Capitolul v - INTRODUCEREA PE PIAŢĂ ŞI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE - Directiva 797/11-mai-2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană
Acte UE
Jurnalul Oficial 138L
În vigoare Versiune de la: 28 Mai 2020 până la: 1 August 2026
CAPITOLUL V:INTRODUCEREA PE PIAŢĂ ŞI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
Art. 18: Autorizaţia pentru punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe
(1)Subsistemele de control-comandă şi semnalizare terestre, energie şi infrastructură se pun în funcţiune numai dacă sunt proiectate, construite şi instalate în aşa fel încât să îndeplinească cerinţele esenţiale, precum şi dacă s-a primit autorizaţia relevantă în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
(2)Fiecare autoritate naţională de siguranţă autorizează punerea în funcţiune a subsistemelor de energie, infrastructură şi control-comandă şi semnalizare terestre care sunt amplasate sau exploatate pe teritoriul statului membru respectiv.
(3)Autorităţile naţionale de siguranţă furnizează orientări detaliate cu privire la modul de obţinere a autorizaţiilor menţionate în prezentul articol. Solicitanţilor li se pune la dispoziţie în mod gratuit un document de îndrumare în care sunt descrise şi explicate cerinţele pentru autorizaţiile respective şi în care se enumeră documentele necesare. Agenţia şi autorităţile naţionale de siguranţă cooperează în privinţa difuzării acestor informaţii.
(4)Solicitantul depune o cerere de autorizare a punerii în funcţiune a instalaţiilor fixe, adresată autorităţii naţionale de siguranţă. Cererea este însoţită de un dosar care include documente justificative ale:
a)declaraţiilor de verificare menţionate la articolul 15;
b)compatibilităţii tehnice a subsistemelor cu sistemul în care urmează să fie integrate, stabilită pe baza STI, a normelor naţionale şi a registrelor relevante;
c)integrării în siguranţă a acestor subsisteme, stabilită pe baza STI, a normelor naţionale şi a metodelor comune de siguranţă (MCS) relevante prevăzute la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798;
d)în cazul subsistemelor control-comandă şi semnalizare terestre care implică echipamente din Sistemul european de control al trenurilor (ETCS) şi/sau Sistemul global de comunicaţii mobile - căi ferate (GSM-R), ale deciziei favorabile a agenţiei emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă, iar în cazul unei modificări la proiectul de caiet de sarcini sau la descrierea soluţiilor tehnice avute în vedere care au avut loc după decizia favorabilă, documente justificative ale conformităţii cu rezultatul procedurii menţionate la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.
(5)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.
Autoritatea naţională de siguranţă verifică în ce măsură dosarul este complet, relevant şi coerent, iar în cazul echipamentelor ERTMS terestre, conformitatea cu decizia favorabilă a agenţiei emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă şi, după caz, conformitatea cu rezultatul procedurii menţionate la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796. În urma acestei verificări, autoritatea naţională de siguranţă emite autorizaţia de punere în funcţiune a instalaţiilor fixe sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
(6)În cazul reînnoirii sau modernizării subsistemelor existente, solicitantul trimite autorităţii naţionale de siguranţă un dosar care descrie proiectul. În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Autoritatea naţională de siguranţă, în strânsă cooperare cu agenţia în cazul proiectelor ERTMS terestre, examinează dosarul şi decide dacă este necesară o nouă autorizaţie de punere în funcţiune, pe baza următoarelor criterii:
a)nivelul general de siguranţă al subsistemului în cauză poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere;
b)acest lucru este impus de STI relevante;
c)acest lucru este impus de planurile naţionale de punere în aplicare stabilite de statele membre; sau
d)se fac modificări ale valorilor parametrilor pe baza cărora a fost deja acordată autorizaţia.
Autoritatea naţională de siguranţă îşi adoptă decizia într-un termen rezonabil prestabilit şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
(7)Decizia de refuz al unei autorizaţii de punere în funcţiune a instalaţiilor fixe este justificată în mod corespunzător de către autoritatea naţională de siguranţă. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate depune o cerere prin care solicită autorităţii naţionale de siguranţă să îşi revizuiască decizia. Cererea este însoţită de o justificare. Autoritatea naţională de siguranţă are la dispoziţie două luni de la data primirii cererii de revizuire pentru a îşi confirma sau revoca decizia. În cazul în care decizia negativă a unei autorităţi naţionale de siguranţă este confirmată, solicitantul poate face contestaţie în faţa organismului de recurs desemnat de statul membru competent în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.
Art. 19: Punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Uniune
(1)În cazul subsistemelor control-comandă şi semnalizare terestre care implică ETCS şi/sau GSM-R, agenţia asigură punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Uniune.
(2)În vederea asigurării punerii în aplicare armonizate a ERTMS şi a interoperabilităţii la nivelul Uniunii, înainte de orice cerere de oferte referitoare la echipamentele ERTMS terestre, agenţia verifică faptul că soluţiile tehnice avute în vedere sunt în deplină conformitate cu STI relevante şi sunt, prin urmare, pe deplin interoperabile.
(3)Solicitantul depune o cerere de aprobare din partea agenţiei. Cererea privind anumite proiecte ERTMS individuale sau o combinaţie de proiecte ERTMS, o linie, un grup de linii sau o reţea, este însoţită de un dosar care cuprinde:
a)proiectul de caiet de sarcini sau descrierea soluţiilor tehnice avute în vedere;
b)documente justificative privind condiţiile necesare pentru compatibilitatea tehnică şi operaţională a subsistemului cu vehiculele prevăzute să funcţioneze pe reţeaua relevantă;
c)documente justificative privind conformitatea soluţiilor tehnice avute în vedere cu STI relevante;
d)orice alte documente relevante, precum avizele autorităţii naţionale de siguranţă, declaraţiile de verificare sau certificatele de conformitate.
Cererea respectivă şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic menţionat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
Autorităţile naţionale de siguranţă pot emite un aviz cu privire la cererea de aprobare, fie solicitantului înainte de data de depunere a cererii, fie agenţiei după depunerea cererii.
(4)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, agenţia informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.
Agenţia emite o decizie favorabilă sau informează solicitantul asupra deficienţelor posibile într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de două luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante. Agenţia îşi întemeiază avizul pe dosarul solicitantului şi pe eventualele avize din partea autorităţilor naţionale de siguranţă.
În cazul în care este de acord cu deficienţele identificate de agenţie, solicitantul rectifică concepţia proiectului şi depune la agenţie o nouă cerere de aprobare.
În cazul în care solicitantul nu este de acord cu deficienţele identificate de agenţie, se aplică procedura prevăzută la alineatul (5).
În cazul menţionat la articolul 7 alineatul (1) litera (a), solicitantul nu solicită o nouă evaluare.
(5)În cazul în care decizia agenţiei nu este favorabilă, aceasta trebuie să fie justificată în mod adecvat de către agenţie. Solicitantul poate depune, în termen de o lună de la primirea unei astfel de decizii, o cerere motivată de revizuire a deciziei de către agenţie. Agenţia îşi confirmă sau modifică decizia în termen de două luni de la data primirii cererii. În cazul în care agenţia îşi confirmă decizia iniţială, solicitantul are dreptul să o conteste în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor instituite în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(6)În cazul unei modificări a proiectului de caiet de sarcini sau a descrierii soluţiei tehnice avute în vedere care are loc după decizia afirmativă, solicitantul informează agenţia şi autorităţile naţionale de siguranţă prin intermediul ghişeului unic menţionat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796, fără întârzieri nejustificate. În acest caz, se aplică articolul 30 alineatul (2) din respectivul regulament.
Art. 20: Introducerea pe piaţă a subsistemelor mobile
(1)Subsistemele mobile se introduc pe piaţă de către solicitant numai dacă sunt proiectate, construite şi asamblate în aşa fel încât să îndeplinească cerinţele esenţiale.
(2)În special, solicitantul se asigură că a fost furnizată declaraţia de verificare relevantă.
Art. 21: Autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul
(1)Solicitantul introduce vehiculul pe piaţă numai după ce a primit autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului eliberată de către agenţie în conformitate cu alineatele (5)-(7) sau de către autoritatea naţională de siguranţă în conformitate cu alineatul (8).
(2)În cererea sa de autorizaţie pentru introducerea pe piaţă a vehiculului, solicitantul specifică zona de utilizare a vehiculului. Cererea include dovezi care arată că a fost verificată compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua din zona de utilizare.
(3)Cererea de autorizare de introducere pe piaţă a vehiculului trebuie să fie însoţită de un dosar privind vehiculul sau tipul de vehicul şi care include documente justificative cu privire la:
a)introducerea pe piaţă a subsistemelor mobile din care este compus vehiculul în conformitate cu articolul 20, pe baza declaraţiei de verificare "CE";
b)compatibilitatea tehnică a subsistemelor menţionate la litera (a) în cadrul vehiculului, stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale;
c)integrarea în siguranţă a subsistemelor menţionate la litera (a) în cadrul vehiculului, stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale, precum şi a MCS prevăzute la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798;
d)compatibilitatea tehnică a vehiculului cu reţeaua din zona de utilizare menţionată la alineatul (2), stabilită pe baza STI relevante şi, după caz, a normelor naţionale, a registrelor de infrastructură, precum şi a MCS privind evaluarea riscurilor prevăzute la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798.
Cererea respectivă şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic menţionat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
Ori de câte ori sunt necesare teste pentru obţinerea unor dovezi documentare cu privire la compatibilitatea tehnică menţionată la primul paragraf literele (b) şi (d), autorităţile naţionale de siguranţă pot emite autorizaţii temporare pe baza cărora solicitantul să utilizeze vehiculul pentru verificări tehnice în reţea. Administratorul de infrastructură, în consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data primirii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă ia măsuri pentru a asigura efectuarea testelor.
(4)Agenţia sau, în cazul alineatului (8), autoritatea naţională de siguranţă, emite autorizaţii pentru introducerea pe piaţă a vehiculelor sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante din partea solicitantului. Agenţia sau, în cazurile menţionate la alineatul (8), autoritatea naţională de siguranţă aplică modalităţile practice privind procedura de autorizare, care urmează să fie instituite într-un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la alineatul (9). Aceste autorizaţii permit vehiculelor să fie introduse pe piaţa Uniunii.
(5)Agenţia emite autorizaţii pentru introducerea pe piaţă a vehiculelor în cazul vehiculelor care au o zonă de utilizare într-unul sau mai multe state membre. Pentru a emite astfel de autorizaţii, agenţia:
a)evaluează elementele dosarului specificate la alineatul (3) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) pentru a verifica în ce măsură dosarul este complet, relevant şi coerent în raport cu STI relevante; şi
b)transmite dosarul solicitantului către autorităţile naţionale de siguranţă vizate de zona de utilizare preconizată pentru a îl evalua, verificând dacă acesta este complet, relevant şi coerent în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf litera (d) şi cu elementele specificate la alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) în raport cu normele naţionale relevante.
În cadrul evaluărilor în temeiul literelor (a) şi (b) şi în cazul unor dubii justificate, agenţia sau autorităţile naţionale de siguranţă pot solicita efectuarea acestor teste în reţea. Pentru a facilita aceste teste, autorităţile naţionale de siguranţă implicate pot emite autorizaţii temporare solicitantului în vederea utilizării vehiculului pentru teste în reţea. Administratorul de infrastructură depune toate eforturile pentru a asigura efectuarea oricărui test de acest tip în termen de trei luni de la cererea din partea agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă.
(6)În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, agenţia informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Pentru a evalua măsura în care dosarul este complet, relevant şi coerent, agenţia poate evalua totodată şi elementele specificate la alineatul (3) litera (d).
Agenţia ţine seama pe deplin de evaluările realizate în temeiul alineatului (5) înainte de a lua o decizie privind emiterea autorizaţiei pentru introducerea pe piaţă a vehiculului. Agenţia emite autorizaţia de introducere pe piaţă sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
În eventualitatea neaplicării uneia sau mai multor STI sau a unor părţi ale acestora astfel cum se menţionează la articolul 7, agenţia emite autorizaţia pentru vehicul numai după aplicarea procedurii prevăzute la articolul respectiv.
Agenţia îşi asumă responsabilitatea deplină pentru autorizaţiile pe care le emite.
(7)În cazul în care agenţia nu este de acord cu o evaluare negativă desfăşurată de una sau mai multe autorităţi naţionale în temeiul alineatului (5) litera (b), aceasta informează autoritatea sau autorităţile în cauză, prezentând motivele dezacordului său. Agenţia şi autoritatea sau autorităţile de siguranţă naţională cooperează în vederea convenirii asupra unei evaluări reciproc acceptabile. După caz, astfel cum a fost decis de agenţie şi de autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu se convine o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care agenţia a informat autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă cu privire la dezacordul său, agenţia îşi adoptă decizia finală, cu excepţia cazului în care autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă au transmis chestiunea în vederea arbitrajului către comisia pentru soluţionarea contestaţiilor instituită în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796. Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor decide asupra confirmării proiectului de decizie a agenţiei în termen de o lună de la depunerea cererii din partea autorităţii sau autorităţilor naţionale de siguranţă.
În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu agenţia, aceasta din urmă poate adopta imediat o decizie.
În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu evaluarea negativă a autorităţii naţionale de siguranţă, agenţia emite o autorizaţie cu o zonă de utilizare care exclude porţiunile din reţea care au primit o evaluare negativă.
În cazul în care agenţia nu este de acord cu o evaluare pozitivă efectuată de una sau mai multe autorităţi naţionale în temeiul alineatului (5) litera (b), aceasta informează autoritatea sau autorităţile în cauză, prezentând motivele dezacordului său. Agenţia şi autoritatea sau autorităţile de siguranţă naţională cooperează în vederea convenirii unei evaluări reciproc acceptabile. După caz, astfel cum a fost decis de agenţie şi de autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu s-a putut conveni o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care agenţia a informat autoritatea sau autorităţile naţionale de siguranţă asupra dezacordului său, agenţia îşi adoptă decizia finală.
(8)În cazul în care zona de utilizare este limitată la una sau mai multe reţele dintr-un singur stat membru, autoritatea sau autorităţile naţionale din statul membru respectiv pot, asumându-şi responsabilitatea şi dacă acest lucru este cerut de solicitant, să emită autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului. Pentru a emite astfel de autorizaţii, autoritatea naţională de siguranţă evaluează dosarul în funcţie de elementele stabilite la alineatul (3) şi conform procedurilor care urmează să fie instituite în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (9). În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, autoritatea naţională de siguranţă informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante. Autorizaţia este valabilă şi fără extinderea zonei de utilizare pentru vehiculele care călătoresc în staţiile din statele membre învecinate cu caracteristici similare ale reţelelor, atunci când respectivele staţii sunt aproape de frontieră, în urma consultării autorităţilor de siguranţă naţională competente. Consultarea poate avea loc pentru fiecare caz în parte sau poate fi stabilită în contextul unui acord transfrontalier între autorităţile naţionale de siguranţă.
În cazul în care zona de utilizare este limitată la teritoriul unui singur stat membru şi în cazul neaplicării unor STI sau părţi ale acestora menţionate la articolul 7, autoritatea naţională de siguranţă emite autorizaţia pentru vehicul numai după aplicarea procedurii prevăzute la articolul respectiv.
Autoritatea naţională de siguranţă îşi asumă responsabilitatea deplină pentru autorizaţiile emise.
(9)Până la 16 iunie 2018, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modalităţi practice care specifică următoarele:
a)modul în care sunt îndeplinite de către solicitant cerinţele prevăzute în prezentul articol privind autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului şi privind autorizaţia de tip a vehiculului, precum şi lista documentelor necesare;
b)detaliile procesului de autorizare, precum etapele procedurale şi intervalele de timp pentru fiecare etapă a procesului;
c)modul în care cerinţele prevăzute în prezentul articol sunt respectate de către agenţie şi de către autoritatea naţională de siguranţă în diferitele etape ale procesului de solicitare şi de autorizare, inclusiv evaluarea dosarelor solicitanţilor.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3). Acestea ţin seama de experienţa dobândită în cursul pregătirii acordurilor de cooperare menţionate la alineatul (14) din prezentul articol.
(10)Autorizaţiile de introducere pe piaţă a vehiculelor menţionează:
a)zona (zonele) de utilizare;
b)valorile parametrilor stabiliţi în STI şi, după caz, în normele naţionale, pentru verificarea compatibilităţii tehnice dintre vehicul şi zona de utilizare;
c)conformitatea vehiculului cu STI şi seturile de norme naţionale relevante, în ceea ce priveşte parametrii menţionaţi la litera (b);
d)condiţiile de utilizare a vehiculului şi alte restricţii.
(11)Orice decizie prin care se refuză autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul sau excluderea unei părţi a reţelei în conformitate cu o evaluare negativă menţionată la alineatul (7) se justifică în mod corespunzător. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate cere agenţiei sau autorităţii naţionale de siguranţă, după caz, revizuirea deciziei. Agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă au la dispoziţie două luni de la data primirii cererii de revizuire pentru a îşi confirma sau revoca decizia.
În cazul în care decizia negativă a agenţiei este confirmată, solicitantul o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor desemnate în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.
În cazul în care decizia negativă a unei autorităţi naţionale de siguranţă este confirmată, solicitantul o poate contesta în faţa unei instanţe de recurs în conformitate cu dreptul intern. Statele membre pot desemna organismul de reglementare menţionat la articolul 55 din Directiva 2012/34/UE pentru aplicarea acestei căi de contestare. În acest caz se aplică articolul 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798.
(12)În cazul reînnoirii sau modernizării vehiculelor existente care deţin deja o autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului, este necesară o nouă autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului în cazul în care:
a)se aduc modificări valorilor parametrilor menţionaţi la alineatul (10) litera (b) care se situează în afara gamei parametrilor acceptabili, conform definiţiei din STI;
b)nivelul general de siguranţă a vehiculului în cauză poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere; sau
c)acest lucru este impus de STI relevante.
(13)În cazul în care doreşte să extindă zona de utilizare a unui vehicul deja autorizat, solicitantul adaugă la dosar documentele relevante menţionate la alineatul (3) referitoare la zona suplimentară de utilizare. Solicitantul transmite dosarul agenţiei care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatele (4)-(7), emite o autorizaţie actualizată care acoperă zona de utilizare extinsă.
În cazul în care solicitantul a primit o autorizaţie pentru un vehicul în conformitate cu alineatul (8) şi doreşte să îi extindă zona de utilizare în interiorul statului membru respectiv, acesta adaugă la dosar documentele relevante menţionate la alineatul (3) privind zona suplimentară de utilizare. Solicitantul transmite dosarul autorităţii naţionale de siguranţă care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatul (8) emite o autorizaţie actualizată care acoperă zona de utilizare extinsă.
(14)În sensul alineatelor (5) şi (6) din prezentul articol, agenţia încheie acorduri de cooperare cu autorităţile naţionale de siguranţă în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) 2016/796. Acordurile respective pot fi sub forma unor acorduri specifice sau acorduri-cadru şi pot implica una sau mai multe autorităţi naţionale de siguranţă. Acestea conţin o descriere detaliată a atribuţiilor şi condiţiilor pentru rezultate, a termenelor pentru realizarea acestora şi a repartizării taxelor plătite de solicitant. Acestea pot include, de asemenea, acorduri de cooperare specifice în cazul reţelelor care necesită competenţe specifice din motive geografice sau istorice, în vederea reducerii sarcinii administrative şi a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care aceste reţele sunt izolate de restul sistemului feroviar al Uniunii, astfel de acorduri de cooperare specifice pot include posibilitatea delegării atribuţiilor de contractare către autorităţile naţionale de siguranţă competente, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura alocarea eficientă şi proporţională a resurselor pentru autorizare. Respectivele acorduri sunt instituite înainte ca agenţia să îndeplinească atribuţiile de autorizare în conformitate cu articolul 54 alineatul (4) din prezenta directivă.
(15)În cazul acelor state membre ale căror reţele feroviare au un ecartament diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii şi dispun de aceleaşi cerinţe tehnice şi operaţionale cu ţările terţe vecine, pe lângă acordurile de cooperare menţionate la alineatul (14), toate autorităţile naţionale de siguranţă în cauză din respectivele state membre încheie cu agenţia un acord multilateral cu scopul de a defini condiţiile în care o autorizaţie pentru un vehicul eliberată în unul dintre statele membre respective este valabilă şi pentru celelalte state membre în cauză.
(16)Prezentul articol nu se aplică vagoanelor de marfă sau vagoanelor de călători care sunt utilizate în comun cu ţările terţe, al căror ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare principale din cadrul Uniunii şi care sunt autorizate conform unei alte proceduri de autorizare a vehiculelor. Normele care reglementează procedura de autorizare a acestor vehicule sunt publicate şi notificate Comisiei. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive este asigurată de întreprinderea feroviară în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei. Comisia, pe baza raportului agenţiei, poate emite un aviz privind conformitatea normelor respective cu obiectivele prezentei directive. Dacă normele respective nu sunt conforme cu prezenta directivă, statele membre în cauză şi Comisia pot coopera pentru a stabili măsurile adecvate care trebuie luate, implicând, dacă este necesar, organismele internaţionale relevante.
(17)Un stat membru poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul locomotivelor sau al trenurilor autopropulsate care sosesc din ţări terţe şi care sunt destinate să circule până la o staţie situată în apropierea frontierei de pe teritoriul statului membru respectiv şi desemnată pentru operaţiuni transfrontaliere. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive este asigurată de întreprinderea feroviară în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei şi, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) din Directiva (UE) 2016/798.
Art. 22: Înmatricularea vehiculelor autorizate în vederea introducerii pe piaţă
(1)Înainte de utilizarea pentru prima dată a unui vehicul şi după ce autorizaţia de introducere pe piaţă în conformitate cu articolul 21 a fost acordată, vehiculul este înmatriculat într-un registru al vehiculelor, astfel cum se menţionează la articolul 47, la cererea deţinătorului.
(2)În cazul în care zona de utilizare a unui vehicul este limitată la teritoriul unui stat membru, vehiculul este înmatriculat în statul membru respectiv.
(3)În cazul în care zona de utilizare a unui vehicul acoperă teritoriul mai multor state membre, vehiculul respectiv este înmatriculat în unul dintre statele membre vizate.
Art. 23: Verificări anterioare utilizării vehiculelor autorizate
(1)Înainte de a utiliza un vehicul în zona de utilizare specificată în autorizaţia de introducere pe piaţă, întreprinderea feroviară verifică:
a)dacă vehiculul a fost autorizat pentru introducerea pe piaţă în conformitate cu articolul 21 şi dacă este înmatriculat corespunzător;
b)dacă vehiculul este compatibil cu ruta pe baza registrului de infrastructură, a STI relevante sau a oricărei informaţii relevante care urmează să fie furnizată de administratorul de infrastructură gratuit şi într-un termen rezonabil, în cazul în care un astfel de registru nu există sau este incomplet; şi
c)dacă vehiculul este integrat în mod corespunzător în compunerea trenului în care este destinat să funcţioneze, luându-se în considerare sistemul de management al siguranţei menţionat la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798 şi STI privind exploatarea şi managementul traficului.
(2)În sensul alineatului (1), întreprinderea feroviară poate efectua teste în colaborare cu administratorul de infrastructură.
Administratorul de infrastructură, în consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data primirii cererii solicitantului.
Art. 24: Autorizaţia de tip a vehiculelor
(1)Agenţia sau o autoritate naţională de siguranţă, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, poate să acorde autorizaţii de tip ale vehiculelor. Cererea de autorizare de tip a vehiculelor şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora, precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic menţionat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(2)În cazul în care agenţia sau o autoritate naţională de siguranţă emite o autorizaţie de introducerea pe piaţă a unui vehicul, aceasta emite simultan, la cererea solicitantului, autorizaţia de tip a vehiculului, care se referă la aceeaşi zonă de utilizare a vehiculului.
(3)În cazul unor modificări aduse oricărei dispoziţii relevante din STI sau din normele naţionale pe baza cărora s-a eliberat o autorizaţie de tip pentru un vehicul, STI sau norma naţională stabileşte dacă autorizaţia de tip a vehiculului deja acordată respectiv rămâne valabilă sau trebuie reînnoită. Dacă autorizaţia respectivă trebuie reînnoită, verificările efectuate de agenţie sau de autoritatea naţională de siguranţă nu pot viza decât normele modificate.
(4)Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modelul declaraţiei de conformitate cu tipul. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3).
(5)Declaraţia de conformitate cu tipul se întocmeşte în conformitate cu:
a)procedurile de verificare ale STI relevante; sau
b)în cazul în care nu se aplică STI, procedurile de evaluare a conformităţii definite în modulele B+D, B+F şi H1 din Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).
(6)Dacă este cazul, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc module ad hoc pentru evaluarea conformităţii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3).
(7)Autorizaţiile de tip ale vehiculelor se înregistrează în Registrul european al tipurilor autorizate de vehicule în conformitate cu articolul 48.
Art. 25: Conformitatea vehiculelor cu un tip de vehicul autorizat
(1)Un vehicul sau o serie de vehicule care sunt în conformitate cu un tip de vehicul autorizat primesc, fără verificări suplimentare, o autorizaţie pentru vehicul în conformitate cu articolul 21 pe baza unei declaraţii de conformitate cu tipul de vehicul respectiv, depusă de solicitant.
(2)Reînnoirea autorizaţiei unui tip de vehicul menţionată la articolul 24 alineatul (3) nu afectează autorizaţiile de introducere pe piaţă a vehiculelor deja emise pe baza autorizaţiei anterioare de introducere a acelui tip de vehicul pe piaţă.
Art. 26: Neconformitatea vehiculelor sau a tipurilor de vehicule cu cerinţele esenţiale
(1)În cazul în care o întreprindere feroviară constată, în timpul exploatării, că un vehicul pe care îl utilizează nu respectă una dintre cerinţele esenţiale aplicabile, aceasta ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul în stare de conformitate. În plus, aceasta poate informa agenţia şi orice autorităţi naţionale de siguranţă vizate cu privire la măsurile luate. Dacă întreprinderea feroviară deţine dovezi conform cărora situaţia de neconformitate exista deja la momentul emiterii autorizaţiei de introducere pe piaţă, aceasta informează agenţia şi orice alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate.
(2)În cazul în care constată, de exemplu în cadrul procesului de supraveghere prevăzut la articolul 17 din Directiva (UE) 2016/798, că un vehicul sau un tip de vehicul, căruia i s-a eliberat o autorizaţie de introducere pe piaţă fie de către agenţie, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) sau cu articolul 24, fie de către autoritatea naţională de siguranţă, în conformitate cu articolul 21 alineatul (8) sau cu articolul 24, utilizat conform destinaţiei sale, nu respectă una dintre cerinţele esenţiale aplicabile, autoritatea naţională de siguranţă informează întreprinderea feroviară care utilizează vehiculul sau tipul de vehicul şi îi solicită să ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul (vehiculele) în stare de conformitate. Autoritatea naţională de siguranţă informează agenţia şi orice alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate, inclusiv cele dintr-un teritoriu în care o cerere de autorizare a introducerii pe piaţă a unui vehicul de acelaşi tip este în curs de desfăşurare.
(3)Atunci când, în cazurile prevăzute la alineatul (1) sau (2) din prezentul articol, măsurile corective luate de întreprinderea feroviară nu asigură conformitatea cu cerinţele esenţiale aplicabile, iar această neconformitate reprezintă un risc major la adresa siguranţei, autoritatea naţională de siguranţă vizată poate aplica măsuri temporare de siguranţă în temeiul atribuţiilor sale de supraveghere, în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798. Măsuri de siguranţă temporare sub forma unei suspendări a autorizaţiei de tip de vehicul pot fi aplicate în paralel de către autoritatea naţională de siguranţă sau de către agenţie şi sunt supuse controlului jurisdicţional şi procedurii de arbitraj prevăzute la articolul 21 alineatul (7).
(4)În cazurile menţionate la alineatul (3), în urma unei examinări a eficacităţii măsurilor luate pentru contracararea riscului major la adresa siguranţei, agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă care a eliberat autorizaţia poate decide să o revoce sau să o modifice, atunci când se demonstrează că o cerinţă esenţială nu a fost respectată la momentul emiterii autorizaţiei. În acest scop, decizia este adusă la cunoştinţa deţinătorului autorizaţiei de introducere pe piaţă sau al autorizaţiei de tip a vehiculului, cu specificarea motivelor care au stat la baza deciziei. În termen de o lună de la primirea deciziei agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă, deţinătorul poate cere acestora revizuirea deciziei. În acest caz, decizia de revocare se suspendă cu titlu temporar. Agenţia sau autoritatea naţională de siguranţă au la dispoziţie o lună de la data primirii cererii de revizuire pentru a-şi confirma sau revoca decizia.
Dacă este necesar, în cazul unui dezacord între agenţie şi autoritatea naţională de siguranţă referitor la nevoia de a limita sau revoca autorizaţia, se aplică procedura de arbitraj prevăzută la articolul 21 alineatul (7). În cazul în care, în urma aplicării procedurii respective, autorizaţia acordată vehiculului nu este nici limitată, nici revocată, măsurile de siguranţă temporare menţionate la alineatul (3) din prezentul articol se suspendă.
(5)În cazul în care decizia agenţiei este confirmată, deţinătorul autorizaţiei acordate vehiculului o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor desemnate în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2016/796 în termenul menţionat la articolul 59 din respectivul regulament. În cazul în care decizia unei autorităţi naţionale de siguranţă este confirmată, deţinătorul autorizaţiei acordate vehiculului o poate contesta în termen de două luni de la notificarea deciziei în cadrul controlului jurisdicţional menţionat la articolul 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798. Statele membre pot desemna organismul de reglementare menţionat la articolul 56 din Directiva 2012/34/UE în sensul aplicării acestei căi de contestare.
(6)Atunci când agenţia decide să revoce sau să modifice o autorizaţie de introducere pe piaţă pe care a acordat-o, aceasta informează imediat toate autorităţile naţionale de siguranţă, prezentând motivele deciziei sale.
Atunci când o autoritate naţională de siguranţă decide să revoce o autorizaţie de introducere pe piaţă pe care a acordat-o, aceasta informează de îndată agenţia şi prezintă motivele deciziei sale. Agenţia va informa apoi celelalte autorităţi naţionale de siguranţă.
(7)Decizia agenţiei sau a autorităţii naţionale de siguranţă de a revoca autorizaţia se consemnează în registrul corespunzător al vehiculelor, în conformitate cu articolul 22 sau, în cazul unei autorizaţii de tip de vehicul, în registrul european al tipurilor autorizate de vehicule, în conformitate cu articolul 24 alineatul (7). Agenţia şi autorităţile naţionale de siguranţă se asigură că întreprinderile feroviare care utilizează vehicule similare vehiculului sau tipului de vehicul care face obiectul unei revocări sunt informate în mod corespunzător. Astfel de întreprinderi feroviare sunt obligate în primul rând să verifice dacă există aceeaşi problemă de neconformitate. În acest caz, se aplică procedura prevăzută la prezentul articol.
(8)Dacă o autorizaţie de introducere pe piaţă este revocată, vehiculul vizat nu se mai foloseşte, iar zona sa de utilizare nu poate fi extinsă. Dacă o autorizaţie de tip a vehiculului este revocată, vehiculele construite în baza sa nu pot fi introduse pe piaţă sau ar trebui retrase, în cazul în care au fost deja introduse pe piaţă. O nouă autorizaţie poate fi solicitată în temeiul procedurii prevăzute la articolul 21, în cazul vehiculelor individuale, sau la articolul 24, în cazul tipurilor de vehicule.
(9)În cazul în care, în situaţiile prevăzute la alineatul (1) sau (2), neconformitatea cu cerinţele esenţiale se limitează la o parte a zonei de utilizare a vehiculului vizat şi respectiva neconformitate exista deja la momentul emiterii autorizaţiei de introducere pe piaţă, aceasta din urmă se modifică pentru a exclude părţile zonei de utilizare respective.