Secţiunea 3 - Precauţia sporită privind clientela - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 141L
În vigoare Versiune de la: 30 Decembrie 2024
SECŢIUNEA 3:Precauţia sporită privind clientela
Art. 18
(1)În cazurile menţionate la articolele 18a-24, precum şi în alte cazuri de risc crescut identificate de statele membre sau de entităţile obligate, statele membre solicită entităţilor obligate să aplice măsuri de precauţie sporită privind clientela pentru a gestiona şi a atenua riscurile respective în mod corespunzător.
Măsurile de precauţie sporită privind clientela nu trebuie să fie aplicate automat în ceea ce priveşte sucursalele şi filialele deţinute în proporţie majoritară ale entităţilor obligate stabilite în Uniune care sunt situate în ţări terţe cu grad înalt de risc, în cazul în care aceste sucursale şi filiale deţinute în proporţie majoritară respectă integral politicile şi procedurile aplicabile la nivelul grupului, în conformitate cu articolul 45. Statele membre se asigură că entităţile obligate tratează respectivele cazuri utilizând o abordare bazată pe risc.
(2)Statele membre impun entităţilor obligate să examineze, în măsura în care este posibil în mod rezonabil, contextul şi scopul tuturor tranzacţiilor care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:
(i)sunt tranzacţii complexe;
(ii)sunt tranzacţii cu valori neobişnuit de mari;
(iii)sunt efectuate în cadrul unui tipar neobişnuit;
(iv)nu au un scop economic sau legal evident.
În special, entităţile obligate cresc gradul şi natura monitorizării relaţiei de afaceri în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacţii sau activităţi par suspecte.
(3)La evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, statele membre şi entităţile obligate iau în considerare cel puţin factorii caracteristici situaţiilor cu risc potenţial mărit, prevăzuţi în anexa III.
(4)Până la 26 iunie 2017 AES emit, ghiduri, adresate autorităţilor competente şi instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la factorii de risc care trebuie luaţi în considerare şi la măsurile care trebuie adoptate în situaţiile în care sunt adecvate măsuri de precauţie sporită privind clientela. Începând cu 1 ianuarie 2020, ABE emite, după caz, astfel de ghiduri. Se ţine cont în special de natura şi dimensiunea activităţii şi, în măsura în care este adecvat şi proporţional, se prevăd măsuri specifice.
(5)Până la 30 decembrie 2024, ABE emite ghiduri privind variabilele de risc şi factorii de risc care trebuie avuţi în vedere de furnizorii de servicii de criptoactive atunci când intră în relaţii de afaceri sau efectuează tranzacţii cu criptoactive.
(6)ABE clarifică, în special, modul în care furnizorii de servicii de criptoactive iau în considerare factorii de risc enumeraţi în anexa III, inclusiv atunci când efectuează tranzacţii cu persoane sau entităţi care nu intră sub incidenţa prezentei directive. În acest scop, ABE acordă o atenţie deosebită produselor, tranzacţiilor şi tehnologiilor care ar putea facilita anonimatul, cum ar fi portofelele de confidenţialitate sau serviciile de amestecare (mixer sau tumbler).
În cazul în care sunt identificate situaţii de risc mai ridicat, ghidurile menţionate la alineatul (5) cuprind măsurile de precauţie sporită pe care entităţile obligate trebuie să le ia în considerare în vederea aplicării pentru a atenua astfel de riscuri, inclusiv adoptarea unor proceduri adecvate pentru a detecta originea sau destinaţia criptoactivelor.
Art. 18a
(1)În ceea ce priveşte relaţiile de afaceri sau tranzacţiile care implică ţări terţe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2), statele membre impun entităţilor obligate să aplice următoarele măsuri de precauţie sporită privind clientela:
a)obţinerea de informaţii suplimentare privind clientul şi beneficiarul real (beneficiarii reali);
b)obţinerea de informaţii suplimentare privind natura avută în vedere a relaţiei de afaceri;
c)obţinerea de informaţii privind sursa fondurilor şi sursa averii clientului şi a beneficiarului real (beneficiarilor reali);
d)obţinerea de informaţii privind justificarea tranzacţiilor avute în vedere sau realizate;
e)obţinerea aprobării conducerii de rang superior pentru stabilirea sau continuarea relaţiei de afaceri;
f)realizarea unei monitorizări sporite a relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului şi frecvenţei controalelor aplicate şi prin selectarea tipurilor de tranzacţii care necesită o examinare suplimentară.
Statele membre pot impune entităţilor obligate să se asigure, dacă este cazul, ca prima plată să fie efectuată printr-un cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit supusă unor standarde de precauţie privind clientela care nu sunt mai puţin stringente decât cele prevăzute în prezenta directivă.
(2)În plus faţă de măsurile prevăzute la alineatul (1) şi în conformitate cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii, statele membre impun entităţilor obligate să aplice, după caz, una sau mai multe măsuri de atenuare suplimentare persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară tranzacţii ce implică ţări terţe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2). Măsurile respective constau într-una sau mai multe din acţiunile următoare:
a)aplicarea unor elemente suplimentare de măsuri de precauţie sporită;
b)introducerea unor mecanisme relevante de raportare sporită sau raportarea sistematică a tranzacţiilor financiare;
c)limitarea relaţiilor de afaceri sau a tranzacţiilor cu persoane fizice sau cu entităţi juridice din ţări terţe identificate ca ţări cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).
(3)În plus faţă de măsurile prevăzute la alineatul (1), statele membre aplică, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri în ceea ce priveşte ţările terţe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2), cu respectarea obligaţiilor internaţionale ale Uniunii:
a)refuzul stabilirii unor filiale, sucursale sau reprezentanţe ale entităţilor obligate din ţara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că entitatea obligată relevantă provine dintr-o ţară care nu dispune de regimuri adecvate de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului;
b)interzicerea stabilirii de către entităţile obligate a unor sucursale sau reprezentanţe în ţara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că sucursala sau reprezentanţa respectivă s-ar afla într-o ţară care nu dispune de regimuri adecvate de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului;
c)impunerea unor cerinţe sporite de supraveghere sau de audit extern pentru sucursalele şi filialele entităţilor obligate situate în ţara în cauză;
d)impunerea unor cerinţe sporite de audit extern pentru grupurile financiare în ceea ce priveşte oricare dintre sucursalele şi filialele lor situate în ţara în cauză;
e)impunerea obligaţiei instituţiilor de credit şi financiare de a revizui şi de a modifica sau, dacă este necesar, de a înceta relaţiile de corespondenţă cu instituţiile respondente din ţara în cauză.
(4)Atunci când adoptă sau când aplică măsurile prevăzute la alineatele (2) şi (3), statele membre iau în considerare, după caz, evaluările sau rapoartele relevante elaborate de organizaţii internaţionale şi de organisme de standardizare cu competenţe în domeniul prevenirii spălării banilor şi al combaterii finanţării terorismului, în ceea ce priveşte riscurile prezentate de anumite ţări terţe.
(5)Statele membre transmit o notificare Comisiei înainte de adoptarea sau de aplicarea măsurilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).
Art. 19
În ceea ce priveşte relaţiile transfrontaliere de corespondenţă implicând executarea de plăţi cu instituţii respondente din ţări terţe, statele membre impun următoarele obligaţii instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13:
(a)să culeagă informaţii suficiente despre o instituţie respondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia instituţiei şi calitatea supravegherii;
(b)să evalueze controalele efectuate de instituţia respondentă cu privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului;
(c)să obţină aprobarea conducerii de rang superior înainte de stabilirea unor noi relaţii de corespondenţă;
(d)să stabilească în scris responsabilităţile fiecărei instituţii;
(e)în ceea ce priveşte conturile corespondente de transfer, să se asigure că instituţia respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile instituţiei corespondente, a aplicat continuu măsuri de precauţie privind clientela cu privire la aceşti clienţi şi este în măsură să furnizeze instituţiei corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.
Art. 19a
(1)Statele membre impun furnizorilor de servicii de criptoactive să identifice şi să evalueze riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat transferurilor de criptoactive direcţionate către sau care provin de la o adresă negăzduită. În acest scop, furnizorii de servicii de criptoactive dispun de politici, proceduri şi controale interne. Statele membre impun furnizorilor de servicii de criptoactive să aplice măsuri de atenuare proporţionale cu riscurile identificate. Măsurile de atenuare respective includ una sau mai multe din acţiunile următoare:
a)luarea de măsuri bazate pe riscuri pentru a identifica şi a verifica identitatea iniţiatorului sau a beneficiarului unui transfer efectuat către sau de la o adresă negăzduită sau a beneficiarului real al iniţiatorului sau al beneficiarului respectiv, inclusiv prin recurgerea la terţi;
b)solicitarea de informaţii suplimentare privind originea şi destinaţia criptoactivelor transferate;
c)efectuarea unei monitorizări continue sporite a tranzacţiilor respective;
d)orice altă măsură de atenuare şi gestionare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, precum şi a riscului de nepunere în aplicare şi de eludare a sancţiunilor financiare specifice şi a sancţiunilor financiare specifice legate de finanţarea proliferării.
(2)Până la 30 decembrie 2024, ABE emite ghiduri pentru a preciza măsurile menţionate la prezentul articol, inclusiv criteriile şi mijloacele de identificare şi verificare a identităţii iniţiatorului sau a beneficiarului unui transfer efectuat către sau de la o adresă negăzduită, în special prin recurgerea la terţi, ţinând seama de cele mai recente evoluţii tehnologice.
Art. 19b
(1)Prin derogare de la articolul 19, în ceea ce priveşte relaţiile de corespondent transfrontaliere care implică executarea de servicii de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) 2023/1114, cu excepţia literei (h) de la punctul menţionat, cu o entitate respondentă care nu este stabilită în Uniune şi care furnizează servicii similare, inclusiv transferuri de criptoactive, statele membre, pe lângă măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 din prezenta directivă, impun furnizorilor de servicii de criptoactive ca, atunci când se angajează într-o relaţie de afaceri cu o astfel de entitate:
a)să stabilească dacă entitatea respondentă este autorizată sau înregistrată;
b)să culeagă informaţii suficiente despre entitatea respondentă pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a stabili, din informaţiile disponibile public, reputaţia entităţii şi calitatea supravegherii;
c)să evalueze controalele în materie de CSB/CFT efectuate de entitatea respondentă;
d)să obţină aprobarea conducerii de rang superior înainte de stabilirea unor noi relaţii de corespondent;
e)să stabilească în scris responsabilităţile fiecărei părţi la relaţia de corespondent;
f)în ceea ce priveşte conturile pentru criptoactive accesibile direct, să se asigure că entitatea respondentă a verificat identitatea clienţilor care au acces direct la conturile entităţii corespondente şi a aplicat în permanenţă măsurile de precauţie cu privire la aceştia şi că este în măsură să furnizeze entităţii corespondente, la cerere, date relevante referitoare la precauţia privind clientela.
În cazul în care furnizorii de servicii de criptoactive decid să înceteze relaţiile de corespondent din motive legate de politica de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, aceştia îşi documentează şi înregistrează decizia.
Furnizorii de servicii de criptoactive actualizează periodic informaţiile privind precauţia referitoare la relaţia de corespondent sau atunci când apar noi riscuri în ceea ce priveşte entitatea respondentă.
(2)Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de criptoactive iau în considerare informaţiile menţionate la alineatul (1) pentru a stabili, în funcţie de riscul asociat, măsurile adecvate care trebuie luate pentru a atenua riscurile asociate entităţii respondente.
(3)Până la 30 iunie 2024, ABE emite ghiduri pentru a preciza criteriile şi elementele care trebuie luate în considerare de către furnizorii de servicii de criptoactive la efectuarea evaluării menţionate la alineatul (1) şi măsurile de atenuare a riscurilor menţionate la alineatul (2), inclusiv măsurile minime care trebuie luate de către furnizorii de servicii de criptoactive în cazul în care entitatea respondentă nu este autorizată sau înregistrată.
Art. 20
În ceea ce priveşte tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu persoane expuse politic, statele membre impun entităţilor obligate, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13:
(a)să dispună de sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă politic;
(b)să aplice următoarele măsuri în cazul relaţiilor de afaceri cu persoane expuse politic:
(i)să obţină aprobarea conducerii de rang superior pentru stabilirea sau continuarea relaţiilor de afaceri cu astfel de persoane;
(ii)să adopte măsuri adecvate pentru a stabili sursa patrimoniului şi sursa fondurilor implicate în relaţii de afaceri sau în tranzacţii cu astfel de persoane;
(iii)să efectueze în mod permanent o monitorizare sporită a respectivelor relaţii de afaceri.
Art. 20a
(1)Fiecare stat membru emite şi actualizează o listă cu funcţiile exacte care, în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative interne, sunt considerate funcţii publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Statele membre solicită fiecărei organizaţii internaţionale acreditate pe teritoriul lor să emită şi să actualizeze o listă cu funcţiile publice importante din cadrul respectivei organizaţii internaţionale în sensul articolului 3 punctul 9. Listele respective se trimit Comisiei şi pot fi făcute publice.
(2)Comisia elaborează şi actualizează lista cu funcţiile exacte care se califică drept funcţii publice importante la nivelul instituţiilor şi organelor Uniunii. Această listă include, de asemenea, orice funcţie care poate fi încredinţată unor reprezentanţi ai ţărilor terţe şi ai organizaţiilor internaţionale acreditate la nivelul Uniunii.
(3)Comisia elaborează, pe baza listelor prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, o listă unică a tuturor funcţiilor publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Această listă unică este făcută publică.
(4)Funcţii incluse în lista menţionată la alineatul (3) din prezentul articol sunt tratate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 41 alineatul (2).
Art. 21
Statele membre impun entităţilor obligate să ia măsuri rezonabile pentru a stabili dacă beneficiarii unei poliţe de asigurare de viaţă sau ai unei alte poliţe de asigurare legate de investiţii şi/sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile respective se adoptă cel mai târziu la momentul plăţii sau la momentul atribuirii, totale sau parţiale, a poliţei. În cazul în care s-au identificat riscuri mărite, statele membre impun entităţilor obligate, în plus faţă de aplicarea măsurilor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13:
(a)să informeze conducerea de rang superior înainte de plata veniturilor corespunzătoare poliţei de asigurare;
(b)să efectueze o examinare sporită a întregii relaţii de afaceri cu asiguratul.
Art. 22
În cazul în care o persoană expusă politic a încetat să fie însărcinată cu o funcţie publică importantă de către un stat membru sau o ţară terţă sau cu o funcţie publică importantă de către o organizaţie internaţională, entităţilor obligate li se impune cel puţin pentru 12 luni să ia în considerare riscul pe care persoana respectivă îl prezintă în continuare şi să aplice măsuri corespunzătoare, în funcţie de risc, până în momentul în care se consideră că persoana nu mai prezintă niciun risc specific persoanelor expuse politic.
Art. 23
Măsurile prevăzute la articolele 20 şi 21 se aplică, de asemenea, membrilor de familie sau persoanelor cunoscute ca fiind asociaţi apropiaţi ai unor astfel de persoane expuse politic.
Art. 24
Statele membre interzic instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare să stabilească sau să continue o relaţie de corespondenţă cu o bancă fictivă. Statele membre impun instituţiilor respective să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu iniţiază sau nu continuă relaţii de corespondenţă cu o instituţie de credit sau o instituţie financiară despre care se ştie că permite unei bănci fictive să îi utilizeze conturile.
Art. 24a
Până la 1 ianuarie 2024, ABE emite orientări pentru a preciza modul în care se aplică măsurile de precauţie sporită privind clientela menţionate în prezenta secţiune atunci când entităţile obligate furnizează servicii de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) 2023/1114, cu excepţia literei (h) de la punctul menţionat, precum şi transferuri de criptoactive, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2023/1113. În special, ABE precizează modul şi momentul în care entităţile obligate respective obţin informaţii suplimentare cu privire la iniţiator şi beneficiar.