Art. 14. - Statele membre impun ca, în cazul în care nu este în măsură să respecte cerinţele de precauţie privind clientela stabilite la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) sau (c), entitatea obligată să nu realizeze nicio tranzacţie printr-un cont bancar, să nu stabilească nicio relaţie de afaceri şi să nu realizeze nicio tranzacţie, precum şi să înceteze relaţia de afaceri şi să aibă în vedere transmiterea către unitatea de informaţii financiare a unui raport privind tranzacţii suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 33. - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare

Versiune de la: 30 Decembrie 2024

Art. 14

(1)Statele membre impun ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real să aibă loc înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei. Ori de câte ori încep o nouă relaţie de afaceri cu o entitate corporativă sau o altă entitate juridică, cu o fiducie sau cu o construcţie juridică cu o structură sau funcţii similare fiduciilor (denumită în continuare "construcţie juridică similară") care sunt supuse obligaţiei înregistrării informaţiilor privind beneficiarul real în temeiul articolelor 30 sau 31, entităţile obligate obţin o dovadă a înregistrării sau un extras din registru.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite ca verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului real să se realizeze în timpul constituirii unei relaţii de afaceri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a nu întrerupe practicile comerciale normale şi în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului este redus. În astfel de situaţii, procedurile respective se realizează cât mai curând posibil după contactul iniţial.

(3)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite deschiderea unui cont la o instituţie de credit sau o instituţie financiară, inclusiv conturi care permit tranzacţii cu valori mobiliare, cu condiţia să fie aplicate garanţii corespunzătoare care să asigure realizarea tranzacţiilor de către client sau în numele clientului numai după respectarea în totalitate a cerinţelor de precauţie privind clientela prevăzute la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b).

(4)Statele membre impun ca, în cazul în care nu este în măsură să respecte cerinţele de precauţie privind clientela stabilite la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) sau (c), entitatea obligată să nu realizeze nicio tranzacţie printr-un cont bancar, să nu stabilească nicio relaţie de afaceri şi să nu realizeze nicio tranzacţie, precum şi să înceteze relaţia de afaceri şi să aibă în vedere transmiterea către unitatea de informaţii financiare a unui raport privind tranzacţii suspecte în legătură cu clientul, în conformitate cu articolul 33.

(5)Statele membre solicită ca entităţile obligate să aplice măsurile de precauţie privind clientela nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi, atunci când este cazul, clienţilor existenţi, în funcţie de risc sau atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă sau în cazul în care entitatea obligată are în cursul anului calendaristic relevant datoria legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarul (beneficiarii) real (reali), sau dacă entitatea obligată are această obligaţie în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului (*).