Directiva 797/11-mai-2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană

Acte UE

Jurnalul Oficial 138L

În vigoare

Versiune de la: 28 Mai 2020 până la: 1 August 2026

Dată act: 11-mai-2016

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(2)Pentru a permite cetăţenilor Uniunii, operatorilor economici şi autorităţilor competente să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din instituirea spaţiului feroviar unic european, este adecvat, în special, să se îmbunătăţească interconectarea şi interoperabilitatea reţelelor feroviare naţionale, precum şi accesul la aceste reţele şi să se pună în aplicare orice măsuri care pot fi necesare în domeniul armonizării standardelor tehnice, astfel cum este prevăzut în articolul 171 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

(3)Urmărirea obiectivului interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar al Uniunii ar trebui să conducă la definirea unui nivel optim de armonizare tehnică şi să permită facilitarea, îmbunătăţirea şi dezvoltarea serviciilor de transport feroviar internaţional în cadrul Uniunii şi cu ţări terţe, precum şi să contribuie la crearea treptată a pieţei interne de echipamente şi servicii pentru construcţia, reînnoirea, modernizarea şi exploatarea sistemului feroviar al Uniunii.

(5)În numeroase state membre, metrourile, tramvaiele şi alte sisteme feroviare uşoare trebuie să respecte cerinţele tehnice locale. De regulă, astfel de sisteme de transport public local nu sunt supuse autorizării în cadrul Uniunii. Mai mult, tramvaiele şi sistemele feroviare uşoare sunt deseori supuse legislaţiei rutiere din cauza utilizării în comun a infrastructurii. Din aceste motive, nu este nevoie ca astfel de sisteme locale să fie interoperabile şi ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Acest fapt nu împiedică statele membre să aplice dispoziţiile prezentei directive la sistemele feroviare locale, în mod voluntar şi dacă consideră adecvat.

(6)Tramvaiul-tren este un concept de transport public care permite exploatarea combinată atât pe o infrastructură feroviară uşoară, cât şi pe o infrastructură feroviară grea. Statelor membre ar trebui să li se permită să excludă din domeniul de aplicare al măsurilor de punere în aplicare a prezentei directive vehiculele utilizate cu precădere pe infrastructura feroviară uşoară, dar echipate cu anumite componente pentru sistemul feroviar greu, necesare pentru tranzitarea pe un tronson izolat şi limitat de infrastructură feroviară grea, numai din motive de conectivitate. În cazul în care tramvaiele-tren utilizează infrastructura feroviară, conformitatea cu toate cerinţele esenţiale ar trebui asigurată, precum şi conformitatea cu nivelul de siguranţă preconizat pe liniile relevante. Pentru cazurile transfrontaliere, autorităţile competente ar trebui să coopereze.

(7)Exploatarea comercială a trenurilor pe tot cuprinsul reţelei feroviare necesită, în special, o compatibilitate excelentă între caracteristicile infrastructurii şi cele ale vehiculelor, precum şi o interconectare eficientă a sistemelor de informare şi comunicaţii ale diferiţilor administratori de infrastructură şi ale diverselor întreprinderi feroviare. Nivelurile de performanţă, siguranţa, calitatea serviciilor şi costurile depind de o astfel de compatibilitate şi interconectare, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru interoperabilitatea sistemului feroviar al Uniunii.

(8)Cadrul de reglementare în domeniul feroviar la nivelul Uniunii şi la nivelul statelor membre ar trebui să stabilească roluri şi responsabilităţi clare în vederea asigurării respectării normelor sanitare, de siguranţă şi privind protecţia consumatorilor care se aplică reţelelor feroviare. Prezenta directivă nu ar trebui să conducă la o reducere a nivelului de siguranţă sau la o creştere a costurilor aferente sistemului feroviar al Uniunii. În acest scop, Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare "agenţia"), înfiinţată prin Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi autorităţile naţionale de siguranţă ar trebui să îşi asume întreaga responsabilitate pentru autorizaţiile pe care le eliberează.

(12)Elaborarea unor specificaţii tehnice de interoperabilitate (STI) a demonstrat necesitatea de a clarifica relaţia dintre cerinţele esenţiale şi STI, pe de o parte, şi standardele europene şi alte documente cu caracter normativ, pe de altă parte. În special, ar trebui să se facă o distincţie clară între standardele sau părţile din standarde care este necesar să devină obligatorii în vederea realizării obiectivelor prezentei directive şi standardele armonizate care au fost elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (²). În cazurile în care este strict necesar, STI pot face o trimitere expresă la standarde sau specificaţii europene, care devin obligatorii din momentul în care STI este aplicabilă.

(²)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(16)O STI ar trebui să stabilească toate condiţiile pe care urmează să le îndeplinească un element constitutiv de interoperabilitate şi procedura care trebuie urmată pentru evaluarea conformităţii. În plus, este necesară specificarea faptului că orice element constitutiv ar trebui să facă obiectul procedurii de evaluare a conformităţii şi a adecvării pentru utilizare indicate în STI şi să deţină certificatul corespunzător, care să cuprindă fie evaluarea conformităţii unui element constitutiv de interoperabilitate, considerat separat, în raport cu specificaţiile tehnice care trebuie respectate, fie evaluarea adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate considerat în mediul său feroviar, în raport cu specificaţiile tehnice.

(17)La elaborarea unor noi STI ar trebui să se urmărească întotdeauna asigurarea compatibilităţii cu subsistemele existente. Acest lucru va contribui la promovarea competitivităţii sistemului feroviar şi la prevenirea unor costuri suplimentare inutile generate de necesitatea de a moderniza sau reînnoi subsistemele existente pentru a asigura compatibilitatea inversă. În cazurile excepţionale în care nu va fi posibilă asigurarea compatibilităţii, ar trebui să fie posibil ca STI să stabilească cadrul necesar pentru a se decide dacă subsistemul existent necesită o nouă decizie sau autorizaţie de punere în funcţiune ori de introducere pe piaţă, cu precizarea termenelor aferente.

(18)Dacă anumite aspecte tehnice corespunzătoare cerinţelor esenţiale nu pot fi tratate în mod explicit într-o STI, aspectele respective care încă necesită să fie abordate ar trebui identificate ca puncte deschise într-o anexă la respectiva STI. Pentru punctele deschise respective, precum şi pentru cazurile specifice, şi în scopul conformităţii cu sistemele existente, ar trebui să se aplice norme naţionale, care pot fi adoptate într-un stat membru de către orice autoritate competentă naţională, regională sau locală. Pentru a se evita verificările redundante şi sarcinile administrative inutile, normele naţionale ar trebui clasificate pentru a se stabili echivalenţa între normele naţionale din state membre diferite care tratează aceleaşi subiecte.

(22)Pentru a asigura punerea în aplicare progresivă a interoperabilităţii feroviare în întreaga Uniune şi a reduce treptat diversitatea sistemelor existente, STI ar trebui să specifice dispoziţiile care se aplică în cazul reînnoirii sau modernizării subsistemelor existente şi pot să includă propuneri pentru finalizarea în etape a sistemului vizat. Cu toate acestea, în vederea menţinerii competitivităţii sectorului feroviar şi pentru a evita costurile nejustificate, intrarea în vigoare a unor STI noi sau modificate nu ar trebui să conducă la o adaptare imediată a vehiculelor şi a infrastructurii la noile specificaţii.

(23)STI ar trebui să precizeze în ce moment modernizarea şi reînnoirea infrastructurii şi a vehiculelor necesită o nouă autorizaţie. În toate cazurile, pentru modernizarea şi reînnoirea infrastructurii, solicitantul ar trebui să prezinte prin intermediul ghişeului unic menţionat în Regulamentul (UE) 2016/796 un dosar autorităţii naţionale de siguranţă, pentru ca aceasta să poată decide dacă este necesară o autorizaţie nouă, pe baza criteriilor stabilite în prezenta directivă. În cazul modernizării şi reînnoirii vehiculelor care deţin o autorizaţie de introducere pe piaţă, solicitantul ar trebui să poată decide dacă este nevoie să solicite o nouă autorizaţie de la autoritatea naţională de siguranţă sau de la agenţie, pe baza criteriilor stabilite în prezenta directivă.

(26)Normele naţionale ar trebui să fie redactate şi publicate astfel încât să poată fi înţelese de orice utilizator potenţial al unei reţele naţionale. Aceste norme fac adesea trimitere la alte documente, precum standardele naţionale, standardele europene, standardele internaţionale sau alte specificaţii tehnice care ar putea fi parţial sau complet protejate prin drepturi de proprietate intelectuală. Prin urmare, obligaţia de publicare nu ar trebui să se aplice documentelor menţionate direct sau indirect de norma naţională.

(28)Având în vedere întinderea şi complexitatea sistemului feroviar al Uniunii, s-a dovedit necesar, din motive practice, ca acesta să fie divizat în următoarele subsisteme: infrastructură, control-comandă şi semnalizare terestre, control-comandă şi semnalizare la bord, energie, material rulant, exploatare şi management al traficului, întreţinere şi aplicaţii telematice pentru serviciile de călători şi transport de marfă. Este necesar ca pentru fiecare dintre aceste subsisteme să fie precizate cerinţele esenţiale şi să fie stabilite specificaţiile tehnice, îndeosebi în ce priveşte elementele constitutive şi interfeţele, în vederea respectării acestor cerinţe esenţiale. Acelaşi sistem este divizat în capital fix şi circulant, care cuprinde, pe de o parte, reţeaua, care este compusă din linii, staţii, terminale şi orice alte echipamente fixe necesare pentru asigurarea exploatării continue şi în condiţii de siguranţă a sistemului, şi, pe de altă parte, toate vehiculele care circulă în această reţea. Prin urmare, în sensul prezentei directive, un vehicul este compus dintr-un subsistem (material rulant) şi, după caz, alte subsisteme (în special subsistemul control-comandă şi semnalizare la bord). Deşi sistemul este divizat în mai multe elemente, agenţia ar trebui să aibă o privire de ansamblu asupra acestuia în vederea promovării siguranţei şi a interoperabilităţii.

(29)Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap la care Uniunea este parte stabileşte accesibilitatea ca fiind unul dintre principiile sale generale şi impune statelor participante să ia măsurile adecvate pentru a garanta accesul persoanelor cu handicap în condiţii egale cu celelalte persoane, inclusiv prin elaborarea, promulgarea şi monitorizarea punerii în aplicare a unor standarde minime şi orientări privind accesibilitatea. Prin urmare, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă este o cerinţă esenţială pentru interoperabilitatea sistemului feroviar al Uniunii.

(35)Pentru respectarea dispoziţiilor corespunzătoare privind procedurile de achiziţii din sectorul feroviar şi, în special, a celor menţionate în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), entităţile contractante ar trebui să includă specificaţiile tehnice în documentaţiile generale sau în clauzele şi condiţiile fiecărui contract. În acest scop, este necesar să se elaboreze un set de norme care să servească drept referinţe pentru aceste specificaţii tehnice.

(37)Entitatea contractantă care comandă proiectarea, construirea, reînnoirea sau modernizarea unui subsistem poate fi o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură, o entitate responsabilă cu întreţinerea, un deţinător sau un concesionar responsabil pentru desfăşurarea unui proiect. Entităţile contractante ar trebui să definească cerinţele necesare pentru completarea specificaţiilor europene sau a altor standarde. Aceste specificaţii ar trebui să respecte cerinţele esenţiale care au fost armonizate la nivelul Uniunii şi pe care trebuie să le îndeplinească sistemul feroviar al Uniunii.

(38)Procedurile care reglementează evaluarea conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive ar trebui să se bazeze pe utilizarea modulelor pentru procedurile de evaluare a conformităţii, adecvarea pentru utilizare şi verificare "CE" care trebuie utilizate în specificaţiile tehnice de interoperabilitate adoptate în temeiul prezentei Directive. În măsura posibilului şi în scopul promovării dezvoltării industriale, este adecvat să se elaboreze proceduri care să implice un sistem de asigurare a calităţii.

(39)Conformitatea elementelor constitutive este legată în principal de zona lor de utilizare pentru a garanta interoperabilitatea sistemului şi nu numai circulaţia lor liberă pe piaţa Uniunii. Ar trebui să fie evaluat gradul de adecvare pentru utilizarea a elementelor constitutive critice din punctul de vedere al siguranţei, disponibilităţii sau economiei sistemului. De aceea, nu este necesar ca producătorul să aplice marcajul "CE" pe elementele constitutive care fac obiectul prezentei directive. Pe baza evaluării conformităţii şi/sau a adecvării pentru utilizare, declaraţia de conformitate a producătorului ar trebui să fie suficientă.

(42)Subsistemele care constituie sistemul feroviar al Uniunii ar trebui supuse unei proceduri de verificare. Această verificare ar trebui să permită entităţilor responsabile cu punerea lor în funcţiune sau cu introducerea lor pe piaţă să se asigure că în etapele de proiectare, construcţie şi punere în funcţiune rezultatele respectă reglementările şi dispoziţiile tehnice şi operaţionale în vigoare. De asemenea, verificarea ar trebui să permită producătorilor să se bazeze pe principiul egalităţii de tratament în toate statele membre.

(43)După punerea în funcţiune sau introducerea pe piaţă a unui subsistem, ar trebui să fie asigurată exploatarea şi întreţinerea acestuia în conformitate cu cerinţele esenţiale aplicabile. În conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului (²), răspunderea pentru îndeplinirea cerinţelor respective revine, pentru subsistemul corespunzător, administratorului de infrastructură, întreprinderii feroviare sau entităţii responsabile de întreţinere, fiecare pentru propria sa parte.

(44)În cazul în care, în timpul exploatării, se constată că un vehicul sau un tip de vehicul nu respectă una din cerinţele esenţiale aplicabile, întreprinderile feroviare în cauză ar trebui să ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul (vehiculele) respectiv(e) în stare de conformitate. În plus, în cazul în care această neconformitate conduce la un risc major la adresa siguranţei, ar trebui ca autorităţile naţionale de siguranţă responsabile cu supravegherea circulaţiei vehiculului respectiv să poată lua măsurile de siguranţă temporare necesare, inclusiv restricţionarea sau suspendarea imediată a exploatării relevante. În cazul în care măsurile corective nu sunt suficiente şi persistă riscul major la adresa siguranţei generat de neconformitate, autorităţile naţionale de siguranţă sau agenţia ar trebui să aibă posibilitatea de a revoca sau modifica autorizaţia. Un risc major la adresa siguranţei în acest context ar trebui să fie înţeles ca fiind o încălcare gravă a obligaţiilor legale sau a cerinţelor de siguranţă, care poate provoca, ca atare sau într-o succesiune de evenimente cauzale, un accident sau un accident grav. Procesul de revocare ar trebui să fie sprijinit de un schimb de informaţii adecvat între agenţie şi autorităţile naţionale de siguranţă, inclusiv prin utilizarea de registre.

(47)Pentru a asigura respectarea de către echipamentele Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS) a specificaţiilor relevante în vigoare şi pentru a evita ca cerinţele suplimentare referitoare la ERTMS să submineze interoperabilitatea sa, agenţia ar trebui să îndeplinească rolul de "autoritate responsabilă de sistem pentru ERTMS". În acest scop, agenţia ar trebui să fie responsabilă de evaluarea soluţiilor tehnice avute în vedere înainte ca orice cerere de oferte referitoare la echipamentele ERTMS terestre să fie lansată sau publicată, în scopul de a verifica dacă soluţiile tehnice respective sunt conforme cu STI relevante şi sunt pe deplin interoperabile. În cursul procedurii de verificare ar trebui evitată orice suprapunere între evaluarea efectuată de către agenţie şi atribuţiile organismelor notificate. Solicitantul ar trebui, prin urmare, să informeze agenţia dacă procedura de verificare desfăşurată de organismul notificat a început deja sau dacă există deja un certificat de conformitate disponibil. Solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea de a opta pentru solicitarea acestei evaluări din partea agenţiei fie pentru fiecare proiect ERTMS în parte, fie pentru o combinaţie de proiecte, o linie, un grup de linii sau o reţea.

(49)Pentru a facilita introducerea pe piaţă a vehiculelor şi pentru a reduce sarcina administrativă, ar trebui introdusă noţiunea de autorizaţie de introducere pe piaţă a unui vehicul care este valabilă în întreaga Uniune. Deşi autorizaţiile de introducere pe piaţă permit tranzacţionarea comercială a vehiculelor oriunde pe piaţa Uniunii, un vehicul poate fi folosit numai în cadrul zonei de utilizare pentru care este acordată autorizaţia. În acest context, orice extindere a zonei de utilizare ar trebui să facă obiectul unei autorizaţii actualizate pentru vehicul. Este necesar ca vehiculele deja autorizate în temeiul directivelor anterioare să primească, de asemenea, o autorizaţie de introducere pe piaţă în cazul în care sunt destinate să fie folosite în reţele care nu sunt acoperite de autorizaţia respectivă.

(50)În cazul în care zona de utilizare este limitată la o reţea sau reţele în interiorul unui stat membru, solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între a-şi trimite cererea de autorizare a vehiculului, prin intermediul ghişeului unic menţionat în Regulamentul (UE) 2016/796, la autoritatea naţională de siguranţă a statului membru respectiv sau la agenţie. Alegerea făcută de solicitant ar trebui să fie obligatorie până la finalizarea sau încetarea solicitării.

(51)Solicitantul ar trebui să aibă la dispoziţie o cale de atac adecvată, care să poată fi folosită împotriva deciziei agenţiei sau a autorităţilor naţionale de siguranţă sau în cazul nerespectării de către acestea a obligaţiei de a acţiona. Totodată, ar trebui instituite dispoziţii procedurale şi de soluţionare a litigiilor clare pentru situaţiile în care agenţia şi autorităţile naţionale de siguranţă au opinii divergente cu privire la evaluările realizate în vederea emiterii autorizaţiilor pentru vehicule.

(53)În cazul în care exploatarea se limitează la reţele care necesită cunoştinţe de specialitate specifice, din considerente geografice sau istorice, precum şi în cazul în care astfel de reţele sunt izolate de restul sistemului feroviar al Uniunii, solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea de a îndeplini formalităţile necesare la nivel local, prin interacţiunea cu autorităţile naţionale de siguranţă relevante. În acest scop, pentru a reduce sarcina administrativă şi costurile, ar trebui ca acordurile de cooperare care urmează să fie încheiate între agenţie şi autorităţile naţionale de siguranţă relevante să poată prevedea repartizarea adecvată a atribuţiilor, fără a se aduce atingere asumării de către agenţie a responsabilităţii finale în ceea ce priveşte emiterea autorizaţiei.

(54)Reţelele feroviare situate în statele baltice (Estonia, Letonia şi Lituania) au ecartamentul de 1 520 mm, identic cu cel al ţărilor terţe vecine, dar diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii. Aceste reţele baltice au moştenit cerinţe tehnice şi operaţionale comune, care asigură interoperabilitatea lor de facto şi, în acest sens, autorizaţia pentru un vehicul emisă în unul dintre aceste state membre ar putea fi valabilă pentru restul acestor reţele. Pentru a facilita alocarea eficientă şi proporţională a resurselor pentru autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculelor sau pentru autorizaţia de tip a vehiculelor şi pentru a reduce sarcina financiară şi administrativă pentru solicitant în astfel de cazuri, acordurile de cooperare specifice dintre agenţie şi autorităţile naţionale de siguranţă relevante ar trebui să includă, dacă este necesar, posibilitatea contractării atribuţiilor către aceste autorităţi naţionale de siguranţă.

(56)Din motive de trasabilitate şi siguranţă, autorităţile competente din statele membre ar trebui să aloce unui vehicul, la cererea deţinătorului acestuia, un număr european de vehicul. Informaţiile privind vehiculul ar trebui să fie ulterior consemnate într-un registru al vehiculelor. Registrele vehiculelor ar trebui să poată fi consultate de toate statele membre şi de anumiţi operatori economici din Uniune. Registrele vehiculelor ar trebui să fie unitare în ceea ce priveşte formatul datelor. În consecinţă, acestea ar trebui să intre sub incidenţa unor specificaţii operaţionale şi tehnice comune. În vederea reducerii sarcinilor administrative şi a costurilor nejustificate, Comisia ar trebui să adopte o specificaţie pentru un registru european al vehiculelor care ar încorpora registrele naţionale ale vehiculelor, în scopul creării unui instrument unic, dar care, în acelaşi timp, să permită menţinerea unor funcţii suplimentare relevante pentru nevoile specifice ale statelor membre.

(60)Acreditarea transparentă, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), care asigură nivelul necesar de încredere în certificatele de conformitate, ar trebui considerată de autorităţile publice naţionale din întreaga Uniune drept mijlocul preferat de demonstrare a competenţei tehnice a organismelor notificate şi, mutatis mutandis, a organismelor desemnate să verifice conformitatea cu normele naţionale. Cu toate acestea, autorităţile naţionale ar trebui să poată considera că dispun de mijloacele adecvate pentru a realiza ele însele această evaluare. În asemenea cazuri, în vederea asigurării nivelului adecvat de credibilitate a evaluărilor realizate de alte autorităţi naţionale, acestea ar trebui să furnizeze Comisiei şi celorlalte state membre documentele justificative necesare pentru a demonstra că organismele de evaluare a conformităţii evaluate respectă cerinţele reglementare corespunzătoare.

(61)Prezenta directivă ar trebui să se limiteze la stabilirea cerinţelor de interoperabilitate pentru elementele constitutive de interoperabilitate şi subsistemele. Pentru a facilita respectarea cerinţelor respective, este necesar să se prevadă o prezumţie de conformitate a elementelor constitutive de interoperabilitate şi subsistemelor care respectă standardele armonizate adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 în scopul formulării specificaţiilor tehnice detaliate referitoare la cerinţele respective.

(63)În vederea completării elementelor neesenţiale ale prezentei directive, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte obiectivele specifice ale fiecărui STI. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(64)Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei cu privire la: STI şi modificările aduse STI, inclusiv modificările necesare pentru a remedia deficienţele din STI, modelul declaraţiei de conformitate "CE" sau de adecvare pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate şi documentele însoţitoare; informaţiile care să fie incluse în dosarul care ar trebui să însoţească cererea de neaplicare a uneia sau mai multor STI sau a unor părţi ale acestora, formatul şi metodele de transmitere ale respectivului dosar şi, după caz, decizia de a nu aplica STI; clasificarea normelor naţionale notificate în diferite grupe cu scopul de a facilita verificările compatibilităţii dintre echipamentele fixe şi mobile; detaliile procedurii de verificare "CE" şi procedurii de verificare în cazul normelor naţionale şi modelele de declaraţie de verificare "CE" şi modelele de documente cuprinse în dosarul tehnic care ar trebui să însoţească declaraţia de verificare, precum şi modelele pentru certificatele de verificare; modalităţile practice în scopul autorizării vehiculelor; o procedură simplificată de autorizare, pentru a include vehiculele a căror zonă de utilizare coincide cu întregul sistem feroviar al Uniunii; o procedură simplificată, pentru a include extinderea zonei de utilizare a vehiculelor deja în uz; modelul declaraţiei de conformitate cu tipul şi, după caz, modulele ad hoc pentru evaluarea conformităţii; registrele naţionale ale vehiculelor, registrul european al vehiculelor şi registrul autorizaţiilor de introducere pe piaţă a tipurilor de vehicule; şi specificaţiile comune referitoare la conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare şi regulile de introducere şi consultare a datelor pentru registrul de infrastructură. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

(67)Anumite măsuri organizatorice sunt necesare pentru a pregăti agenţia pentru rolul sporit care îi revine în temeiul prezentei directive. În consecinţă, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziţie adecvată. Pe parcursul acestei perioade, Comisia ar trebui să analizeze progresele înregistrate de agenţie în vederea pregătirii pentru rolul său sporit. Ulterior, Comisia ar trebui să prezinte rapoarte periodice cu privire la progresele înregistrate în legătură cu punerea în aplicare a prezentei directive. În special, rapoartele ar trebui să evalueze procesul de autorizare a vehiculelor, cazurile în care STI nu sunt aplicate şi utilizarea registrelor. De asemenea, Comisia ar trebui să prezinte un raport cu privire la acţiunile întreprinse în ceea ce priveşte identificarea şi trasabilitatea componentelor critice pentru siguranţă.

(69)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume interoperabilitatea în cadrul sistemului feroviar la nivelul întregii Uniuni, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menţionat.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare

(1)Prezenta directivă stabileşte condiţiile care trebuie îndeplinite pentru realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar al Uniunii într-un mod compatibil cu Directiva (UE) 2016/798 în vederea definirii unui nivel optim de armonizare tehnică, pentru a permite facilitarea, îmbunătăţirea şi dezvoltarea serviciilor de transport feroviar în interiorul Uniunii şi cu statele terţe şi pentru a contribui la finalizarea spaţiului feroviar unic european şi realizarea progresivă a pieţei interne. Aceste condiţii se referă la proiectarea, construirea, punerea în funcţiune, modernizarea, reînnoirea, exploatarea şi întreţinerea elementelor acestui sistem, precum şi calificările profesionale şi condiţiile de sănătate şi de siguranţă aplicabile personalului care contribuie la exploatarea şi întreţinerea sa.

(4)Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al măsurilor de punere în aplicare a prezentei directive:

(5)În cazul tramvaielor-tren care funcţionează în sistemul feroviar al Uniunii, în cazul în care nu există STI care să li se aplice, se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 2: Definiţii

13."caz special" înseamnă orice parte a sistemului feroviar care necesită includerea unor dispoziţii speciale în STI, în mod temporar sau definitiv, din cauza constrângerilor geografice, topografice sau de mediu urban sau de compatibilitate cu sistemul existent, în special, linii şi reţele de cale ferată izolate de reţeaua Uniunii, gabaritul, ecartamentul sau entraxa liniilor de cale ferată şi vehiculele destinate exclusiv utilizării locale, regionale sau istorice, precum şi vehiculele provenite din terţe ţări sau destinate acestora;

22."solicitant" înseamnă o persoană fizică sau juridică solicitantă a unei autorizaţii, fie că aceasta este o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură sau orice altă persoană sau entitate juridică, precum producătorul, proprietarul sau deţinătorul; în sensul articolului 15,"solicitant" înseamnă o entitate contractantă sau un producător sau reprezentanţii săi autorizaţi; în sensul articolului 19, "solicitant" înseamnă o persoană fizică sau juridică care solicită decizia agenţiei de aprobare a soluţiilor tehnice prevăzute pentru proiectele privind echipamentele ERTMS terestre;

42."organism de evaluare a conformităţii" înseamnă un organism care a fost notificat sau desemnat pentru a fi responsabil cu activităţile de evaluare a conformităţii, inclusiv etalonare, încercare, certificare şi inspecţie; un organism de evaluare a conformităţii este clasificat drept "organism notificat" ca urmare a notificării de către un stat membru; un organism de evaluare a conformităţii este clasificat drept "organism desemnat" ca urmare a desemnării de către un stat membru;

CAPITOLUL II:SPECIFICAŢII TEHNICE DE INTEROPERABILITATE

Art. 4: Conţinutul STI

(2)Subsistemele fixe trebuie să fie conforme cu STI şi cu normele naţionale în vigoare în momentul solicitării autorizaţiei de punere în funcţiune în conformitate cu prezenta directivă şi fără a aduce atingere alineatului (3) litera (f).

(3)În măsura necesară realizării obiectivelor prezentei directive menţionate la articolul 1, fiecare STI:

e)indică, pentru fiecare caz luat în considerare, procedurile care urmează să fie utilizate în vederea evaluării conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate, pe de o parte, sau a verificării "CE" a subsistemelor, pe de altă parte. Aceste proceduri se bazează pe modulele definite în Decizia 2010/713/UE a Comisiei (¹);

f)indică strategia de aplicare a STI. În special, este necesar să se precizeze etapele care trebuie finalizate ţinând seama de costurile şi beneficiile estimate şi de repercusiunile previzionate asupra părţilor interesate afectate în vederea realizării unei tranziţii treptate de la situaţia existentă la situaţia finală, în care respectarea STI constituie norma. În cazurile în care este necesară punerea în aplicare coordonată a unei STI, de exemplu de-a lungul unui coridor sau între administratorii de infrastructură şi întreprinderile feroviare, strategia poate include propuneri privind finalizarea în etape;

(5)STI menţin în mod corespunzător compatibilitatea sistemului feroviar existent al fiecărui stat membru. În acest scop, pot fi prevăzute cazuri speciale pentru fiecare STI, atât în ceea ce priveşte reţeaua, cât şi în ceea ce priveşte vehiculele, în special în ceea ce priveşte gabaritul, ecartamentul sau entraxa liniilor de cale ferată, precum şi vehiculele provenite din terţe ţări sau destinate acestora. Pentru fiecare caz specific, STI prevăd modalităţile de aplicare a elementelor din STI prevăzute la alineatul (3) literele (c)-(g).

(8)Atunci când este strict necesar pentru realizarea obiectivelor prezentei directive, STI pot conţine o trimitere explicită, clar identificată, la standarde sau specificaţii europene sau internaţionale sau la documente tehnice publicate de agenţie. În astfel de cazuri, aceste standarde, specificaţii (sau părţi relevante ale acestora) sau documente tehnice sunt considerate anexe la STI respectivă şi devin obligatorii din momentul în care STI este aplicabilă. În lipsa unor astfel de standarde, specificaţii sau documente tehnice şi până la elaborarea acestora, se poate face trimitere la alte documente normative identificate în mod clar, care sunt uşor accesibile şi care se află în domeniul public.

Art. 5: Elaborarea, adoptarea şi revizuirea STI

(1)Pentru a stabili obiectivele specifice fiecărei STI,Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50 în ceea ce priveşte, în special şi dacă este cazul:

g)orice alt element necesar care urmează să fie luat în considerare în vederea asigurării interoperabilităţii în temeiul articolului 1 alineatele (1) şi (2), în interiorul sistemului feroviar al Uniunii, cum ar fi alinierea STI cu standarde sau specificaţii europene şi internaţionale.

(2)Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a actelor delegate menţionate la alineatul (1), Comisia solicită agenţiei să elaboreze STI şi modificări ale acestora şi să transmită Comisiei recomandările relevante.

(3)La elaborarea sau revizuirea fiecărei STI, inclusiv a parametrilor de bază, agenţia ţine seama de costurile şi beneficiile estimate pentru toate soluţiile tehnice analizate, împreună cu interfeţele dintre ele, în vederea formulării şi implementării celor mai viabile soluţii. Evaluarea respectivă indică consecinţele probabile pentru toţi operatorii şi agenţii economici în cauză şi ţine seama în mod corespunzător de cerinţele Directivei (UE) 2016/798. Statele membre participă la această evaluare prin furnizarea, după caz, a datelor solicitate.

(5)Comitetul menţionat la articolul 51 (denumit în continuare "comitetul") este informat periodic cu privire la lucrările de elaborare a STI. În cursul acestor lucrări, pentru a respecta actele delegate menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia poate formula orice termeni de referinţă sau recomandări utile referitoare la proiectarea STI şi o analiză cost-beneficiu. În special, Comisia poate solicita să se examineze unele soluţii alternative, iar evaluarea costurilor şi beneficiilor acestor soluţii alternative să fie prevăzută în raportul anexat la proiectul de STI.

(9)Atunci când elaborează sau revizuieşte STI, agenţia ia în considerare avizul partenerilor sociali în privinţa calificărilor profesionale şi a condiţiilor de sănătate şi de siguranţă la locul de muncă menţionate la articolul 4 alineatul (3) litera (g). În acest scop, agenţia consultă partenerii sociali înainte de a prezenta Comisiei recomandări cu privire la STI şi la modificările aduse acestora. Partenerii sociali sunt consultaţi în cadrul comitetului de dialog sectorial instituit în conformitate cu Decizia 98/500/CE a Comisiei (¹). Partenerii sociali îşi emit avizul în termen de trei luni de la consultare.

Art. 6: Deficienţe ale STI

Art. 7: Neaplicarea STI

(1)Statele membre pot permite solicitantului să nu aplice una sau mai multe STI sau părţi ale acestora în următoarele cazuri:

(4)În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (c), (d) şi (e) din prezentul articol, statul membru vizat prezintă Comisiei o cerere de neaplicare a STI sau a unor părţi ale acestora, însoţită de un dosar care conţine justificarea cererii şi în care se precizează dispoziţiile alternative pe care statul membru intenţionează să le aplice în locul STI. În cazul menţionat la alineatul (1) litera (e) din prezentul articol, Comisia analizează cererea şi decide dacă să o accepte sau nu în funcţie de caracterul exhaustiv şi coerent al informaţiilor conţinute în dosar. În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (d) din prezentul articol, Comisia îşi adoptă decizia prin intermediul actelor de punere în aplicare, pe baza acestei analize. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3).

CAPITOLUL III:ELEMENTELE CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE

Art. 8: Condiţii pentru introducerea pe piaţă a elementelor constitutive de interoperabilitate

(1)Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că elementele constitutive de interoperabilitate sunt:

(2)Statele membre nu trebuie, pe teritoriul lor şi în temeiul prezentei directive, să interzică, să limiteze ori să împiedice introducerea pe piaţă a elementelor constitutive de interoperabilitate destinate utilizării în sistemul feroviar al Uniunii, dacă aceste elemente constitutive respectă prezenta directivă. În special, statele membre nu impun verificări care au fost deja efectuate în cadrul procedurii privind declaraţia de conformitate "CE" sau de adecvare pentru utilizare, astfel cum este prevăzut la articolul 10.

Art. 9: Conformitate şi adecvare pentru utilizare

(1)Statele membre şi agenţia consideră că un element constitutiv de interoperabilitate îndeplineşte cerinţele esenţiale în cazul în care respectă condiţiile prevăzute în respectiva STI sau în specificaţiile europene corespunzătoare, elaborate pentru respectarea condiţiilor respective. Declaraţia de conformitate "CE"sau de adecvare pentru utilizare atestă faptul că elementele constitutive de interoperabilitate au făcut obiectul procedurilor menţionate în STI corespunzătoare de evaluare a conformităţii sau adecvării pentru utilizare.

(2)În cazul în care STI impune acest lucru, declaraţia "CE" este însoţită de:

Art. 10: Procedură pentru declaraţia de conformitate "CE" sau adecvare pentru utilizare

(4)Atunci când nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu a respectat obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (3), aceste obligaţii revin oricărei persoane care introduce pe piaţă elemente constitutive de interoperabilitate. În sensul prezentei directive, aceleaşi obligaţii se aplică oricărei persoane care asamblează elemente constitutive de interoperabilitate sau părţi ale acestora de provenienţă diversă, sau care produce elemente constitutive de interoperabilitate pentru uz propriu.

Art. 11: Neconformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale

(1)Atunci când constată că este puţin probabil ca un element constitutiv de interoperabilitate, care face obiectul declaraţiei de conformitate "CE" sau de adecvare pentru utilizare şi care a fost introdus pe piaţă, să respecte cerinţele esenţiale dacă este utilizat cu destinaţia planificată, un stat membru ia măsurile necesare pentru a-i restrânge domeniul de aplicare, a interzice utilizarea sa, a-l retrage de pe piaţă sau a-l rechema. Statul membru informează de îndată Comisia, agenţia şi celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate şi motivează decizia sa, precizând în special dacă lipsa conformităţii are drept cauză:

(2)Agenţia, pe baza unui mandat din partea Comisiei, iniţiază, de îndată, procesul de consultare cu părţile în cauză şi, în orice caz, în termen de 20 de zile de la data primirii respectivului mandat. Atunci când, după consultare, agenţia stabileşte că măsura este nejustificată, agenţia informează de îndată Comisia, statul membru care a avut iniţiativa şi celelalte state membre, precum şi producătorul sau reprezentantul său autorizat. În cazul în care stabileşte că măsura este justificată, agenţia informează imediat statele membre.

(3)Atunci când decizia menţionată la alineatul (1) este rezultatul unei inadecvări a specificaţiilor europene, statele membre, Comisia sau agenţia, după caz, aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

CAPITOLUL IV:SUBSISTEME

Art. 12: Libera circulaţie a subsistemelor

Art. 13: Conformitatea cu STI şi cu normele naţionale

(2)Normele naţionale pentru punerea în aplicare a cerinţelor esenţiale şi, după caz, mijloacele acceptabile de conformitate naţionale se aplică în următoarele cazuri:

Art. 14: Notificarea normelor naţionale

(1)Statele membre notifică Comisiei şi agenţiei normele naţionale existente menţionate la articolul 13 alineatul (2) în următoarele cazuri:

(5)Statele membre transmit, prin sistemul informatic adecvat în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2016/796, proiectul noilor norme naţionale agenţiei şi Comisiei în vederea examinării înainte de introducerea preconizată a noii norme propuse în sistemul juridic naţional, în timp util şi în termenele menţionate la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/796 şi furnizează o justificare pentru introducerea noii norme naţionale. Statele membre se asigură că proiectul este suficient de avansat pentru a permite agenţiei să îşi desfăşoare examinarea în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.

(10)Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, clasificarea normelor naţionale notificate în diferite grupe, cu scopul de a facilita acceptarea reciprocă în diferite state membre, precum şi introducerea pe piaţă a vehiculelor, inclusiv compatibilitatea dintre echipamentele fixe şi mobile. Respectivele acte de punere în aplicare se bazează pe progresele realizate de agenţie în domeniul acceptării reciproce şi sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3).

Art. 15: Procedura de întocmire a declaraţiei de verificare "CE"

(4)Solicitantul este responsabil de întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însoţească declaraţia de verificare "CE". Acest dosar tehnic conţine toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului şi, după caz, toate documentele care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate. Dosarul conţine, de asemenea, toate elementele referitoare la condiţiile şi limitele de utilizare, precum şi instrucţiuni referitoare la service, verificare continuă sau periodică, reglare şi întreţinere.

(9)Comisia poate specifica, prin intermediul actelor de punere în aplicare:

Art. 16: Neconformitatea subsistemelor cu cerinţele esenţiale

(3)Statul membru solicitant precizează dacă nerespectarea în întregime a prezentei directive se datorează:

CAPITOLUL V:INTRODUCEREA PE PIAŢĂ ŞI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE

Art. 18: Autorizaţia pentru punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe

(4)Solicitantul depune o cerere de autorizare a punerii în funcţiune a instalaţiilor fixe, adresată autorităţii naţionale de siguranţă. Cererea este însoţită de un dosar care include documente justificative ale:

d)în cazul subsistemelor control-comandă şi semnalizare terestre care implică echipamente din Sistemul european de control al trenurilor (ETCS) şi/sau Sistemul global de comunicaţii mobile - căi ferate (GSM-R), ale deciziei favorabile a agenţiei emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă, iar în cazul unei modificări la proiectul de caiet de sarcini sau la descrierea soluţiilor tehnice avute în vedere care au avut loc după decizia favorabilă, documente justificative ale conformităţii cu rezultatul procedurii menţionate la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.

(5)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.

Autoritatea naţională de siguranţă verifică în ce măsură dosarul este complet, relevant şi coerent, iar în cazul echipamentelor ERTMS terestre, conformitatea cu decizia favorabilă a agenţiei emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă şi, după caz, conformitatea cu rezultatul procedurii menţionate la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796. În urma acestei verificări, autoritatea naţională de siguranţă emite autorizaţia de punere în funcţiune a instalaţiilor fixe sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.

(6)În cazul reînnoirii sau modernizării subsistemelor existente, solicitantul trimite autorităţii naţionale de siguranţă un dosar care descrie proiectul. În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Autoritatea naţională de siguranţă, în strânsă cooperare cu agenţia în cazul proiectelor ERTMS terestre, examinează dosarul şi decide dacă este necesară o nouă autorizaţie de punere în funcţiune, pe baza următoarelor criterii:

(7)Decizia de refuz al unei autorizaţii de punere în funcţiune a instalaţiilor fixe este justificată în mod corespunzător de către autoritatea naţională de siguranţă. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate depune o cerere prin care solicită autorităţii naţionale de siguranţă să îşi revizuiască decizia. Cererea este însoţită de o justificare. Autoritatea naţională de siguranţă are la dispoziţie două luni de la data primirii cererii de revizuire pentru a îşi confirma sau revoca decizia. În cazul în care decizia negativă a unei autorităţi naţionale de siguranţă este confirmată, solicitantul poate face contestaţie în faţa organismului de recurs desemnat de statul membru competent în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.

Art. 19: Punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Uniune

(3)Solicitantul depune o cerere de aprobare din partea agenţiei. Cererea privind anumite proiecte ERTMS individuale sau o combinaţie de proiecte ERTMS, o linie, un grup de linii sau o reţea, este însoţită de un dosar care cuprinde:

d)orice alte documente relevante, precum avizele autorităţii naţionale de siguranţă, declaraţiile de verificare sau certificatele de conformitate.

(4)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, agenţia informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.

(5)În cazul în care decizia agenţiei nu este favorabilă, aceasta trebuie să fie justificată în mod adecvat de către agenţie. Solicitantul poate depune, în termen de o lună de la primirea unei astfel de decizii, o cerere motivată de revizuire a deciziei de către agenţie. Agenţia îşi confirmă sau modifică decizia în termen de două luni de la data primirii cererii. În cazul în care agenţia îşi confirmă decizia iniţială, solicitantul are dreptul să o conteste în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor instituite în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.

Art. 21: Autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul

(3)Cererea de autorizare de introducere pe piaţă a vehiculului trebuie să fie însoţită de un dosar privind vehiculul sau tipul de vehicul şi care include documente justificative cu privire la:

d)compatibilitatea tehnică a vehiculului cu reţeaua din zona de utilizare menţionată la alineatul (2), stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale, a registrelor de infrastructură, precum şi a MCS privind evaluarea riscurilor prevăzute la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798.

Ori de câte ori sunt necesare teste pentru obţinerea unor dovezi documentare cu privire la compatibilitatea tehnică menţionată la primul paragraf literele (b) şi (d), autorităţile naţionale de siguranţă pot emite autorizaţii temporare pe baza cărora solicitantul să utilizeze vehiculul pentru verificări tehnice în reţea. Administratorul de infrastructură, în consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data primirii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă ia măsuri pentru a asigura efectuarea testelor.

(4)Agenţia sau, în cazul alineatului (8), autoritatea naţională de siguranţă, emite autorizaţii pentru introducerea pe piaţă a vehiculelor sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante din partea solicitantului. Agenţia sau, în cazurile menţionate la alineatul (8), autoritatea naţională de siguranţă aplică modalităţile practice privind procedura de autorizare, care urmează să fie instituite într-un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (9). Aceste autorizaţii permit vehiculelor să fie introduse pe piaţa Uniunii.

(5)Agenţia emite autorizaţii pentru introducerea pe piaţă a vehiculelor în cazul vehiculelor care au o zonă de utilizare într-unul sau mai multe state membre. Pentru a emite astfel de autorizaţii, agenţia:

b)transmite dosarul solicitantului către autorităţile naţionale de siguranţă vizate de zona de utilizare preconizată pentru a îl evalua, verificând dacă acesta este complet, relevant şi coerent în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf litera (d) şi cu elementele specificate la alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) în raport cu normele naţionale relevante.

În cadrul evaluărilor în temeiul literelor (a) şi (b) şi în cazul unor dubii justificate, agenţia sau autorităţile naţionale de siguranţă pot solicita efectuarea acestor teste în reţea. Pentru a facilita aceste teste, autorităţile naţionale de siguranţă implicate pot emite autorizaţii temporare solicitantului în vederea utilizării vehiculului pentru teste în reţea. Administratorul de infrastructură depune toate eforturile pentru a asigura efectuarea oricărui test de acest tip în termen de trei luni de la cererea din partea agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă.

(6)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, agenţia informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Pentru a evalua măsura în care dosarul este complet, relevant şi coerent, agenţia poate evalua totodată şi elementele specificate la alineatul (3) litera (d).

(7)În cazul în care agenţia nu este de acord cu o evaluare negativă desfăşurată de una sau mai multe autorităţi naţionale în temeiul alineatului (5) litera (b), aceasta informează autoritatea sau autorităţile în cauză, prezentând motivele dezacordului său. Agenţia şi autoritatea sau autorităţile de siguranţă naţională cooperează în vederea convenirii asupra unei evaluări reciproc acceptabile. După caz, astfel cum a fost decis de agenţie şi de autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu se convine o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care agenţia a informat autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă cu privire la dezacordul său, agenţia îşi adoptă decizia finală, cu excepţia cazului în care autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă au transmis chestiunea în vederea arbitrajului către comisia pentru soluţionarea contestaţiilor instituită în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796. Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor decide asupra confirmării proiectului de decizie a agenţiei în termen de o lună de la depunerea cererii din partea autorităţii sau autorităţilor naţionale de siguranţă.

În cazul în care agenţia nu este de acord cu o evaluare pozitivă efectuată de una sau mai multe autorităţi naţionale în temeiul alineatului (5) litera (b), aceasta informează autoritatea sau autorităţile în cauză, prezentând motivele dezacordului său. Agenţia şi autoritatea sau autorităţile de siguranţă naţională cooperează în vederea convenirii unei evaluări reciproc acceptabile. După caz, astfel cum a fost decis de agenţie şi de autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu s-a putut conveni o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care agenţia a informat autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă asupra dezacordului său, agenţia îşi adoptă decizia finală.

(8)În cazul în care zona de utilizare este limitată la una sau mai multe reţele dintr-un singur stat membru, autoritatea sau autorităţile naţionale din statul membru respectiv pot, asumându-şi responsabilitatea şi dacă acest lucru este cerut de solicitant, să emită autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului. Pentru a emite astfel de autorizaţii, autoritatea naţională de siguranţă evaluează dosarul în funcţie de elementele stabilite la alineatul (3) şi conform procedurilor care urmează să fie instituite în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (9). În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante. Autorizaţia este valabilă şi fără extinderea zonei de utilizare pentru vehiculele care călătoresc în staţiile din statele membre învecinate cu caracteristici similare ale reţelelor, atunci când respectivele staţii sunt aproape de frontieră, în urma consultării autorităţilor de siguranţă naţională competente. Consultarea poate avea loc pentru fiecare caz în parte sau poate fi stabilită în contextul unui acord transfrontalier între autorităţile naţionale de siguranţă.

(9)Până la 16 iunie 2018, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalităţi practice care specifică următoarele:

c)modul în care cerinţele prevăzute în prezentul articol sunt respectate de către agenţie şi de către autoritatea naţională de siguranţă în diferitele etape ale procesului de solicitare şi de autorizare, inclusiv evaluarea dosarelor solicitanţilor.

(11)Orice decizie prin care se refuză autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul sau excluderea unei părţi a reţelei în conformitate cu o evaluare negativă menţionată la alineatul (7) se justifică în mod corespunzător. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate cere agenţiei sau autorităţii naţionale de siguranţă, după caz, revizuirea deciziei. Agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă au la dispoziţie două luni de la data primirii cererii de revizuire pentru a îşi confirma sau revoca decizia.

(12)În cazul reînnoirii sau modernizării vehiculelor existente care deţin deja o autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului, este necesară o nouă autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului în cazul în care:

(13)În cazul în care doreşte să extindă zona de utilizare a unui vehicul deja autorizat, solicitantul adaugă la dosar documentele relevante menţionate la alineatul (3) referitoare la zona suplimentară de utilizare. Solicitantul transmite dosarul agenţiei care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatele (4)-(7), emite o autorizaţie actualizată care acoperă zona de utilizare extinsă.

În cazul în care solicitantul a primit o autorizaţie pentru un vehicul în conformitate cu alineatul (8) şi doreşte să îi extindă zona de utilizare în interiorul statului membru respectiv, acesta adaugă la dosar documentele relevante menţionate la alineatul (3) privind zona suplimentară de utilizare. Solicitantul transmite dosarul autorităţii naţionale de siguranţă care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatul (8) emite o autorizaţie actualizată care acoperă zona de utilizare extinsă.

(14)În sensul alineatelor (5) şi (6) din prezentul articol, agenţia încheie acorduri de cooperare cu autorităţile naţionale de siguranţă în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) 2016/796. Acordurile respective pot fi sub forma unor acorduri specifice sau acorduri-cadru şi pot implica una sau mai multe autorităţi naţionale de siguranţă. Acestea conţin o descriere detaliată a atribuţiilor şi condiţiilor pentru rezultate, a termenelor pentru realizarea acestora şi a repartizării taxelor plătite de solicitant. Acestea pot include, de asemenea, acorduri de cooperare specifice în cazul reţelelor care necesită competenţe specifice din motive geografice sau istorice, în vederea reducerii sarcinii administrative şi a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care aceste reţele sunt izolate de restul sistemului feroviar al Uniunii, astfel de acorduri de cooperare specifice pot include posibilitatea delegării atribuţiilor de contractare către autorităţile naţionale de siguranţă competente, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura alocarea eficientă şi proporţională a resurselor pentru autorizare. Respectivele acorduri sunt instituite înainte ca agenţia să îndeplinească atribuţiile de autorizare în conformitate cu articolul 54 alineatul (4) din prezenta directivă.

(15)În cazul acelor state membre ale căror reţele feroviare au un ecartament diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii şi dispun de aceleaşi cerinţe tehnice şi operaţionale cu ţările terţe vecine, pe lângă acordurile de cooperare menţionate la alineatul (14), toate autorităţile naţionale de siguranţă în cauză din respectivele state membre încheie cu agenţia un acord multilateral cu scopul de a defini condiţiile în care o autorizaţie pentru un vehicul eliberată în unul dintre statele membre respective este valabilă şi pentru celelalte state membre în cauză.

(16)Prezentul articol nu se aplică vagoanelor de marfă sau vagoanelor de călători care sunt utilizate în comun cu ţările terţe, al căror ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii şi care sunt autorizate conform unei alte proceduri de autorizare a vehiculelor. Normele care reglementează procedura de autorizare a acestor vehicule sunt publicate şi notificate Comisiei. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive este asigurată de întreprinderea feroviară în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei. Comisia, pe baza raportului agenţiei, poate emite un aviz privind conformitatea normelor respective cu obiectivele prezentei directive. Dacă normele respective nu sunt conforme cu prezenta directivă, statele membre în cauză şi Comisia pot coopera pentru a stabili măsurile adecvate care trebuie luate, implicând, dacă este necesar, organismele internaţionale relevante.

(17)Un stat membru poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul locomotivelor sau al trenurilor autopropulsate care sosesc din ţări terţe şi care sunt destinate să circule până la o staţie situată în apropierea frontierei de pe teritoriul statului membru respectiv şi desemnată pentru operaţiuni transfrontaliere. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive este asigurată de întreprinderea feroviară în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei şi, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) din Directiva (UE) 2016/798.

Art. 22: Înmatricularea vehiculelor autorizate în vederea introducerii pe piaţă

Art. 23: Verificări anterioare utilizării vehiculelor autorizate

(1)Înainte de a utiliza un vehicul în zona de utilizare specificată în autorizaţia de introducere pe piaţă, întreprinderea feroviară verifică:

Art. 24: Autorizaţia de tip a vehiculelor

(1)Agenţia sau o autoritate naţională de siguranţă, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, poate să acorde autorizaţii de tip ale vehiculelor. Cererea de autorizare de tip a vehiculelor şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora, precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic menţionat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(5)Declaraţia de conformitate cu tipul se întocmeşte în conformitate cu:

Art. 25: Conformitatea vehiculelor cu un tip de vehicul autorizat

Art. 26: Neconformitatea vehiculelor sau a tipurilor de vehicule cu cerinţele esenţiale

(1)În cazul în care o întreprindere feroviară constată, în timpul exploatării, că un vehicul pe care îl utilizează nu respectă una dintre cerinţele esenţiale aplicabile, aceasta ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul în stare de conformitate. În plus, aceasta poate informa agenţia şi orice autorităţi naţionale de siguranţă vizate cu privire la măsurile luate. Dacă întreprinderea feroviară deţine dovezi conform cărora situaţia de neconformitate exista deja la momentul emiterii autorizaţiei de introducere pe piaţă, aceasta informează agenţia şi orice alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate.

(2)În cazul în care constată, de exemplu în cadrul procesului de supraveghere prevăzut la articolul 17 din Directiva (UE) 2016/798, că un vehicul sau un tip de vehicul, căruia i s-a eliberat o autorizaţie de introducere pe piaţă fie de către agenţie, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) sau cu articolul 24, fie de către autoritatea naţională de siguranţă, în conformitate cu articolul 21 alineatul (8) sau cu articolul 24, utilizat conform destinaţiei sale, nu respectă una dintre cerinţele esenţiale aplicabile, autoritatea naţională de siguranţă informează întreprinderea feroviară care utilizează vehiculul sau tipul de vehicul şi îi solicită să ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul (vehiculele) în stare de conformitate. Autoritatea naţională de siguranţă informează agenţia şi orice alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate, inclusiv cele dintr-un teritoriu în care o cerere de autorizare a introducerii pe piaţă a unui vehicul de acelaşi tip este în curs de desfăşurare.

(3)Atunci când, în cazurile prevăzute la alineatul (1) sau (2) din prezentul articol, măsurile corective luate de întreprinderea feroviară nu asigură conformitatea cu cerinţele esenţiale aplicabile, iar această neconformitate reprezintă un risc major la adresa siguranţei, autoritatea naţională de siguranţă vizată poate aplica măsuri temporare de siguranţă în temeiul atribuţiilor sale de supraveghere, în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798. Măsuri de siguranţă temporare sub forma unei suspendări a autorizaţiei de tip de vehicul pot fi aplicate în paralel de către autoritatea naţională de siguranţă sau de către agenţie şi sunt supuse controlului jurisdicţional şi procedurii de arbitraj prevăzute la articolul 21 alineatul (7).

(4)În cazurile menţionate la alineatul (3), în urma unei examinări a eficacităţii măsurilor luate pentru contracararea riscului major la adresa siguranţei, agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă care a eliberat autorizaţia poate decide să o revoce sau să o modifice, atunci când se demonstrează că o cerinţă esenţială nu a fost respectată la momentul emiterii autorizaţiei. În acest scop, decizia este adusă la cunoştinţa deţinătorului autorizaţiei de introducere pe piaţă sau al autorizaţiei de tip a vehiculului, cu specificarea motivelor care au stat la baza deciziei. În termen de o lună de la primirea deciziei agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă, deţinătorul poate cere acestora revizuirea deciziei. În acest caz, decizia de revocare se suspendă cu titlu temporar. Agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă au la dispoziţie o lună de la data primirii cererii de revizuire pentru a-şi confirma sau revoca decizia.

(5)În cazul în care decizia agenţiei este confirmată, deţinătorul autorizaţiei acordate vehiculului o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor desemnate în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796 în termenul menţionat la articolul 59 din respectivul regulament. În cazul în care decizia unei autorităţi naţionale de siguranţă este confirmată, deţinătorul autorizaţiei acordate vehiculului o poate contesta în termen de două luni de la notificarea deciziei în cadrul controlului jurisdicţional menţionat la articolul 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798. Statele membre pot desemna organismul de reglementare menţionat la articolul 56 din Directiva 2012/34/UE în sensul aplicării acestei căi de contestare.

(6)Atunci când agenţia decide să revoce sau să modifice o autorizaţie de introducere pe piaţă pe care a acordat-o, aceasta informează imediat toate autorităţile naţionale de siguranţă, prezentând motivele deciziei sale.

(7)Decizia agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă de a revoca autorizaţia se consemnează în registrul corespunzător al vehiculelor, în conformitate cu articolul 22 sau, în cazul unei autorizaţii de tip de vehicul, în registrul european al tipurilor autorizate de vehicule, în conformitate cu articolul 24 alineatul (7). Agenţia şi autorităţile naţionale de siguranţă se asigură că întreprinderile feroviare care utilizează vehicule similare vehiculului sau tipului de vehicul care face obiectul unei revocări sunt informate în mod corespunzător. Astfel de întreprinderi feroviare sunt obligate în primul rând să verifice dacă există aceeaşi problemă de neconformitate. În acest caz, se aplică procedura prevăzută la prezentul articol.

(8)Dacă o autorizaţie de introducere pe piaţă este revocată, vehiculul vizat nu se mai foloseşte, iar zona sa de utilizare nu poate fi extinsă. Dacă o autorizaţie de tip a vehiculului este revocată, vehiculele construite în baza sa nu pot fi introduse pe piaţă sau ar trebui retrase, în cazul în care au fost deja introduse pe piaţă. O nouă autorizaţie poate fi solicitată în temeiul procedurii prevăzute la articolul 21, în cazul vehiculelor individuale, sau la articolul 24, în cazul tipurilor de vehicule.

CAPITOLUL VI:ORGANISMELE DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Art. 27: Autorităţile de notificare

Art. 28: Cerinţe referitoare la autorităţile de notificare

Art. 30: Organisme de evaluare a conformităţii

(3)Organismul de evaluare a conformităţii este capabil să îndeplinească toate atribuţiile de evaluare a conformităţii care îi sunt atribuite prin STI relevantă şi în legătură cu care a fost notificat, indiferent dacă acele atribuţii sunt îndeplinite chiar de către organismul de evaluare a conformităţii sau în numele şi sub responsabilitatea acestuia.

c)procedurile corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţilor sale, care ţin seama de dimensiunea unei întreprinderi, de sectorul său de activitate, de structura acesteia, de gradul de complexitate al tehnologiei produsului în cauză şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie.

(7)Organismele de evaluare a conformităţii notificate pentru subsistemele control-comandă şi semnalizare terestră şi/ sau la bord participă la activităţile grupului ERTMS menţionat la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/796 sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat cu privire la aceste activităţi. Organismele de evaluare a conformităţii respectă orientările rezultate din activitatea acestui grup. În cazul în care consideră că este inadecvat sau imposibil să aplice aceste orientări, organismele de evaluare a conformităţii în cauză transmit comentariile lor către grupul de lucru ERTMS spre dezbatere, în vederea îmbunătăţirii continue a orientărilor.

Art. 31: Imparţialitatea organismelor de evaluare a conformităţii

(1)Organismul de evaluare a conformităţii este un organism terţ, independent de organizaţia sau de producătorul produsului pe care îl evaluează.

(3)Un organism de evaluare a conformităţii, personalul de conducere de nivel superior al acestuia şi personalul responsabil cu îndeplinirea atribuţiilor de evaluare a conformităţii nu pot fi proiectantul, producătorul, furnizorul, instalatorul, cumpărătorul, proprietarul, utilizatorul sau operatorul de întreţinere al produselor pe care le evaluează, nici reprezentantul autorizat al vreuneia dintre aceste părţi. Acest lucru nu împiedică utilizarea produselor evaluate care sunt necesare pentru operaţiunile organismului de evaluare a conformităţii sau utilizarea acestor produse în scopuri personale.

(4)Un organism de evaluare a conformităţii, personalul de conducere de nivel superior al acestuia şi personalul responsabil cu îndeplinirea atribuţiilor de evaluare a conformităţii nu pot fi direct implicaţi în proiectarea, fabricarea sau construirea, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreţinerea produselor respective sau să reprezinte părţile angajate în aceste activităţi. Aceştia nu se angajează în nicio activitate care poate intra în conflict cu judecata lor independentă sau cu integritatea lor în cea ce priveşte activităţile de evaluare a conformităţii pentru care sunt notificaţi. Această interdicţie se aplică în special serviciilor de consultanţă.

(6)Organismele de evaluare a conformităţii şi personalul acestora desfăşoară activităţile de evaluare a conformităţii la cel mai înalt nivel de integritate profesională şi cu competenţa tehnică necesară în domeniul specific şi nu sunt supuşi niciunor presiuni sau stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa judecata sau rezultatele activităţilor lor de evaluare a conformităţii, în special în ceea ce priveşte persoanele sau grupurile de persoane care au un interes legat de rezultatele acestor activităţi.

Art. 32: Personalul organismelor de evaluare a conformităţii

(1)Personalul responsabil cu îndeplinirea activităţilor de evaluare a conformităţii dispune de următoarele competenţe:

Art. 33: Prezumţia de conformitate a unui organism de evaluare a conformităţii

Art. 34: Filiale şi subcontractanţi ai organismelor notificate

Art. 35: Organisme interne acreditate

(1)Solicitanţii pot recurge la un organism intern acreditat pentru a realiza activităţile de evaluare a conformităţii în scopul aplicării procedurilor stabilite în modulele A1, A2, C1 sau C2 prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE şi modulele CA1 şi CA2 prevăzute în anexa I la Decizia 2010/713/UE. Organismul respectiv este o parte separată şi distinctă a solicitantului în cauză şi nu este implicat în proiectarea, producţia, furnizarea, instalarea, utilizarea sau întreţinerea produselor pe care le evaluează.

(2)Organismul intern acreditat îndeplineşte următoarele cerinţe:

Art. 36: Cererea de notificare

Art. 37: Procedura de notificare

Art. 38: Numerele de identificare şi listele organismelor notificate

Art. 39: Modificări ale notificărilor

(1)În cazul în care o autoritate de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 30-32 sau că acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile, autoritatea de notificare restricţionează, suspendă sau retrage notificarea, după caz, în funcţie de gravitatea încălcării cerinţelor sau a neîndeplinirii obligaţiilor. Autoritatea de notificare informează imediat Comisia şi celelalte statele membre în consecinţă.

Art. 40: Contestarea competenţei organismelor notificate

Art. 41: Obligaţii operaţionale ale organismelor notificate

(2)Evaluările conformităţii se realizează în mod proporţionat, evitând sarcinile inutile pentru operatorii economici. Organismele notificate îşi desfăşoară activităţile ţinând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, de sectorul său de activitate, de structura acesteia, de gradul de complexitate al tehnologiei produsului în cauză şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie.

Art. 42: Obligaţia organismelor notificate de a furniza informaţii

(1)Organismele notificate informează autoritatea de notificare în legătură cu următoarele:

Art. 44: Coordonarea organismelor notificate

Art. 45: Organisme desemnate

(1)Cerinţele privind organismele de evaluare a conformităţii stabilite la articolele 30-34 se aplică şi organismelor desemnate în temeiul articolului 15 alineatul (8), cu excepţia:

CAPITOLUL VII:REGISTRE

Art. 46: Sistemul de numerotare a vehiculelor

Art. 47: Registrele vehiculelor

(1)Până când registrul european al vehiculelor menţionat la alineatul (5) va fi operaţional, fiecare stat membru ţine un registru naţional al vehiculelor. Acest registru:

c)este accesibil autorităţilor naţionale de siguranţă şi organismelor de anchetă menţionate la articolele 16 şi 22 din Directiva (UE) 2016/798; de asemenea, el este accesibil, în urma oricărei solicitări legitime, organismelor de reglementare menţionate la articolul 55 din Directiva 2012/34/UE, agenţiei, întreprinderilor feroviare şi administratorilor de infrastructură, precum şi persoanelor sau organizaţiilor care înmatriculează vehicule sau care sunt identificate în registru.

(2)Comisia adoptă specificaţii comune pentru registrele naţionale ale vehiculelor, în ceea ce priveşte conţinutul acestora, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare, inclusiv modalităţile de efectuare a schimbului de date, şi regulile de introducere şi consultare a datelor, prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

(5)În vederea reducerii sarcinilor administrative şi a costurilor nejustificate pentru statele membre şi pentru părţile interesate, până la 16 iunie 2018, Comisia, ţinând cont de rezultatul unei analize cost-beneficiu, adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile tehnice şi funcţionale ale registrului european al vehiculelor care ar încorpora registrele naţionale ale vehiculelor, pentru a asigura tuturor utilizatorilor o interfaţă armonizată pentru înregistrarea vehiculelor şi gestionarea datelor. Se aplică alineatul (1) literele (b) şi (c) şi alineatul (3). Aceste specificaţii includ conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare, inclusiv modalităţile de efectuare a schimbului de date, şi regulile de introducere şi consultare a datelor, precum şi etapele migraţiei.

(7)În cazul vehiculelor autorizate pentru prima dată într-o ţară terţă şi utilizate ulterior într-un stat membru, respectivul stat membru garantează că datele referitoare la vehiculele în cauză, incluzând cel puţin datele referitoare la deţinătorul vehiculului, entitatea responsabilă cu întreţinerea acestuia şi restricţiile privind modul de utilizare a vehiculului, pot fi recuperate prin intermediul unui registru al vehiculelor sau sunt puse la dispoziţie în alt mod, într-un format uşor de citit şi fără întârziere şi în conformitate cu aceleaşi principii nediscriminatorii care se aplică în cazul datelor similare dintr-un registru al vehiculelor.

Art. 48: Registrul european al tipurilor de vehicule autorizate

Art. 49: Registrul de infrastructură

CAPITOLUL VIII:DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Art. 50: Exercitarea delegării

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 5 alineatul (1) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând de la 15 iunie 2016. Cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani, Comisia întocmeşte un raport privind delegarea de competenţe. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(4)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 5 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere validităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat nicio obiecţie în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European şi Consiliul sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 51: Procedura comitetelor

Art. 52: Motivare

Orice decizie luată în temeiul prezentei directive privind evaluarea conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate sau verificarea subsistemelor care formează sistemul feroviar al Uniunii şi orice decizie adoptată în conformitate cu articolele 7, 12 şi 17 prevede în detaliu motivele pe care se întemeiază. Decizia este notificată părţii în cauză în cel mai scurt timp posibil, împreună cu indicarea căilor de atac disponibile în temeiul dreptului în vigoare în statul membru în cauză şi a termenelor acordate în care acestea pot fi exercitate.

Art. 53: Raportare şi informare

(1)Până la 16 iunie 2018, Comisia transmite un raport privind progresele înregistrate în pregătirea rolului consolidat al agenţiei în temeiul prezentei directive. În plus, la fiecare trei ani şi pentru prima dată la trei ani de la încheierea perioadei de tranziţie prevăzută la articolul 54, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind progresele înregistrate în realizarea interoperabilităţii sistemului feroviar al Uniunii şi funcţionarea agenţiei în acest context. Raportul include totodată o evaluare a punerii în aplicare şi a utilizării registrelor menţionate la capitolul VII şi o analiză a cazurilor stabilite la articolul 7 şi a aplicării capitolului V, evaluând în special funcţionarea acordurilor de cooperare încheiate între agenţie şi autorităţile naţionale de siguranţă. În sensul primului raport care urmează încheierii perioadei de tranziţie, Comisia desfăşoară consultări extinse cu părţile interesate relevante şi stabileşte un program care să permită evaluarea progreselor. Dacă este oportun pe baza analizei menţionate, Comisia propune măsuri legislative, inclusiv măsuri pentru rolul viitor al agenţiei în consolidarea interoperabilităţii.

Art. 54: Regimul tranzitoriu pentru utilizarea vehiculelor

(4)Cel mai târziu începând cu 16 iunie 2019 agenţia îndeplineşte atribuţiile de autorizare în temeiul articolelor 21 şi 24, precum şi atribuţiile menţionate la articolul 19, în ceea ce priveşte zonele de utilizare din statele membre care nu au transmis notificări agenţiei şi Comisiei în conformitate cu articolul 57 alineatul (2). Prin derogare de la articolele 21 şi 24, autorităţile naţionale de siguranţă din statele membre care au notificat agenţia şi Comisia în temeiul articolului 57 alineatul (2) pot continua să elibereze autorizaţii în conformitate cu Directiva 2008/57/CE până la 16 iunie 2020. Prin derogare de la articolele 21 şi 24, autorităţile naţionale de siguranţă din statele membre care au notificat agenţia şi Comisia în temeiul articolului 57 alineatul (2a) pot continua să elibereze autorizaţii în conformitate cu Directiva 2008/57/CE până la 31 octombrie 2020.

Art. 55: Alte dispoziţii tranzitorii

Art. 57: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1 şi 2, articolului 7 alineatele (1)-(4) şi (6), articolului 8, articolului 9 alineatul (1), articolului 10 alineatul (5), articolului 11 alineatele (1), (3) şi (4), articolelor 12, 13 şi 14, articolului 15 alineatele (1)-(8), articolului 16, articolului 18, articolului 19 alineatul (3), articolelor 21-39, articolului 40 alineatul (2), articolelor 41, 42, 44, 45 şi 46, articolului 47 alineatele (1), (3), (4) şi (7), articolului 49 alineatele (1)-(4), articolului 54 şi anexelor I, II, III şi IV până la 16 iunie 2019. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziţii.

(3)Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile din cuprinsul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri şi modalitatea de formulare a respectivei menţiuni.

(5)Obligaţiile de transpunere şi punere în aplicare a articolului 13, articolului 14 alineatele (1)-(8), (11) şi (12), articolului 15 alineatele (1)-(9), articolului 16 alineatul (1), articolelor 19-26, articolelor 45, 46 şi 47, articolului 49 alineatele (1)-(4) şi articolului 54 din prezenta directivă nu se aplică Ciprului şi Maltei atât timp cât pe teritoriile acestora nu există un sistem feroviar.

ANEXA I:ELEMENTELE SISTEMULUI FEROVIAR AL UNIUNII

1.Reţeaua

2.Vehicule

ANEXA II:SUBSISTEME

2.Descrierea subsistemelor

2.6.Aplicaţii telematice

2.7.Material rulant

Caroserie, sistem comandă şi control pentru toate echipamentele trenului, dispozitive de captare a curentului electric, unităţi de tracţiune şi de transformare a energiei, echipamente de bord pentru măsurarea consumului de energie electrică şi pentru tarifare, mecanisme de frânare, cuplare şi rulare (boghiuri, osii etc.) şi suspensii, uşi, interfeţe om/maşină (mecanic, personal de bord şi călători, incluzând caracteristicile de accesibilitate pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă), dispozitive de siguranţă pasive sau active şi dispozitive necesare pentru asigurarea sănătăţii călătorilor şi a personalului de bord.

ANEXA III:CERINŢE ESENŢIALE

1.Cerinţe generale

1.5.Compatibilitate tehnică

2.Cerinţe specifice fiecărui subsistem

2.1.1.Siguranţă

2.4.1.Siguranţă

2.4.3.Compatibilitate tehnică

2.6.1.Siguranţă

2.7.1.Compatibilitate tehnică

ANEXA IV:PROCEDURA DE VERIFICARE "CE" A SUBSISTEMELOR

2.CERTIFICATUL DE VERIFICARE ELIBERAT DE UN ORGANISM NOTIFICAT

2.2.3.Etapele procedurii de verificare

2.3.1.Organismele notificate responsabile pentru verificare evaluează proiectarea, producţia şi testarea finală a subsistemului şi întocmesc certificatul de verificare destinat solicitantului, care, la rândul său, întocmeşte declaraţia de verificare "CE". Certificatul de verificare trebuie să facă trimitere la STI în raport cu care a fost evaluată conformitatea.

2.4.Dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia de verificare "CE"

(c)dosarele menţionate la articolul 15 alineatul (4), întocmite de fiecare dintre organismele notificate implicate în verificarea subsistemului, care trebuie să cuprindă:

- certificatul de verificare, însoţit de notele de calcul corespunzătoare şi semnat de organismul notificat responsabil pentru verificare, în care se indică faptul că subsistemul îndeplineşte cerinţele STI relevante şi se menţionează orice rezerve formulate în cursul desfăşurării activităţilor şi care nu au fost retrase; certificatul de verificare ar trebui să fie însoţit şi de rapoartele de inspecţie şi de audit întocmite de acelaşi organism în exercitarea atribuţiilor sale, menţionate la punctele 2.5.2 şi 2.5.3;

(e)în cazul în care este necesară verificarea integrării în siguranţă în temeiul articolului 18 alineatul (4) litera (c) şi al articolului 21 alineatul (3) litera (c), dosarul tehnic relevant include raportul (rapoartele) evaluatorilor referitor la MSC privind evaluarea riscului menţionate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹).

(¹)Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranţa feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

2.5.1.Organismul notificat responsabil pentru verificarea producţiei trebuie să aibă acces permanent în şantierele de construcţii, în atelierele de producţie, în depozite şi, dacă este cazul, la instalaţiile de prefabricare sau de testare şi, în general, în toate incintele în care consideră că îi este necesar accesul pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. Organismul notificat trebuie să primească de la solicitant toate documentele necesare în acest scop şi, în special, planurile de implementare şi documentaţia tehnică referitoare la subsistem.

2.6.Transmitere

3.CERTIFICATUL DE VERIFICARE ELIBERAT DE UN ORGANISM DESEMNAT

3.2.Certificatul de verificare

ANEXA VI:Tabel de corespondenţă

Directiva 2008/57/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 literele (a)-(z)	Articolul 2 alineatele (1)(5), (7)-(17) şi (19)-(28)
-	Articolul 2 alineatele (6), (18) şi (29)-(45)
Articolul 3	-
Articolul 4	Articolul 3
Articolul 5 alineatele (1)-(3) litera (g)	Articolul 4 alineatele (1)-(3) litera (g)
-	Articolul 4 alineatul (3) literele (h) şi (i)
Articolul 5 alineatele (4)-(8)	Articolul 4 alineatele (4)-(8)
Articolul 6	Articolul 5
Articolul 7	Articolul 6
Articolul 8	-
Articolul 9	Articolul 7
Articolul 10	Articolul 8
Articolul 11	Articolul 9
Articolul 12	-
Articolul 13	Articolul 10
Articolul 14	Articolul 11
Articolul 15 alineatul (1)	articolul 18 alineatul (2)
Articolul 15 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 16	Articolul 12
Articolul 17	Articolele 13 şi 14
Articolul 18	Articolul 15
Articolul 19	Articolul 16
-	Articolul 17
-	Articolul 18, cu excepţia alineatului (3)
-	Articolele 19, 20, 21, 22 şi 23
Articolul 20	-
Articolul 21	-
Articolele 22-25	-
Articolul 26	Articolul 24
Articolul 27	Articolul 14 alineatul (10)
-	Articolul 26
Articolul 28 şi anexa VIII	Articolele 27-44
-	Articolul 45
Articolul 29	Articolul 51
Articolele 30 şi 31	-
Articolul 32	Articolul 46
Articolul 33	Articolul 47 alineatele (3), (4), (6) şi (7)
-	Articolul 47 alineatele (1), (2) şi (5)
Articolul 34	Articolul 48
Articolul 35	Articolul 49
Articolul 36	-
-	Articolul 50
Articolul 37	Articolul 52
Articolul 38	Articolul 57
Articolul 39	Articolul 53
-	Articolele 54 şi 55
-	Articolul 56
Articolul 40	Articolul 58
Articolul 41	Articolul 59
Articolul 42	Articolul 60
Anexa I-III	Anexa I-III
Anexa IV	Articolul 9 alineatul (2)
Anexa V	Articolul 15 alineatul (9)
Anexa VI	Anexa IV
Anexa VII	Articolul 14 alineatul (10)
Anexa VIII	Articolele 30, 31 şi 32
Anexa IX	Articolul 7 alineatul (5)
Anexa X	Anexa V
Anexa XI	Anexa VI

ANEXA VI¹:Declaraţia Comisiei privind documentele explicative

Comisia reaminteşte că Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au recunoscut în Declaraţia politică comună din 27 octombrie 2011 privind documentele explicative că informaţiile pe care statele membre le furnizează Comisiei în ceea ce priveşte transpunerea directivelor în legislaţia naţională "trebuie să fie clare şi precise" pentru a facilita îndeplinirea de către Comisie a sarcinilor sale de monitorizare a aplicării legislaţiei Uniunii. În cazul de faţă, documentele explicative ar fi putut fi utile în acest scop. Comisia îşi exprimă regretul că textul final nu conţine dispoziţii în acest sens.

Directiva 2008/57/CE	(JO L 191, 18.7.2008, p. 1.)
Directiva 2009/131/CE	(JO L 273, 17.10.2009, p. 12.)
Directiva 2011/18/UE	(JO L 57, 2.3.2011, p. 21.)

Directiva	Termen de transpunere
2008/57/CE	19 iulie 2010
2009/131/CE	19 iulie 2010
2011/18/UE	31 decembrie 2011