Art. 21. - Art. 21: Autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul - Directiva 797/11-mai-2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană
Acte UE
Jurnalul Oficial 138L
În vigoare Versiune de la: 28 Mai 2020 până la: 1 August 2026
Art. 21: Autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul
(1)Solicitantul introduce vehiculul pe piaţă numai după ce a primit autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului eliberată de către agenţie în conformitate cu alineatele (5)-(7) sau de către autoritatea naţională de siguranţă în conformitate cu alineatul (8).
(2)În cererea sa de autorizaţie pentru introducerea pe piaţă a vehiculului, solicitantul specifică zona de utilizare a vehiculului. Cererea include dovezi care arată că a fost verificată compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua din zona de utilizare.
(3)Cererea de autorizare de introducere pe piaţă a vehiculului trebuie să fie însoţită de un dosar privind vehiculul sau tipul de vehicul şi care include documente justificative cu privire la:
a)introducerea pe piaţă a subsistemelor mobile din care este compus vehiculul în conformitate cu articolul 20, pe baza declaraţiei de verificare "CE";
b)compatibilitatea tehnică a subsistemelor menţionate la litera (a) în cadrul vehiculului, stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale;
c)integrarea în siguranţă a subsistemelor menţionate la litera (a) în cadrul vehiculului, stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale, precum şi a MCS prevăzute la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798;
d)compatibilitatea tehnică a vehiculului cu reţeaua din zona de utilizare menţionată la alineatul (2), stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale, a registrelor de infrastructură, precum şi a MCS privind evaluarea riscurilor prevăzute la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798.
Cererea respectivă şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic menţionat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
Ori de câte ori sunt necesare teste pentru obţinerea unor dovezi documentare cu privire la compatibilitatea tehnică menţionată la primul paragraf literele (b) şi (d), autorităţile naţionale de siguranţă pot emite autorizaţii temporare pe baza cărora solicitantul să utilizeze vehiculul pentru verificări tehnice în reţea. Administratorul de infrastructură, în consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data primirii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă ia măsuri pentru a asigura efectuarea testelor.
(4)Agenţia sau, în cazul alineatului (8), autoritatea naţională de siguranţă, emite autorizaţii pentru introducerea pe piaţă a vehiculelor sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante din partea solicitantului. Agenţia sau, în cazurile menţionate la alineatul (8), autoritatea naţională de siguranţă aplică modalităţile practice privind procedura de autorizare, care urmează să fie instituite într-un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (9). Aceste autorizaţii permit vehiculelor să fie introduse pe piaţa Uniunii.
(5)Agenţia emite autorizaţii pentru introducerea pe piaţă a vehiculelor în cazul vehiculelor care au o zonă de utilizare într-unul sau mai multe state membre. Pentru a emite astfel de autorizaţii, agenţia:
a)evaluează elementele dosarului specificate la alineatul (3) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) pentru a verifica în ce măsură dosarul este complet, relevant şi coerent în raport cu STI relevante; şi
b)transmite dosarul solicitantului către autorităţile naţionale de siguranţă vizate de zona de utilizare preconizată pentru a îl evalua, verificând dacă acesta este complet, relevant şi coerent în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf litera (d) şi cu elementele specificate la alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) în raport cu normele naţionale relevante.
În cadrul evaluărilor în temeiul literelor (a) şi (b) şi în cazul unor dubii justificate, agenţia sau autorităţile naţionale de siguranţă pot solicita efectuarea acestor teste în reţea. Pentru a facilita aceste teste, autorităţile naţionale de siguranţă implicate pot emite autorizaţii temporare solicitantului în vederea utilizării vehiculului pentru teste în reţea. Administratorul de infrastructură depune toate eforturile pentru a asigura efectuarea oricărui test de acest tip în termen de trei luni de la cererea din partea agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă.
(6)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, agenţia informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Pentru a evalua măsura în care dosarul este complet, relevant şi coerent, agenţia poate evalua totodată şi elementele specificate la alineatul (3) litera (d).
Agenţia ţine seama pe deplin de evaluările realizate în temeiul alineatului (5) înainte de a lua o decizie privind emiterea autorizaţiei pentru introducerea pe piaţă a vehiculului. Agenţia emite autorizaţia de introducere pe piaţă sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
În eventualitatea neaplicării uneia sau mai multor STI sau a unor părţi ale acestora astfel cum se menţionează la articolul 7, agenţia emite autorizaţia pentru vehicul numai după aplicarea procedurii prevăzute la articolul respectiv.
Agenţia îşi asumă responsabilitatea deplină pentru autorizaţiile pe care le emite.
(7)În cazul în care agenţia nu este de acord cu o evaluare negativă desfăşurată de una sau mai multe autorităţi naţionale în temeiul alineatului (5) litera (b), aceasta informează autoritatea sau autorităţile în cauză, prezentând motivele dezacordului său. Agenţia şi autoritatea sau autorităţile de siguranţă naţională cooperează în vederea convenirii asupra unei evaluări reciproc acceptabile. După caz, astfel cum a fost decis de agenţie şi de autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu se convine o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care agenţia a informat autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă cu privire la dezacordul său, agenţia îşi adoptă decizia finală, cu excepţia cazului în care autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă au transmis chestiunea în vederea arbitrajului către comisia pentru soluţionarea contestaţiilor instituită în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796. Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor decide asupra confirmării proiectului de decizie a agenţiei în termen de o lună de la depunerea cererii din partea autorităţii sau autorităţilor naţionale de siguranţă.
În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu agenţia, aceasta din urmă poate adopta imediat o decizie.
În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu evaluarea negativă a autorităţii naţionale de siguranţă, agenţia emite o autorizaţie cu o zonă de utilizare care exclude porţiunile din reţea care au primit o evaluare negativă.
În cazul în care agenţia nu este de acord cu o evaluare pozitivă efectuată de una sau mai multe autorităţi naţionale în temeiul alineatului (5) litera (b), aceasta informează autoritatea sau autorităţile în cauză, prezentând motivele dezacordului său. Agenţia şi autoritatea sau autorităţile de siguranţă naţională cooperează în vederea convenirii unei evaluări reciproc acceptabile. După caz, astfel cum a fost decis de agenţie şi de autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu s-a putut conveni o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care agenţia a informat autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă asupra dezacordului său, agenţia îşi adoptă decizia finală.
(8)În cazul în care zona de utilizare este limitată la una sau mai multe reţele dintr-un singur stat membru, autoritatea sau autorităţile naţionale din statul membru respectiv pot, asumându-şi responsabilitatea şi dacă acest lucru este cerut de solicitant, să emită autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului. Pentru a emite astfel de autorizaţii, autoritatea naţională de siguranţă evaluează dosarul în funcţie de elementele stabilite la alineatul (3) şi conform procedurilor care urmează să fie instituite în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (9). În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante. Autorizaţia este valabilă şi fără extinderea zonei de utilizare pentru vehiculele care călătoresc în staţiile din statele membre învecinate cu caracteristici similare ale reţelelor, atunci când respectivele staţii sunt aproape de frontieră, în urma consultării autorităţilor de siguranţă naţională competente. Consultarea poate avea loc pentru fiecare caz în parte sau poate fi stabilită în contextul unui acord transfrontalier între autorităţile naţionale de siguranţă.
În cazul în care zona de utilizare este limitată la teritoriul unui singur stat membru şi în cazul neaplicării unor STI sau părţi ale acestora menţionate la articolul 7, autoritatea naţională de siguranţă emite autorizaţia pentru vehicul numai după aplicarea procedurii prevăzute la articolul respectiv.
Autoritatea naţională de siguranţă îşi asumă responsabilitatea deplină pentru autorizaţiile emise.
(9)Până la 16 iunie 2018, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalităţi practice care specifică următoarele:
a)modul în care sunt îndeplinite de către solicitant cerinţele prevăzute în prezentul articol privind autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului şi privind autorizaţia de tip a vehiculului, precum şi lista documentelor necesare;
b)detaliile procesului de autorizare, precum etapele procedurale şi intervalele de timp pentru fiecare etapă a procesului;
c)modul în care cerinţele prevăzute în prezentul articol sunt respectate de către agenţie şi de către autoritatea naţională de siguranţă în diferitele etape ale procesului de solicitare şi de autorizare, inclusiv evaluarea dosarelor solicitanţilor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3). Acestea ţin seama de experienţa dobândită în cursul pregătirii acordurilor de cooperare menţionate la alineatul (14) din prezentul articol.
(10)Autorizaţiile de introducere pe piaţă a vehiculelor menţionează:
a)zona (zonele) de utilizare;
b)valorile parametrilor stabiliţi în STI şi, după caz, în normele naţionale, pentru verificarea compatibilităţii tehnice dintre vehicul şi zona de utilizare;
c)conformitatea vehiculului cu STI şi seturile de norme naţionale relevante, în ceea ce priveşte parametrii menţionaţi la litera (b);
d)condiţiile de utilizare a vehiculului şi alte restricţii.
(11)Orice decizie prin care se refuză autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul sau excluderea unei părţi a reţelei în conformitate cu o evaluare negativă menţionată la alineatul (7) se justifică în mod corespunzător. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate cere agenţiei sau autorităţii naţionale de siguranţă, după caz, revizuirea deciziei. Agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă au la dispoziţie două luni de la data primirii cererii de revizuire pentru a îşi confirma sau revoca decizia.
În cazul în care decizia negativă a agenţiei este confirmată, solicitantul o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor desemnate în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.
În cazul în care decizia negativă a unei autorităţi naţionale de siguranţă este confirmată, solicitantul o poate contesta în faţa unei instanţe de recurs în conformitate cu dreptul intern. Statele membre pot desemna organismul de reglementare menţionat la articolul 55 din Directiva 2012/34/UE pentru aplicarea acestei căi de contestare. În acest caz se aplică articolul 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.
(12)În cazul reînnoirii sau modernizării vehiculelor existente care deţin deja o autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului, este necesară o nouă autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului în cazul în care:
a)se aduc modificări valorilor parametrilor menţionaţi la alineatul (10) litera (b) care se situează în afara gamei parametrilor acceptabili, conform definiţiei din STI;
b)nivelul general de siguranţă a vehiculului în cauză poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere; sau
c)acest lucru este impus de STI relevante.
(13)În cazul în care doreşte să extindă zona de utilizare a unui vehicul deja autorizat, solicitantul adaugă la dosar documentele relevante menţionate la alineatul (3) referitoare la zona suplimentară de utilizare. Solicitantul transmite dosarul agenţiei care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatele (4)-(7), emite o autorizaţie actualizată care acoperă zona de utilizare extinsă.
În cazul în care solicitantul a primit o autorizaţie pentru un vehicul în conformitate cu alineatul (8) şi doreşte să îi extindă zona de utilizare în interiorul statului membru respectiv, acesta adaugă la dosar documentele relevante menţionate la alineatul (3) privind zona suplimentară de utilizare. Solicitantul transmite dosarul autorităţii naţionale de siguranţă care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatul (8) emite o autorizaţie actualizată care acoperă zona de utilizare extinsă.
(14)În sensul alineatelor (5) şi (6) din prezentul articol, agenţia încheie acorduri de cooperare cu autorităţile naţionale de siguranţă în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) 2016/796. Acordurile respective pot fi sub forma unor acorduri specifice sau acorduri-cadru şi pot implica una sau mai multe autorităţi naţionale de siguranţă. Acestea conţin o descriere detaliată a atribuţiilor şi condiţiilor pentru rezultate, a termenelor pentru realizarea acestora şi a repartizării taxelor plătite de solicitant. Acestea pot include, de asemenea, acorduri de cooperare specifice în cazul reţelelor care necesită competenţe specifice din motive geografice sau istorice, în vederea reducerii sarcinii administrative şi a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care aceste reţele sunt izolate de restul sistemului feroviar al Uniunii, astfel de acorduri de cooperare specifice pot include posibilitatea delegării atribuţiilor de contractare către autorităţile naţionale de siguranţă competente, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura alocarea eficientă şi proporţională a resurselor pentru autorizare. Respectivele acorduri sunt instituite înainte ca agenţia să îndeplinească atribuţiile de autorizare în conformitate cu articolul 54 alineatul (4) din prezenta directivă.
(15)În cazul acelor state membre ale căror reţele feroviare au un ecartament diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii şi dispun de aceleaşi cerinţe tehnice şi operaţionale cu ţările terţe vecine, pe lângă acordurile de cooperare menţionate la alineatul (14), toate autorităţile naţionale de siguranţă în cauză din respectivele state membre încheie cu agenţia un acord multilateral cu scopul de a defini condiţiile în care o autorizaţie pentru un vehicul eliberată în unul dintre statele membre respective este valabilă şi pentru celelalte state membre în cauză.
(16)Prezentul articol nu se aplică vagoanelor de marfă sau vagoanelor de călători care sunt utilizate în comun cu ţările terţe, al căror ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii şi care sunt autorizate conform unei alte proceduri de autorizare a vehiculelor. Normele care reglementează procedura de autorizare a acestor vehicule sunt publicate şi notificate Comisiei. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive este asigurată de întreprinderea feroviară în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei. Comisia, pe baza raportului agenţiei, poate emite un aviz privind conformitatea normelor respective cu obiectivele prezentei directive. Dacă normele respective nu sunt conforme cu prezenta directivă, statele membre în cauză şi Comisia pot coopera pentru a stabili măsurile adecvate care trebuie luate, implicând, dacă este necesar, organismele internaţionale relevante.
(17)Un stat membru poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul locomotivelor sau al trenurilor autopropulsate care sosesc din ţări terţe şi care sunt destinate să circule până la o staţie situată în apropierea frontierei de pe teritoriul statului membru respectiv şi desemnată pentru operaţiuni transfrontaliere. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive este asigurată de întreprinderea feroviară în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei şi, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) din Directiva (UE) 2016/798.