Capitolul iv - SUBSISTEME - Directiva 797/11-mai-2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană
Acte UE
Jurnalul Oficial 138L
În vigoare Versiune de la: 28 Mai 2020 până la: 1 August 2026
CAPITOLUL IV:SUBSISTEME
Art. 12: Libera circulaţie a subsistemelor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului V, statele membre nu trebuie, pe teritoriul lor şi în temeiul prezentei directive, să interzică, să limiteze ori să împiedice construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea subsistemelor structurale din componenţa sistemului feroviar al Uniunii care respectă cerinţele esenţiale. În special, statele membre nu impun verificări care au fost deja efectuate:
(a)în cadrul procedurii de acordare a declaraţiei de verificare "CE", sau
(b)într-un alt stat membru, înainte sau după intrarea în vigoare a prezentei directive, în vederea verificării conformităţii cu cerinţe identice în condiţii identice de exploatare.
Art. 13: Conformitatea cu STI şi cu normele naţionale
(1)Agenţia şi autorităţile naţionale de siguranţă consideră că cerinţele esenţiale sunt îndeplinite de acele subsisteme structurale din componenţa sistemului feroviar al Uniunii care, după caz, fac obiectul unei declaraţii de verificare "CE" întocmită prin trimitere la STI, în conformitate cu articolul 15, sau al unei declaraţii de verificare "CE" întocmită prin trimitere la normele naţionale, în conformitate cu articolul 15 alineatul (8) sau al ambelor declaraţii.
(2)Normele naţionale pentru punerea în aplicare a cerinţelor esenţiale şi, după caz, mijloacele acceptabile de conformitate naţionale se aplică în următoarele cazuri:
a)atunci când STI nu acoperă sau nu acoperă integral anumite aspecte care corespund cerinţelor esenţiale, inclusiv punctele deschise menţionate la articolul 4 alineatul (6);
b)atunci când a fost notificată neaplicarea uneia sau mai multor STI sau a unor părţi ale acestora în temeiul articolului 7;
c)atunci când un caz special impune aplicarea unor norme tehnice care nu sunt incluse în STI relevantă;
d)în cazul normelor naţionale utilizate pentru a specifica sistemele existente, limitate la scopul evaluării compatibilităţii tehnice a vehiculului cu reţeaua;
e)în cazul reţelelor şi vehiculelor care nu fac obiectul STI;
f)ca măsură preventivă temporară de urgenţă, în special în urma unui accident.
Art. 14: Notificarea normelor naţionale
(1)Statele membre notifică Comisiei şi agenţiei normele naţionale existente menţionate la articolul 13 alineatul (2) în următoarele cazuri:
a)în cazul în care norma sau normele naţionale nu au fost notificate până la 15 iunie 2016. În acest caz, acestea sunt notificate în termen de 16 decembrie 2016;
b)cu ocazia fiecărei schimbări a normelor;
c)în momentul depunerii unei noi cereri în conformitate cu articolul 7 pentru neaplicarea STI;
d)când normele naţionale devin caduce după publicarea sau revizuirea respectivei STI.
(2)Statele membre notifică textul integral al normelor naţionale menţionate la alineatul (1) prin intermediul sistemului informatic adecvat în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(3)Statele membre se asigură că normele naţionale menţionate la alineatul (1), inclusiv cele care acoperă interfeţele între vehicule şi reţele, sunt uşor accesibile în domeniul public şi sunt formulate într-o terminologie accesibilă tuturor părţilor interesate. Statele membre pot fi invitate să furnizeze informaţii suplimentare cu privire la respectivele norme naţionale.
(4)Statele membre pot stabili noi norme naţionale numai în următoarele cazuri:
a)în cazul în care o STI nu respectă în întregime cerinţele esenţiale;
b)ca măsură preventivă de urgenţă, în special în urma unui accident.
(5)Statele membre transmit, prin sistemul informatic adecvat în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2016/796, proiectul noilor norme naţionale agenţiei şi Comisiei în vederea examinării înainte de introducerea preconizată a noii norme propuse în sistemul juridic naţional, în timp util şi în termenele menţionate la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/796 şi furnizează o justificare pentru introducerea noii norme naţionale. Statele membre se asigură că proiectul este suficient de avansat pentru a permite agenţiei să îşi desfăşoare examinarea în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.
(6)În momentul adoptării unei noi norme naţionale, statele membre o notifică agenţiei şi Comisiei prin intermediul sistemului informatic adecvat în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(7)În cazul măsurilor preventive de urgenţă, statele membre pot adopta şi aplica o nouă normă naţională imediat. Respectiva normă este notificată în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/796 şi sub rezerva evaluării din partea agenţiei, în conformitate cu articolul 26 alineatele (1), (2) şi (5) din respectivul Regulament.
(8)Atunci când notifică o normă naţională menţionată la alineatul (1) sau o nouă normă, statele membre oferă o justificare a necesităţii acestei norme pentru a satisface o cerinţă esenţială care nu este deja acoperită de STI relevantă.
(9)Agenţia examinează proiectele de norme naţionale şi normele naţionale menţionate la alineatul (1) în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 25 şi 26 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(10)Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, clasificarea normelor naţionale notificate în diferite grupe, cu scopul de a facilita acceptarea reciprocă în diferite state membre, precum şi introducerea pe piaţă a vehiculelor, inclusiv compatibilitatea dintre echipamentele fixe şi mobile. Respectivele acte de punere în aplicare se bazează pe progresele realizate de agenţie în domeniul acceptării reciproce şi sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3).
Agenţia clasifică, în conformitate cu actele de punere în aplicare menţionate în primul paragraf, normele naţionale care sunt notificate în conformitate cu prezentul articol.
(11)Statele membre pot decide să nu notifice normele şi restricţiile strict locale. În astfel de cazuri, statele membre menţionează normele şi restricţiile respective în registrele de infrastructură menţionate la articolul 49.
(12)Normele naţionale notificate în temeiul prezentului articol nu sunt supuse procedurii de notificare prevăzute în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
(13)Normele naţionale care nu au fost notificate în conformitate cu prezentul articol nu se aplică în sensul prezentei directive.
Art. 15: Procedura de întocmire a declaraţiei de verificare "CE"
(1)Pentru întocmirea declaraţiei de verificare "CE" necesare pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune menţionate la capitolul V, solicitantul solicită organismului sau organismelor de evaluare a conformităţii pe care le-a selectat în acest scop să aplice procedura de verificare "CE" stabilită în anexa IV.
(2)Solicitantul întocmeşte declaraţia de verificare "CE"a unui subsistem. Solicitantul declară pe răspunderea sa exclusivă că subsistemul în cauză a fost supus procedurilor de verificare relevante şi respectă cerinţele din dreptul relevant al Uniunii şi orice norme naţionale relevante. Declaraţia de verificare "CE" şi documentele însoţitoare sunt datate şi semnate de solicitant.
(3)Atribuţiile organismului notificat responsabil de verificarea "CE" a unui subsistem încep din faza de proiectare şi acoperă întreaga perioadă de fabricaţie, până la faza de recepţie dinaintea introducerii pe piaţă sau a punerii în funcţiune a subsistemului. Aceasta poate include, în conformitate cu STI relevantă, şi verificarea interfeţelor subsistemului în cauză cu sistemul în care este încorporat.
(4)Solicitantul este responsabil de întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însoţească declaraţia de verificare "CE". Acest dosar tehnic conţine toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului şi, după caz, toate documentele care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate. Dosarul conţine, de asemenea, toate elementele referitoare la condiţiile şi limitele de utilizare, precum şi instrucţiuni referitoare la service, verificare continuă sau periodică, reglare şi întreţinere.
(5)În cazul reînnoirii sau modernizării unui subsistem care duc la o modificare a dosarului tehnic şi afectează valabilitatea procedurilor de verificare care au avut loc deja, solicitantul evaluează necesitatea unei noi declaraţii de verificare "CE".
(6)Organismul notificat poate emite declaraţii intermediare de verificare pentru anumite etape ale procedurii de verificare sau anumite părţi ale subsistemului.
(7)În cazul în care STI relevante permit acest lucru, organismul notificat poate emite certificate de verificare pentru unul sau mai multe subsisteme sau anumite părţi ale subsistemelor respective.
(8)Statele membre desemnează organismele responsabile pentru desfăşurarea procedurii de verificare în raport cu normele naţionale. În acest sens, organismele desemnate sunt responsabile pentru atribuţiile pe care le implică. Fără a aduce atingere articolului 30, un stat membru poate numi un organism notificat drept organism desemnat, caz în care întregul proces poate fi desfăşurat de un singur organism de evaluare a conformităţii.
(9)Comisia poate specifica, prin intermediul actelor de punere în aplicare:
a)detaliile procedurii de verificare "CE" pentru subsisteme, inclusiv procedura de verificare în cazul normelor naţionale şi documentele care urmează a fi depuse de solicitant în scopul respectivei proceduri;
b)modelele de declaraţie de verificare "CE", inclusiv în cazul unei modificări a subsistemului sau în cazul unor verificări suplimentare, declaraţia intermediară de verificare şi modelele de documente cuprinse în dosarul tehnic care trebuie să însoţească aceste declaraţii, precum şi modelele certificatului de verificare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 51 alineatul (3).
Art. 16: Neconformitatea subsistemelor cu cerinţele esenţiale
(1)Atunci când constată că un subsistem structural care face obiectul unei declaraţii de verificare "CE" însoţite de dosarul tehnic nu este pe deplin conform cu prezenta directivă şi, în special, nu îndeplineşte cerinţele esenţiale, un stat membru poate solicita efectuarea de verificări suplimentare.
(2)Statul membru solicitant informează imediat Comisia cu privire la verificările suplimentare solicitate şi prezintă motivele care le justifică. Comisia consultă părţile interesate.
(3)Statul membru solicitant precizează dacă nerespectarea în întregime a prezentei directive se datorează:
a)nerespectării cerinţelor esenţiale sau a unei STI sau aplicării incorecte a unei STI, cazuri în care, Comisia informează de îndată statul membru în care îşi are reşedinţa persoana care a întocmit declaraţia de verificare "CE" eronată şi îi solicită statului membru în cauză să ia măsurile corespunzătoare;
b)caracterului inadecvat al unei STI, caz în care se aplică procedura de modificare a STI menţionată la articolul 6.
Art. 17: Prezumţia de conformitate
Elementele constitutive de interoperabilitate şi subsistemele care sunt conforme cu standardele armonizate sau cu părţi ale acestora, ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerinţele esenţiale acoperite de standardele respective sau de părţi ale acestora.