizări continue a relaţiei de afaceri, inclusiv examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a asigura că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile entităţii obligate referitoare la client, la profilul activităţii şi la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt actualizate.
La aplicarea măsurilor menţionate la literele (a) şi (b) din primul paragraf, entităţile obligate verifică, de asemenea, dacă o persoană care pretinde că acţionează în numele clientului este autorizată în acest sens şi identifică şi verifică identitatea persoanei respective.
(2)Statele membre se asigură că entităţile obligate aplică fiecare dintre cerinţele de precauţie privind clientela prevăzute la alineatul (1). Cu toate acestea, entităţile obligate pot stabili amploarea măsurilor respective în funcţie de risc.
(3)Statele membre impun entităţilor obligate să ia în considerare cel puţin variabilele prevăzute în anexa I atunci când evaluează riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(4)Statele membre se asigură că entităţile obligate pot demonstra autorităţilor competente sau organismelor de autoreglementare că măsurile sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care au fost identificate.
(5)În cazul asigurărilor de viaţă sau al altor tipuri de asigurări legate de investiţii, statele membre se asigură că, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela impuse în ceea ce priveşte clientul şi beneficiarul real, instituţiile de credit şi instituţiile financiare aplică următoarele măsuri de precauţie privind clientela în cazul beneficiarilor de poliţe de asigurare de viaţă şi de alte poliţe de asigurare legate de investiţii, de îndată ce beneficiarii sunt identificaţi sau desemnaţi:
a)în cazul beneficiarilor care sunt persoane sau construcţii juridice identificate după nume, consemnarea numelui persoanei;
b)în cazul beneficiarilor desemnaţi după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obţinerea unor informaţii suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât instituţia de credit sau instituţia financiară să fie sigură că, la momentul plăţii, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului.
În cazurile menţionate la literele (a) şi (b) din primul paragraf, verificarea identităţii beneficiarilor are loc la momentul plăţii. În caz de atribuire, totală sau parţială, a unei asigurări de viaţă sau a unui alt tip de asigurare legată de investiţii către un terţ, instituţiile de credit şi instituţiile financiare care au cunoştinţă de atribuirea respectivă identifică beneficiarul real la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică sau către construcţia juridică care primeşte, pentru beneficiul propriu, valoarea poliţei cedate.
(6)În cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcţii juridice similare care sunt desemnaţi în funcţie de caracteristici particulare sau de categorie, o entitate obligată obţine informaţii suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.
Art. 14
(1)Statele membre impun ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real să aibă loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei. Ori de câte ori încep o nouă relaţie de afaceri cu o entitate corporativă sau o altă entitate juridică, cu o fiducie sau cu o construcţie juridică cu o structură sau funcţii similare fiduciilor (denumită în continuare "construcţie juridică similară") care sunt supuse obligaţiei înregistrării informaţiilor privind beneficiarul real în temeiul articolelor 30 sau 31, entităţile obligate obţin o dovadă a înregistrării sau un extras din registru.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real să se realizeze în timpul constituirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe practicile comerciale normale şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, procedurile respective se realizează cât mai curând posibil după contactul iniţial.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite deschiderea unui cont la o instituţie de credit sau o instituţie financiară, inclusiv conturi care permit tranzacţii cu valori mobiliare, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a cerinţelor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b).
(4)Statele membre impun ca, în cazul în care nu este în măsură să respecte cerinţele de precauţie privind clientela stabilite la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) sau (c), entitatea obligată să nu realizeze nicio tranzacţie printr-un cont bancar, să nu stabilească nicio relaţie de afaceri şi să nu realizeze nicio tranzacţie, precum şi să înceteze relaţia de afaceri şi să aibă în vedere transmiterea către unitatea de informaţii financiare a unui raport privind tranzacţii suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 33.
Statele membre nu aplică primul paragraf notarilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali numai în măsura în care aceştia evaluează situaţia juridică a clientului sau îndeplinesc sarcina de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea acestor proceduri.
(5)Statele membre solicită ca entităţile obligate să aplice măsurile de precauţie privind clientela nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi, atunci când este cazul, clienţilor existenţi, în funcţie de risc sau atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă sau în cazul în care entitatea obligată are în cursul anului calendaristic relevant datoria legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarul (beneficiarii) real (reali), sau dacă entitatea obligată are această obligaţie în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului (*).
(*)Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

Art. 15
(1)În cazul în care un stat membru sau o entitate obligată identifică domenii cu risc redus, statul membru respectiv poate permite entităţilor obligate să aplice măsuri de precauţie simplificată privind clientela.
(2)Înainte de a aplica măsuri de precauţie simplificată privind clientela, entităţile obligate se asigură că relaţia de afaceri sau tranzacţia prezintă un grad de risc redus.
(3)Statele membre se asigură că entităţile obligate efectuează o monitorizare suficientă a tranzacţiilor şi a relaţiilor de afaceri, pentru a permite depistarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.
Art. 16
La evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului legate de tipuri de clienţi, zone geografice, precum şi de anumite produse, servicii, tranzacţii sau canale de distribuţie, statele membre şi entităţile obligate iau în considerare cel puţin factorii caracteristici situaţiilor cu un risc potenţial redus prevăzuţi în anexa II.
Art. 17
Până la 26 iunie 2017, AES emit ghiduri, adresate autorităţilor competente şi instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luaţi în considerare şi la măsurile care trebuie adoptate în situaţiile în care sunt adecvate măsuri de precauţie simplificate privind clientela. Începând cu 1 ianuarie 2020, ABE emite, după caz, astfel de ghiduri. Se ţine cont în special de natura şi dimensiunea activităţii şi, în măsura în care este adecvat şi proporţional, se prevăd măsuri specifice.

Art. 18
(1)În cazurile menţionate la articolele 18a-24, precum şi în alte cazuri de risc crescut identificate de statele membre sau de entităţile obligate, statele membre solicită entităţilor obligate să aplice măsuri de precauţie sporită privind clientela pentru a gestiona şi a atenua riscurile respective în mod corespunzător.
Măsurile de precauţie sporită privind clientela nu trebuie să fie aplicate automat în ceea ce priveşte sucursalele şi filialele deţinute în proporţie majoritară ale entităţilor obligate stabilite în Uniune care sunt situate în ţări terţe cu grad înalt de risc, în cazul în care aceste sucursale şi filiale deţinute în proporţie majoritară respectă integral politicile şi procedurile aplicabile la nivelul grupului, în conformitate cu articolul 45. Statele membre se asigură că entităţile obligate tratează respectivele cazuri utilizând o abordare bazată pe risc.

(2)Statele membre impun entităţilor obligate să examineze, în măsura în care este posibil în mod rezonabil, contextul şi scopul tuturor tranzacţiilor care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:
(i)sunt tranzacţii complexe;
(ii)sunt tranzacţii cu valori neobişnuit de mari;
(iii)sunt efectuate în cadrul unui tipar neobişnuit;
(iv)nu au un scop economic sau legal evident.
În special, entităţile obligate cresc gradul şi natura monitorizării relaţiei de afaceri în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacţii sau activităţi par suspecte.

(3)La evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, statele membre şi entităţile obligate iau în considerare cel puţin factorii caracteristici situaţiilor cu risc potenţial mărit, prevăzuţi în anexa III.
(4)Până la 26 iunie 2017 AES emit, ghiduri, adresate autorităţilor competente şi instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luaţi în considerare şi la măsurile care trebuie adoptate în situaţiile în care sunt adecvate măsuri de precauţie sporită privind clientela. Începând cu 1 ianuarie 2020, ABE emite, după caz, astfel de ghiduri. Se ţine cont în special de natura şi dimensiunea activităţii şi, în măsura în care este adecvat şi proporţional, se prevăd măsuri specifice.

(5)Până la 30 decembrie 2024, ABE emite ghiduri privind variabilele de risc şi factorii de risc care trebuie avuţi în vedere de furnizorii de servicii de criptoactive atunci când intră în relaţii de afaceri sau efectuează tranzacţii cu criptoactive.
(6)ABE clarifică, în special, modul în care furnizorii de servicii de criptoactive iau în considerare factorii de risc enumeraţi în anexa III, inclusiv atunci când efectuează tranzacţii cu persoane sau entităţi care nu intră sub incidenţa prezentei directive. În acest scop, ABE acordă o atenţie deosebită produselor, tranzacţiilor şi tehnologiilor care ar putea facilita anonimatul, cum ar fi portofelele de confidenţialitate sau serviciile de amestecare (mixer sau tumbler).
În cazul în care sunt identificate situaţii de risc mai ridicat, ghidurile menţionate la alineatul (5) cuprind măsurile de precauţie sporită pe care entităţile obligate trebuie să le ia în considerare în vederea aplicării pentru a atenua astfel de riscuri, inclusiv adoptarea unor proceduri adecvate pentru a detecta originea sau destinaţia criptoactivelor.

Art. 18a
(1)În ceea ce priveşte relaţiile de afaceri sau tranzacţiile care implică ţări terţe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2), statele membre impun entităţilor obligate să aplice următoarele măsuri de precauţie sporită privind clientela:
a)obţinerea de informaţii suplimentare privind clientul şi beneficiarul real (beneficiarii reali);
b)obţinerea de informaţii suplimentare privind natura avută în vedere a relaţiei de afaceri;
c)obţinerea de informaţii privind sursa fondurilor şi sursa averii clientului şi a beneficiarului real (beneficiarilor reali);
d)obţinerea de informaţii privind justificarea tranzacţiilor avute în vedere sau realizate;
e)obţinerea aprobării conducerii de rang superior pentru stabilirea sau continuarea relaţiei de afaceri;
f)realizarea unei monitorizări sporite a relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului şi frecvenţei controalelor aplicate şi prin selectarea tipurilor de tranzacţii care necesită o examinare suplimentară.
Statele membre pot impune entităţilor obligate să se asigure, dacă este cazul, ca prima plată să fie efectuată printr-un cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit supusă unor standarde de precauţie privind clientela care nu sunt mai puţin stringente decât cele prevăzute în prezenta directivă.
(2)În plus faţă de măsurile prevăzute la alineatul (1) şi în conformitate cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii, statele membre impun entităţilor obligate să aplice, după caz, una sau mai multe măsuri de atenuare suplimentare persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară tranzacţii ce implică ţări terţe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2). Măsurile respective constau într-una sau mai multe din acţiunile următoare:
a)aplicarea unor elemente suplimentare de măsuri de precauţie sporită;
b)introducerea unor mecanisme relevante de raportare sporită sau raportarea sistematică a tranzacţiilor financiare;
c)limitarea relaţiilor de afaceri sau a tranzacţiilor cu persoane fizice sau cu entităţi juridice din ţări terţe identificate ca ţări cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).
(3)În plus faţă de măsurile prevăzute la alineatul (1), statele membre aplică, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri în ceea ce priveşte ţările terţe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2), cu respectarea obligaţiilor internaţionale ale Uniunii:
a)refuzul stabilirii unor filiale, sucursale sau reprezentanţe ale entităţilor obligate din ţara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că entitatea obligată relevantă provine dintr-o ţară care nu dispune de regimuri adecvate de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului;
b)interzicerea stabilirii de către entităţile obligate a unor sucursale sau reprezentanţe în ţara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că sucursala sau reprezentanţa respectivă s-ar afla într-o ţară care nu dispune de regimuri adecvate de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului;
c)impunerea unor cerinţe sporite de supraveghere sau de audit extern pentru sucursalele şi filialele entităţilor obligate situate în ţara în cauză;
d)impunerea unor cerinţe sporite de audit extern pentru grupurile financiare în ceea ce priveşte oricare dintre sucursalele şi filialele lor situate în ţara în cauză;
e)impunerea obligaţiei instituţiilor de credit şi financiare de a revizui şi de a modifica sau, dacă este necesar, de a înceta relaţiile de corespondenţă cu instituţiile respondente din ţara în cauză.
(4)Atunci când adoptă sau când aplică măsurile prevăzute la alineatele (2) şi (3), statele membre iau în considerare, după caz, evaluările sau rapoartele relevante elaborate de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, în ceea ce priveşte riscurile prezentate de anumite ţări terţe.
(5)Statele membre transmit o notificare Comisiei înainte de adoptarea sau de aplicarea măsurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).

Art. 19
În ceea ce priveşte relaţiile transfrontaliere de corespondenţă implicând executarea de plăţi cu instituţii respondente din ţări terţe, statele membre impun următoarele obligaţii instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13:

(a)să culeagă informaţii suficiente despre o instituţie respondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia instituţiei şi calitatea supravegherii;
(b)să evalueze controalele efectuate de instituţia respondentă cu privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului;
(c)să obţină aprobarea conducerii de rang superior înainte de stabilirea unor noi relaţii de corespondenţă;
(d)să stabilească în scris responsabilităţile fiecărei instituţii;
(e)în ceea ce priveşte conturile corespondente de transfer, să se asigure că instituţia respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile instituţiei corespondente, a aplicat continuu măsuri de precauţie privind clientela cu privire la aceşti clienţi şi este în măsură să furnizeze instituţiei corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.
Art. 19a
(1)Statele membre impun furnizorilor de servicii de criptoactive să identifice şi să evalueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat transferurilor de criptoactive direcţionate către sau care provin de la o adresă negăzduită. În acest scop, furnizorii de servicii de criptoactive dispun de politici, proceduri şi controale interne. Statele membre impun furnizorilor de servicii de criptoactive să aplice măsuri de atenuare proporţionale cu riscurile identificate. Măsurile de atenuare respective includ una sau mai multe din acţiunile următoare:
a)luarea de măsuri bazate pe riscuri pentru a identifica şi a verifica identitatea iniţiatorului sau a beneficiarului unui transfer efectuat către sau de la o adresă negăzduită sau a beneficiarului real al iniţiatorului sau al beneficiarului respectiv, inclusiv prin recurgerea la terţi;
b)solicitarea de informaţii suplimentare privind originea şi destinaţia criptoactivelor transferate;
c)efectuarea unei monitorizări continue sporite a tranzacţiilor respective;
d)orice altă măsură de atenuare şi gestionare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi a riscului de nepunere în aplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice şi a sancţiunilor financiare specifice legate de finanţarea proliferării.
(2)Până la 30 decembrie 2024, ABE emite ghiduri pentru a preciza măsurile menţionate la prezentul articol, inclusiv criteriile şi mijloacele de identificare şi verificare a identităţii iniţiatorului sau a beneficiarului unui transfer efectuat către sau de la o adresă negăzduită, în special prin recurgerea la terţi, ţinând seama de cele mai recente evoluţii tehnologice.
Art. 19b
(1)Prin derogare de la articolul 19, în ceea ce priveşte relaţiile de corespondent transfrontaliere care implică executarea de servicii de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) 2023/1114, cu excepţia literei (h) de la punctul menţionat, cu o entitate respondentă care nu este stabilită în Uniune şi care furnizează servicii similare, inclusiv transferuri de criptoactive, statele membre, pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 din prezenta directivă, impun furnizorilor de servicii de criptoactive ca, atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri cu o astfel de entitate:
a)să stabilească dacă entitatea respondentă este autorizată sau înregistrată;
b)să culeagă informaţii suficiente despre entitatea respondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia entităţii şi calitatea supravegherii;
c)să evalueze controalele în materie de CSB/CFT efectuate de entitatea respondentă;
d)să obţină aprobarea conducerii de rang superior înainte de stabilirea unor noi relaţii de corespondent;
e)să stabilească în scris responsabilităţile fiecărei părţi la relaţia de corespondent;
f)în ceea ce priveşte conturile pentru criptoactive accesibile direct, să se asigure că entitatea respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile entităţii corespondente şi a aplicat în permanenţă măsurile de precauţie cu privire la aceştia şi că este în măsură să furnizeze entităţii corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.
În cazul în care furnizorii de servicii de criptoactive decid să înceteze relaţiile de corespondent din motive legate de politica de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, aceştia îşi documentează şi înregistrează decizia.
Furnizorii de servicii de criptoactive actualizează periodic informaţiile privind precauţia referitoare la relaţia de corespondent sau atunci când apar noi riscuri în ceea ce priveşte entitatea respondentă.
(2)Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de criptoactive iau în considerare informaţiile menţionate la alineatul (1) pentru a stabili, în funcţie de riscul asociat, măsurile adecvate care trebuie luate pentru a atenua riscurile asociate entităţii respondente.
(3)Până la 30 iunie 2024, ABE emite ghiduri pentru a preciza criteriile şi elementele care trebuie luate în considerare de către furnizorii de servicii de criptoactive la efectuarea evaluării menţionate la alineatul (1) şi măsurile de atenuare a riscurilor menţionate la alineatul (2), inclusiv măsurile minime care trebuie luate de către furnizorii de servicii de criptoactive în cazul în care entitatea respondentă nu este autorizată sau înregistrată.

Art. 20
În ceea ce priveşte tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu persoane expuse politic, statele membre impun entităţilor obligate, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13:
(a)să dispună de sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă politic;
(b)să aplice următoarele măsuri în cazul relaţiilor de afaceri cu persoane expuse politic:
(i)să obţină aprobarea conducerii de rang superior pentru stabilirea sau continuarea relaţiilor de afaceri cu astfel de persoane;
(ii)să adopte măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului şi sursa fondurilor implicate în relaţii de afaceri sau în tranzacţii cu astfel de persoane;
(iii)să efectueze în mod permanent o monitorizare sporită a respectivelor relaţii de afaceri.
Art. 20a
(1)Fiecare stat membru emite şi actualizează o listă cu funcţiile exacte care, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative interne, sunt considerate funcţii publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Statele membre solicită fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă cu funcţiile publice importante din cadrul respectivei organizaţii internaţionale în sensul articolului 3 punctul 9. Listele respective se trimit Comisiei şi pot fi făcute publice.
(2)Comisia elaborează şi actualizează lista cu funcţiile exacte care se califică drept funcţii publice importante la nivelul instituţiilor şi organelor Uniunii. Această listă include, de asemenea, orice funcţie care poate fi încredinţată unor reprezentanţi ai ţărilor terţe şi ai organizaţiilor internaţionale acreditate la nivelul Uniunii.
(3)Comisia elaborează, pe baza listelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, o listă unică a tuturor funcţiilor publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Această listă unică este făcută publică.
(4)Funcţii incluse în lista menţionată la alineatul (3) din prezentul articol sunt tratate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 41 alineatul (2).

Art. 21
Statele membre impun entităţilor obligate să ia măsuri rezonabile pentru a stabili dacă beneficiarii unei poliţe de asigurare de viaţă sau ai unei alte poliţe de asigurare legate de investiţii şi/sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile respective se adoptă cel mai târziu la momentul plăţii sau la momentul atribuirii, totale sau parţiale, a poliţei. În cazul în care s-au identificat riscuri mărite, statele membre impun entităţilor obligate, în plus faţă de aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13:
(a)să informeze conducerea de rang superior înainte de plata veniturilor corespunzătoare poliţei de asigurare;
(b)să efectueze o examinare sporită a întregii relaţii de afaceri cu asiguratul.
Art. 22
În cazul în care o persoană expusă politic a încetat să fie însărcinată cu o funcţie publică importantă de către un stat membru sau o ţară terţă sau cu o funcţie publică importantă de către o organizaţie internaţională, entităţilor obligate li se impune cel puţin pentru 12 luni să ia în considerare riscul pe care persoana respectivă îl prezintă în continuare şi să aplice măsuri corespunzătoare, în funcţie de risc, până în momentul în care se consideră că persoana nu mai prezintă niciun risc specific persoanelor expuse politic.
Art. 23
Măsurile prevăzute la articolele 20 şi 21 se aplică, de asemenea, membrilor de familie sau persoanelor cunoscute ca fiind asociaţi apropiaţi ai unor astfel de persoane expuse politic.
Art. 24
Statele membre interzic instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare să stabilească sau să continue o relaţie de corespondenţă cu o bancă fictivă. Statele membre impun instituţiilor respective să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu iniţiază sau nu continuă relaţii de corespondenţă cu o instituţie de credit sau o instituţie financiară despre care se ştie că permite unei bănci fictive să îi utilizeze conturile.
Art. 24a
Până la 1 ianuarie 2024, ABE emite orientări pentru a preciza modul în care se aplică măsurile de precauţie sporită privind clientela menţionate în prezenta secţiune atunci când entităţile obligate furnizează servicii de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) 2023/1114, cu excepţia literei (h) de la punctul menţionat, precum şi transferuri de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2023/1113. În special, ABE precizează modul şi momentul în care entităţile obligate respective obţin informaţii suplimentare cu privire la iniţiator şi beneficiar.

Art. 25
Statele membre pot permite entităţilor obligate să recurgă la terţi pentru a îndeplini cerinţele de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c). Cu toate acestea, responsabilitatea finală pentru îndeplinirea cerinţelor respective revine în continuare entităţii obligate care apelează la terţ.
Art. 26
(1)În sensul prezentei secţiuni, "terţi" înseamnă entităţi obligate enumerate la articolul 2, organizaţiile membre sau federaţiile entităţilor obligate respective sau alte instituţii sau persoane situate într-un stat membru sau într-o ţară terţă care:
a)aplică cerinţe de precauţie privind clientela şi cerinţe de păstrare a evidenţelor care sunt conforme cu cele prevăzute în prezenta directivă; şi
b)le este supravegheată conformitatea cu cerinţele prezentei directive într-un mod conform cu secţiunea 2 din capitolul VI.
(2)Statele membre interzic entităţilor obligate să recurgă la terţi stabiliţi în ţări terţe cu grad înalt de risc. Statele membre pot excepta sucursalele şi filialele deţinute în proporţie majoritară ale entităţilor obligate stabilite în Uniune de la interdicţia respectivă în cazul în care aceste sucursale şi filiale deţinute în proporţie majoritară respectă integral politicile şi procedurile aplicabile la nivelul grupului, în conformitate cu articolul 45.
Art. 27
(1)Statele membre se asigură că entităţile obligate obţin de la terţul la care au recurs informaţiile necesare privind cerinţele de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c).
(2)Statele membre se asigură că entităţile obligate la care este trimis clientul iau măsuri adecvate pentru a asigura faptul că partea terţă furnizează de îndată, la cerere, copii relevante ale datelor de identificare şi de verificare, inclusiv, atunci când sunt disponibile, datele obţinute prin mijloacele de identificare electronică, serviciile de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, sau orice alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante.

Art. 28
Statele membre se asigură că autoritatea competentă din statul membru de origine (în cazul politicilor şi procedurilor la nivel de grup) şi autoritatea competentă din statul membru gazdă (în cazul sucursalelor şi filialelor) pot considera că o entitate obligată respectă dispoziţiile adoptate în temeiul articolelor 26 şi 27 prin programul său de grup, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(a)entitatea obligată se bazează pe informaţiile furnizate de către un terţ care face parte din acelaşi grup;
(b)grupul aplică măsuri de precauţie privind clientela, norme privind păstrarea evidenţelor şi programe de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului conforme cu prezenta directivă, sau norme echivalente;
(c)punerea în aplicare efectivă a cerinţelor menţionate la litera (b) este supravegheată la nivel de grup de către o autoritate competentă din statul membru de origine sau din ţara terţă.
Art. 29
Prezenta secţiune nu se aplică în relaţiile de externalizare sau de reprezentare în care, pe baza unei dispoziţii contractuale, furnizorul serviciilor de externalizare sau agentul trebuie considerat parte a entităţii obligate.