Capitolul ii - CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT - Directiva 2012/27/UE/25-oct-2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 315L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 4 Mai 2023
CAPITOLUL II:CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT
Art. 4:
[textul din Art. 4 din capitolul II a fost abrogat la 24-dec-2018 de Art. 54, punctul 1. din capitolul 8 din Regulamentul 1999/11-dec-2018]
Art. 5: Rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice
(1)Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, fiecare stat membru se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2014, 3 % din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite deţinute şi ocupate de administraţia sa centrală se renovează anual pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime în materie de performanţă energetică stabilite de statul membru în cauză în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.
Ponderea de 3 % se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafaţă totală utilă de peste 500 m2 deţinute şi ocupate de administraţia centrală a statului membru în cauză, care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerinţele naţionale minime privind performanţa energetică stabilite în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE. Începând cu 9 iulie 2015, pragul respectiv este coborât la 250 m2.
În cazul în care un stat membru solicită ca obligaţia de a renova anual 3 % din suprafaţa totală să se extindă la suprafaţa deţinută şi ocupată de departamente administrative situate la un nivel inferior administraţiei centrale, rata de 3 % se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafaţă totală utilă de peste 500 m2 şi, începând cu 9 iulie 201 5, de peste 250 m2 deţinute şi ocupate de administraţia centrală şi de aceste departamente administrative ale statului membru în cauză, care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerinţele naţionale minime privind performanţa energetică stabilite în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.
În momentul punerii în aplicare a măsurilor pentru renovarea completă a clădirilor administraţiei centrale în conformitate cu primul paragraf, statele membre pot alege să ia în considerare clădirea în ansamblu, inclusiv anvelopa clădirii, echipamentele, funcţionarea şi întreţinerea.
Statele membre solicită includerea clădirilor administraţiei centrale cu cea mai scăzută performanţă energetică printre priorităţile măsurilor de eficienţă energetică, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic şi eficient din punct de vedere al costurilor.
(2)Statele membre pot hotărî să nu stabilească sau să nu aplice cerinţele menţionate la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:
a)clădiri protejate oficial ca făcând parte dintr-un sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, în măsura în care respectarea anumitor cerinţe minime de performanţă energetică ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;
b)clădiri deţinute de forţele armate sau de administraţia centrală şi care servesc unor obiective de apărare naţională, cu excepţia spaţiilor de locuit individuale sau a clădirilor de birouri ale forţelor armate şi ale altor categorii de personal angajat de autorităţile de apărare naţională;
c)clădiri utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios.
(3)În cazul în care un stat membru renovează mai mult de 3 % din suprafaţa totală a clădirilor administraţiei centrale într-un anumit an, acesta poate contabiliza excedentul în cadrul ratei de renovare anuală a oricăruia dintre cei trei ani anteriori sau următori.
(4)Statele membre pot contabiliza, în cadrul ratei de renovare anuală a clădirilor administraţiei centrale, clădirile noi ocupate şi deţinute pentru a înlocui clădiri specifice ale administraţiei centrale demolate în oricare din cei doi ani precedenţi sau clădiri vândute, demolate ori scoase din uz în oricare din cei doi ani precedenţi ca urmare a utilizării mai intensive a altor clădiri.
(5)În sensul alineatului (1), până la 31 decembrie 2013, statele membre stabilesc şi pun la dispoziţia publicului un inventar al clădirilor administraţiei centrale încălzite şi/sau răcite cu o suprafaţă totală utilă de peste 500 m2 şi, până la 9 iulie 2015, de peste 250 m2, excluzând clădirile exceptate în temeiul alineatului (2). Inventarul cuprinde următoarele informaţii:
a)suprafaţa totală în m2; şi
b)performanţa energetică a fiecărei clădiri sau datele energetice relevante.
(6)Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, statele membre pot opta pentru o abordare alternativă alineatelor (1)-(5) din prezentul articol, situaţie în care statele membre adoptă alte măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor, inclusiv renovări aprofundate şi măsuri vizând schimbări în comportamentul ocupanţilor, pentru a obţine, până în 2020, o cantitate de economii de energie în clădirile eligibile deţinute şi ocupate de către administraţia lor centrală cel puţin echivalentă cu cea necesară în temeiul alineatului (1), raportată în fiecare an.
În sensul abordării alternative, statele membre pot estima economiile de energie pe care le-ar genera aplicarea alineatelor (1)-(4) prin utilizarea unor valori standard adecvate pentru consumul de energie al clădirilor de referinţă ale administraţiei centrale, înainte şi după renovare şi în conformitate cu estimările suprafeţei parcului imobiliar al acestora. Categoriile de clădiri de referinţă ale administraţiei centrale sunt reprezentative pentru parcul imobiliar al acesteia.
Statele membre care optează pentru abordarea alternativă notifică Comisiei, până cel târziu la 31 decembrie 2013, măsurile alternative pe care intenţionează să le adopte, precum şi modul în care vor realiza o îmbunătăţire echivalentă a performanţei energetice a clădirilor deţinute de administraţia lor centrală.
(7)Statele membre încurajează organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional şi local, precum şi organismele care se ocupă de locuinţele sociale reglementate de dreptul public, acordând atenţia cuvenită competenţelor şi structurii administrative ale acestora:
a)să adopte un plan în materie de eficienţă energetică, de sine stătător sau ca parte a unui plan mai cuprinzător privind clima sau mediul, care să conţină obiective şi acţiuni specifice privind economia de energie şi eficienţa energetică, în vederea respectării rolului de exemplu al clădirilor administraţiei centrale prevăzut la alineatele (1), (5) şi (6);
b)să pună în aplicare un sistem de gestionare a energiei, inclusiv audituri energetice, ca parte din punerea în aplicare a planului lor;
c)să utilizeze, după caz, societăţi de servicii energetice şi contractarea în materie de performanţă energetică pentru a finanţa renovările şi a implementa planurile de menţinere sau de îmbunătăţire a eficienţei energetice pe termen lung.
Art. 6: Achiziţii efectuate de organismele publice
(1)Statele membre se asigură că administraţiile centrale achiziţionează doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe înalte de eficienţă energetică, în măsura în care aceasta corespunde cerinţelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum şi unui nivel suficient de concurenţă, astfel cum se menţionează în anexa III.
Obligaţia stabilită la primul paragraf se aplică contractelor de achiziţii de produse, servicii şi clădiri de către organismele publice, în măsura în care aceste contracte au o valoare egală sau superioară limitelor stabilite la articolul 7 din Directiva 2004/18/CE.
(2)Obligaţia menţionată la alineatul (1) se aplică în cazul contractelor forţelor armate numai în măsura în care aplicarea sa nu generează un conflict cu natura şi obiectivul principal ale activităţilor forţelor armate. Obligaţia nu se aplică contractelor de furnizare a echipamentului militar definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii (1).
(1)JO L 216, 20.8.2009, p. 76.
(3)Statele membre încurajează organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional şi local, acordând atenţia cuvenită competenţelor şi structurii administrative ale acestora, să urmeze exemplul administraţiilor lor centrale şi să achiziţioneze doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe ridicate de eficienţă energetică. Statele membre încurajează organismele publice să evalueze posibilitatea încheierii de contracte de performanţă energetică pe termen lung care oferă economii de energie pe termen lung atunci când organizează licitaţii pentru contracte de prestări de servicii cu un conţinut energetic semnificativ.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când achiziţionează un pachet de produse reglementat în ansamblu de un act delegat adoptat în temeiul Directivei 2010/30/UE, statele membre pot solicita ca eficienţa energetică totală să aibă prioritate asupra eficienţei energetice a produselor individuale din pachetul respectiv prin achiziţionarea pachetului de produse care respectă criteriul apartenenţei la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică.
Art. 7: Obligaţia privind economiile de energie
(1)Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puţin echivalente cu:
a)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, de 1,5 % din volumul vânzărilor anuale de energie către clienţii finali, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013. Vânzările de energie, ca volum, utilizate în transport, pot fi excluse parţial sau integral din acest calcul;
b)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, de 0,8 % din consumul anual de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019. Prin derogare de la respectiva obligaţie, Cipru şi Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, echivalente cu 0,24 % din consumul anual de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.
Statele membre pot lua în calcul economiile de energie care rezultă în urma măsurilor de politică, indiferent dacă au fost introduse până la 31 decembrie 2020 sau după această dată, cu condiţia ca măsurile respective să ducă la noi acţiuni individuale care să fie întreprinse după 31 decembrie 2020.
Statele membre continuă să realizeze noi economii anuale, în conformitate cu primul paragraf litera b), pe perioade de câte zece ani după 2030, cu excepţia cazului în care revizuirile efectuate de Comisie până în 2027 şi la fiecare 10 ani după aceea concluzionează că nu este necesară îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Uniunii privind energia şi clima pentru 2050.
Statele membre decid modul în care eşalonează cantitatea calculată de economii noi pe fiecare dintre perioadele menţionate la primul paragraf literele a) şi b), cu condiţia ca economiile obligatorii cumulate totale de energie la nivelul utilizării finale să fi fost realizate până la finalul fiecărei perioade de obligaţii.
(2)Cu condiţia ca statele membre să îşi fi îndeplinit cel puţin obligaţia privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b), acestea pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie printr-unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:
a)aplicarea unei rate anuale a economiilor privind vânzările de energie către clienţii finali sau privind consumul de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;
b)excluderea parţială sau totală din scenariul de referinţă pentru calcularea energiei utilizate în transporturi;
c)utilizarea oricăreia dintre opţiunile prevăzute la alineatul (4).
(3)În cazul în care statele membre utilizează posibilităţile prevăzute la alineatul (2) litera a), b) sau c), acestea stabilesc:
a)propria rată anuală a economiilor care va fi aplicată la calcularea economiilor lor cumulate de energie la nivelul utilizării finale şi care asigură faptul că cantitatea finală a economiilor lor nete de energie nu este mai scăzută decât cea a economiilor obligatorii în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera b); şi
b)propriul scenariu de referinţă pentru calcul, care poate exclude parţial sau total energia utilizată în transporturi.
(4)Sub rezerva alineatului (5), fiecare stat membru poate:
a)să efectueze calculul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf litera a), utilizând valori de 1 % în 2014 şi 2015; 1,25 % în 2016 şi 2017, şi 1,5 % în 2018, 2019 şi 2020;
b)să excludă din calcul, ca volum, toate sau o parte din vânzările de energie utilizată, referitor la perioada de obligaţii prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera a), sau energia finală consumată, referitor la perioada de obligaţii prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b), de activităţile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE;
c)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuţiei şi transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de termoficare şi de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 14 alineatul (4), la articolul 14 alineatul (5) litera b) şi la articolul 15 alineatele (1)-(6) şi (9). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor energetice şi climatice naţionale integrate. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V şi se include în planurile respective;
d)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie rezultate din acţiuni specifice recent implementate, începând de la 31 decembrie 2008, care continuă să aibă impact în 2020 în ceea ce priveşte perioada de obligaţii prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera a) şi după 2020 în ceea ce priveşte perioada prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b), şi care pot fi măsurate şi verificate;
e)să includă în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie economiile de energie care rezultă din adoptarea unor măsuri de politică, cu condiţia să se poată demonstra că măsurile respective au ca rezultat acţiuni individuale derulate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2020;
f)să excludă din calculul cantităţii obligatorii de economii de energie 30 % din cantitatea verificabilă de energie produsă pe sau în clădiri pentru uz propriu ca urmare a măsurilor de politică vizând promovarea instalării de noi tehnologii de obţinere a energiei din surse regenerabile;
g)să includă în calculul cantităţii obligatorie de economii de energie, economiile de energie care depăşesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020, cu condiţia ca economiile respective să rezulte din acţiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menţionate la articolele 7a şi 7b, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică şi raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 24.
(5)Statele membre aplică şi calculează efectul opţiunilor selectate în temeiul alineatului (4) pentru perioadele menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele a) şi b) separat:
a)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera a), statele membre pot utiliza alineatul (4) literele a)-d). Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (4), cumulate, reprezintă maximum 25 % din cantitatea de economii de energie prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera a);
b)pentru calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligaţii menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera b), statele membre pot utiliza alineatul (4) literele b)-g), cu condiţia ca acţiunile individuale menţionate la alineatului (4) litera d) să continue să aibă un impact verificabil şi măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opţiunile selectate în temeiul alineatului (4), cumulate, nu vor conduce la o reducere cu mai mult de 35 % a cantităţii de economii de energie calculată în conformitate cu alineatele (2) şi (3).
Indiferent dacă statele membre exclud parţial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referinţă pentru calcul sau utilizează oricare dintre opţiunile enumerate la alineatul (4), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obţinută în consumul de energie finală în perioada de obligaţii cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale a economiilor prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b).
(6)Statele membre descriu în planurile lor energetice şi climatice naţionale integrate, în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, calculul cantităţii de economii de energie care trebuie obţinută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi 31 decembrie 2030 prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera b) din prezentul articol şi explică, dacă este pertinent, cum au fost instituite rata anuală a economiilor şi scenariul de referinţă pentru calcul, precum şi cum şi în ce măsură au fost aplicate opţiunile menţionate la alineatul (4) din prezentul articol.
(7)Economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu se includ în calculul cantităţii obligatorii de economii de energie pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020.
(8)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre care permit părţilor obligate să folosească opţiunile menţionate la articolul 7a alineatul (6) litera b) pot, în sensul alineatului (1) primul paragraf litera a) din prezentul articol, să ia în calcul economiile de energie obţinute în oricare an după 2010 şi anterior perioadei de obligaţii prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera a) din prezentul articol ca şi când respectivele economii de energie ar fi fost obţinute după 31 decembrie 2013 şi înainte de 1 ianuarie 2021, cu condiţia să se aplice cumulativ următoarele circumstanţe:
a)schema de obligaţii în materie de eficienţă economică a fost în vigoare în orice moment în perioada cuprinsă între 31 decembrie 2009 şi 31 decembrie 2014 şi a fost inclusă în primul plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică al statului membru, transmis în temeiul articolului 24;
b)economiile au fost realizate în cadrul schemei de obligaţii;
c)economiile sunt calculate în conformitate cu anexa V;
d)anii pentru care sunt luate în calcul economiile ca fiind obţinute au fost raportaţi în cadrul Planurilor de acţiune naţionale privind eficienţa energetică în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).
(9)Statele membre se asigură că economiile rezultate în urma măsurilor de politică menţionate la articolele 7a şi 7 b şi la articolul 20 alineatul (6) sunt calculate în conformitate cu anexa V.
(10)Statele membre obţin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică, menţionată la articolul 7a, fie prin adoptarea măsurilor de politică alternative menţionate la articolul 7b. Statele membre pot realiza o combinaţie între o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi măsuri de politică alternative.
(11)La elaborarea măsurilor de politică pentru a îşi îndeplini obligaţiile privind economiile de energie, statele membre ţin seama de necesitatea de a atenua sărăcia energetică în conformitate cu criterii stabilite de ele şi ţinând cont de practicile disponibile în domeniu, impunând ca, în măsura necesară, o parte din măsurile vizând eficienţa energetică din cadrul schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică naţionale ale acestora, din măsurile de politică alternative sau din programele sau măsurile finanţate în cadrul Fondului naţional pentru eficienţă energetică să fie puse în aplicare în mod prioritar în rândul gospodăriilor vulnerabile, inclusiv cele aflate în situaţie de sărăcie energetică, şi, după caz în rândul locuinţelor sociale.
Statele membre includ informaţii cu privire la rezultatele măsurilor de atenuare a sărăciei energetice în contextul prezentei directive în rapoartele energetice şi climatice naţionale intermediare integrate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.
(12)Statele membre demonstrează că, în situaţia în care există o suprapunere a impactului măsurilor de politică sau a impactului acţiunilor individuale, nu se face o contabilizare dublă a economiilor de energie.

Art. 71: Scheme de obligaţii în materie de eficienţă energetică
(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 7 alineatul (1) printr-o schemă de obligaţii în materie de eficienţă energetică, acestea se asigură că părţile obligate menţionate ca atare la alineatul (2) din prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 7 alineatele (4) şi (5), cerinţa privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale stabilită la articolul 7 alineatul (1).
Dacă este cazul, statele membre pot decide ca părţile obligate să realizeze respectivele economii, în totalitate sau parţial, sub forma unei contribuţii la Fondul naţional pentru eficienţă energetică, în conformitate cu articolul 20 alineatul (6).
(2)Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, părţile obligate din rândul distribuitorilor de energie, al societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei şi al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianţilor care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligaţiei se realizează de părţile obligate din rândul clienţilor finali, desemnate de statul membru, în mod independent de calculul realizat în temeiul articolului 7 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părţi, conform descrierii de la alineatul (5) litera a) din prezentul articol.
(3)Atunci când societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei sunt desemnate ca părţi obligate în temeiul alineatului (2), statele membre se asigură că, la îndeplinirea obligaţiei care le revine, respectivele societăţi de vânzare cu amănuntul a energiei nu creează bariere care împiedică consumatorii să treacă de la un furnizor la altul.
(4)Statele membre exprimă cantitatea obligatorie de economii de energie care revine fiecărei părţi obligate în termeni de consum de energie finală sau primară al acestora. Metoda selectată pentru exprimarea cantităţii obligatorii de economii de energie este utilizată, de asemenea, la calcularea economiilor declarate de părţile obligate. Se aplică factorii de conversie stabiliţi în anexa IV.
(5)Statele membre instituie sisteme de măsurare, de control şi de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice instituite de către părţile obligate. Măsurarea, controlul şi verificarea în cauză se realizează în mod independent faţă de părţile obligate.
(6)În cadrul schemei de obligaţii în materie de eficienţă energetică, statele membre pot realiza una sau mai multe dintre următoarele:
a)pot permite părţilor obligate să ia în calcul, pentru îndeplinirea obligaţiei lor, economiile certificate de energie realizate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părţi terţe, inclusiv în cazul în care părţile obligate promovează, prin intermediul altor organisme acreditate de stat sau prin intermediul autorităţilor publice, măsuri care pot implica parteneriate formale şi care pot fi combinate cu alte surse de finanţare. Atunci când permit acest lucru, statele membre se asigură că certificarea economiilor de energie urmează un proces de aprobare instituit în statele membre care este clar, transparent şi deschis tuturor participanţilor de pe piaţă, şi care vizează reducerea la minimum a costurilor de certificare;
b)pot permite părţilor obligate să ia în calcul economiile obţinute într-un anumit an ca şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depăşeşte sfârşitul perioadelor de obligaţii stabilite la articolul 7 alineatul (1).
Statele membre evaluează şi, după caz, iau măsuri pentru a reduce la minimum impactul costurilor directe şi indirecte ale schemelor privind obligaţia de economisire a energiei asupra competitivităţii industriilor energointensive expuse concurenţei internaţionale.
(7)Statele membre publică anual economiile de energie realizate de fiecare parte obligată sau de fiecare subcategorie de părţi obligate, precum şi economiile totale realizate în cadrul schemei.
Art. 72: Măsuri de politică alternative
(1)În cazul în care statele membre decid să îşi îndeplinească obligaţiile de a realiza economiile obligatorii în temeiul articolului 7 alineatul (1) prin măsuri de politică alternative, ele se asigură, fără a aduce atingere articolului 7 alineatele (4) şi (5), că economiile de energie obligatorii în temeiul articolului 7 alineatul (1) sunt realizate în rândul clienţilor finali.
(2)Pentru toate măsurile în afara celor referitoare la impozitare, statele membre instituie sisteme de măsurare, de control şi de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puţin unei părţi semnificative şi a unui eşantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice puse în practică de către părţile participante sau mandatate. Măsurarea, controlul şi verificarea se realizează în mod independent faţă de părţile participante sau mandatate.

Art. 8: Audituri energetice şi sisteme de gestionare a energiei
(1)Statele membre promovează, pentru toţi consumatorii finali, disponibilitatea auditurilor energetice de înaltă calitate, rentabile şi:
a)efectuate într-o manieră independentă de către experţi calificaţi şi/sau acreditaţi, în conformitate cu criteriile de calificare; sau
b)puse în aplicare şi supravegheate de către autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale.
Auditurile energetice menţionate la primul paragraf pot fi efectuate de experţi interni sau auditori energetici, cu condiţia ca statul membru în cauză să fi implementat un sistem care să asigure şi să verifice calitatea acestora, care să includă, după caz, o selecţie anuală aleatorie a cel puţin unui procent semnificativ din punct de vedere statistic din toate auditurile energetice pe care aceştia le efectuează.
Pentru a garanta calitatea ridicată a auditurilor energetice şi a sistemelor de gestionare a energiei, statele membre stabilesc criterii minime transparente şi nediscriminatorii pentru auditurile energetice bazate pe anexa VI.
Auditurile energetice nu cuprind clauze care să împiedice transferul rezultatelor auditului către orice furnizor calificat/ acreditat de servicii energetice, cu condiţia să nu existe obiecţii din partea clientului.
(2)Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja IMM-urile să se supună auditurilor energetice, precum şi punerea ulterioară în aplicare a recomandărilor acestor audituri.
Pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii şi fără a aduce atingere legislaţiei Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot să instituie scheme de sprijin pentru IMM-uri, inclusiv în cazul în care au încheiat acorduri voluntare, pentru a acoperi costurile unui audit energetic şi ale punerii în aplicare a unor recomandări extrem de rentabile formulate în urma auditurilor energetice, în cazul în care măsurile propuse sunt puse în aplicare.
Statele membre aduc în atenţia IMM-urilor, inclusiv prin intermediul organizaţiilor reprezentative intermediare ale acestora, exemple concrete privind modul în care sistemele de gestionare a energiei le pot îmbunătăţi activitatea. Comisia acordă asistenţă statelor membre, sprijinind schimburile de bune practici în domeniu.
(3)Statele membre dezvoltă, de asemenea, programe de sensibilizare în rândul gospodăriilor în privinţa beneficiilor unor astfel de audituri, prin intermediul serviciilor de consiliere adecvate.
Statele membre încurajează programele de formare pentru calificarea auditorilor energetici, vizând asigurarea unui număr suficient de experţi disponibili.
(4)Statele membre se asigură că întreprinderile care nu sunt IMM-uri fac obiectul unui audit energetic efectuat într-o manieră independentă şi eficientă din punct de vedere al costurilor de către experţi calificaţi şi/sau acreditaţi sau efectuat şi supravegheat de autorităţi independente în temeiul legislaţiei naţionale până la 5 decembrie 2015 şi cel puţin la fiecare patru ani de la data ultimului audit energetic.
(5)Se consideră că auditurile energetice îndeplinesc cerinţele de la alineatul (4) în cazul în care sunt efectuate în mod independent, pe baza unor criterii minime bazate pe anexa VI, şi sunt puse în aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între anumite organizaţii ale părţilor interesate şi un organism numit şi supravegheat de către statul membru în cauză, sau de către alte organisme cărora autorităţile competente le-au delegat responsabilitatea în acest sens, sau de către Comisie.
Accesul participanţilor de pe piaţă care oferă servicii energetice se bazează pe criterii transparente şi nediscriminatorii.
(6)Întreprinderile care nu sunt IMM-uri şi care pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei sau a mediului, certificat de către un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaţionale relevante, sunt scutite de la cerinţele prevăzute la alineatul (4), cu condiţia ca statele membre să asigure faptul că sistemul de gestionare în cauză include un audit energetic pe baza criteriilor minime bazate pe anexa VI.
(7)Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic să includă o evaluare a fezabilităţii tehnice şi economice a racordării la o reţea de termoficare sau de răcire centralizată existentă sau preconizată.
Fără a aduce atingere legislaţiei Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot pune în aplicare sisteme de stimulare şi de sprijin pentru punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor energetice şi a altor măsuri similare.
Art. 9: Contorizarea gazelor naturale
(1)Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar şi proporţional în raport cu eventualele economii de energie, clienţii finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la preţuri competitive, care reflectă cu acurateţe consumul real de energie al clientului final şi care furnizează informaţii privind momentul efectiv al utilizării.
Astfel de contoare individuale la preţuri competitive se pun totdeauna la dispoziţie în cazul în care:
a)se înlocuieşte un contor existent, cu excepţia situaţiei în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este rentabil în raport cu economiile potenţiale estimate pe termen lung;
b)se face o nouă conexiune într-o clădire nouă sau atunci când o clădire este supusă unor renovări majore, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2010/31/UE.
(2)În cazul şi în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă şi introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:
a)acestea se asigură că sistemele de contorizare furnizează consumatorilor finali informaţii privind perioada de utilizare reală şi că obiectivele privind eficienţa energetică şi beneficiile pentru consumatorii finali sunt luate în considerare pe deplin în momentul stabilirii funcţionalităţilor minime ale contoarelor şi a obligaţiilor impuse participanţilor de pe piaţă;
b)acestea asigură securitatea contoarelor inteligente şi comunicarea datelor, precum şi dreptul la viaţă privată al consumatorilor finali, în conformitate cu legislaţia relevantă a Uniunii privind protecţia datelor şi a vieţii private;
c)[textul din Art. 9, alin. (2), litera C. din capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 70, punctul 1., alin. (C), subpunctul II.. din capitolul VIII din Directiva 944/05-iun-2019]
d)[textul din Art. 9, alin. (2), litera D. din capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2021 de Art. 70, punctul 1., alin. (C), subpunctul II.. din capitolul VIII din Directiva 944/05-iun-2019]
e)acestea stabilesc obligaţia de informare şi asistenţă corespunzătoare a consumatorilor la momentul instalării, în special cu privire la întregul potenţial al contoarelor inteligente în ceea ce priveşte gestionarea contorizării şi monitorizarea consumului de energie.
(3)Abrogat

Art. 91: Contorizarea încălzirii, a răcirii şi a apei calde menajere
(1)Statele membre se asigură că clienţii finali de încălzire centralizată, răcire centralizată şi apă caldă menajeră sunt dotaţi cu contoare la preţuri competitive, care reflectă cu acurateţe consumul lor real de energie.
(2)În cazul în care încălzirea, răcirea sau apa caldă menajeră pentru o clădire sunt furnizate de la o sursă centrală care deserveşte mai multe clădiri sau de la un sistem de încălzire centralizată ori de la un sistem de răcire centralizată, se instalează un contor la schimbătorul de căldură sau la punctul de livrare.
Art. 92: Subcontorizarea şi repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire şi pentru apa caldă menajeră
(1)În clădirile cu mai multe apartamente şi în clădirile mixte dotate cu o sursă centrală de încălzire sau de răcire sau alimentate de sisteme de încălzire sau de răcire centralizată, se instalează contoare individuale pentru a măsura consumul de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi rentabil, în sensul că este proporţionat în raport cu posibilele economii de energie.
În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este rentabilă pentru contorizarea consumului în fiecare unitate a clădirii, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică pentru a măsura consumul de energie termică la fiecare corp de încălzire, cu excepţia cazului în care statul membru în cauză demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare de costuri nu ar fi rentabilă. În aceste cazuri, pot fi avute în vedere metode alternative rentabile pentru măsurarea consumului de energie termică. Criteriile generale, metodologia şi/sau procedurile pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică şi nerentabilitatea sunt stabilite în mod clar şi publicate de fiecare stat membru.
(2)În clădirile noi cu mai multe apartamente şi în părţile rezidenţiale ale clădirilor mixte noi, care sunt dotate cu o sursă centrală de încălzire pentru apa caldă menajeră ori sunt aprovizionate de la reţele de termoficare, sunt prevăzute contoare individuale pentru apa caldă menajeră, în pofida dispoziţiilor de la alineatul (1) primul paragraf.
(3)În cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la reţele de termoficare sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naţionale transparente şi disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire şi de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparenţa şi acurateţea contabilizării consumului individual. După caz, astfel de norme includ orientări privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energie utilizată după cum urmează:
a)apă caldă menajeră;
b)energie termică distribuită de instalaţia clădirii şi în scopul încălzirii spaţiilor comune, în cazul în care casa scărilor şi coridoarele sunt echipate cu corpuri de încălzire;
c)în scopul încălzirii sau răcirii apartamentelor.
Art. 93: Cerinţele privind citirea la distanţă
(1)În sensul articolelor 9a şi 9b, contoarele şi repartitoarele de costuri pentru energia termică instalate după 25 octombrie 2020 sunt dispozitive care pot fi citite de la distanţă. Condiţiile de fezabilitate tehnică şi de rentabilitate prevăzute la articolul 9b alineatul (1) se aplică în continuare.
(2)Contoarele şi repartitoarele de costuri pentru energia termică care nu pot fi citite de la distanţă dar care au fost deja instalate" se transformă astfel încât să poată fi citite de la distanţă sau se înlocuiesc cu dispozitive care pot fi citite de la distanţă până la 1 ianuarie 2027, cu excepţia cazurilor în care statul membru în cauză demonstrează că acest lucru nu este rentabil.

Art. 10: Informaţii privind facturarea gazelor naturale
(1)În cazul în care clienţii finali nu dispun de contoarele inteligente menţionate în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură, până la 31 decembrie 2014, că informaţiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi justificat din punct de vedere economic.
Această obligaţie poate fi îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către consumatorii finali în cadrul căruia aceştia comunică citirile propriului contor furnizorului de energie. Numai în cazul în care consumatorul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă stabilită de facturare, factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară.
(2)Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informaţii exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienţilor finali posibilitatea de a accesa cu uşurinţă informaţii suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.
Informaţiile suplimentare privind consumul anterior includ:
a)date cumulative pentru cel puţin ultimii trei ani sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică. Datele corespund intervalelor pentru care au fost elaborate informaţii privind facturarea frecventă; şi
b)date detaliate în funcţie de perioada de utilizare pentru fiecare zi, săptămână, lună şi an. Aceste date se pun la dispoziţia consumatorului final prin intermediul internetului sau al interfeţei destinate contoarelor, pentru perioada de cel puţin 24 de luni anterioare sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică.
(3)Indiferent dacă au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:
a)solicită ca, la cererea consumatorului final, informaţiile privind facturile la energie şi consumul anterior al consumatorilor finali să fie puse la dispoziţia unui furnizor de servicii energetice desemnat de către consumatorul final, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile;
b)se asigură că consumatorilor finali li se oferă opţiunea de a primi pe cale electronică facturi şi informaţii privind facturarea, precum şi că consumatorii primesc, la cerere, o explicaţie clară şi uşor de înţeles a modului de stabilire a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real;
c)se asigură că, împreună cu factura, sunt puse la dispoziţie informaţii adecvate pentru a oferi consumatorilor finali o perspectivă cuprinzătoare asupra costurilor actuale ale energiei, în conformitate cu anexa VII;
d)pot prevedea că, la cererea consumatorului final, informaţiile cuprinse în respectivele facturi nu sunt considerate ca fiind o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că furnizorii de surse de energie oferă modalităţi flexibile pentru plăţile propriu-zise;
e)solicită ca informaţiile şi estimările costurilor energiei să fie puse la dispoziţia consumatorilor la cerere, în timp util şi într-un format uşor de înţeles, care să le permită acestora să compare diferite oferte în condiţii identice.

Art. 101: Informaţii privind facturarea şi consumul pentru încălzire, răcire şi pentru apa caldă menajeră
(1)Acolo unde sunt instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică, statele membre se asigură că informaţiile privind facturarea şi consumul sunt fiabile, exacte şi au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, în conformitate cu punctele 1 şi 2 din anexa VIIa pentru toţi utilizatorii finali, şi anume, pentru persoanele fizice sau juridice care achiziţionează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru propria lor utilizare finală, sau persoanele fizice sau juridice care ocupă o clădire individuală sau o unitate în cadrul unei clădiri cu mai multe apartamente sau al unei clădiri mixte aprovizionate cu încălzire, răcire sau apă caldă menajeră de la o sursă centrală şi care nu au un contract direct sau individual cu furnizorul de energie.
În cazul în care un stat membru dispune în acest sens, obligaţia respectivă poate, mai puţin în ceea ce priveşte consumul subcontorizat bazat pe repartitoarele de costuri pentru energia termică conform articolului 9b, să fie îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final sau utilizatorul final, prin care acesta îşi citeşte contorul şi transmite indexul. Factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care consumatorul final sau utilizatorul final nu a transmis indexul contorului pentru o perioadă de facturare dată.
(2)Statele membre:
a)impun ca, dacă sunt disponibile informaţii privind facturile la energie şi consumul anterior sau indexuri ale repartitoarelor de costuri pentru energia termică ale utilizatorilor finali, acestea să fie puse la dispoziţia unui furnizor de servicii energetice desemnat de utilizatorul final, la cererea acestuia;
b)se asigură că li se oferă clienţilor finali opţiunea de a primi pe cale electronică facturile şi informaţiile privind facturarea;
c)se asigură că tuturor utilizatorilor finali li se furnizează, odată cu factura, informaţii clare şi uşor de înţeles, în conformitate cu punctul 3 din anexa VIIa; şi
d)promovează securitatea cibernetică şi asigură protecţia vieţii private şi a datelor utilizatorilor finali, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.
Statele membre pot să prevadă ca, la cererea clientului final, furnizarea informaţiilor privind facturarea să nu fie considerată a reprezenta o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că se oferă modalităţi flexibile pentru plăţile propriu-zise.
(3)Statele membre decid cine este responsabil pentru furnizarea informaţiilor prevăzute la alineatele (1) şi (2) către utilizatorii finali care nu au un contract direct sau individual cu un furnizor de energie.

Art. 11: Costurile de acces la informaţiile privind contorizarea şi facturarea gazelor naturale
Statele membre se asigură că clienţii finali primesc, în mod gratuit, toate facturile şi toate informaţiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum şi că aceştia au un acces adecvat şi gratuit la datele privind propriul consum.

Art. 111: Costurile de acces la informaţiile privind contorizarea, facturarea şi consumul pentru energie termică, răcire şi apa caldă menajeră
(1)Statele membre se asigură că utilizatorii finali primesc, în mod gratuit, toate facturile şi toate informaţiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum şi că utilizatorii finali au acces în mod adecvat şi gratuit la datele privind propriul consum.
(2)În pofida dispoziţiilor de la alineatul (1) din prezentul articol, repartizarea costurilor aferente informaţiilor privind facturarea pentru consumul individual de încălzire, răcire şi apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente şi clădirile mixte, în conformitate cu articolul 9b, se efectuează fără scop lucrativ. Costurile care rezultă din atribuirea acestei sarcini unei terţe părţi, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, şi care acoperă contorizarea, alocarea şi contabilizarea consumului individual real în astfel de clădiri, pot fi transferate utilizatorilor finali, în măsura în care aceste costuri sunt rezonabile.
(3)Pentru a asigura costuri rezonabile pentru serviciile de subcontorizare, după cum se menţionează la alineatul (2), statele membre pot stimula concurenţa în respectivul sector al serviciilor luând măsuri adecvate, cum ar fi recomandarea sau promovarea în alt mod a recurgerii la licitaţii sau a utilizării de aparate şi sisteme interoperabile care să faciliteze trecerea de la un furnizor de servicii la altul.

Art. 12: Programul de informare şi de capacitare a consumatorilor
(1)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a promova şi a facilita o utilizare eficientă a energiei de către micii consumatori de energie, inclusiv de către consumatorii interni. Aceste măsuri pot face parte dintr-o strategie naţională.
(2)În sensul alineatului (1), aceste măsuri includ unul sau mai multe dintre elementele enumerate la litera (a) sau (b):
a)o serie de instrumente şi politici de promovare a schimbării comportamentale, care pot include:
(i)stimulente financiare;
(ii)acces la finanţe, împrumuturi nerambursabile sau subvenţii;
(iii)furnizarea de informaţii;
(iv)proiecte exemplare;
(v)activităţi la locul de muncă;
b)căi şi mijloace de implicare a consumatorilor şi a organizaţiilor de consumatori în timpul posibilei instalări a contoarelor inteligente prin comunicarea următoarelor elemente:
(i)schimbările eficiente din punct de vedere energetic şi uşor de realizat cu privire la utilizarea energiei;
(ii)informaţii cu privire la măsurile de eficienţă energetică.
Art. 13: Sancţiuni
Statele membre stabilesc norme privind sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a dispoziţiilor naţionale adoptate în conformitate cu articolele 7-11a şi cu articolul 18 alineatul (3) şi iau măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor respective. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la 5 iunie 2014 şi îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară care le afectează.