Secţiunea 1 - Dispoziţii generale - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 10
(1)Statele membre interzic instituţiilor lor de credit şi instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime, de carnete de economii anonime sau de casete de valori anonime. Statele membre impun în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor anonime, ai carnetelor de economii anonime sau ai casetelor de valori anonime existente să fie supuşi măsurilor de precauţie privind clientela până la 10 ianuarie 2019 şi, în orice caz, înainte ca respectivele conturi, carnete de economii sau casete de valori să fie folosite în vreun fel.

(2)Statele membre iau măsuri de prevenire a utilizării abuzive a acţiunilor la purtător şi a warantelor pe acţiuni la purtător.
Art. 11
Statele membre se asigură că entităţile obligate aplică măsuri de precauţie privind clientela în următoarele cazuri:
(a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
(b)atunci când efectuează o tranzacţie ocazională:
(i)în valoare de cel puţin 15 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele; sau
(ii)care constituie un transfer de fonduri astfel cum este definit în articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) în valoare de peste 1 000 EUR;
(1)Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).
(c)în cazul persoanelor care comercializează bunuri, atunci când efectuează tranzacţii ocazionale în numerar în valoare de cel puţin 10 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
(d)în cazul furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, în momentul colectării câştigurilor, în momentul punerii unei mize ori în ambele cazuri atunci când efectuează tranzacţii în valoare de cel puţin 2 000 EUR, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea o legătură între ele;
(e)atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, independent de orice derogare, exceptare sau prag;
(f)atunci când există îndoieli privind veridicitatea sau suficienţa datelor de identificare a clientului obţinute anterior.
Art. 12
(1)Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) şi de la articolul 14, pe baza unei evaluări corespunzătoare a riscurilor care să demonstreze existenţa unui risc scăzut, statele membre pot permite entităţilor obligate să nu aplice anumite măsuri de precauţie privind clientela cu privire la moneda electronică în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare de atenuare a riscurilor:
a)instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 EUR pentru operaţiunile de plăţi lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv;

b)suma maximă depozitată electronic nu depăşeşte 150 EUR;

c)instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziţiona bunuri sau servicii;
d)instrumentul de plată nu poate fi finanţat cu monedă electronică anonimă;
e)emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacţiilor sau a relaţiei de afaceri pentru a permite depistarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.
[textul din Art. 12, alin. (1), litera E. din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 09-iul-2018 de Art. 1, punctul 7. din Directiva 843/30-mai-2018]
(2)Statele membre se asigură că derogarea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depăşeşte 50 EUR sau în cazul tranzacţiilor de plată la distanţă, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (*), în cazul în care suma plătită depăşeşte 50 EUR pe operaţiune.
(*)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, şi de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(3)Statele membre se asigură că instituţiile de credit şi instituţiile financiare care prestează servicii de acceptare a operaţiunilor de plată acceptă plăţile efectuate cu carduri preplătite anonime emise în ţări terţe doar în cazul în care astfel de carduri îndeplinesc cerinţe echivalente cu cele prevăzute la alineatele (1) şi (2).
Statele membre pot decide să nu accepte pe teritoriul lor plăţi efectuate prin utilizarea de carduri preplătite anonime.

Art. 13
(1)Măsurile de precauţie privind clientela cuprind:
a)identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza documentelor, a datelor sau a informaţiilor obţinute dintr-o sursă sigură şi independentă, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică, a serviciilor de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante;
(*)Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

b)identificarea beneficiarului real şi adoptarea unor măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea obligată să aibă certitudinea că ştie cine este beneficiarul real, inclusiv, în ceea ce priveşte persoanele juridice, fiduciile, societăţile, fundaţiile şi construcţiile juridice similare, adoptarea unor măsuri rezonabile pentru a înţelege structura de proprietate şi de control a clientului; În cazul în care beneficiarul real identificat ocupă o funcţie de conducere de rang superior, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (6) litera (a) punctul (ii), entităţile obligate iau toate măsurile rezonabile necesare pentru a verifica identitatea persoanei fizice care ocupă funcţia de conducere de rang superior şi ţin evidenţa măsurilor luate şi a eventualelor dificultăţi întâmpinate în timpul procesului de verificare.

c)evaluarea şi, după caz, obţinerea de informaţii privind scopul şi natura dorită a relaţiei de afaceri;
d)realizarea unei monitorizări continue a relaţiei de afaceri, inclusiv examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a asigura că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile entităţii obligate referitoare la client, la profilul activităţii şi la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt actualizate.
La aplicarea măsurilor menţionate la literele (a) şi (b) din primul paragraf, entităţile obligate verifică, de asemenea, dacă o persoană care pretinde că acţionează în numele clientului este autorizată în acest sens şi identifică şi verifică identitatea persoanei respective.
(2)Statele membre se asigură că entităţile obligate aplică fiecare dintre cerinţele de precauţie privind clientela prevăzute la alineatul (1). Cu toate acestea, entităţile obligate pot stabili amploarea măsurilor respective în funcţie de risc.
(3)Statele membre impun entităţilor obligate să ia în considerare cel puţin variabilele prevăzute în anexa I atunci când evaluează riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(4)Statele membre se asigură că entităţile obligate pot demonstra autorităţilor competente sau organismelor de autoreglementare că măsurile sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care au fost identificate.
(5)În cazul asigurărilor de viaţă sau al altor tipuri de asigurări legate de investiţii, statele membre se asigură că, în plus faţă de măsurile de precauţie privind clientela impuse în ceea ce priveşte clientul şi beneficiarul real, instituţiile de credit şi instituţiile financiare aplică următoarele măsuri de precauţie privind clientela în cazul beneficiarilor de poliţe de asigurare de viaţă şi de alte poliţe de asigurare legate de investiţii, de îndată ce beneficiarii sunt identificaţi sau desemnaţi:
a)în cazul beneficiarilor care sunt persoane sau construcţii juridice identificate după nume, consemnarea numelui persoanei;
b)în cazul beneficiarilor desemnaţi după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, obţinerea unor informaţii suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât instituţia de credit sau instituţia financiară să fie sigură că, la momentul plăţii, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului.
În cazurile menţionate la literele (a) şi (b) din primul paragraf, verificarea identităţii beneficiarilor are loc la momentul plăţii. În caz de atribuire, totală sau parţială, a unei asigurări de viaţă sau a unui alt tip de asigurare legată de investiţii către un terţ, instituţiile de credit şi instituţiile financiare care au cunoştinţă de atribuirea respectivă identifică beneficiarul real la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică sau către construcţia juridică care primeşte, pentru beneficiul propriu, valoarea poliţei cedate.
(6)În cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcţii juridice similare care sunt desemnaţi în funcţie de caracteristici particulare sau de categorie, o entitate obligată obţine informaţii suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.
Art. 14
(1)Statele membre impun ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real să aibă loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei. Ori de câte ori încep o nouă relaţie de afaceri cu o entitate corporativă sau o altă entitate juridică, cu o fiducie sau cu o construcţie juridică cu o structură sau funcţii similare fiduciilor (denumită în continuare "construcţie juridică similară") care sunt supuse obligaţiei înregistrării informaţiilor privind beneficiarul real în temeiul articolelor 30 sau 31, entităţile obligate obţin o dovadă a înregistrării sau un extras din registru.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real să se realizeze în timpul constituirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe practicile comerciale normale şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, procedurile respective se realizează cât mai curând posibil după contactul iniţial.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite deschiderea unui cont la o instituţie de credit sau o instituţie financiară, inclusiv conturi care permit tranzacţii cu valori mobiliare, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a cerinţelor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b).
(4)Statele membre impun ca, în cazul în care nu este în măsură să respecte cerinţele de precauţie privind clientela stabilite la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) sau (c), entitatea obligată să nu realizeze nicio tranzacţie printr-un cont bancar, să nu stabilească nicio relaţie de afaceri şi să nu realizeze nicio tranzacţie, precum şi să înceteze relaţia de afaceri şi să aibă în vedere transmiterea către unitatea de informaţii financiare a unui raport privind tranzacţii suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 33.
Statele membre nu aplică primul paragraf notarilor, altor persoane care exercită profesii juridice liberale, auditorilor, experţilor contabili externi şi consilierilor fiscali numai în măsura în care aceştia evaluează situaţia juridică a clientului sau îndeplinesc sarcina de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau referitor la acestea, inclusiv de consiliere privind iniţierea sau evitarea acestor proceduri.
(5)Statele membre solicită ca entităţile obligate să aplice măsurile de precauţie privind clientela nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi, atunci când este cazul, clienţilor existenţi, în funcţie de risc sau atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă sau în cazul în care entitatea obligată are în cursul anului calendaristic relevant datoria legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarul (beneficiarii) real (reali), sau dacă entitatea obligată are această obligaţie în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului (*).
(*)Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).