Directiva 2012/27/UE/25-oct-2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 315L

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 4 Mai 2023

Dată act: 25-oct-2012

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Uniunea se confruntă cu provocări fără precedent cauzate de dependenţa crescândă faţă de importurile de energie şi de cantitatea redusă de resurse energetice, precum şi de necesitatea de a limita schimbările climatice şi de a depăşi criza economică. Eficienţa energetică reprezintă o modalitate importantă prin care pot fi abordate provocările în cauză. Aceasta îmbunătăţeşte securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii prin reducerea consumului de energie primară şi a importurilor de energie. Eficienţa energetică contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră rentabilă şi, prin urmare, la atenuarea schimbărilor climatice. Trecerea la o economie mai eficientă din punct de vedere energetic ar trebui, de asemenea, să accelereze difuzarea soluţiilor inovatoare în plan tehnologic şi să îmbunătăţească competitivitatea industriei în Uniune, favorizând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de înaltă calitate în mai multe sectoare care au legătură cu eficienţa energetică.

(2)Concluziile Consiliului European din 8-9 martie 2007 au subliniat necesitatea de a spori eficienţa energetică în cadrul Uniunii în vederea îndeplinirii obiectivului de reducere cu 20 % a consumului de energie primară al Uniunii până în 2020 în raport cu previziunile pentru anul respectiv. Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au subliniat că trebuie realizat obiectivul de creştere a eficienţei energetice cu 20 % pentru 2020, care în prezent nu se încadrează în grafic, astfel cum s-a convenit în cadrul Consiliului European din iunie 2010. Previziunile din 2007 au indicat un consum de energie primară de 1 842 Mtep în 2020. O reducere de 20 % este echivalentă cu 1 474 Mtep în 2020, şi anume o reducere de 368 Mtep în raport cu previziunile.

(3)Concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 au confirmat că obiectivul de eficienţă energetică este unul dintre obiectivele principale ale noii strategii a Uniunii pentru ocuparea forţei de muncă şi o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii ("Strategia Europa 2020"). În cadrul acestui proces şi pentru a pune în aplicare acest obiectiv la nivel naţional, statele membre au obligaţia să-şi stabilească obiectivele naţionale în strâns dialog cu Comisia şi să indice, în programele lor naţionale de reformă, modalitatea prin care intenţionează să realizeze obiectivele în cauză.

(7)Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au recunoscut că obiectivul Uniunii în materie de eficienţă energetică nu se află în graficul stabilit şi că se impune o acţiune hotărâtă pentru a valorifica potenţialul considerabil de creştere a economiilor de energie ale clădirilor, ale transporturilor şi ale produselor şi proceselor. De asemenea, concluziile respective prevăd faptul că se va revizui punerea în aplicare a obiectivului de eficienţă energetică al Uniunii până în 2013 şi că se vor lua în considerare şi alte măsuri în caz de necesitate.

(8)La 8 martie 2011, Comisia a adoptat comunicarea sa privind planul 2011 pentru eficienţă energetică. Comunicarea a confirmat că Uniunea nu îşi poate îndeplini obiectivul privind eficienţa energetică. Acest fapt se constată cu toate că s-au înregistrat progrese în politicile naţionale pentru eficienţă energetică, prezentate în cadrul primelor planuri naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică înaintate de statele membre în îndeplinirea cerinţelor Directivei 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice (¹). Analiza iniţială a celui de-al doilea plan de acţiune confirmă faptul că Uniunea nu îşi poate îndeplini obiectivul. Pentru a remedia acest aspect, planul pentru eficienţă energetică în 2011 cuprindea o serie de politici şi măsuri în ceea ce priveşte eficienţa energetică care reglementează întregul lanţ energetic, inclusiv producerea, transportul şi distribuţia energiei; rolul principal al sectorului public în ceea ce priveşte eficienţa energetică; clădirile şi aparatele; industria şi necesitatea de a autoriza consumatorii finali să-şi gestioneze propriul consum de energie. Eficienţa energetică în sectorul transportului a fost analizată în paralel în Cartea albă privind transporturile, adoptată la 28 martie 2011. În special, iniţiativa 26 din cartea albă solicită standarde corespunzătoare pentru emisiile de CO₂ ale vehiculelor în cadrul tuturor modurilor de transport, completate acolo unde este cazul cu cerinţe privind eficienţa energetică, pentru a aborda toate tipurile de sisteme de propulsie.

(10)În acest context, este necesară actualizarea cadrului juridic al Uniunii pentru eficienţă energetică printr-o directivă care să urmărească obiectivul global de reducere cu 20 % a consumului de energie primară al Uniunii până în 2020 şi îmbunătăţirea ulterioară în materie de eficienţă energetică după 2020. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să stabilească un cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice în cadrul Uniunii, precum şi acţiuni specifice de punere în aplicare a unora dintre propunerile incluse în Planul 2011 pentru eficienţă energetică şi de îndeplinire a potenţialului semnificativ nerealizat de economisire a energiei pe care îl identifică.

(11)Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (²) solicită Comisiei să evalueze şi să prezinte un raport până în anul 2012 cu privire la progresele înregistrate de Uniune şi de statele sale membre pentru îndeplinirea obiectivului de reducere a consumului de energie cu 20 % până în 2020 în comparaţie cu prognozele. De asemenea, decizia prevede că, pentru a ajuta statele membre în îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să propună, până la 31 decembrie 2012, măsuri consolidate sau măsuri noi de accelerare a eficienţei energetice. Prezenta directivă răspunde cerinţei în cauză. De asemenea, aceasta contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, în special prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energiei şi la atingerea până în 2050 a obiectivului de producere de energie electrică cu emisii zero.

(12)Este necesar să fie adoptată o abordare integrată pentru a valorifica întregul potenţial existent de economisire a energiei, care include economiile din sectorul aprovizionării cu energie şi, respectiv, din sectorul utilizatorilor finali. În acelaşi timp, ar trebui consolidate dispoziţiile Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei (³) şi ale Directivei 2006/32/CE.

(13)Ar fi preferabil ca îndeplinirea obiectivului de 20 % în materie de eficienţă energetică să fie rezultatul punerii în aplicare cumulative a măsurilor naţionale şi europene specifice care promovează eficienţa energetică în diferite domenii. Statele membre ar trebui să-şi stabilească obiective, scheme şi programe naţionale indicative în materie de eficienţă energetică. Obiectivele respective şi eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate de către Comisie, împreună cu datele privind progresele înregistrate, pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii şi măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a programelor naţionale de eficienţă energetică prin intermediul cadrului său legislativ revizuit şi în contextul procesului Europa 2020. Cu ocazia stabilirii obiectivelor naţionale indicative în materie de eficienţă energetică, statele membre ar trebui să poată ţine seama de situaţia naţională care afectează consumul de energie primară, ca de exemplu potenţialul rămas de economisire rentabilă a energiei, schimbările înregistrate în importurile şi exporturile de energie, dezvoltarea tuturor surselor regenerabile de energie, energia nucleară, captarea şi stocarea dioxidului de carbon şi acţiunea timpurie. Cu ocazia realizării unor exerciţii de modelare, Comisia ar trebui să consulte statele membre cu privire la ipotezele modelelor şi la rezultatele preliminare ale modelării în timp util şi într-un mod transparent. Sunt necesare modele îmbunătăţite ale impactului măsurilor în materie de eficienţă energetică şi al tehnologiilor şi performanţei acestora.

(14)Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (¹) prevede că Cipru şi Malta, datorită caracterului insular şi periferic, se bazează pe aviaţie ca mod de transport, care este esenţial pentru cetăţenii şi economia acestora. În consecinţă, Cipru şi Malta au un consum final brut de energie în transportul aerian naţional care este disproporţionat de mare, respectiv mai mult de trei ori media comunitară pe 2005 şi, prin urmare, sunt afectate într-un mod disproporţionat de actualele constrângeri tehnologice şi de reglementare.

(15)Volumul total al cheltuielilor publice reprezintă 19 % din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv, sectorul public constituie un motor important pentru orientarea pieţei către produse, clădiri şi servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum şi în favoarea modificării comportamentului de consum energetic al cetăţenilor şi întreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice poate elibera resursele publice în alte scopuri. Organismele publice de la nivel naţional, regional şi local ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce priveşte eficienţa energetică.

(16)Având în vedere că în Concluziile Consiliului din 10 iunie 2011 privind Planul 2011 pentru eficienţă energetică s-a subliniat faptul că 40 % din consumul final de energie al Uniunii este reprezentat de clădiri, iar pentru a beneficia de posibilităţile de creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă în sectoarele comerţului specializat şi construcţiilor, precum şi în producţia de articole de construcţie şi în activităţile profesionale precum arhitectura, consultanţa şi ingineria, statele membre ar trebui să instituie o strategie pe termen lung, post-2020, vizând mobilizarea investiţiilor în renovarea clădirilor rezidenţiale şi comerciale în vederea îmbunătăţirii performanţei energetice a parcului imobiliar. Strategia respectivă ar trebui să vizeze renovările profunde, eficiente din punct de vedere al costurilor, care să reducă atât volumul de energie furnizat, cât şi consumul de energie final al unei clădiri, cu un procent semnificativ în comparaţie cu nivelurile anterioare renovării, rezultând astfel o performanţă energetică foarte mare. Astfel de renovări profunde ar putea fi efectuate şi în etape.

(17)Este necesar ca rata renovărilor de clădiri să crească deoarece parcul imobiliar existent constituie sectorul cu cel mai mare potenţial de economisire a energiei. În plus, clădirile reprezintă un element esenţial în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere cu 80-95 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050 în raport cu 1990. Clădirile deţinute de organismele publice reprezintă o pondere semnificativă din parcul imobiliar şi au o vizibilitate ridicată în viaţa publică. Prin urmare, se recomandă stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru clădirile deţinute şi ocupate de administraţia centrală pe teritoriul unui stat membru, în vederea îmbunătăţirii performanţei energetice a acestora. Rata renovărilor nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prevăzute de Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor (²). Obligaţia prevăzută de prezenta directivă de renovare a clădirilor deţinute de administraţia centrală completează directiva respectivă, care solicită statelor membre să se asigure că, atunci când clădirile existente sunt supuse unor renovări majore, performanţa energetică a acestora este îmbunătăţită pentru a satisface cerinţele minime de performanţă energetică. Statele membre ar trebui să poată lua măsuri alternative eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a obţine o îmbunătăţire echivalentă a performanţei energetice a clădirilor care aparţin administraţiei centrale. Obligaţia de a renova suprafaţa clădirilor administraţiei centrale ar trebui să le revină departamentelor administrative a căror competenţă cuprinde întregul teritoriu al unui stat membru. În cazul în care într-un stat membru nu există un departament administrativ relevant căruia să i se fi conferit o anumită competenţă pe întreg teritoriul, obligaţia ar trebui să le revină acelor departamente administrative ale căror competenţe acoperă în mod colectiv întregul teritoriu.

(18)O serie de municipalităţi şi de alte organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări integrate în ceea ce priveşte economiile de energie şi aprovizionarea cu energie, de exemplu, prin intermediul planurilor de acţiune în domeniul energiei durabile, cum ar fi cele dezvoltate în temeiul iniţiativei Convenţia primarilor şi abordările urbane integrate care depăşesc intervenţiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de transport. Statele membre ar trebui să încurajeze municipalităţile şi alte organisme publice să adopte planuri integrate şi durabile în materie de eficienţă energetică cu obiective clare, să implice cetăţenii în elaborarea şi punerea în aplicare a acestora şi să îi informeze în mod corespunzător în legătură cu conţinutul acestora şi cu progresul înregistrat în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor stabilite. Astfel de planuri pot genera economii semnificative de energie, în special dacă sunt puse în aplicare prin sistemele de gestionare a energiei care permit organismelor publice vizate să-şi gestioneze mai bine propriul consum energetic. Ar trebui încurajat schimbul de experienţă între oraşe şi alte organisme publice cu privire la experienţe mai inovatoare.

(19)În ceea ce priveşte achiziţionarea anumitor produse şi servicii, precum şi achiziţionarea şi închirierea clădirilor, administraţiile centrale care încheie contracte de achiziţii publice de lucrări, bunuri sau servicii ar trebui să ofere un exemplu şi să ia decizii de cumpărare eficiente din punct de vedere energetic. Această regulă ar trebui să se aplice departamentelor administrative a căror competenţă acoperă întregul teritoriu al unui stat membru. În cazul în care într-un stat membru nu există un departament administrativ relevant căruia să i se fi conferit o anumită competenţă pe întreg teritoriul, obligaţia ar trebui să le revină acelor departamente administrative ale căror competenţe acoperă în mod colectiv întregul teritoriu. Cu toate acestea, nu trebuie să se aducă atingere dispoziţiilor directivelor Uniunii privind achiziţiile publice. Pentru alte produse decât cele care fac obiectul cerinţelor de eficienţă energetică pentru achiziţionare în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui să încurajeze organismele publice să ia în considerare eficienţa energetică a achiziţiei.

(20)Evaluarea posibilităţii de stabilire a unei scheme de "certificate albe" la nivelul Uniunii a demonstrat că, în situaţia actuală, un astfel de sistem ar genera costuri administrative excesive, existând riscul ca economiile de energie să se concentreze într-o serie de state membre şi să nu fie introduse uniform pe întreg teritoriul Uniunii. Obiectivul unei astfel de scheme la nivelul Uniunii ar putea fi realizat mai bine, cel puţin în acest stadiu, prin intermediul schemelor naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică pentru utilităţile energetice sau al altor măsuri de politică alternative care să asigure aceeaşi cantitate de economii de energie. Ar fi indicat ca nivelul de ambiţie al acestor scheme să fie stabilit într-un cadru comun la nivelul Uniunii, oferindu-se în acelaşi timp statelor membre o flexibilitate considerabilă pentru a ţine pe deplin seama de organizarea naţională a actorilor pieţei, de contextul specific al sectorului energiei şi de obiceiurile consumatorilor finali. Cadrul comun ar trebui să ofere utilităţilor energetice posibilitatea de a furniza servicii energetice tuturor consumatorilor finali, nu doar celor cărora le vând energie. Aceasta creşte concurenţa pe piaţa energetică deoarece utilităţile energetice îşi pot diferenţia produsele prin furnizarea de servicii energetice complementare. Cadrul comun ar trebui să permită statelor membre să includă cerinţele în schema lor naţională care urmăreşte un scop social, în special pentru a se asigura că consumatorii vulnerabili beneficiază de o eficienţă energetică mai ridicată. Statele membre ar trebui să stabilească, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, care sunt distribuitorii de energie sau furnizorii de energie care ar trebui să aibă obligaţia de a îndeplini obiectivul de economisire a energiei la nivelul utilizării finale stabilit de prezenta directivă.

Statelor membre ar trebui să li se permită, în special, să nu impună această obligaţie distribuitorilor mici de energie, furnizorilor mici de energie şi sectoarelor energetice de mică anvergură, pentru a evita o sarcină administrativă disproporţionată. Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 stabileşte principiile care ar trebui luate în considerare de către statele membre care decid să se abţină de la aplicarea acestei posibilităţi. Ca o modalitate de a sprijini iniţiativele naţionale privind eficienţa energetică, părţile obligate în temeiul schemelor naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică ar putea să îşi îndeplinească obligaţiile contribuind anual la un Fond naţional pentru eficienţă energetică cu o sumă echivalentă cu investiţiile necesare în cadrul schemei.

(22)Cerinţa de a obţine economii din vânzările anuale de energie către consumatorii finali, faţă de cât ar fi fost volumul de vânzări, nu reprezintă un plafon referitor la vânzări sau la consumul de energie. Statele membre ar trebui să fie în măsură să excludă integral sau parţial vânzările de energie, exprimată ca volum, utilizată în activităţile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii (¹), atunci când calculează vânzările de energie către consumatorii finali, întrucât este recunoscut faptul că anumite sectoare sau subsectoare cărora le sunt specifice aceste activităţi pot fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Este oportun ca statele membre să fie conştiente de costurile sistemelor pentru a putea evalua cu exactitate costurile aferente măsurilor.

(24)Pentru a valorifica potenţialul de economisire a energiei în anumite segmente ale pieţei unde auditurile energetice nu sunt în general oferite cu titlu comercial [cum ar fi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM)], statele membre ar trebui să elaboreze programe care să încurajeze IMM-urile să se supună unor audituri energetice. Auditurile energetice ar trebui să aibă un caracter obligatoriu şi periodic pentru întreprinderile mari, întrucât economiile de energie pot fi semnificative. Auditurile energetice ar trebui să ţină seama de standardele europene sau internaţionale relevante, precum EN ISO 50001 (sisteme de gestionare a energiei) sau EN 16247-1 (audituri energetice) sau EN ISO 14000 (sisteme de gestionare a mediului) în cazul în care includ un audit energetic, fiind astfel în conformitate cu dispoziţiile anexei VI la prezenta directivă deoarece aceste dispoziţii nu depăşesc cerinţele prevăzute în standardele relevante respective. În prezent se află în curs de elaborare un standard european specific privind auditurile energetice.

(27)În ceea ce priveşte energia electrică şi în conformitate cu Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice (¹), în cazul în care introducerea contoarelor inteligente beneficiază de o evaluare pozitivă, cel puţin 80 % dintre consumatori ar trebui să dispună de sisteme de contorizare inteligentă până în anul 2020. În privinţa gazelor, şi în conformitate cu Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale (²), în cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă beneficiază de o evaluare pozitivă, statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea ar trebui să pregătească un calendar pentru implementarea sistemelor de contorizare inteligentă.

(28)Este benefică utilizarea contoarelor individuale sau a repartitoarelor de costuri pentru energia termică pentru măsurarea consumului individual de energie termică în clădirile cu mai multe apartamente alimentate prin reţeaua de termoficare sau prin încălzirea centrală comună, în măsura în care consumatorii finali au posibilitatea de a-şi controla consumul individual. Prin urmare, utilizarea acestora are sens doar în clădirile în care corpurile de încălzire sunt prevăzute cu robinete cu termostat pentru corpuri de încălzire.

(29)În anumite clădiri cu mai multe apartamente alimentate prin reţeaua de termoficare sau prin încălzirea centrală comună, utilizarea unor contoare care măsoară cu precizie consumul individual de energie termică ar fi complicată din punct de vedere tehnic şi costisitoare, întrucât apa caldă folosită la încălzire intră şi iese din apartamente prin mai multe puncte. Se poate presupune că, din punct de vedere tehnic, contorizarea individuală a consumului de energie termică în clădirile cu mai multe apartamente este, cu toate acestea, posibilă în cazul în care instalarea contoarelor individuale nu ar necesita schimbarea conductelor existente pentru încălzirea cu apă caldă din clădire. În astfel de clădiri, măsurarea consumului individual de energie termică poate fi efectuată prin intermediul repartitoarelor individuale de costuri pentru energia termică instalate pe fiecare corp de încălzire.

(30)Directiva 2006/32/CE solicită statelor membre să asigure furnizarea către consumatorii finali a unor contoare individuale la preţuri competitive, care să reflecte exact consumul real de energie al consumatorilor finali şi să furnizeze informaţii despre timpul efectiv de utilizare. În majoritatea cazurilor, această cerinţă face obiectul condiţiei de a fi posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar şi proporţional în raport cu economiile de energie potenţiale. Însă, atunci când se face o conexiune într-o clădire nouă sau atunci când o clădire este supusă unor renovări majore, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2010/31/UE, astfel de contoare individuale ar trebui întotdeauna furnizate. Conform Directivei 2006/32/CE, consumatorilor ar trebui, de asemenea, să li se furnizeze suficient de frecvent facturi clare, bazate pe consumul real, pentru a le permite să îşi regleze propriul consum de energie.

(31)Directivele 2009/72/CE şi 2009/73/CE solicită statelor membre să asigure implementarea sistemelor de contorizare inteligentă pentru a sprijini participarea activă a consumatorilor la pieţele furnizării de energie electrică şi de gaze naturale. În ceea ce priveşte energia electrică, dacă se constată că introducerea contoarelor inteligente este eficientă din punct de vedere al costurilor, cel puţin 80 % dintre consumatori trebuie să dispună de sisteme de contorizare inteligentă până în anul 2020. În ceea ce priveşte gazele naturale, nu s-a stabilit niciun termen, dar se solicită pregătirea unui calendar. De asemenea, directivele respective prevăd obligaţia informării consumatorilor finali în mod corespunzător şi suficient de frecvent cu privire la consumul real de energie electrică/gaz şi cu privire la costuri, pentru a le permite să îşi regleze propriul consum.

(32)Impactul dispoziţiilor privind contorizarea şi facturarea ale Directivelor 2006/32/CE, 2009/72/CE şi 2009/73/CE privind economisirea energiei a fost unul limitat. În multe părţi ale Uniunii, aceste dispoziţii nu au dus la primirea de către consumatori a unor informaţii actualizate despre consumul lor de energie şi nici a unor facturi bazate pe consumul real, cu frecvenţa pe care studiile o indică a fi necesară pentru a permite consumatorilor să îşi regleze propriul consum de energie. În ceea ce priveşte încălzirea spaţiului şi apa caldă în clădirile cu mai multe apartamente, insuficienta claritate a acestor dispoziţii a dus totodată la numeroase plângeri din partea cetăţenilor.

(33)Pentru a consolida capacitatea consumatorilor finali de a avea acces la informaţiile privind contorizarea şi facturarea consumului lor individual de energie şi având în vedere posibilităţile asociate cu procesul de implementare a sistemelor de contorizare inteligentă şi de introducere a contoarelor inteligente în statele membre, este important să se îmbunătăţească claritatea cerinţelor dreptului Uniunii din acest domeniu. Aceasta ar trebui să contribuie la reducerea costurilor de implementare a sistemelor de contorizare inteligentă prevăzute cu funcţii de economisire a energiei şi să sprijine dezvoltarea pieţelor de servicii energetice şi de gestionare a cererii de energie. Implementarea sistemelor de contorizare inteligentă permite facturarea frecventă pe baza consumului real. Cu toate acestea, există totodată necesitatea de a clarifica cerinţele privind accesul la informaţii şi facturarea echitabilă şi exactă pe baza consumului real în cazurile în care contoarele inteligente nu vor fi disponibile până în anul 2020, inclusiv în ceea ce priveşte contorizarea şi facturarea consumului individual de energie pentru încălzire şi răcire şi de apă caldă în clădirile cu mai multe unităţi alimentate prin reţeaua de termoficare sau răcire centralizată sau prin propriul sistem comun de încălzire instalat în clădirile respective.

(35)Cogenerarea de înaltă eficienţă şi termoficarea şi răcirea centralizată deţin un potenţial semnificativ de economisire a energiei primare care este în general nevalorificat în Uniune. Statele membre ar trebui să realizeze o evaluare cuprinzătoare a potenţialului cogenerării de înaltă eficienţă şi al termoficării şi răcirii centralizate. Aceste evaluări ar trebui să fie actualizate la cererea Comisiei, pentru a se pune la dispoziţia investitorilor informaţii privind planurile naţionale de dezvoltare şi pentru a contribui la un mediu de investiţii stabil şi încurajator. Noile instalaţii de producere a energiei electrice şi instalaţiile existente substanţial reabilitate sau a căror licenţă ori autorizaţie de funcţionare este actualizată ar trebui, sub rezerva unei analize cost-beneficiu care arată un surplus cost-beneficiu, să fie echipate cu unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă care să recupereze căldura reziduală rezultată în urma producerii de energie electrică. Căldura reziduală poate fi ulterior transportată acolo unde este solicitată prin intermediul reţelelor de termoficare. Evenimentele care determină o cerinţă pentru aplicarea criteriilor de autorizare vor fi, în general, evenimente care determină şi cerinţe privind permisele în conformitate cu Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (¹) şi privind autorizarea în conformitate cu Directiva 2009/72/CE.

(36)Ar putea fi oportun ca centralele nucleare sau centralele electrice destinate să utilizeze stocarea geologică permisă în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (²), să fie amplasate în locuri în care valorificarea căldurii reziduale prin cogenerarea de înaltă eficienţă sau prin aprovizionarea unei reţele de termoficare sau răcire centralizată nu este eficientă din punct de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceste centrale de obligaţia de a efectua o analiză cost-beneficiu pentru dotarea centralei cu echipamente care permit valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unei unităţi de cogenerare de înaltă eficienţă. Ar trebui să fie de asemenea posibil ca centralele electrice cu sarcină de vârf şi cele de rezervă care sunt planificate să funcţioneze sub 1 500 de ore de funcţionare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani să fie scutite de cerinţa de a furniza şi căldură.

(38)Cogenerarea de înaltă eficienţă ar trebui să fie definită de economiile de energie obţinute din producerea combinată în locul producerii separate de căldură şi energie electrică. Definiţiile cogenerării şi ale cogenerării de înaltă eficienţă utilizate în legislaţia Uniunii nu ar trebui să aducă atingere utilizării diferitelor definiţii din legislaţia naţională în alte scopuri decât cele vizate de legislaţia în cauză a Uniunii. Pentru a se maximiza economiile de energie şi pentru a se evita pierderea oportunităţilor de economisire a energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenţie condiţiilor de exploatare a unităţilor de cogenerare.

(39)Pentru a se spori transparenţa pentru consumatorii finali cu scopul ca aceştia să poată alege între energia electrică produsă prin cogenerare şi energia electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării de înaltă eficienţă ar trebui garantată pe baza valorilor de referinţă armonizate privind eficienţa energetică. Sistemele privind garanţiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor naţionale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă să fie acoperite de garanţiile de origine. Garanţiile de origine ar trebui să fie diferenţiate de certificatele care pot fi preschimbate.

(42)Directiva 2010/75/UE include eficienţa energetică printre criteriile de determinare a celor mai bune tehnici disponibile care ar trebui să servească drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare a instalaţiilor care se încadrează în domeniul său de aplicare, inclusiv instalaţiile de ardere cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare. Cu toate acestea, directiva în cauză oferă statelor membre opţiunea de a nu impune cerinţe referitoare la eficienţa energetică unităţilor de ardere sau altor unităţi care eliberează dioxid de carbon în cadrul sitului, pentru activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE. Statele membre ar putea include informaţii cu privire la nivelurile de eficienţă energetică în rapoartele pe care trebuie să le prezinte în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(43)Pe baza unor criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care să reglementeze susţinerea şi împărţirea costurilor privind conectările la reţea şi consolidările de reţea, precum şi adaptările tehnice necesare pentru a integra noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă, luând în considerare orientările şi codurile dezvoltate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (¹) şi Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale (²). Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o invitaţie la licitaţie pentru lucrările de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul reţelei pentru energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă, în special pentru unităţile de cogenerare de mică putere şi pentru unităţile de microcogenerare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE şi cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE, statele membre pot impune obligaţii de serviciu public, inclusiv referitoare la eficienţa energetică a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor.

(44)Răspunsul la cerere este un instrument important pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, deoarece sporeşte în mod semnificativ posibilităţile consumatorilor sau ale părţilor terţe desemnate de către aceştia de a lua măsuri cu privire la informaţiile privind consumul şi facturarea şi oferă, astfel, un mecanism care să reducă sau să transfere consumul, ceea ce duce la economii de energie atât în ceea ce priveşte consumul final, cât şi în ceea ce priveşte producerea, transportul şi distribuţia de energie prin utilizarea optimă a reţelelor şi a activelor de producţie.

(45)Răspunsul la cerere poate fi bazat pe răspunsurile consumatorilor finali la semnalele referitoare la preţuri sau pe automatizarea clădirilor. Condiţiile pentru răspunsul la cerere şi accesul la acesta ar trebui îmbunătăţite, inclusiv pentru micii consumatori finali. În consecinţă, ţinând seama de extinderea continuă a reţelelor inteligente, statele membre ar trebui să se asigure că autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei sunt în măsură să se asigure că tarifele de reţea şi reglementările stimulează îmbunătăţirea eficienţei energetice şi sprijină stabilirea dinamică a preţurilor pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere adoptate de către consumatorii finali. Ar trebui să fie urmărite integrarea pe piaţă şi egalitatea şanselor de intrare pe piaţă pentru resursele de cerere (furnizare şi încărcarea consumatorului), împreună cu producerea. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei adoptă o abordare integrată care să cuprindă economiile potenţiale în sectoarele aprovizionării cu energie şi utilizării finale.

(46)Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesionişti competenţi în domeniul eficienţei energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă şi în timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu respectarea cerinţelor privind auditurile energetice şi punerea în aplicare a schemelor de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună în aplicare scheme de certificare pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

(47)Este necesar să se continue dezvoltarea pieţei pentru servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii şi ofertei de servicii energetice. Transparenţa, de exemplu, prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice, poate contribui la aceasta. De asemenea, contractele-tip, schimbul de bune practici şi orientările, în special pentru contractarea performanţei energetice, pot contribui la stimularea cererii. Ca şi în alte forme ale acordurilor de finanţare din partea terţilor, în cazul unui contract privind performanţa energetică, beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiţii prin utilizarea unei părţi din valoarea financiară a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau parţial investiţiile efectuate de către un terţ.

(48)Este necesar să fie identificate şi eliminate barierele de reglementare, precum şi cele de altă natură, apărute în calea utilizării contractelor privind performanţa energetică şi a altor acorduri de finanţare din partea terţilor pentru economiile de energie. Aceste bariere includ normele şi practicile contabile care împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investiţiilor de capital şi a economiilor financiare anuale rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice pentru întreaga durată de viaţă a investiţiilor. De asemenea, ar trebui abordate la nivel naţional obstacolele din calea renovării parcului imobiliar existent generate de fragmentarea motivaţiilor între diferiţii actori vizaţi.

(49)Statele membre şi regiunile ar trebui încurajate să exploateze la maximum fondurile structurale şi Fondul de coeziune pentru a stimula investiţiile în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Investiţiile în materie de îmbunătăţire a eficienţei energetice au potenţialul de a contribui la creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, inovare şi reducerea sărăciei energetice în gospodării, având, prin urmare, o contribuţie pozitivă la coeziunea economică, socială şi teritorială. Zonele cu potenţial de finanţare includ măsurile privind eficienţa energetică în clădirile publice şi locuinţele sociale şi furnizarea de noi competenţe pentru promovarea ocupării forţei de muncă în sectorul eficienţei energetice.

(50)Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de mecanisme de finanţare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Astfel de mecanisme de finanţare ar putea include contribuţii financiare şi amenzi ca urmare a nerespectării anumitor dispoziţii din prezenta directivă; resurse alocate eficienţei energetice în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE; resurse alocate eficienţei energetice în cadrul financiar multianual, în special Fondul de coeziune, şi fondurile structurale şi de dezvoltare rurală, precum şi instrumente financiare europene specifice, precum Fondul european pentru eficienţă energetică.

(51)Mecanismele de finanţare s-ar putea baza, acolo unde este cazul, pe resurse alocate eficienţei energetice din obligaţiunile Uniunii pentru finanţarea proiectelor; resurse alocate eficienţei energetice de la Banca Europeană de Investiţii şi alte instituţii financiare europene, în special Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei; resurse provenind de la instituţiile financiare; resurse naţionale, inclusiv prin crearea de cadre de reglementare şi fiscale care să încurajeze punerea în aplicare a iniţiativelor şi programelor privind eficienţa energetică; venituri din nivelul anual de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE.

(52)În special, mecanismele de finanţare ar putea utiliza aceste contribuţii, resurse şi venituri pentru a facilita şi a încuraja investiţiile de capital privat, bazându-se în special pe investitori instituţionali şi folosind criterii care să asigure atingerea atât a obiectivelor de mediu, cât şi a obiectivelor sociale pentru acordarea fondurilor; pentru a utiliza instrumente financiare inovatoare (de exemplu, garanţii de credit pentru capitalul privat, garanţii de credit pentru încurajarea contractelor de performanţă energetică, subvenţii, credite subvenţionate şi linii de credit specifice, sisteme de finanţare a terţilor) care să reducă riscurile proiectelor în materie de eficienţă energetică şi să permită renovări rentabile, chiar şi la nivelul gospodăriilor cu venituri mici şi medii; pentru a fi legate de programe sau de agenţii care vor agrega şi vor evalua calitatea proiectelor de economisire de energie, vor furniza asistenţă tehnică, vor promova piaţa serviciilor energetice şi vor contribui la generarea de cereri din partea consumatorilor pentru servicii energetice.

(53)Mecanismele de finanţare ar putea, de asemenea, să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea programelor de formare şi de certificare care îmbunătăţesc şi acreditează competenţele în materie de eficienţă energetică; să furnizeze resurse pentru cercetare, demonstrare şi accelerarea absorbţiei de tehnologii la scară mică şi de microtehnologii în vederea producerii de energie, precum şi pentru optimizarea conectării acestor generatoare la reţea; să fie legate de programe care iau măsuri de promovare a eficienţei energetice în toate gospodăriile, vizând prevenirea sărăciei energetice şi stimularea proprietarilor care închiriază casele să asigure cel mai ridicat nivel de eficienţă energetică a proprietăţilor lor; să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea dialogului social şi a stabilirii de standarde, vizând îmbunătăţirea eficienţei energetice şi asigurarea unor condiţii de lucru bune, precum şi a sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă.

(55)La punerea în aplicare a obiectivului de 20 % în materie de eficienţă energetică, Comisia va trebui să monitorizeze impactul noilor măsuri asupra Directivei 2003/87/CE, stabilind sistemul Uniunii privind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru a menţine stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor care promovează investiţiile cu emisii scăzute de carbon şi pregătesc sectoarele ETS în vederea inovaţiilor necesare în viitor. Va fi necesară monitorizarea de către Comisie a impactului asupra acelor sectoare industriale care sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum s-a stabilit în Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a unei liste a sectoarelor şi subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (¹), pentru a asigura faptul că prezenta directivă promovează şi nu împiedică dezvoltarea sectoarelor respective.

(56)Directiva 2006/32/CE solicită statelor membre să adopte şi să încerce să atingă obiectivul naţional indicativ global de 9 % în ceea ce priveşte reducerea consumului de energie până în 2016 prin punerea în aplicare a serviciilor energetice şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Directiva în cauză prevede că cel de-al doilea plan pentru eficienţă energetică adoptat de către statele membre trebuie să fie urmat în mod corespunzător, după caz, de propunerile Comisiei pentru măsuri suplimentare, inclusiv extinderea perioadei de aplicare a obiectivelor. Dacă un raport concluzionează că nu s-a înregistrat un progres suficient către atingerea obiectivelor naţionale indicative prevăzute de directiva în cauză, propunerile respective trebuie să abordeze nivelul şi natura obiectivelor. Conform evaluării impactului care însoţeşte prezenta directivă, statele membre sunt pe cale să realizeze obiectivul de 9 %, care este o opţiune mai puţin ambiţioasă decât obiectivul de 20 % adoptat ulterior privind reducerea consumului de energie până în 2020, şi prin urmare nu este necesară abordarea nivelului obiectivelor.

(57)Programul Energie inteligentă - Europa stabilit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovaţie şi competitivitate (2007-2013) (²) a fost esenţial pentru crearea unui mediu favorabil punerii corespunzătoare în aplicare a politicilor Uniunii privind energia durabilă prin înlăturarea barierelor de pe piaţă - precum nivelul insuficient de sensibilizare şi de capacitate a actorilor de pe piaţă şi a instituţiilor, barierele tehnice sau administrative la nivel naţional în calea bunei funcţionări a pieţei interne a energiei sau pieţele subdezvoltate ale muncii - pentru a face faţă dificultăţii reprezentate de obiectivul unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Multe dintre aceste bariere sunt încă semnificative.

(58)Pentru a valorifica potenţialul considerabil de economisire a energiei pe care îl au produsele cu impact energetic, ar trebui accelerată şi extinsă punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (³) şi a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic (⁴). Ar trebui acordată prioritate produselor care oferă potenţialul cel mai ridicat de economisire a energiei, astfel cum au fost identificate în planul de lucru pentru proiectarea ecologică, precum şi revizuirii, acolo unde este cazul, a măsurilor existente.

(60)Deoarece scopul prezentei directive, şi anume acela de a atinge obiectivul Uniunii de 20 % în materie de eficienţă energetică până în 2020 şi de a deschide calea pentru viitoarea creştere a eficienţei energetice după 2020, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre fără adoptarea de măsuri suplimentare privind eficienţa energetică şi având în vedere că acesta poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.

(61)Pentru a permite adaptarea la progresul tehnic şi la modificările privind distribuţia surselor de energie, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebuie delegată Comisiei în ceea ce priveşte reexaminarea valorilor de referinţă armonizate privind randamentul energetic prevăzute în Directiva 2004/8/CE, precum şi în ceea ce priveşte valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primară implicit şi cerinţele din anexele la prezenta directivă. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(62)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (⁵).

(63)Toate dispoziţiile de fond ale Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE ar trebui abrogate, cu excepţia articolului 4 alineatele (1)-(4) din Directiva 2006/32/CE şi a anexelor I, III şi IV la Directiva 2006/32/CE. Aceste din urmă dispoziţii ar trebui să fie aplicate în continuare până la expirarea termenului limită pentru realizarea obiectivului de 9 %. Articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE, care prevede pentru statele membre obligaţia de a depune eforturi să achiziţioneze numai acele produse care aparţin clasei celei mai ridicate de eficienţă energetică, ar trebui eliminat.

(66)În conformitate cu Declaraţia politică comună a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat să ataşeze la notificarea măsurilor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care explică relaţia dintre elementele unei directive şi părţile corespunzătoare ale instrumentelor naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

CAPITOLUL I:OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE, DEFINIŢII ŞI OBIECTIVE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(1)Prezenta directivă stabileşte un cadru comun de măsuri pentru promovarea eficienţei energetice pe teritoriul Uniunii, cu scopul de a se asigura atingerea obiectivelor principale ale Uniunii privind eficienţa energetică de 20 % pentru anul 2020 şi a obiectivelor sale principale privind eficienţa energetică de cel puţin 32,5 % pentru anul 2030 şi de a deschide calea pentru viitoare creşteri ale eficienţei energetice după aceste date.

Art. 2: Definiţii

7."serviciu energetic" înseamnă beneficiu fizic, utilitate sau bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie sau acţiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activităţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe baza unui contract şi care, în condiţii normale, s-a dovedit că duce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice sau economii de energie primară, în condiţii verificabile şi măsurabile sau estimabile;

26."întreprinderi mici şi mijlocii" sau "IMM-uri" înseamnă întreprinderi în sensul celor definite în titlul I din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (¹); categoria microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii este formată din întreprinderi care au sub 250 de angajaţi şi a căror cifră de afaceri anuală nu depăşeşte 50 milioane EUR şi/sau al căror total al bilanţului anual nu depăşeşte 43 milioane EUR;

27."contract de performanţă energetică" înseamnă un acord contractual între beneficiarul şi furnizorul unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, verificată şi monitorizată pe toată perioada contractului, prin care investiţiile (activitatea, aprovizionarea sau serviciile) în măsura respectivă sunt plătite proporţional cu un nivel al îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare;

42."încălzire şi răcire eficientă" înseamnă o opţiune de încălzire şi răcire care, comparativ cu un scenariu de bază care reflectă situaţia normală, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, după cum a fost evaluat în analiza costuri-beneficii la care se face trimitere în prezenta directivă, ţinând seama de energia necesară pentru extracţie, conversie, transport şi distribuţie;

43."încălzire şi răcire individuală eficientă" înseamnă o opţiune privind furnizarea de încălzire şi răcire individuală care, comparativ cu termoficarea şi răcirea centralizată eficientă, reduce măsurabil consumul de energie primară din surse neregenerabile necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante sau necesită acelaşi consum de energie primară din surse neregenerabile, dar la un cost inferior, ţinând seama de energia necesară pentru extracţie, conversie, transport şi distribuţie;

Art. 3: Obiective de eficienţă energetică

(1)Fiecare stat membru stabileşte un obiectiv naţional indicativ în materie de eficienţă energetică, bazat fie pe consumul de energie primară sau consumul final de energie, fie pe economiile de energie primară sau finală, fie pe intensitatea energetică. Statele membre notifică aceste obiective Comisiei în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) şi cu anexa XIV partea 1. Cu ocazia acestei notificări, statele membre exprimă aceste obiective, de asemenea, ca nivel absolut al consumului de energie primară şi al consumului final de energie în 2020 şi explică în ce fel şi pe baza căror date a fost calculat acest lucru.

d)alte măsuri de promovare a eficienţei energetice în cadrul statelor membre şi la nivelul Uniunii.

(3)Cu ocazia reexaminării menţionate la alineatul (2), Comisia:

c)ţine seama de analiza complementară decurgând din:

(i)o evaluare a progresului înregistrat privind consumul de energie, precum şi privind acest consum raportat la activitatea economică de la nivelul Uniunii, inclusiv progresele înregistrate în ceea ce priveşte eficienţa furnizării de energie în statele membre ale căror obiective indicative naţionale se bazează pe consumul final de energie sau pe economiile de energie finală, inclusiv progresele înregistrate ca urmare a respectării de către aceste state membre a dispoziţiilor capitolului III din prezenta directivă;

(4)Până la 31 octombrie 2022, Comisia evaluează dacă Uniunea şi-a atins obiectivele principal privind eficienţa energetică pentru 2020.

(5)Fiecare stat membru stabileşte contribuţii orientative privind eficienţa energetică pe plan naţional pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii pentru 2030 menţionate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta directivă, în conformitate cu articolele 4 şi 6 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (*). Atunci când stabilesc contribuţiile respective, statele membre ţin seama de faptul că, în 2030, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 128 Mtep de energie primară şi/sau de maximum 846 Mtep de energie finală. Statele membre notifică aceste contribuţii Comisiei, în cadrul planurilor lor energetice şi climatice naţionale integrate menţionate la articolele 3 şi 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi conform procedurii prevăzute la articolele respective.

(*)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

CAPITOLUL II:CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT

Art. 5: Rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice

(1)Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, fiecare stat membru se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2014, 3 % din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite deţinute şi ocupate de administraţia sa centrală se renovează anual pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime în materie de performanţă energetică stabilite de statul membru în cauză în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.

În cazul în care un stat membru solicită ca obligaţia de a renova anual 3 % din suprafaţa totală să se extindă la suprafaţa deţinută şi ocupată de departamente administrative situate la un nivel inferior administraţiei centrale, rata de 3 % se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafaţă totală utilă de peste 500 m² şi, începând cu 9 iulie 201 5, de peste 250 m² deţinute şi ocupate de administraţia centrală şi de aceste departamente administrative ale statului membru în cauză, care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerinţele naţionale minime privind performanţa energetică stabilite în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.

(2)Statele membre pot hotărî să nu stabilească sau să nu aplice cerinţele menţionate la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:

(5)În sensul alineatului (1), până la 31 decembrie 2013, statele membre stabilesc şi pun la dispoziţia publicului un inventar al clădirilor administraţiei centrale încălzite şi/sau răcite cu o suprafaţă totală utilă de peste 500 m² şi, până la 9 iulie 2015, de peste 250 m², excluzând clădirile exceptate în temeiul alineatului (2). Inventarul cuprinde următoarele informaţii:

(6)Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, statele membre pot opta pentru o abordare alternativă alineatelor (1)-(5) din prezentul articol, situaţie în care statele membre adoptă alte măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor, inclusiv renovări aprofundate şi măsuri vizând schimbări în comportamentul ocupanţilor, pentru a obţine, până în 2020, o cantitate de economii de energie în clădirile eligibile deţinute şi ocupate de către administraţia lor centrală cel puţin echivalentă cu cea necesară în temeiul alineatului (1), raportată în fiecare an.

(7)Statele membre încurajează organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional şi local, precum şi organismele care se ocupă de locuinţele sociale reglementate de dreptul public, acordând atenţia cuvenită competenţelor şi structurii administrative ale acestora:

Art. 6: Achiziţii efectuate de organismele publice

(1)Statele membre se asigură că administraţiile centrale achiziţionează doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe înalte de eficienţă energetică, în măsura în care aceasta corespunde cerinţelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum şi unui nivel suficient de concurenţă, astfel cum se menţionează în anexa III.

(2)Obligaţia menţionată la alineatul (1) se aplică în cazul contractelor forţelor armate numai în măsura în care aplicarea sa nu generează un conflict cu natura şi obiectivul principal ale activităţilor forţelor armate. Obligaţia nu se aplică contractelor de furnizare a echipamentului militar definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii (¹).

(3)Statele membre încurajează organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional şi local, acordând atenţia cuvenită competenţelor şi structurii administrative ale acestora, să urmeze exemplul administraţiilor lor centrale şi să achiziţioneze doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe ridicate de eficienţă energetică. Statele membre încurajează organismele publice să evalueze posibilitatea încheierii de contracte de performanţă energetică pe termen lung care oferă economii de energie pe termen lung atunci când organizează licitaţii pentru contracte de prestări de servicii cu un conţinut energetic semnificativ.

Art. 7: Obligaţia privind economiile de energie

(1)Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puţin echivalente cu:

b)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, de 0,8 % din consumul anual de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019. Prin derogare de la respectiva obligaţie, Cipru şi Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, echivalente cu 0,24 % din consumul anual de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

(2)Cu condiţia ca statele membre să îşi fi îndeplinit cel puţin obligaţia privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b), acestea pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie printr-unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:

(3)În cazul în care statele membre utilizează posibilităţile prevăzute la alineatul (2) litera a), b) sau c), acestea stabilesc:

(4)Sub rezerva alineatului (5), fiecare stat membru poate:

c)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuţiei şi transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de termoficare şi de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 14 alineatul (4), la articolul 14 alineatul (5) litera b) şi la articolul 15 alineatele (1)-(6) şi (9). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor energetice şi climatice naţionale integrate. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V şi se include în planurile respective;

g)să includă în calculul cantităţii obligatorie de economii de energie, economiile de energie care depăşesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020, cu condiţia ca economiile respective să rezulte din acţiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menţionate la articolele 7a şi 7b, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică şi raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 24.

(5)Statele membre aplică şi calculează efectul opţiunilor selectate în temeiul alineatului (4) pentru perioadele menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele a) şi b) separat:

b)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera b), statele membre pot utiliza alineatul (4) literele b)-g), cu condiţia ca acţiunile individuale menţionate la alineatului (4) litera d) să continue să aibă un impact verificabil şi măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (4), cumulate, nu vor conduce la o reducere cu mai mult de 35 % a cantităţii de economii de energie calculată în conformitate cu alineatele (2) şi (3).

Indiferent dacă statele membre exclud parţial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referinţă pentru calcul sau utilizează oricare dintre opţiunile enumerate la alineatul (4), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obţinută în consumul de energie finală în perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale a economiilor prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b).

(6)Statele membre descriu în planurile lor energetice şi climatice naţionale integrate, în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, calculul cantităţii de economii de energie care trebuie obţinută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b) din prezentul articol şi explică, dacă este pertinent, cum au fost instituite rata anuală a economiilor şi scenariul de referinţă pentru calcul, precum şi cum şi în ce măsură au fost aplicate opţiunile menţionate la alineatul (4) din prezentul articol.

(8)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre care permit părţilor obligate să folosească opţiunile menţionate la articolul 7a alineatul (6) litera b) pot, în sensul alineatului (1) primul paragraf litera a) din prezentul articol, să ia în calcul economiile de energie obţinute în oricare an după 2010 şi anterior perioadei de obligaţii prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera a) din prezentul articol ca şi când respectivele economii de energie ar fi fost obţinute după 31 decembrie 2013 şi înainte de 1 ianuarie 2021, cu condiţia să se aplice cumulativ următoarele circumstanţe:

(11)La elaborarea măsurilor de politică pentru a îşi îndeplini obligaţiile privind economiile de energie, statele membre ţin seama de necesitatea de a atenua sărăcia energetică în conformitate cu criterii stabilite de ele şi ţinând cont de practicile disponibile în domeniu, impunând ca, în măsura necesară, o parte din măsurile vizând eficienţa energetică din cadrul schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică naţionale ale acestora, din măsurile de politică alternative sau din programele sau măsurile finanţate în cadrul Fondului naţional pentru eficienţă energetică să fie puse în aplicare în mod prioritar în rândul gospodăriilor vulnerabile, inclusiv cele aflate în situaţie de sărăcie energetică, şi, după caz în rândul locuinţelor sociale.

Art. 7¹: Scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică

(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 7 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea se asigură că părţile obligate menţionate ca atare la alineatul (2) din prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 7 alineatele (4) şi (5), cerinţa privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale stabilită la articolul 7 alineatul (1).

(2)Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, părţile obligate din rândul distribuitorilor de energie, al societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianţilor care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligaţiei se realizează de părţile obligate din rândul clienţilor finali, desemnate de statul membru, în mod independent de calculul realizat în temeiul articolului 7 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părţi, conform descrierii de la alineatul (5) litera a) din prezentul articol.

(6)În cadrul schemei de obligaţii în materie de eficienţă energetică, statele membre pot realiza una sau mai multe dintre următoarele:

a)pot permite părţilor obligate să ia în calcul, pentru îndeplinirea obligaţiei lor, economiile certificate de energie realizate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părţi terţe, inclusiv în cazul în care părţile obligate promovează, prin intermediul altor organisme acreditate de stat sau prin intermediul autorităţilor publice, măsuri care pot implica parteneriate formale şi care pot fi combinate cu alte surse de finanţare. Atunci când permit acest lucru, statele membre se asigură că certificarea economiilor de energie urmează un proces de aprobare instituit în statele membre care este clar, transparent şi deschis tuturor participanţilor de pe piaţă, şi care vizează reducerea la minimum a costurilor de certificare;

b)pot permite părţilor obligate să ia în calcul economiile obţinute într-un anumit an ca şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depăşeşte sfârşitul perioadelor de obligaţii stabilite la articolul 7 alineatul (1).

Art. 7²: Măsuri de politică alternative

(2)Pentru toate măsurile în afara celor referitoare la impozitare, statele membre instituie sisteme de măsurare, de control şi de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice puse în practică de către părţile participante sau mandatate. Măsurarea, controlul şi verificarea se realizează în mod independent faţă de părţile participante sau mandatate.

Art. 8: Audituri energetice şi sisteme de gestionare a energiei

(1)Statele membre promovează, pentru toţi consumatorii finali, disponibilitatea auditurilor energetice de înaltă calitate, rentabile şi:

b)puse în aplicare şi supravegheate de către autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale.

(2)Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja IMM-urile să se supună auditurilor energetice, precum şi punerea ulterioară în aplicare a recomandărilor acestor audituri.

(5)Se consideră că auditurile energetice îndeplinesc cerinţele de la alineatul (4) în cazul în care sunt efectuate în mod independent, pe baza unor criterii minime bazate pe anexa VI, şi sunt puse în aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între anumite organizaţii ale părţilor interesate şi un organism numit şi supravegheat de către statul membru în cauză, sau de către alte organisme cărora autorităţile competente le-au delegat responsabilitatea în acest sens, sau de către Comisie.

(7)Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic să includă o evaluare a fezabilităţii tehnice şi economice a racordării la o reţea de termoficare sau de răcire centralizată existentă sau preconizată.

Art. 9: Contorizarea gazelor naturale

(1)Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar şi proporţional în raport cu eventualele economii de energie, clienţii finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la preţuri competitive, care reflectă cu acurateţe consumul real de energie al clientului final şi care furnizează informaţii privind momentul efectiv al utilizării.

(2)În cazul şi în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă şi introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:

Art. 9¹: Contorizarea încălzirii, a răcirii şi a apei calde menajere

Art. 9²: Subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire şi pentru apa caldă menajeră

(1)În clădirile cu mai multe apartamente şi în clădirile mixte dotate cu o sursă centrală de încălzire sau de răcire sau alimentate de sisteme de încălzire sau de răcire centralizată, se instalează contoare individuale pentru a măsura consumul de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi rentabil, în sensul că este proporţionat în raport cu posibilele economii de energie.

În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este rentabilă pentru contorizarea consumului în fiecare unitate a clădirii, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică pentru a măsura consumul de energie termică la fiecare corp de încălzire, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare de costuri nu ar fi rentabilă. În aceste cazuri, pot fi avute în vedere metode alternative rentabile pentru măsurarea consumului de energie termică. Criteriile generale, metodologia şi/sau procedurile pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică şi nerentabilitatea sunt stabilite în mod clar şi publicate de fiecare stat membru.

(3)În cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la reţele de termoficare sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naţionale transparente şi disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire şi de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparenţa şi acurateţea contabilizării consumului individual. După caz, astfel de norme includ orientări privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energie utilizată după cum urmează:

Art. 9³: Cerinţele privind citirea la distanţă

Art. 10: Informaţii privind facturarea gazelor naturale

(1)În cazul în care clienţii finali nu dispun de contoarele inteligente menţionate în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură, până la 31 decembrie 2014, că informaţiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi justificat din punct de vedere economic.

(2)Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informaţii exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienţilor finali posibilitatea de a accesa cu uşurinţă informaţii suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.

(3)Indiferent dacă au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:

Art. 10¹: Informaţii privind facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi pentru apa caldă menajeră

(1)Acolo unde sunt instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică, statele membre se asigură că informaţiile privind facturarea şi consumul sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, în conformitate cu punctele 1 şi 2 din anexa VIIa pentru toţi utilizatorii finali, şi anume, pentru persoanele fizice sau juridice care achiziţionează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru propria lor utilizare finală, sau persoanele fizice sau juridice care ocupă o clădire individuală sau o unitate în cadrul unei clădiri cu mai multe apartamente sau al unei clădiri mixte aprovizionate cu încălzire, răcire sau apă caldă menajeră de la o sursă centrală şi care nu au un contract direct sau individual cu furnizorul de energie.

În cazul în care un stat membru dispune în acest sens, obligaţia respectivă poate, mai puţin în ceea ce priveşte consumul subcontorizat bazat pe repartitoarele de costuri pentru energia termică conform articolului 9b, să fie îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final sau utilizatorul final, prin care acesta îşi citeşte contorul şi transmite indexul. Factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care consumatorul final sau utilizatorul final nu a transmis indexul contorului pentru o perioadă de facturare dată.

(2)Statele membre:

Art. 11¹: Costurile de acces la informaţiile privind contorizarea, facturarea şi consumul pentru energie termică, răcire şi apa caldă menajeră

(2)În pofida dispoziţiilor de la alineatul (1) din prezentul articol, repartizarea costurilor aferente informaţiilor privind facturarea pentru consumul individual de încălzire, răcire şi apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente şi clădirile mixte, în conformitate cu articolul 9b, se efectuează fără scop lucrativ. Costurile care rezultă din atribuirea acestei sarcini unei terţe părţi, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, şi care acoperă contorizarea, alocarea şi contabilizarea consumului individual real în astfel de clădiri, pot fi transferate utilizatorilor finali, în măsura în care aceste costuri sunt rezonabile.

Art. 12: Programul de informare şi de capacitare a consumatorilor

(2)În sensul alineatului (1), aceste măsuri includ unul sau mai multe dintre elementele enumerate la litera (a) sau (b):

Art. 13: Sancţiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a dispoziţiilor naţionale adoptate în conformitate cu articolele 7-11a şi cu articolul 18 alineatul (3) şi iau măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor respective. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la 5 iunie 2014 şi îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară care le afectează.

CAPITOLUL III:EFICIENŢA APROVIZIONĂRII CU ENERGIE

Art. 14: Promovarea eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire

(1)Până la 31 decembrie 2015, statele membre realizează şi notifică Comisiei o evaluare cuprinzătoare a potenţialului de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a termoficării şi răcirii centralizate eficiente, care să conţină informaţiile prevăzute în anexa VIII. Dacă au efectuat deja o evaluare echivalentă, statele membre o notifică Comisiei.

(3)Pentru a realiza evaluarea menţionată la alineatul (1), statele membre efectuează o analiză costuri-beneficii la nivelul întregului lor teritoriu, pe baza condiţiilor climatice, a fezabilităţii economice şi a nivelului de dotare tehnică, în conformitate cu anexa IX partea 1. Analiza costuri-beneficii este capabilă să faciliteze identificarea soluţiilor celor mai eficiente din punct de vedere al costurilor şi al resurselor, în vederea satisfacerii cerinţelor de încălzire şi răcire. Această analiză costuri-beneficii poate face parte dintr-o evaluare de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului (¹).

(4)În cazul în care evaluarea menţionată la alineatul (1) şi analiza menţionată la alineatul (3) identifică un potenţial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficienţă şi/sau a termoficării şi răcirii centralizate eficiente, ale cărui beneficii depăşesc costurile, statele membre iau măsurile adecvate în vederea dezvoltării unei infrastructuri de termoficare şi răcire centralizată eficientă şi/sau în vederea favorizării dezvoltării cogenerării de înaltă eficienţă şi a utilizării sistemelor de încălzire şi răcire cu căldură reziduală şi surse regenerabile de energie, în conformitate cu alineatele (1), (5) şi (7).

(5)Statele membre se asigură că se realizează o analiză costuri-beneficii în conformitate cu anexa IX partea 2 atunci când, după 5 iunie 2014:

d)se planifică fie o nouă reţea de termoficare şi răcire centralizată, fie o nouă instalaţie de producere a energiei cu o putere termică totală mai mare de 20 MW în cadrul unei reţele existente de termoficare sau răcire centralizată, fie reabilitarea substanţială a unei astfel de instalaţii existente, în vederea evaluării costurilor şi beneficiilor utilizării căldurii reziduale din instalaţiile industriale din apropiere.

(6)Statele membre pot scuti de la aplicarea alineatului (5):

c)instalaţiile care trebuie amplasate în apropierea unui sit de stocare geologică autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE.

(8)Statele membre pot scuti anumite instalaţii individuale, pe baza criteriilor privind autorizarea şi acordarea permisului, menţionate la alineatul (7), de la aplicarea cerinţei de implementare a opţiunilor ale căror beneficii depăşesc costurile, dacă există motive imperative juridice, de proprietate sau financiare pentru acest lucru. În aceste situaţii, statul membru vizat înaintează Comisiei o notificare motivată a deciziei sale, în termen de trei luni de la data luării respectivei decizii.

(10)Pe baza valorilor de referinţă armonizate ale eficienţei menţionate în anexa II litera (f), statele membre se asigură că originea energiei electrice produse prin cogenerare de înaltă eficienţă poate fi garantată în conformitate cu criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru în parte. Statele membre se asigură că garanţia de origine respectă cerinţele şi conţine cel puţin informaţiile prevăzute în anexa X. Statele membre îşi recunosc reciproc garanţiile de origine, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute în prezentul alineat. Orice refuz de recunoaştere a garanţiei de origine ca dovadă, în special din motive care ţin de prevenirea fraudelor, trebuie să se bazeze pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii. Statele membre notifică Comisiei un astfel de refuz şi motivele acestuia. În cazul unui refuz de a recunoaşte o garanţie de origine, Comisia poate adopta o decizie prin care să oblige partea în cauză să o recunoască, în special în ceea ce priveşte criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii pe care se bazează această recunoaştere.

Art. 15: Transformarea, transportul şi distribuţia energiei

(1)Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei acordă atenţia cuvenită eficienţei energetice la îndeplinirea sarcinilor de reglementare menţionate în Directivele 2009/72/CE şi 2009/73/CE, referitor la deciziile acestora privind exploatarea infrastructurii de gaze naturale şi energie electrică.

Statele membre se asigură, în special, că autorităţile naţionale de reglementare, prin elaborarea de tarife şi regulamente privind reţeaua, în cadrul Directivei 2009/72/CE şi ţinând seama de costurile şi beneficiile fiecărei măsuri în parte, stimulează operatorii de reţea să pună la dispoziţie servicii de sistem utilizatorilor de reţea care să le permită să pună în aplicare măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în contextul dezvoltării continue a reţelelor inteligente.

(2)Statele membre se asigură că, până la 30 iunie 2015:

(4)Când procedează la echilibrarea pieţelor şi achiziţionează servicii auxiliare, statele membre asigură eliminarea stimulentelor în ceea ce priveşte tarifele de transport şi distribuţie care dăunează eficienţei globale (inclusiv eficienţei energetice) a producerii, transportului, distribuţiei şi furnizării de energie electrică sau a acelor stimulente care ar putea împiedica participarea răspunsului la cerere. Statele membre se asigură că operatorii de reţea sunt stimulaţi în sensul îmbunătăţirii eficienţei conceperii şi exploatării infrastructurii şi, în temeiul Directivei 2009/72/CE, că tarifele permit furnizorilor să îmbunătăţească participarea consumatorilor la eficienţa sistemului, inclusiv răspunsul la cerere, în funcţie de situaţia naţională.

(5)Operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie respectă cerinţele prevăzute în anexa XII.

În special, statele membre pot facilita conectarea la sistemul de reţea al energiei electrice produse prin cogenerare de înaltă eficienţă în unităţi de cogenerare de mică putere sau în unităţi de microcogenerare. După caz, statele membre iau măsuri de încurajare a operatorilor de reţele să adopte un proces simplu de notificare de tip "instalare şi informare" pentru instalarea de microunităţi de cogenerare în scopul simplificării şi al scurtării procedurii de autorizare pentru cetăţeni şi instalatori.

(6)Sub rezerva cerinţelor referitoare la menţinerea fiabilităţii şi securităţii reţelei, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura că, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic având în vedere modul de funcţionare al instalaţiei de cogenerare de înaltă eficienţă, operatorii instalaţiilor de cogenerare de înaltă eficienţă pot oferi servicii de echilibrare şi alte servicii operaţionale la nivelul operatorilor de sisteme de transport sau al operatorilor de sisteme de distribuţie. Operatorii de sisteme de transport şi operatorii de sisteme de distribuţie se asigură că aceste servicii fac parte dintr-un proces de atribuire a serviciilor transparent şi nediscriminatoriu şi care permite efectuarea de controale.

(9)În momentul raportării în conformitate cu Directiva 2010/75/UE şi fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2) din respectiva directivă, statele membre iau în considerare includerea informaţiilor referitoare la nivelurile de eficienţă energetică a instalaţiilor a căror funcţionare implică arderea combustibililor cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare, în lumina celor mai bune tehnici disponibile dezvoltate în conformitate cu Directiva 2010/75/UE şi Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (¹).

CAPITOLUL IV:DISPOZIŢII ORIZONTALE

Art. 16: Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare şi certificare

(1)În cazul în care un stat membru consideră că nivelul naţional de competenţe tehnice, obiectivitate şi fiabilitate este insuficient, acesta se asigură că, până la 31 decembrie 2014, sistemele de certificare şi/sau de acreditare şi/sau sistemele echivalente de calificare, inclusiv, după caz, programele adecvate de formare devin sau sunt disponibile pentru furnizorii de servicii energetice, auditurile energetice, managerii energetici şi pentru instalatorii de elemente de clădiri cu impact energetic, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (9) din Directiva 2010/31/UE.

Art. 17: Informaţii şi formare profesională

(1)Statele membre se asigură că informaţiile privind mecanismele de eficienţă energetică disponibile şi cadrele financiar şi juridic sunt transparente şi diseminate pe scară largă şi în mod activ tuturor actorilor relevanţi de pe piaţă, cum ar fi consumatorii, constructorii, arhitecţii, inginerii, auditorii de mediu şi instalatorii de elemente de construcţie, astfel cum sunt definite de Directiva 2010/31/UE.

Art. 18: Servicii energetice

(1)Statele membre promovează piaţa serviciilor energetice şi accesul IMM-urilor la această piaţă prin:

d)acordarea de sprijin sectorului public în ceea ce priveşte solicitarea de oferte de servicii energetice, în special pentru reabilitarea clădirilor, prin:

(2)Statele membre sprijină funcţionarea adecvată a pieţei de servicii energetice, după caz, prin:

Art. 19: Alte măsuri de promovare a eficienţei energetice

(1)Statele membre evaluează şi, după caz, iau măsurile adecvate pentru eliminarea barierelor de reglementare, precum şi a celor de altă natură apărute în calea eficienţei energetice, fără a aduce atingere principiilor de bază ale legislaţiei privind proprietatea şi chiria din statele membre, în special cu privire la:

a)fragmentarea stimulentelor între proprietarul şi chiriaşul unei clădiri sau între proprietari, pentru a se evita ca aceste părţi să renunţe la efectuarea de investiţii de îmbunătăţire a eficienţei energetice, pe care le-ar fi efectuat în alte condiţii, din cauza faptului că nu vor obţine beneficii individuale complete sau din cauza absenţei normelor privind împărţirea costurilor şi a beneficiilor între ele, inclusiv a normelor şi măsurilor naţionale de reglementare a procesului de luare a deciziilor în cazul proprietăţilor cu mai mulţi proprietari;

b)dispoziţiile juridice şi de reglementare, precum şi practicile administrative privind achiziţiile publice şi bugetele şi exerciţiile financiare anuale, cu scopul de a se asigura că organismele publice individuale nu sunt împiedicate să facă investiţii menite să îmbunătăţească eficienţa energetică şi să minimizeze costurile estimate ale ciclului de viaţă, precum şi să utilizeze contracte de eficienţă energetică şi alte mecanisme de finanţare de la surse terţe pe o bază contractuală pe termen lung.

Art. 20: Fondul naţional pentru eficienţă energetică, finanţare şi asistenţă tehnică

(3²)Acţiunile menţionate la alineatul (3a) includ următoarele:

CAPITOLUL V:DISPOZIŢII FINALE

Art. 22: Acte delegate

Art. 23: Exercitarea delegării

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 22 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 24 decembrie 2018. Comisia întocmeşte un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de sfârşitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de o durată identică, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 22 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de 2 luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 24: Reexaminarea şi monitorizarea punerii în aplicare

(5)Comisia reexaminează necesitatea permanentă a posibilităţii derogărilor stabilite la articolul 14 alineatul (6), pentru prima dată în cadrul evaluării primului plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică şi ulterior la fiecare trei ani. În cazul în care reexaminarea demonstrează faptul că oricare dintre criteriile pentru derogările respective nu se mai justifică ţinând seama de disponibilitatea sarcinii termice şi de condiţiile reale de funcţionare a instalaţiilor care beneficiază de derogări, Comisia propune măsurile corespunzătoare.

(6)Statele membre înaintează Comisiei, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, statistici privind producţia naţională de energie electrică şi termică din cogenerarea cu eficienţă ridicată şi scăzută, în conformitate cu metodologia menţionată la anexa I, în legătură cu producţia totală de energie termică şi electrică. De asemenea, acestea înaintează statistici anuale privind capacităţile de cogenerare a energiei termice şi electrice şi combustibilii folosiţi pentru cogenerare, precum şi producţia şi capacitatea de termoficare şi răcire centralizată în legătură cu capacităţile şi producţia totală de energie termică şi electrică. Statele membre înaintează statistici privind economiile de energie primară realizate prin aplicarea cogenerării în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa II.

(9)Până la 30 iunie 2016, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a articolului 7. Raportul este însoţit, după caz, de o propunere legislativă pentru unul sau mai multe din scopurile următoare:

(14)Până la 31 decembrie 2021, Comisia, cu excepţia cazului în care între timp sunt propuse modificări ale dispoziţiilor referitoare la piaţa cu amănuntul ale Directivei 2009/73/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor, efectuează o evaluare şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la dispoziţiile privind contorizarea, facturarea şi informaţiile pentru consumatori vizând gazele naturale, cu scopul de a le alinia, după caz, la dispoziţiile relevante vizând energia electrică din Directiva 2009/72/CE pentru a consolida protecţia consumatorilor şi a permite clienţilor finali să primească mai des informaţii clare şi actualizate cu privire la consumul lor de gaz natural şi să îşi regleze consumul de energie. Cât mai curând posibil după prezentarea raportului respectiv, Comisia adoptă, după caz, propuneri legislative.

(15)Până la 28 februarie 2024 şi, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia evaluează prezenta directivă şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului.

b)o evaluare a eficacităţii generale a prezentei directive şi a necesităţii de a adapta în continuare politica de eficienţă energetică a Uniunii în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris din 2015 asupra schimbărilor climatice, rezultat în urma celei de a 21-a Conferinţe a părţilor la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (*) şi în funcţie de evoluţiile economice şi din domeniul inovării.

Art. 27: Modificări şi abrogări

(1)Directiva 2006/32/CE se abrogă de la 5 iunie 2014, cu excepţia articolului 4 alineatele (1)-(4) şi a anexelor I, III şi IV, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenul de transpunere în legislaţia naţională. Articolul 4 alineatele (1)-(4) din şi anexele I, III şi IV la Directiva 2006/32/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2017.

(3)Directiva 2009/125/CE se modifică după cum urmează:

1.Se introduce următorul considerent:

"(35^a)Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor (^*) solicită statelor membre să stabilească cerinţe de performanţă energetică pentru elementele de clădiri care fac parte din anvelopa clădirii şi cerinţele de sistem referitoare la performanţa energetică globală, instalarea adecvată şi dimensionarea corespunzătoare, ajustarea şi controlul sistemelor tehnice de construcţii care sunt instalate în clădirile existente. Aceste cerinţe pot, în anumite situaţii şi în conformitate cu obiectivele prezentei directive, să limiteze instalarea de produse cu impact energetic care se conformează la prezenta directivă şi la măsurile de punere în aplicare a acesteia, cu condiţia ca astfel de cerinţe să nu reprezinte o barieră de piaţă nejustificată.

Art. 28: Transpunere

(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 5 iunie 2014.

ANEXA I:PRINCIPII GENERALE PENTRU CALCULUL ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE PRIN COGENERARE

Partea I:Principii generale

(a)Producţia de energie electrică din cogenerare se consideră egală cu producţia totală anuală de energie electrică a unităţii respective, măsurată la bornele generatoarelor principale:

(b)În unităţile de cogenerare cu o eficienţă globală anuală mai mică decât valoarea prevăzută la litera (a) punctul (i) [unităţi de cogenerare de tipurile (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) menţionate în partea II] sau cu o eficienţă globală anuală sub valoarea menţionată la litera (a) punctul (ii) [unităţi de cogenerare de tipurile (a) şi (c) menţionate în partea II], cogenerarea se calculează cu următoarea formulă:

Calculul energiei electrice produse prin cogenerare trebuie să aibă la bază raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică. Dacă nu se cunoaşte raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică a unei unităţi de cogenerare, se pot folosi următoarele valori implicite, în special pentru scopuri statistice, pentru unităţi de tipurile (a), (b), (c), (d) şi (e) menţionate în partea II, cu condiţia ca energia electrică produsă în cogenerare să fie mai mică sau egală cu producţia de energie electrică totală a unităţii:

Partea II:Tehnologii de cogenerare care intra sub incidenţa prezentei directive

(k)Orice alt tip de tehnologie sau combinaţii ale acestora, care intră sub incidenţa definiţiei stabilite la articolul 2 punctul 30.

ANEXA II:METODOLOGIA DE DETERMINARE A EFICIENŢEI PROCESULUI DE COGENERARE

(a)Cogenerarea de înaltă eficienţă

(b)Calculul economiilor de energie primară

CHP E

reprezintă eficienţa electrică a producţiei în cogenerare, definită ca raport între producţia anuală de energie electrică produsă prin cogenerare şi cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică utilă şi energie electrică din cogenerare. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, cantitatea anuală de energie electrică produsă prin cogenerare poate fi mărită cu un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu creează un drept de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 14 alineatul (10);

(c)Calculul economiilor de energie în cazul utilizării metodei de calcul alternativ

Statele membre pot calcula economiile de energie primară rezultate ca urmare a producerii de energie termică şi energie electrică şi mecanică după cum se indică mai jos fără a utiliza anexa I pentru a exclude din acest proces cantităţile de energie termică şi energie electrică ce nu sunt rezultate din cogenerare. O astfel de producţie poate fi considerată ca fiind cogenerare de înaltă eficienţă, cu condiţia să îndeplinească criteriile de eficienţă stabilite la litera (a) din prezenta anexă şi - pentru unităţile de cogenerare cu capacitate electrică mai mare de 25 MW - eficienţa globală să fie peste 70 %. Cu toate acestea, specificarea cantităţii de energie electrică produsă prin cogenerare în contextul acestei producţii, pentru emiterea unei garanţii de origine şi în scop statistic, se determină în conformitate cu anexa I.

reprezintă eficienţa electrică a procesului, definită ca raport între producţia anuală de energie electrică şi cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică şi producţia de energie electrică. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu va crea un drept de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 14 alineatul (10).

(f)Valorile de referinţă ale eficienţei pentru producerea separată de energie electrică şi termică

ANEXA III:CERINŢELE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ PENTRU ACHIZIŢIONAREA DE PRODUSE, SERVICII ŞI CLĂDIRI DE CĂTRE ADMINISTRAŢIA CENTRALĂ

(c)achiziţionează numai produsele reprezentând echipamente de birou reglementate de Decizia 2006/1005/CE a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind încheierea Acordului între Guvernul Statelor Unite ale Americii şi Comunitatea Europeană privind coordonarea programelor de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou (¹) care respectă cerinţele privind eficienţa energetică şi care să fie la fel de stricte precum cele enumerate în anexa C la acordul ataşat la decizia în cauză;

(d)achiziţionează numai pneurile care îndeplinesc criteriul de apartenenţă la clasa cea mai ridicată de eficienţă a consumului de combustibil, în conformitate cu definiţia din Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce priveşte eficienţa consumului de combustibil şi alţi parametri esenţiali (²). Această cerinţă nu împiedică organismele publice să achiziţioneze pneuri cu cea mai ridicată clasă de aderenţă sau clasă de zgomot exterior de rulare justificată prin motive de siguranţă şi de sănătate publică;

(f)să achiziţioneze sau să încheie noi acorduri de închiriere doar a clădirilor care îndeplinesc cel puţin cerinţele minime privind performanţa energetică, menţionate la articolul 5 alineatul (1), cu excepţia cazului în care scopul achiziţionării este:

ANEXA IV:CONŢINUTUL ENERGETIC AL COMBUSTIBILILOR SELECTAŢI PENTRU UTILIZARE FINALĂ - TABEL DE CONVERSIE (¹)

Produs energetic	kJ (PCI)	kgep (PCI)	kWh (PCI)
1 kg cocs	28 500	0,676	7,917
1 kg antracit	17 200-30 700	0,411-0,733	4,778-8,528
1 kg brichete lignit	20 000	0,478	5,556
1 kg lignit superior	10 500-21 000	0,251-0,502	2,917-5,833
1 kg lignit	5 600-10 500	0,134-0,251	1,556-2,917
1 kg şisturi bituminoase	8 000-9 000	0,191-0,215	2,222-2,500
1 kg turbă	7 800-13 800	0,186-0,330	2,167-3,833
1 kg brichete turbă	16 000-16 800	0,382-0,401	4,444-4,667
1 kg ţiţei greu	40 000	0,955	11,111
1 kg păcură	42 300	1,010	11,750
1 kg benzină	44 000	1,051	12,222
1 kg parafină	40 000	0,955	11,111
1 kg gaz petrolier lichefiat	46 000	1,099	12,778
1 kg gaz natural (¹)	47 200	1,126	13,10
1 kg gaz natural lichefiat	45 190	1,079	12,553
1 kg lemn (umiditate 25 %) (²)	13 800	0,330	3,833
1 kg pelete/brichete din lemn	16 800	0,401	4,667
1 kg deşeuri	7 400-10 700	0,177-0,256	2,056-2,972
1 MJ căldură derivată	1 000	0,024	0,278
1 kWh energie electrică	3 600	0,086	1 (³)
Sursa: Eurostat. (¹)93 % metan. (²)Statele membre pot aplica alte valori, în funcţie de tipul de lemn utilizat cel mai mult în statul membru respectiv. (³)Aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul energetic final. Pentru economiile de energie electrică în kWh, statele membre pot aplica un coeficient implicit de 2,5. Statele membre pot aplica un alt coeficient, cu condiţia de a putea justifica valoarea acestuia.

(³)Aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul de energie finală. Pentru economiile de energie electrică în kWh, statele membre aplică un coeficient stabilit printr-o metodologie transparentă, în funcţie de circumstanţele naţionale care afectează consumul de energie primară, pentru a se asigura un calcul exact al economiilor reale. Circumstanţele respective sunt justificate, verificabile şi bazate pe criterii obiective şi nediscriminatorii. Pentru economiile de energie electrică în kWh, statele membre pot aplica un coeficient implicit de 1,9 sau pot decide să stabilească un coeficient diferit, cu condiţia să poată justifica acest lucru. Atunci când procedează astfel, statele membre iau în considerare mixul lor energetic inclus în planurile lor energetice şi climatice naţionale integrate, care trebuie notificate Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999. Până la 25 decembrie 2022 şi, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia revizuieşte coeficientul implicit pe baza datelor constatate. Revizuirea respectivă se derulează ţinând seama de efectele acesteia asupra altor acte din dreptul Uniunii, precum Directiva 2009/125/CE şi Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică şi de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).

1.Metodele de calcul al economiilor de energie, în afara celor provenite din măsuri de impozitare, în sensul articolelor 7, 7a şi 7b, precum şi al articolului 20 alineatul (6).

c)economii ponderate, în cazul cărora sunt utilizate estimări tehnice ale economiilor. Această abordare este utilizată doar în cazul în care determinarea unor date strict măsurate pentru o instalaţie specifică este dificilă sau mult prea costisitoare, de exemplu înlocuirea unui compresor sau a unui motor electric cu o valoare nominală în kWh diferită de cea pentru care au fost măsurate informaţii independente privind economiile de energie, sau în cazul în care estimările respective se realizează pe baza metodologiilor şi standardelor de referinţă stabilite la nivel naţional de experţi calificaţi sau acreditaţi care sunt independenţi faţă de părţile obligate, participante sau mandatate implicate;

2.La stabilirea economiilor de energie pentru o măsură vizând eficienţa energetică în sensul articolelor 7, 7a şi 7b, precum şi al articolului 20 alineatul (6) se aplică următoarele principii:

a)economiile trebuie să fie vădit suplimentare faţă de cele care s-ar fi produs oricum şi în absenţa activităţii părţilor obligate, participante sau mandatate sau a autorităţilor publice de punere în aplicare. Pentru a stabili economiile care pot fi declarate ca suplimentare, statele membre iau în considerare modul în care ar evolua utilizarea energiei şi cererea de energie în

b)economiile rezultate din punerea în aplicare a legislaţiei obligatorii a Uniunii sunt considerate economii care s-ar fi produs oricum şi, prin urmare, nu sunt declarate ca economii de energie în sensul articolului 7 alineatul (1). Cu titlu de derogare de la respectiva cerinţă, economiile legate de renovarea clădirilor existente pot fi declarate ca economii de energie în sensul articolului 7 alineatul (1), cu condiţia îndeplinirii cerinţei de pertinenţă menţionate la punctul 3 litera h) din prezenta anexă. Economiile care rezultă din punerea în aplicare a cerinţelor naţionale minime stabilite pentru clădirile noi înainte de transpunerea Directivei 2010/31/UE pot fi declarate ca economii de energie în sensul articolului 7 alineatul (1) litera a), cu condiţia îndeplinirii cerinţei de pertinenţă menţionate la punctul 3 litera h) din prezenta anexă şi ca economiile respective să fi fost notificate de statele membre în planurile lor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2);

c)se poate ţine cont doar de economiile care depăşesc următoarele niveluri:

f)în cazul politicilor care accelerează adoptarea unor produse şi vehicule mai eficiente, se poate ţine cont pe deplin de economiile aferente acestora, cu condiţia să se demonstreze că o astfel de adoptare are loc înainte de expirarea duratei de viaţă medii anticipate a produsului sau a vehiculului ori înainte de înlocuirea normală a produsului sau a vehiculului şi cu condiţia ca economiile să fie declarate doar pentru perioada care se încheie la expirarea duratei de viaţă medii anticipate a produsului sau a vehiculului care urmează să fie înlocuit;

h)calcularea economiilor de energie trebuie să ţină seama de durata de viaţă a măsurilor şi de rata cu care economiile se diminuează odată cu trecerea timpului. Respectivul calcul se face prin contabilizarea economiilor pe care le va realiza fiecare acţiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2020 sau, după caz, 31 decembrie 2030. Alternativ, statele membre pot adopta o altă metodă, preconizată să obţină cel puţin aceeaşi cantitate totală de economii. Atunci când utilizează alte metode, statele membre se asigură că valoarea totală a economiilor de energie calculată pe baza acestor metode diferite nu depăşeşte valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calculul lor în momentul contabilizării economiilor pe care le va realiza fiecare acţiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2020 sau, după caz, 31 decembrie 2030. Statele membre descriu în detaliu, în planurile lor energetice şi climatice naţionale integrate în temeiul Regulamentului 2018/1999, celelalte metode şi dispoziţiile aplicate pentru a asigura respectarea cerinţei obligatorii de calculare.

3.Statele membre se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerinţe pentru măsurile de politică luate în temeiul articolului 7b şi al articolului 20 alineatul (6):

4.La determinarea economiilor de energie obţinute în urma măsurilor de politică legate de impozitare introduse în temeiul articolului 7b, se aplică următoarele principii:

5.Notificarea metodologiei

k)în cazul impozitării:

ANEXA VI:Criterii minime pentru auditurile energetice, inclusiv cele desfăşurate ca parte a sistemelor de gestionare a energiei

(d)sunt proporţionale şi suficient de reprezentative pentru a permite crearea unei imagini fiabile a performanţei energetice globale şi identificarea fiabilă a celor mai semnificative oportunităţi de îmbunătăţire.

ANEXA VII:Cerinţe minime privind facturarea şi informaţiile referitoare la facturare pe baza consumului real de gaze naturale

1.Cerinţe minime pentru facturare

1.1.Facturarea pe baza consumului real

1.2.Informaţii minime incluse în factură

(c)informaţii de contact pentru organizaţiile consumatorilor finali, agenţiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri internet de unde se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, profiluri comparative ale utilizatorilor finali şi specificaţii tehnice obiective privind echipamentele energetice.

1.3.Consiliere cu privire la eficienţa energetică în cadrul facturilor şi alte forme de retransmitere a informaţiilor către consumatorii finali

În momentul trimiterii contractelor şi a modificărilor aduse acestora, precum şi în facturile trimise consumatorilor sau prin intermediul site-urilor internet care se adresează consumatorilor individuali, distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distribuţie şi furnizorii de energie informează clienţii, într-o manieră cât mai clară şi uşor de înţeles, cu privire la datele de contact privind centrele independente de consiliere a consumatorilor, agenţiile energetice sau alte instituţii similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde consumatorii pot obţine consiliere cu privire la măsurile disponibile în materie de eficienţă energetică, profilurile de referinţă privind consumul individual de energie şi alte specificaţii tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea consumului energetic al aparatelor.

ANEXA VII¹:Cerinţe minime privind facturarea şi informaţiile referitoare la consum pentru încălzire, răcire şi apă caldă menajeră

2.Frecvenţa minimă de furnizare a informaţiilor referitoare la facturare sau la consum

Începând cu 25 octombrie 2020, în cazul în care au fost instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică care pot fi citite de la distanţă, informaţiile referitoare la facturare sau la consum bazate pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică se pun la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin trimestrial, la cerere, sau în cazul în care clienţii finali au optat să primească facturile pe cale electronică, iar în caz contrar de două ori pe an.

Începând cu 1 ianuarie 2022, în cazul în care au fost instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică care pot fi citite de la distanţă, informaţiile referitoare la facturare sau la consum bazate pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică se pun la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin lunar. Acestea se pot pune la dispoziţie, de asemenea, prin intermediul internetului şi se pot actualiza cât de frecvent posibil în funcţie de dispozitivele şi sistemele de măsurare utilizate. Încălzirea şi răcirea pot fi scutite de această cerinţă în afara sezoanelor de încălzire/răcire.

3.Informaţii minime incluse în factură

b)informaţii privind mixul de combustibili utilizat şi emisiile de gaze cu efect de seră anuale aferente, inclusiv pentru utilizatorii finali aprovizionaţi de la reţeaua de termoficare sau de răcire, precum şi o descriere a diferitelor taxe, impozite şi tarife aplicate. Statele membre pot limita domeniul de aplicare al cerinţei de a oferi informaţii privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru a include numai furnizările de la reţelele de termoficare cu o putere termică instalată totală care depăşeşte 20 MW;

f)comparaţii cu un utilizator final mediu normalizat sau de referinţă din aceeaşi categorie de utilizatori. În cazul facturilor electronice, astfel de comparaţii pot, în schimb, să fie puse la dispoziţie online şi semnalate în cadrul facturilor.

ANEXA VIII:Potenţialul de eficienţă energetică în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire

Partea I:PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE

1.cererea de încălzire şi răcire exprimată în energie utilă estimată (¹) şi consumul final de energie cuantificat în GWh pe an (²), pe sectoare:

2.identificarea sau, în cazul punctului 2 litera (a) subpunctul (i), identificarea sau estimarea furnizării actuale de încălzire şi răcire:

(a)prin tehnologie, în GWh pe an (³), în sectoarele menţionate la punctul 1, acolo unde este posibil, facându-se distincţie între energia obţinută din surse fosile şi energia obţinută din surse regenerabile:

(b)identificarea de instalaţii care generează căldură sau frig rezidual şi a potenţialului lor de a furniza servicii de încălzire sau răcire, în GWh pe an:

(c)ponderea raportată a energiei obţinute din surse regenerabile şi din căldura sau frigul rezidual din consumul de energie finală al sectorului termoficării şi răcirii centralizate (⁴) în ultimii cinci ani, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001;

3.o hartă a întreg teritoriului naţional, în care sunt identificate (protejând totodată informaţiile comerciale sensibile):

Partea II:OBIECTIVE, STRATEGII ŞI MĂSURI DE POLITICĂ

5.contribuţia planificată a statului membru la obiectivele, ţintele şi contribuţiile sale naţionale pentru cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1999, realizată prin creşterea eficienţei în materie de încălzire şi răcire, în special în legătură cu articolul 4 litera (b) punctele 1-4 şi cu articolul 15 alineatul (4) litera (b), identificând care dintre aceste elemente este complementar în raport cu planul energetic şi climatic naţional;

Partea III:ANALIZA POTENŢIALULUI ECONOMIC AL EFICIENŢEI ÎN MATERIE DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE

7.se efectuează o analiză a potenţialului economic (⁵) al diferitelor tehnologii pentru încălzire şi răcire pentru întreg teritoriul naţional, utilizându-se analiza cost-beneficiu menţionată la articolul 14 alineatul (3) şi se identifică scenarii alternative pentru tehnologii mai eficiente, bazate pe surse regenerabile de încălzire şi răcire, făcându-se distincţie între energia obţinută din surse fosile şi energia obţinută din surse regenerabile, dacă este cazul.

8.această analiză a potenţialului economic include următoarele etape şi consideraţii:

(a)Consideraţii:

(b)Costuri şi beneficii

(c)Scenarii relevante în raport cu scenariul de referinţă:

(e)Ipoteze:

Partea IV:NOI STRATEGII ŞI MĂSURI DE POLITICĂ POTENŢIALE

9.o prezentare generală a noilor măsuri de politică legislative şi nelegislative (⁸) pentru a realiza potenţialul economic identificat în conformitate cu punctele 7 şi 8, împreună cu previziunile lor:

ANEXA IX:ANALIZA COSTURI-BENEFICII

Partea 2:Principii în sensul articolului 14 alineatele (5) şi (7)

În cazul în care se planifică o instalaţie care produce exclusiv energie electrică sau o instalaţie fără recuperator de căldură, se realizează o comparaţie între instalaţiile planificate sau reabilitarea planificată şi o instalaţie echivalentă care produce aceeaşi cantitate de energie electrică sau de căldură de proces, dar care recuperează căldura reziduală şi care furnizează căldură prin cogenerare de înaltă eficienţă şi/sau reţele de termoficare şi răcire centralizată.

ANEXA X:Garanţia de origine privind energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă

(a)Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că:

(b)Garanţia de origine menţionată la articolul 14 alineatul (10) trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

ANEXA XI:Criterii de eficienţă energetică pentru reglementarea reţelelor energetice şi pentru tarifele de reţea electrică

2.Reglementările privind reţelele şi tarifele nu împiedică operatorii de reţea sau furnizorii de energie să pună la dispoziţie servicii de sistem pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere, gestionarea cererii şi producerea distribuită privind pieţele organizate de energie electrică, în special:

ANEXA XII:CERINŢE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ PENTRU OPERATORII SISTEMELOR DE TRANSPORT ŞI OPERATORII SISTEMELOR DE DISTRIBUŢIE

(a)să stabilească şi să facă publice normele lor standard referitoare la suportarea şi partajarea costurilor adaptărilor tehnice, cum ar fi conectările la reţea, consolidările reţelei şi introducerea de noi reţele, funcţionarea îmbunătăţită a reţelei şi normele privind punerea în aplicare nediscriminatorie a codurilor de reţea, care sunt necesare pentru integrarea noilor producători de energie rezultată din cogenerarea de înaltă eficienţă în cadrul reţelei interconectate;

(b)să pună la dispoziţia noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea de înaltă eficienţă care doresc să se conecteze la sistem informaţiile cuprinzătoare şi necesare solicitate de către aceştia, inclusiv:

(c)să furnizeze proceduri standard şi simplificate în ceea ce priveşte conectarea producătorilor distribuiţi de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă cu scopul de a facilita conectarea acestora la reţea.

ANEXA XIII:Lista minimă de elemente care trebuie incluse în contractele sau în caietele de sarcini asociate privind performanţa energetică încheiate cu sectorul public

ANEXA XV:Tabel de corespondenţă

Directiva 2004/8/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 2	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 3 litera (a)	Articolul 2 punctul 30
Articolul 3 litera (b)	Articolul 2 punctul 32
Articolul 3 litera (c)	Articolul 2 punctul 31
Articolul 3 litera (d)	Articolul 2 punctul 33
Articolul 3 literele (e) şi (f)	-
Articolul 3 litera (g)	Articolul 2 punctul 35
Articolul 3 litera (h)	-
Articolul 3 litera (i)	Articolul 2 punctul 34
Articolul 3 litera (j)	-
Articolul 3 litera (k)	Articolul 2 punctul 36
Articolul 3 litera (l)	Articolul 2 punctul 37
Articolul 3 litera (m)	Articolul 2 punctul 39
Articolul 3 litera (n)	Articolul 2 punctul 38
Articolul 3 litera (o)	-
-	Articolul 2 punctele 40, 41, 42, 43 şi 44
Articolul 4 alineatul (1)	Anexa II litera (f) primul subpunct
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 14 alineatul (10) al doilea paragraf
Articolul 4 alineatul (3)	-
Articolul 5	Articolul 14 alineatul (10) primul paragraf şi anexa X
Articolul 6	Articolul 14 alineatele (1) şi (3), anexele VIII şi IX
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 14 alineatul (11)
Articolul 7 alineatele (2) şi (3)	-
Articolul 8	Articolul 15 alineatul (5)
-	Articolul 15 alineatele (6), (7), (8) şi (9)
Articolul 9	-
Articolul 10 alineatele (1) şi (2)	Articolul 14 alineatul (1), articolul 24 alineatul (2) şi anexa XIV partea 2
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 24 alineatul (6)
Articolul 11	Articolul 24 alineatul (3)
-	Articolul 24 alineatul (5)
Articolul 12 alineatele (1) şi (3)	-
Articolul 12 alineatul (2)	Anexa II litera (c)
Articolul 13	Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 14	-
Articolul 15	Articolul 28
Articolul 16	-
Articolul 17	Articolul 29
Articolul 18	Articolul 30
Anexa I	Anexa I partea II
Anexa II	Anexa I partea I şi partea II ultimul paragraf
Anexa III	Anexa II
Anexa IV	Anexa VIII
-	Anexa IX

Directiva 2006/32/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 2	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 3 litera (a)	Articolul 2 punctul 1
Articolul 3 litera (b)	Articolul 2 punctul 4
Articolul 3 litera (c)	Articolul 2 punctul 6
Articolul 3 litera (d)	Articolul 2 punctul 5
-	Articolul 2 punctele 2 şi 3
Articolul 3 litera (e)	Articolul 2 punctul 7
Articolul 3 literele (f), (g), (h) şi (i)	-
-	Articolul 2 punctele 8-19
Articolul 3 litera (j)	Articolul 2 punctul 27
-	Articolul 2 punctul 28
Articolul 3 litera (k)	-
Articolul 3 litera (l)	Articolul 2 punctul 25
-	Articolul 2 punctul 26
Articolul 3 litera (m)	-
Articolul 3 litera (n)	Articolul 2 punctul 23
Articolul 3 litera (o)	Articolul 2 punctul 20
Articolul 3 litera (p)	Articolul 2 punctul 21
Articolul 3 litera (q)	Articolul 2 punctul 22
Articolul 3 literele (r) şi (s)	-
-	Articolul 2 punctele 24, 29, 44 şi 45
-	Articolul 3
-	Articolul 4
Articolul 4	-
Articolul 5	Articolele 5 şi 6
Articolul 6 alineatul (1) litera (a)	Articolul 7 alineatul (8) literele (a) şi (b)
Articolul 6 alineatul (1) litera (b)	Articolul 18 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 7 alineatele (1), (5), (6), (7), (9), (10), (11) şi (12)
-	Articolul 7 alineatele (2) şi (3)
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 18 alineatul (2) literele (b) şi (c)
Articolul 6 alineatul (5)	-
Articolul 7	Articolul 17
Articolul 8	Articolul 16 alineatul (1)
-	Articolul 16 alineatele (2) şi (3)
Articolul 9 alineatul (1)	Articolul 19
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 18 alineatul (1) litera (d) punctul (i)
-	Articolul 18 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d) punctul (ii) şi (e)
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 15 alineatul (4)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 15 alineatul (3)
-	Articolul 15 alineatele (7), (8) şi (9)
Articolul 11	Articolul 20
Articolul 12 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (2)	-
-	Articolul 8 alineatele (2), (3), (4), (5), (6) şi (7)
Articolul 12 alineatul (3)	-
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 9
Articolul 13 alineatul (2)	Articolul 10 şi anexa VII punctul 1.1
Articolul 13 alineatul (3)	Anexa VII punctele 1.2 şi 1.3
-	Articolul 11
-	Articolul 12
-	Articolul 13
-	Articolul 15 alineatele (1) şi (2)
-	Articolul 18 alineatul (2) literele (a) şi (d)
-	Articolul 21
Articolul 14 alineatele (1) şi (2)	Articolul 24 alineatele (1) şi (2)
Articolul 14 alineatul (3)	-
Articolul 14 alineatele (4) şi (5)	Articolul 24 alineatul (3)
-	Articolul 24 alineatele (4) şi (7)-(11)
-	Articolul 22 alineatul (1)
Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 15 alineatele (2), (3) şi (4)	-
-	Articolul 23
-	Articolul 25
Articolul 16	Articolul 26
Articolul 17	Articolul 27
Articolul 18	Articolul 28
Articolul 19	Articolul 29
Articolul 20	Articolul 30
Anexa I	-
Anexa II	Anexa IV
Anexa III	-
Anexa IV	-
Anexa V	-
Anexa VI	Anexa III
-	Anexa V
-	Anexa VI
-	Anexa VII
-	Anexa XI
-	Anexa XII
-	Anexa XIII
-	Anexa XIV
-	Anexa XV

Tipul unităţii	Raportul energie electrică/energie termică, C
Turbină de gaz cu ciclu combinat cu recuperare de căldură	0,95
Turbină de abur cu contrapresiune	0,45
Turbină de abur cu condensaţie	0,45
Turbină de gaz cu recuperare de căldură	0,55
Motor cu combustie internă	0,75