Directiva 1999/62/CE/17-iun-1999 privind taxarea vehiculelor pentru utilizarea infrastructurilor rutiere

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 1 Septembrie 2022 până la: 23 Decembrie 2025
Directiva 1999/62/CE/17-iun-1999 privind taxarea vehiculelor pentru utilizarea infrastructurilor rutiere
Dată act: 17-iun-1999
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71 alineatul (1) şi articolul 93,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 59, 26.2.1997, p. 9.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 206, 7.7.1997, p. 17.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)Aviz emis la 3 iunie 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (4),
(4)Avizul Parlamentului European din 17 iulie 1997 (JO C 286, 22.9.1997, p. 217), Poziţia comună a Consiliului din 18 ianuarie 1999 (JO C 58, 1.3.1999, p. 1) şi Decizia Parlamentului European din 7 mai 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
Întrucât:
(1)Eliminarea denaturării regulilor concurenţei între întreprinderile de transport din statele membre necesită atât armonizarea sistemelor de taxare, cât şi stabilirea unor mecanisme corecte pentru impunerea costurilor de infrastructură asupra transportatorilor.
(2)Aceste obiective pot fi atinse numai în etape.
(3)S-a ajuns deja la un nivel de armonizare a sistemelor de taxare, prin adoptarea Directivei 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor pentru uleiurile minerale (5) şi a Directivei 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor pentru uleiurile minerale (6).
(4)Prin hotărârea din 5 iulie 1995 în cazul C-21/94 Parlamentul European contra Consiliului (7), Curtea de justiţie a Comunităţilor Europene a anulat Directiva 93/89/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind aplicarea de către statele membre a taxelor pe anumite vehicule utilizate la transportul rutier de mărfuri, a taxelor de trecere şi a taxelor de utilizare pentru folosirea anumitor infrastructuri (8), menţinând în acelaşi timp efectele respectivei directive până când Consiliul adoptă o nouă directivă; prin urmare, Directiva 93/89/CEE este înlocuită prin prezenta directivă.
(5)JO L 316, 31.10.1992, p. 12. Directivă modificată ultima dată de Directiva 94/74/CE (JO L 365, 31.12.1994, p. 46).
(6)JO L 316, 31.10.1992, p. 19. Directivă modificată de Directiva 94/74/CE. [1995] ECR 1-1827.
(7)JO L 36, 9.2.1988, p. 33. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/1/CE (JO L 40, 17.2.1996, p. 1).
(8)JO L 279, 12.11.1993, p. 32.
(5)În condiţiile actuale, adaptarea sistemelor de impozitare naţionale trebuie să se limiteze la vehiculele comerciale cu o greutate mai mare decât o anumită încărcătură totală.
(6)În acest scop, trebuie stabilite valori minime pentru taxele pe vehicule aplicate în prezent de către statele membre sau orice taxe care le-ar succeda.
(7)Ar trebui încurajată utilizarea vehiculelor mai puţin poluante şi care nu deteriorează şoselele, prin diferenţierea taxelor sau tarifelor, cu condiţia ca această diferenţiere să nu interfereze cu funcţionarea pieţei interne.
(8)Este oportun ca anumitor state membre să li se permită o perioadă de derogare de la tarifele minime, pentru a facilita adaptarea la valorile cerute de prezenta directivă;
(9)La unele activităţi de transport intern local cu impact redus asupra pieţei de transport a Comunităţii, se aplică în prezent valori reduse pentru taxele pe vehicule; pentru a asigura o tranziţie lină, statele membre ar trebui autorizate să stabilească derogări temporare de la tarifele minime.
(10)Statele membre trebuie să fie abilitate să aplice tarife reduse sau scutiri de taxe pe vehicule, în cazul vehiculelor a căror utilizare nu poate afecta piaţa de transport a Comunităţii.
(11)Pentru a permite rezolvarea anumitor situaţii speciale, trebuie stabilită o procedură prin care statele membre să fie abilitate să menţină scutiri şi reduceri suplimentare.
(12)Denaturările existente ale concurenţei nu pot fi eliminate numai prin armonizarea taxelor sau accizelor pentru combustibili; cu toate acestea, până când se stabilesc forme de taxare mai potrivite din punct de vedere tehnic şi economic, aceste denaturări pot fi atenuate prin posibilitatea de a reţine sau introduce taxe de trecere şi/sau de utilizare pentru folosirea autostrăzilor; în plus, trebuie ca statele membre să fie abilitate să impună taxe pentru utilizarea podurilor, tunelelor şi trecătorilor montane.
(13)Având în vedere condiţiile specifice de pe anumite rute din Alpi, poate fi oportun ca un stat membru să nu mai aplice un sistem de taxe de utilizare pe o porţiune bine definită din reţeaua de autostrăzi a acestuia, pentru a permite aplicarea unei taxe pentru infrastructură.
(14)Taxele de trecere şi taxele de utilizare nu trebuie să fie discriminatorii şi nici să presupună formalităţi excesive sau să creeze obstacole la graniţele interne; de aceea, trebuie luate măsuri adecvate pentru a permite plata taxelor de trecere şi de utilizare în orice moment şi cu mijloace diferite de plată.
(15)Valorile taxelor de utilizare trebuie să se bazeze pe durata utilizării infrastructurii respective şi să fie diferenţiate în funcţie de costurile cauzate de vehiculele rutiere.
(16)Trebuie aplicate temporar valori reduse pentru taxele de utilizare în cazul vehiculelor înmatriculate în Grecia, ţinând cont de dificultăţile cauzate de poziţia geopolitică.
(17)Pentru a asigura o aplicare omogenă a taxelor de trecere şi de utilizare, trebuie stabilite anumite norme pentru a determina modul în care sunt aplicate acestea, cum ar fi caracteristicile infrastructurii la care se pot aplica, valorile maxime ale anumitor tarife şi alte condiţii generale care trebuie respectate; taxele de trecere medii ponderate trebuie să fie legate de costurile de construcţie, exploatare şi dezvoltare a reţelei de infrastructură respective.
(18)Statele membre trebuie să poată atribui protecţiei mediului şi dezvoltării echilibrate a reţelei de transport un procent din valoarea taxelor de trecere sau de utilizare, cu condiţia ca această valoare să fie calculată în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive.
(19)Valorile din prezenta directivă, exprimate în unităţile monetare naţionale ale statelor membre care au adoptat euro, au fost stabilite la 1 ianuarie 1999, când valoarea unui euro a fost determinată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2866/98 al Consiliului din 31 decembrie 1998 privind ratele de schimb între euro şi monedele statelor membre care au adoptat euro (1); este oportun ca statele membre care nu au adoptat euro să analizeze anual valorile din prezenta directivă în monede naţionale şi să le adapteze, dacă este cazul; adaptările anuale ale monedelor naţionale pot să nu fie obligatorii, dacă schimbul care rezultă din aplicarea noilor rate de schimb este sub un anumit nivel al procentajului.
(1)JO L 359, 31.12.1998, p. 1.
(20)Trebuie aplicat principiul teritorialităţii; două sau mai multe state membre pot coopera în sensul introducerii
unui sistem comun de taxe de utilizare, care trebuie să respecte anumite condiţii suplimentare.
(21)În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prezenta directivă se limitează la minimum necesar pentru atingerea obiectivelor de la articolul 5 alineatul (3) din tratat.
(22)Trebuie stabilit un program strict pentru analizarea dispoziţiilor prezentei directive şi dacă este necesar, să se ia în considerare modificările ce trebuie să se aducă, pentru a elabora un sistem de taxare mai teritorial,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă se aplică:
a)taxelor pe vehicul impuse vehiculelor grele de marfă;
b)taxelor de trecere şi taxelor de utilizare impuse vehiculelor.
(2)Prezenta directivă nu se aplică vehiculelor care sunt utilizate exclusiv pe teritoriile neeuropene ale statelor membre.
(3)Prezenta directivă nu se aplică vehiculelor înmatriculate în Insulele Canare, în Ceuta şi Melilla, în Azore sau în Madeira care desfăşoară activităţi de transport exclusiv în aceste teritorii sau între aceste teritorii şi Spania continentală, respectiv Portugalia continentală.

Art. 2
(1)În sensul prezentei directive:
1.«reţea rutieră transeuropeană» înseamnă infrastructura de transport rutier menţionată în capitolul II secţiunea 3 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), astfel cum este ilustrată de hărţile din anexa I la regulamentul respectiv;
(*)Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport şi de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).
2.«reţea transeuropeană de transport centrală» înseamnă infrastructura de transport identificată în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013;
3.«costuri de construcţie» înseamnă costurile legate de construcţie, inclusiv, dacă este cazul, costurile financiare, ale oricăruia dintre următoarele elemente:
a)infrastructuri noi sau îmbunătăţiri ale infrastructurilor noi, inclusiv reparaţii structurale semnificative;
b)infrastructuri sau îmbunătăţiri ale infrastructurilor, inclusiv reparaţii structurale semnificative, finalizate cu cel mult 30 de ani înainte de 10 iunie 2008, în cazul cărora la 10 iunie 2008 erau deja instituite sisteme de taxare, sau finalizate cu cel mult 30 de ani înainte de stabilirea eventualelor noi sisteme de taxare introduse după 10 iunie 2008; sau
c)infrastructuri sau îmbunătăţiri ale infrastructurilor finalizate înainte de datele menţionate la litera (b), în cazul cărora:
(i)un stat membru a stabilit un sistem de taxare care prevede recuperarea acestor costuri prin intermediul unui contract cu un operator de sistem de taxare sau al altor acte legale cu efect echivalent, care au intrat în vigoare înainte de 10 iunie 2008, sau
(ii)un stat membru poate demonstra că argumentul care a justificat construirea infrastructurii respective era acela că infrastructura trebuia să aibă o durată de viaţă proiectată de peste 30 de ani;
4.«costuri financiare» înseamnă dobânda la împrumuturi şi plata de dividende către acţionari;
5.«reparaţii structurale semnificative» înseamnă reparaţii structurale, cu excepţia reparaţiilor care nu mai prezintă niciun beneficiu actual pentru utilizatorii drumurilor, în special în cazul în care lucrarea de reparaţie a fost înlocuită de refacerea zonei carosabile sau de alte lucrări de construcţie;
6.«autostradă» înseamnă un drum proiectat şi construit special pentru traficul de autovehicule, care nu deserveşte proprietăţile pe lângă care trece şi care îndeplineşte următoarele criterii:
a)este prevăzut, cu excepţia punctelor speciale sau în mod temporar, cu părţi carosabile distincte pentru cele două direcţii de trafic, separate una de cealaltă printr-o bandă despărţitoare care nu este destinată traficului sau, în mod excepţional, prin alte mijloace;
b)nu se intersectează la acelaşi nivel cu niciun drum, cu nicio cale ferată sau linie de tramvai, pistă de biciclete sau cale pietonală; şi
c)este desemnat special ca autostradă;
7.«taxă de trecere» înseamnă o anumită sumă plătită cu privire la un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe o anumită infrastructură şi de tipul vehiculului, a cărei plată conferă respectivului vehicul dreptul de a utiliza infrastructurile şi care cuprinde una sau mai multe dintre următoarele taxe:
a)o taxă de utilizare a infrastructurii;
b)o taxă de congestionare; sau
c)o taxă bazată pe costurile externe;
8.«taxă de utilizare a infrastructurii» înseamnă o taxă percepută în vederea recuperării costurilor de construcţie, de întreţinere, de exploatare şi de dezvoltare a infrastructurii, suportate într-un stat membru;
9.«taxă bazată pe costurile externe» înseamnă o taxă percepută în vederea recuperării costurilor legate de una sau mai multe dintre următoarele:
a)poluarea atmosferică generată de trafic;
b)poluarea fonică generată de trafic; sau
c)emisiile de CO2 generate de trafic;
10.«costul poluării atmosferice generate de trafic» înseamnă costul prejudiciilor provocate sănătăţii umane şi mediului de eliberarea în atmosferă de particule în suspensie şi de precursori ai ozonului, precum NOx şi compuşii organici volatili, în timpul funcţionării unui vehicul;
11.«costul poluării fonice generate de trafic» înseamnă costul prejudiciilor provocate sănătăţii umane şi mediului de zgomotul emis de vehicule sau creat de interacţiunea acestora cu suprafaţa carosabilă;
12.«costul emisiilor de CO2 generate de trafic» înseamnă costul daunelor provocate de eliberarea de CO2 în timpul funcţionării unui vehicul;
13.«congestionare» înseamnă o situaţie în care volumele de trafic se apropie de capacitatea drumului sau o depăşesc;
14.«taxă de congestionare» înseamnă o taxă pe vehicule percepută în vederea recuperării costurilor legate de congestionare suportate într-un stat membru şi a reducerii congestionării;
15.«taxă medie ponderată de utilizare a infrastructurii» înseamnă venitul total provenit dintr-o taxă de utilizare a infrastructurii pe o perioadă determinată, împărţit la numărul de vehicul-kilometri aferenţi vehiculelor grele parcurşi pe sectoarele rutiere unde se percepe taxa în cauză în perioada respectivă;
16.«taxă de utilizare» înseamnă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, infrastructurile menţionate la articolul 7 alineatele (1) şi (2);
17.«vehicul» înseamnă un autovehicul, cu patru sau mai multe roţi, sau un ansamblu de vehicule articulate, destinat sau utilizat pentru transportul rutier de călători sau de mărfuri;
18.«vehicul greu» înseamnă un vehicul cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 3,5 tone;
19.«vehicul greu de marfă» înseamnă un vehicul greu destinat transportului de mărfuri;
20.«autocar» şi «autobuz» înseamnă un vehicul greu destinat transportului a mai mult de opt călători, pe lângă conducătorul auto;
21.«vehicul uşor» înseamnă un vehicul cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat care nu depăşeşte 3,5 tone;
22.«autoturism» înseamnă un vehicul uşor destinat transportului a maximum opt călători, pe lângă conducătorul auto;
23.«vehicul de interes istoric» înseamnă un vehicul care este de interes istoric astfel cum este definit la articolul 3 punctul 7 din Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**);
(**)Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecţia tehnică periodică a autovehiculelor şi a remorcilor acestora şi de abrogare a Directivei 2009/40/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 51).
24.«microbuz» înseamnă un vehicul uşor destinat transportului a mai mult de opt călători, pe lângă conducătorul auto;
25.«autorulotă» înseamnă un vehicul cu spaţiu pentru facilităţi de locuit, care conţine scaune şi o masă, paturi separate sau obţinute prin transformarea scaunelor, instalaţii pentru gătit şi spaţii de depozitare;
26.''vehicul utilitar uşor” înseamnă un vehicul uşor destinat transportului de mărfuri;
27.'camionetă” înseamnă un vehicul uşor în înţelesul părţii C punctul 4.2 din anexa I la Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului (***);
(***)Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea şi supravegherea pieţei autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi ale sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 şi (CE) nr. 595/2009 şi de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
28.«emisii de CO2» ale unui vehicul greu înseamnă emisiile specifice de CO2 ale acestuia prevăzute la punctul 2.3 din dosarul său cu informaţii pentru client, astfel cum este definit în partea II a anexei IV la Regulamentul (UE) 2017/2400 al Comisiei (****);
(****)Regulamentul (UE) 2017/2400 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte determinarea emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil ale vehiculelor grele şi de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 582/2011 al Comisiei (JO L 349, 29.12.2017, p. 1).
29.«vehicul cu emisii zero» înseamnă:
a)un «vehicul greu cu emisii zero», astfel cum este definit la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European şi al Consiliului (*****); sau
(*****)Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a standardelor de performanţă privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 595/2009 şi (UE) 2018/956 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 202).
b)un autoturism, un microbuz sau un vehicul utilitar uşor fără motor cu ardere internă;
30.«vehicul greu cu emisii scăzute» înseamnă:
a)un «vehicul greu cu emisii scăzute», astfel cum este definit la articolul 3 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2019/1242; sau
b)un vehicul greu care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din regulamentul respectiv, cu emisii de CO2 mai mici de 50 % din nivelul de referinţă al emisiilor de CO2 ale grupei sale de vehicule, cu excepţia vehiculelor cu emisii zero;
31.«operator de transport» înseamnă orice întreprindere care transportă mărfuri sau călători pe reţeaua rutieră;
32.«vehicul din clasa de emisii ''Euro 0”, 'Euro I”, ''Euro II”, 'Euro III”, ''Euro IV”, 'Euro V”, ''EEV”, 'Euro VI”» înseamnă un vehicul greu care respectă limitele de emisii stabilite în anexa 0;
33.«tip de vehicul greu» înseamnă o categorie în care se încadrează un vehicul greu în funcţie de numărul său de axe, de dimensiunile sale sau de masa sa ori de alţi factori de clasificare a vehiculelor care reflectă degradarea produsă drumului, precum sistemul de clasificare în funcţie de degradările produse infrastructurii rutiere prevăzut în anexa IV, cu condiţia ca sistemul de clasificare folosit să aibă la bază caracteristici ale vehiculului care apar în documentaţia vehiculului folosită în toate statele membre, sau care sunt vizibile cu ochiul liber;
34.«subgrup de vehicule» înseamnă un «subgrup de vehicule», astfel cum este definit la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1242;
35.«grupă de vehicule» înseamnă o grupare de vehicule enumerată în tabelul 1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2017/2400;
36.«perioada de raportare a anului Y» înseamnă o «perioadă de raportare a anului Y», astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1242;
37.«traiectoria de reducere a emisiilor» pentru perioada de raportare a anului (Y) şi pentru subgrupul de vehicule (sg), şi anume ETY,sg, înseamnă produsul dintre factorul anual de reducere a emisiilor de CO2 (R-ETY) şi nivelul de referinţă al emisiilor de CO2 (rCO2sg) ale subgrupului (sg), şi anume ETY,sg = R-ETY x rCO2sg; pentru anii Y < = 2030, R-ETY şi rCO2sg ambele sunt stabilite în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1242; pentru anii Y > 2030, R-ETY este 0,70; rCO2sg se aplică astfel cum a fost ajustat prin actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1242 pentru perioadele de raportare care încep după datele respective de aplicare a actelor delegate menţionate;
38.«nivelul de referinţă al emisiilor de CO2 ale unei grupe de vehicule» înseamnă:
a)pentru vehiculele care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2019/1242, suma calculată în conformitate cu formula prevăzută la punctul 3 din anexa I la regulamentul respectiv;
b)pentru vehiculele care nu intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2019/1242, valoarea medie a tuturor emisiilor de CO2 ale vehiculelor din grupa de vehicule respectivă, raportată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European şi al Consiliului (******) pentru prima perioadă de raportare, care va începe după data la care înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor din grupa de vehicule respectivă, care nu respectă obligaţiile menţionate la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2017/2400, este interzisă în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/2400;
(******)Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 iunie 2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi (JO L 173, 9.7.2018, p. 1).
39.«contract de concesiune» înseamnă o «concesiune de lucrări» sau o «concesiune de servicii», astfel cum sunt definite la articolul 5 punctul 1 litera (a) sau litera (b) din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*******);
(*******)Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
40.«taxă de concesiune» înseamnă o taxă percepută de un concesionar în temeiul unui contract de concesiune;
41.«sistem de taxare modificat în mod substanţial» înseamnă un sistem de taxare în cazul căruia se preconizează că modificarea tarifelor va majora veniturile cu peste 10 % în raport cu exerciţiul contabil precedent, indiferent de efectul creşterii traficului şi după ajustarea în funcţie de inflaţie măsurată pe baza variaţiei indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) la nivelul UE, excluzând energia şi produsele alimentare neprelucrate, astfel cum este publicat de Comisie (Eurostat).
(2)În sensul alineatului (1) punctul 2:
a)în orice situaţie, proporţia costurilor de construcţie care urmează să fie luată în considerare nu depăşeşte proporţia duratei de viaţă proiectate actuale a componentelor infrastructurii aflate în uz la 10 iunie 2008 sau la data la care se introduc noile sisteme de taxare, în cazul în care aceasta este o dată ulterioară;
b)costurile infrastructurii sau ale îmbunătăţirii infrastructurii pot include orice cheltuială specifică pentru infrastructură care este destinată să reducă neplăcerile legate de zgomot, să introducă tehnologii inovatoare sau să îmbunătăţească siguranţa rutieră, precum şi plăţile reale efectuate de operatorul infrastructurii care corespund unor elemente obiective de protecţie a mediului, cum ar fi protecţia împotriva contaminării solului.
(3)Fără a aduce atingere articolului 7da alineatul (3), statele membre pot trata o autorulotă fie ca pe un autocar sau autobuz, fie ca pe un autoturism.”

Art. 3
1.Taxele pe vehicul menţionate în articol sunt următoarele.
- Belgia:
taxe de circulation sur les véhicules automobiles/ verkeersbelasting op de autovoertuigen;
- Danemarca:
vaegtafgift of motorkeretrajer m.v.;
- Germania:
Kraftfahrzeugsteuer;
- Grecia:
- Spania:
a)impuesto sobre vehiculos de tracccion mecanica;
b)impuesto sobre actividades economicas (doar în ceea ce priveşte valoarea taxelor percepute pentru autovehicule);
- Franţa:
a)taxe spéciale sur certains véhicules routiers;
b)taxe différentielle sur les véhicules a moteur;
- Croaţia:
godisnja naknada za uporabu javnih cesta koja se placa pri registraciji motornih i prikljucnih vozila;

- Irlanda:
vehicle excise duty;
- Italia:
a)tassa automobilistica;
b)addizionale del 5 % sulla tassa automobilistica;
- Luxemburg:
taxe sur les véhicules automoteurs;
- Ţările de Jos:
motorrijtuigenbelasting;
- Austria:
Kraftfahrzeugsteuer;
- Portugalia:
a)imposto de camionagem;
b)imposto de circulaçao;
- Finlanda:
varsinainen ajoneuvovero/egentlig fordonsskatt;
- Suedia:
fordonsskatt;
- Regatul Unit:
a)vehicle excise duty;
b)motor vehicles license.
2.Statele membre care înlocuiesc orice taxă enumerată la alineatul (1) cu o altă taxă de acelaşi tip trebuie să notifice Comisia, care face modificările necesare.
Art. 4
Procedurile pentru perceperea şi colectarea taxelor menţionate la articolul 3 se stabilesc de către fiecare stat membru.
Art. 5
În privinţa vehiculelor înmatriculate în statele membre, taxele menţionate la articolul 3 se percep numai de către statul membru unde s-a făcut înmatriculare.
Art. 6
1.Indiferent de structura taxelor menţionate la articolul 3, statele membre stabilesc tarifele, astfel încât să garanteze că valoarea taxei pentru fiecare categorie sau sub-categorie de vehicul menţionată în anexa I nu este mai mică decât minimum stabilit în acea anexă.
Până la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Grecia, Italia, Portugalia şi Spania sunt autorizate să aplice tarife mai reduse, dar nu mai mici de 65 % din valoarea minimă stabilită în anexa I.
2.Statele membre pot aplica tarife reduse sau scutiri pentru:
a)vehiculele utilizate în scopuri de apărare naţională sau civilă, de către serviciile de pompieri sau alte servicii de urgenţă şi de către poliţie, precum şi vehiculele utilizate pentru întreţinerea drumurilor;
b)vehiculele care circulă doar ocazional pe drumurile publice ale statului membru unde s-a făcut înmatricularea şi care sunt utilizate de către persoane fizice sau juridice a căror ocupaţie principală nu este transportul de mărfuri, cu condiţia ca activităţile de transport desfăşurate de aceste vehicule să nu provoace denaturări ale regulilor concurenţei şi sub rezerva acordului Comisiei.
3._
a)Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza un stat membru să menţină scutiri şi reduceri suplimentare de taxe la vehicule, din motive de politici specifice de natură socio-economică sau legate de infrastructura acelui stat. Aceste scutiri şi reduceri se pot aplica numai vehiculelor înmatriculate în acel stat membru, care desfăşoară activităţi de transport exclusiv pe o porţiune bine definită din teritoriul său;
b)orice stat membru, care doreşte să menţină o astfel de scutire sau reducere, informează Comisia cu privire la aceasta şi îi înaintează, de asemenea, toate informaţiile necesare. În termen de o lună, Comisia informează celelalte state membre cu privire la propunerea de scutire sau de reducere.
Se consideră că menţinerea scutirii sau reducerii propuse a fost autorizată de către Consiliu dacă, în decurs de două luni de la data informării statelor membre în conformitate cu primul paragraf, nici Comisia, nici vreun stat membru nu solicită examinarea problemei de către Consiliu.
4.Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf din alineatul (1) şi alineatelor (2) şi (3) din prezentul articol sau articolului 6 din Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea unor norme comune pentru anumite tipuri de transport combinat de mărfuri între statele membre (1), statele membre nu pot acorda nici un fel de scutire sau reducere de taxe menţionate la articolul 3, care ar face ca taxele impuse să fie mai mici decât minimum menţionat în alineatul (1) din prezentul articol.
(1)JO L 368, 17.12.1992, p. 38.
Art. 7
(1)Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (1a), statele membre pot menţine sau pot introduce taxe de trecere şi taxe de utilizare pe reţeaua rutieră transeuropeană sau pe anumite sectoare ale acesteia şi pe orice alte sectoare suplimentare ale propriilor reţele de autostrăzi care nu fac parte din reţeaua rutieră transeuropeană, în condiţiile stabilite la alineatele (4)-(14) de la prezentul articol şi la articolele 7a-7k.
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului statelor membre, în conformitate cu TFUE, de a aplica taxe de trecere şi taxe de utilizare pe alte drumuri, cu condiţia ca impunerea acestor taxe de trecere şi de utilizare pe astfel de drumuri să nu discrimineze traficul internaţional şi să nu determine denaturarea concurenţei dintre operatori. Taxele de trecere şi taxele de utilizare aplicate pe alte drumuri decât cele care fac parte din reţeaua rutieră transeuropeană şi decât autostrăzile respectă condiţiile prevăzute la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, la articolul 7a şi la articolul 7j alineatele (1), (2) şi (4).
(3)Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentei directive, taxele de trecere şi taxele de utilizare pentru diferite categorii de vehicule, cum ar fi vehiculele grele, vehiculele grele de marfă, autocarele şi autobuzele, vehiculele uşoare, vehiculele utilitare uşoare, microbuzele şi autoturismele, pot fi introduse sau menţinute în mod independent unele faţă de altele. Cu toate acestea, în cazul în care statele membre aplică taxe pentru autoturisme, ele percep, de asemenea, taxe pentru vehiculele utilitare uşoare.
(4)Statele membre nu impun concomitent taxe de trecere şi taxe de utilizare pentru nicio categorie de vehicule pentru utilizarea unui singur sector rutier. Cu toate acestea, un stat membru care impune o taxă de utilizare pe reţeaua sa poate impune, de asemenea, taxe de trecere pentru utilizarea podurilor, a tunelurilor şi a trecătorilor montane.
Statele membre pot decide să nu aplice articolul 7ca alineatul (3), articolul 7ga alineatul (1) şi articolul 7gb alineatul (2) în cazul unor astfel de taxe de trecere pentru utilizarea podurilor, a tunelurilor şi a trecătorilor montane atunci când este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile de mai jos:
a)aplicarea articolului 7ca alineatul (3), a articolului 7ga alineatul (1) şi a articolului 7gb alineatul (2) nu ar fi posibilă din punct de vedere tehnic, întrucât nu se pot introduce astfel de diferenţieri în sistemul de taxare în cauză;
b)aplicarea articolului 7ca alineatul (3), a articolului 7ga alineatul (1) şi a articolului 7gb alineatul (2) ar duce la devierea celor mai poluante vehicule, având un impact negativ asupra siguranţei rutiere şi a sănătăţii publice.
Un stat membru care decide să nu aplice articolul 7ca alineatul (3), articolul 7ga alineatul (1) şi articolul 7gb alineatul (2), în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, notifică decizia sa Comisiei.
(5)Taxele de trecere şi taxele de utilizare se aplică fără discriminare, directă sau indirectă, pe motive legate de:
a)naţionalitatea utilizatorului drumurilor;
b)statul membru sau ţara terţă de stabilire a operatorului de transport;
c)statul membru sau ţara terţă de înmatriculare a vehiculului; sau
d)originea sau destinaţia operaţiunii de transport.
(6)Statele membre pot să prevadă tarife reduse pentru taxele de trecere sau de utilizare pentru anumite sectoare rutiere, sau să excludă complet anumite sectoare rutiere de la plata taxelor rutiere, în special acolo unde traficul are o de intensitate redusă în zonele slab populate.
(7)În cazul infrastructurilor rutiere care fac obiectul unor contracte de concesiune, atunci când contractul a fost semnat înainte de 24 martie 2022 sau propunerile sau răspunsurile la invitaţiile de a negocia în cadrul procedurii negociate au fost primite ca urmare a unui proces de achiziţii publice înainte de 24 martie 2022, statele membre pot opta să nu aplice articolul 7ca alineatul (3), articolul 7g alineatele (1) şi (2), articolul 7ga şi articolul 7gb în cazul taxelor de trecere şi al taxelor de utilizare aferente infrastructurilor respective până la reînnoirea contractului de concesiune sau până la modificarea substanţială a sistemului de taxare.
(8)Alineatul (7) se aplică, de asemenea, în cazul contractelor pe termen lung încheiate între o entitate publică şi o entitate din afara sectorului public, semnate înainte de 24 martie 2022, având ca obiect executarea de lucrări şi/sau gestionarea de servicii, altele decât executarea de lucrări, care nu includ transferul riscului aferent cererii.
(9)Statele membre pot să prevadă tarife reduse pentru taxele de trecere sau de utilizare ori scutiri de la plata acestora pentru:
a)vehiculele grele scutite de obligaţia de a instala şi de a utiliza aparatură de înregistrare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO L 60, 28.2.2014, p. 1).
b)vehiculele grele de marfă cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mare de 3,5 tone şi mai mică de 7,5 tone, utilizate pentru transportul de materiale, echipamente sau maşini destinate conducătorului auto în exercitarea profesiei sale sau pentru livrarea de mărfuri produse în mod artizanal, în cazul în care transportul nu se efectuează contra cost în numele unui terţ;
c)orice vehicul care intră sub incidenţa condiţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) literele (a) şi (b) sau orice vehicul utilizat sau deţinut de persoane cu handicap; şi
d)vehiculele cu emisii zero cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de până la 4,25 tone.
(10)Începând cu 25 martie 2030, statele membre nu mai aplică taxe de utilizare pentru vehiculele grele în cadrul reţelei transeuropene de transport centrale.
(11)Prin derogare de la alineatul (10), statele membre pot aplica taxe de utilizare pentru vehiculele grele pe sectoare ale reţelei transeuropene de transport centrale numai în cazuri justificate în mod corespunzător în care aplicarea unei taxe de trecere:
a)ar implica costuri administrative, de investiţii şi de exploatare disproporţionate în comparaţie cu veniturile sau beneficiile preconizate pe care le-ar genera o astfel de taxă de trecere, de exemplu din cauza lungimii limitate a sectoarelor rutiere în cauză, a densităţii relativ scăzute a populaţiei sau a traficului relativ scăzut; sau
b)ar conduce la devierea traficului, cu consecinţe negative asupra siguranţei rutiere sau asupra sănătăţii publice.
Înainte de aplicarea respectivelor taxe de utilizare, statele membre notifică Comisia cu privire la acest lucru. Notificarea respectivă include motivele care justifică, având în vedere primul paragraf, aplicarea taxei de utilizare pe baza unor criterii obiective şi a unor informaţii clare privind vehiculele şi sectoarele rutiere care fac obiectul taxei de utilizare.
Statele membre pot transmite o singură notificare pentru mai multe sectoare rutiere care fac obiectul derogărilor, cu condiţia ca justificarea să fie inclusă pentru fiecare sector.
(12)În cazul în care statele membre aplică un sistem comun pentru taxele de utilizare în conformitate cu articolul 8, statele membre respective adaptează sau încetează să aplice sistemul comun până la 25 martie 2032.
(13)Până la 25 martie 2027, în ceea ce priveşte vehiculele grele de marfă, un stat membru poate alege să aplice taxe de trecere sau taxe de utilizare numai vehiculelor grele de marfă cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de cel puţin 12 tone, în cazul în care consideră că perceperea de taxe de trecere sau de taxe de utilizare pentru vehiculele grele de marfă de mai puţin de 12 tone:
a)ar crea efecte negative semnificative asupra fluidităţii traficului, asupra mediului, a nivelurilor de zgomot, a congestionării traficului, a sănătăţii sau a siguranţei rutiere, din cauza devierii traficului;
b)ar implica costuri administrative care depăşesc 15 % din veniturile suplimentare generate de această extindere; sau
c)ar viza o categorie de vehicule care nu generează mai mult de 10 % din costurile taxabile privind infrastructura.
Statele membre care decid să aplice taxe de trecere sau taxe de utilizare sau ambele doar vehiculelor grele de marfă cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de cel puţin 12 tone informează Comisia în legătură cu decizia lor împreună cu motivele care au stat la baza acesteia.
(14)În cazul în care taxele de trecere se aplică tuturor vehiculelor grele, statele membre pot alege să recupereze un procentaj diferit din costuri de la autocare, autobuze şi autorulote, pe de o parte, şi de la vehiculele grele de marfă, pe de altă parte.
(15)Până la 25 martie 2027, Comisia evaluează punerea în aplicare şi eficacitatea prezentei directive în ceea ce priveşte taxarea vehiculelor uşoare.
Respectiva evaluare ţine seama de evoluţia sistemelor de taxare aplicate vehiculelor uşoare în ceea ce priveşte tipul de taxare aplicat diferitelor categorii de vehicule, dimensiunea reţelei acoperite, proporţionalitatea stabilirii preţului şi alte elemente relevante.
Pe baza respectivei evaluări, Comisia, după caz, prezintă o propunere legislativă de modificare a dispoziţiilor relevante ale prezentei directive.
Art. 7a
(1)Taxele de utilizare sunt proporţionale cu durata utilizării infrastructurii.
(2)Dacă se aplică taxe de utilizare în cazul vehiculelor grele, infrastructura este pusă la dispoziţie spre utilizare cel puţin pentru următoarele intervale de timp: o zi, o săptămână, o lună şi un an. Tariful lunar nu depăşeşte 10 % din tariful anual, tariful săptămânal nu depăşeşte 5 % din tariful anual, iar tariful zilnic nu depăşeşte 2 % din tariful anual.
Un stat membru poate decide că pentru vehiculele înmatriculate în statul membru respectiv se aplică numai tarife anuale.
Statele membre stabilesc taxele de utilizare, inclusiv costurile administrative, pentru toate vehiculele grele la un nivel care nu depăşeşte tarifele maxime stabilite în anexa II.
(3)Dacă se aplică taxe de utilizare în cazul autoturismelor, infrastructura este pusă la dispoziţie spre utilizare cel puţin pentru următoarele intervale de timp: o zi, o săptămână sau 10 zile ori ambele, o lună sau două luni ori ambele şi un an. Tariful pe două luni nu depăşeşte 30 % din tariful anual, tariful lunar nu depăşeşte 19 % din tariful anual, tariful pe 10 zile nu depăşeşte 12 % din tariful anual, tariful săptămânal nu depăşeşte 11 % din tariful anual, iar tariful zilnic nu depăşeşte 9 % din tariful anual.
Statele membre pot limita folosirea taxei de utilizare zilnice numai în scopul tranzitului.
De asemenea, statele membre pot pune la dispoziţie utilizarea infrastructurii şi pentru alte intervale de timp. În astfel de cazuri, statele membre aplică tarifele în conformitate cu principiul egalităţii de tratament între utilizatori, ţinând seama de toţi factorii relevanţi, în special de tariful anual şi de tarifele aplicate pentru celelalte intervale de timp menţionate la primul paragraf, de tiparele de utilizare existente şi de costurile administrative.
În ceea ce priveşte sistemele de taxe de utilizare adoptate înainte de 24 martie 2022, statele membre pot menţine tarifele care sunt mai mari decât limitele stabilite la primul paragraf cu condiţia ca acestea să fi fost în vigoare înaintea respectivei date şi pot menţine tarifele corespondente mai mari pentru alte perioade de utilizare, în conformitate cu principiului egalităţii de tratament. Cu toate acestea, ele respectă limitele stabilite la primul paragraf, precum şi al treilea paragraf, de îndată ce intră în vigoare sisteme de taxare modificate în mod substanţial, dar cel târziu până la 25 martie 2030.

(4)În cazul microbuzelor şi al vehiculelor utilitare uşoare, statele membre respectă alineatul (2) sau (3). În cazul în care statele membre stabilesc pentru vehiculele utilitare uşoare taxe de utilizare diferite de cele pentru autoturisme, acestea stabilesc tarife pentru taxele de utilizare mai mari pentru vehiculele utilitare uşoare decât cele pentru autoturisme.
(5)Până la 25 martie 2027, Comisia evaluează fezabilitatea tehnică şi juridică a tratamentului diferenţiat al diferitelor vehicule utilitare uşoare în funcţie de aspectul dacă vehiculul utilitar uşor în cauză este echipat sau nu cu un tahograf. În consecinţă, pe baza evaluării respective, Comisia prezintă, după caz, o propunere legislativă de modificare a prezentei directive.
Art. 7a^a
(1)Statele membre care au aplicat taxe de trecere pe reţeaua lor transeuropeană de transport centrală sau pe o parte a acesteia, înainte de 24 martie 2022, pot institui un sistem combinat de taxare pentru toate vehiculele grele sau pentru anumite tipuri de vehicule grele.
(2)În cadrul respectivului sistem combinat de taxare, statele membre pot, în pofida articolului 7 alineatul (10), să aplice taxe de utilizare pentru toate vehiculele grele sau pentru anumite tipuri de vehicule grele, inclusiv pentru anumite categorii de greutate a vehiculelor grele în cadrul reţelei transeuropene de transport centrale sau al unor părţi ale acesteia, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4).
(3)Taxele de utilizare menţionate la alineatul (2) al prezentului articol variază în conformitate cu articolul 7ga şi în funcţie de clasa de emisii Euro. În plus, statele membre stabilesc taxele de utilizare, inclusiv costurile administrative, pentru vehiculele grele vizate, la un nivel care nu depăşeşte tarifele maxime stabilite în anexa II.
(4)Statele membre care instituie sistemul combinat de taxare efectuează o evaluare a impactului sau o analiză în care explică şi justifică introducerea acestuia, notificând-o Comisiei cu cel puţin şase luni înainte de introducerea sa.
Art. 7b
(1)Taxa de utilizare a infrastructurii pentru vehiculele grele are la bază principiul recuperării costurilor infrastructurii. Taxa medie ponderată de utilizare a infrastructurii pentru vehiculele grele se raportează la costurile de construcţie şi costurile de exploatare, întreţinere şi dezvoltare a reţelei rutiere respective. De asemenea, taxa medie ponderată de utilizare a infrastructurii poate include o rentabilitate a capitalului şi/sau o marjă de profit bazată pe condiţiile pieţei.
(2)Costurile luate în considerare se referă la reţea sau la partea de reţea care face obiectul taxelor de utilizare a infrastructurii pentru vehiculele grele, precum şi la vehiculele care sunt supuse respectivelor taxe. Statele membre pot să aleagă să recupereze numai un procent din costurile respective.
Art. 7c
(1)Statele membre pot menţine sau introduce o taxă bazată pe costurile externe, legată de costul poluării atmosferice generate de trafic, al poluării fonice generate de trafic, al emisiilor de CO2 sau al oricărei combinaţii între acestea.
În cazul în care statele membre aplică o taxă bazată pe costurile externe pentru vehiculele grele, aceasta face obiectul unei variaţii şi este stabilită în conformitate cu cerinţele minime şi cu metodele menţionate în anexa IIIa şi respectă valorile de referinţă prevăzute în anexele IIIb şi IIIc. Statele membre pot să aleagă să recupereze numai un procent din costurile respective.
(2)Valoarea taxei bazate pe costurile externe se stabileşte de statul membru respectiv. În cazul în care un stat membru desemnează o autoritate în acest scop, respectiva autoritate este independentă din punct de vedere juridic şi financiar de organizaţia responsabilă cu gestionarea sau cu colectarea parţială sau integrală a taxei.
(3)Statele membre pot aplica derogări care permit ajustarea taxelor bazate pe costurile externe în cazul vehiculelor de interes istoric.
Art. 7c^a
(1)Atunci când percep o taxă bazată pe costurile externe pentru poluarea atmosferică sau fonică, statele membre iau în considerare costurile aferente reţelei sau părţii de reţea pe care este percepută respectiva taxă şi vehiculele care fac obiectul respectivei taxe.
(2)Taxa bazată pe costurile externe legată de poluarea atmosferică generată de trafic nu se aplică vehiculelor grele care respectă cele mai stricte standarde de emisii Euro.
Primul paragraf nu se mai aplică după patru ani de la data la care au început să se aplice normele prin care s-au introdus standardele respective.
(3)Începând cu 25 martie 2026, statele membre aplică o taxă bazată pe costurile externe pentru poluarea atmosferică generată de trafic vehiculelor grele în cadrul reţelei cu taxă de trecere menţionate la articolul 7 alineatul (1).
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide să nu aplice o taxă bazată pe costurile externe respectivelor sectoare rutiere în cazul în care aceasta ar duce la devierea celor mai poluante vehicule, ceea ce ar avea un impact negativ asupra siguranţei rutiere şi a sănătăţii publice.
(4)Statele membre pot evalua posibilitatea de a aplica o taxă bazată pe costurile externe legată de emisiile de CO2 şi de poluarea atmosferică sau reduceri, legate de emisiile respective, în cazul în care taxele de concesiune nu variază în conformitate cu articolele 7g şi 7ga pentru vehiculele grele şi în conformitate cu articolul 7gb pentru vehiculele uşoare.
Rezultatul respectivei evaluări opţionale, inclusiv o justificare a motivului pentru care nu se aplică taxa bazată pe costurile externe sau reducerea, se notifică Comisiei.
Art. 7c^b
(1)Statele membre pot aplica taxe bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 mai mari decât valorile de referinţă stabilite în anexa IIIc, cu condiţia ca acest lucru să se facă în mod nediscriminatoriu, iar taxele să nu depăşească dublul valorilor prevăzute în anexa IIIc. În cazul în care aplică prezentul alineat, statele membre îşi justifică decizia şi o notifică Comisiei, în conformitate cu anexa IIIa.
(2)Pentru autobuze şi autocare, statele membre pot alege să aplice valori identice sau mai mici decât cele aplicate vehiculelor grele de marfă.
(3)O taxă bazată pe costurile externe legată de emisiile de CO2 poate fi combinată cu o taxă de utilizare a infrastructurii care face obiectul unei variaţii în conformitate cu articolul 7ga.
(4)La 25 martie 2027, Comisia evaluează punerea în aplicare şi eficacitatea aplicării taxelor bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2, precum şi coerenţa acestora cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) şi Directiva 2003/96/CE a Consiliului (**). Pe baza evaluării respective, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă de modificare a prezentului articol. În cazul în care prezentul articol nu a fost modificat în consecinţă până la 1 ianuarie 2027, însă Directiva 2003/87/CE sau Directiva 2003/96/CE a fost modificată într-un mod care conduce la o internalizare efectivă, cel puţin parţială, a costurilor externe ale emisiilor de CO2 generate de transportul rutier, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 9d din prezenta directivă, de modificare a anexei IIIc la prezenta directivă, pentru a ajusta valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2, ţinând seama de preţul efectiv al carbonului aplicat combustibililor pentru transportul rutier în Uniune.
(*)Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).
(**)Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
'Art. 7d
În termen de maximum şase luni de la adoptarea noilor standarde de emisii Euro mai stricte, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru a stabili valorile de referinţă corespunzătoare din anexa IIIb şi pentru a ajusta tarifele maxime ale taxelor de utilizare prevăzute în anexa II.
Art. 7d^a
(1)În conformitate cu cerinţele stabilite în anexa V, statele membre pot introduce o taxă de congestionare pe orice sector al reţelei lor rutiere care este afectat de congestionarea traficului. Taxa de congestionare se poate aplica numai pe acele sectoare rutiere unde traficul este congestionat în mod regulat şi numai în intervalele de timp când are loc de obicei congestionarea traficului.
(2)Statele membre specifică sectoarele rutiere şi intervalele de timp menţionate la alineatul (1) pe baza unor criterii obiective legate de nivelul de afectare din perspectiva congestionării a drumurilor şi a zonelor din vecinătatea acestora, măsurat printre altele ca medie a întârzierilor sau lungime a cozilor.
(3)O taxă de congestionare impusă pe orice sector al reţelei rutiere se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor categoriilor de vehicule, în conformitate cu factorii de echivalenţă standard stabiliţi în anexa V. Statele membre pot scuti însă, parţial sau în totalitate, microbuzele, autobuzele şi autocarele de plata taxei de congestionare în scopul promovării transportului în comun, al dezvoltării socioeconomice şi al coeziunii teritoriale. Autorulotele, indiferent de masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat, nu sunt tratate ca autocare şi autobuze în sensul prezentului alineat.
(4)Taxa de congestionare se stabileşte în conformitate cu cerinţele minime menţionate în anexa V. Aceasta reflectă costurile impuse de un vehicul asupra altor utilizatori ai drumurilor şi, indirect, asupra societăţii, şi respectă valorile de referinţă stabilite în anexa VI pentru orice tip de drum. În cazul în care un stat membru intenţionează să aplice taxe de congestionare mai mari decât valorile de referinţă stabilite în anexa VI, acesta informează Comisia în conformitate cu cerinţele menţionate în anexa V.
Veniturile generate de taxele de congestionare sau echivalentul în valoare financiară al respectivelor venituri se folosesc pentru a soluţiona problema congestionării sau pentru a dezvolta transportul durabil şi mobilitatea în general.
În cazul în care aceste venituri sunt alocate bugetului general, se consideră că un stat membru a aplicat al doilea paragraf dacă acesta pune în aplicare politici de sprijin financiar pentru a soluţiona problema congestionării sau pentru a dezvolta transportul durabil şi mobilitatea care au o valoare echivalentă cu veniturile generate din taxele de congestionare.
(5)Statele membre instituie mecanisme adecvate pentru monitorizarea impactului taxelor de congestionare şi pentru revizuirea nivelului acestora. Fiecare stat membru revizuieşte nivelul taxelor în mod regulat, cel puţin o dată la trei ani, pentru a se asigura că acestea nu depăşesc costurile congestionării suportate de statul membru respectiv pe sectoarele rutiere pe care se percepe taxa de congestionare.
Art. 7f
(1)După informarea Comisiei, un stat membru poate adăuga un supliment la taxa de utilizare a infrastructurii percepută pe anumite sectoare rutiere care sunt afectate în mod regulat de congestionare sau a căror utilizare de către vehicule provoacă daune importante mediului, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)veniturile generate din supliment sunt investite în finanţarea dezvoltării serviciilor de transport sau în construcţia sau întreţinerea infrastructurii de transport a reţelei transeuropene de transport centrale, care contribuie direct la reducerea congestionării sau a daunelor aduse mediului şi care sunt situate pe acelaşi coridor ca sectorul rutier pe care se aplică suplimentul;
b)suplimentul nu depăşeşte 15 % din taxa medie ponderată de utilizare a infrastructurii calculată în conformitate cu articolul 7b alineatul (1) şi cu articolul 7e din prezenta directivă, cu excepţia situaţiei în care veniturile generate sunt investite în sectoare transfrontaliere ale unui coridor al reţelei centrale, identificat în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, caz în care suplimentul nu poate depăşi 25 % din respectiva taxă medie ponderată de utilizare a infrastructurii, sau două sau mai multe state membre aplică un supliment pe acelaşi coridor, caz în care, cu acordul tuturor statelor membre care fac parte din coridorul respectiv şi care se învecinează cu statele membre pe teritoriul cărora se află sectorul de coridor căruia i se aplică suplimentul, respectivul supliment poate depăşi 25 %, dar nu poate depăşi 50 % din respectiva taxă medie ponderată de utilizare a infrastructurii;
c)aplicarea suplimentului nu conduce la un tratament inechitabil al traficului comercial în raport cu alţi utilizatori ai drumurilor;
d)înaintea aplicării suplimentului, se transmit Comisiei o descriere a locului exact unde este perceput suplimentul şi o dovadă a deciziei de finanţare a infrastructurii de transport sau a serviciilor de transport, menţionate la litera (a);
e)perioada în care urmează să se aplice suplimentul este definită şi delimitată în avans şi este conformă, în privinţa veniturilor care se preconizează că vor fi obţinute, cu planurile financiare şi cu analiza cost-beneficiu aferente proiectelor cofinanţate cu veniturile provenite din supliment.
(2)În cazul unui nou proiect transfrontalier, se poate adăuga un supliment numai dacă toate statele membre implicate în proiect sunt de acord.
(3)O taxă de utilizare a infrastructurii care face obiectul unei variaţii în conformitate cu articolul 7g, 7ga sau 7gb poate fi majorată cu un supliment.
(4)După primirea informaţiilor solicitate de la un stat membru care intenţionează să aplice un supliment, Comisia transmite aceste informaţii membrilor comitetului menţionat la articolul 9c. În cazul în care Comisia consideră că suplimentul planificat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sau că suplimentul planificat va avea efecte negative semnificative asupra dezvoltării economice a regiunilor periferice, aceasta poate adopta acte de punere în aplicare pentru a respinge sau a cere modificarea planurilor de taxare transmise de statul membru în cauză. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 9c alineatul (3).
(5)Pe sectoarele rutiere unde se percepe o taxă de congestionare nu se poate aplica un supliment.
Art. 7g
(1)Taxa de utilizare a infrastructurii poate face obiectul unei variaţii cu scopul de a reduce congestionarea, de a reduce la minimum deteriorarea infrastructurii şi de a optimiza utilizarea infrastructurii vizate sau de a promova siguranţa rutieră, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)variaţia este transparentă, făcută publică şi pusă la dispoziţia tuturor utilizatorilor în condiţii de egalitate;
b)variaţia este aplicată în funcţie de momentul zilei, de tipul de zi sau de anotimp;
c)nicio taxă de utilizare a infrastructurii nu depăşeşte cu mai mult de 175 % nivelul maxim al taxei medii ponderate de utilizare a infrastructurii menţionate la articolul 7b;
d)perioadele de vârf în care se aplică cele mai ridicate taxe de utilizare a infrastructurii în scopul reducerii congestionării nu depăşesc şase ore pe zi;
e)variaţia este elaborată şi aplicată într-un mod transparent şi neutru din punctul de vedere al veniturilor, pe un sector rutier afectat de congestionare, prin oferirea de tarife reduse ale taxelor de trecere pentru utilizatorii drumurilor care călătoresc în afara orelor de vârf şi prin aplicarea de tarife majorate ale taxei de trecere pentru utilizatorii drumurilor care călătoresc în timpul orelor de vârf pe acelaşi sector rutier;
f)nicio taxă de congestionare nu este percepută pe sectorul rutier în cauză.
Un stat membru care doreşte să introducă o astfel de variaţie sau să modifice o variaţie existentă informează Comisia în legătură cu intenţia sa şi pune la dispoziţia acesteia informaţiile necesare pentru a evalua dacă sunt întrunite condiţiile.
(2)Până la aplicarea variaţiei taxelor de utilizare a infrastructurii şi a taxelor de utilizare, menţionată la articolul 7ga, în ceea ce priveşte vehiculele grele, statele membre variază nivelul taxei de utilizare a infrastructurii în funcţie de clasa de emisii Euro a vehiculului, astfel încât nicio taxă de utilizare a infrastructurii să nu depăşească cu mai mult de 100 % aceeaşi taxă percepută pentru vehicule echivalente care respectă cele mai stricte standarde de emisii Euro. De îndată ce taxele de utilizare a infrastructurii şi taxele de utilizare vor face obiectul unei variaţii în temeiul articolului 7ga, statele membre pot înceta să aplice variaţia în funcţie de clasa de emisii Euro.
Prin derogare de la primul paragraf, un stat membru poate decide să nu aplice cerinţa de a varia taxa de utilizare a infrastructurii în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele:
a)această cerinţă ar compromite grav coerenţa sistemelor de taxare de pe teritoriul său;
b)nu ar fi posibil din punct de vedere tehnic să se introducă astfel de diferenţieri în sistemul de taxare în cauză;
c)aceasta ar duce la devierea celor mai poluante vehicule, având un impact negativ asupra siguranţei rutiere şi a sănătăţii publice;
d)taxa de trecere include o taxă bazată pe costurile externe pentru poluarea atmosferică.
Orice astfel de derogare sau exceptare este notificată Comisiei.
(3)Variaţiile menţionate la prezentul articol nu sunt concepute să genereze venituri suplimentare.
'Art. 7g^a
(1)Statele membre variază taxele de utilizare a infrastructurii şi taxele de utilizare pentru vehiculele grele în conformitate cu prezentul articol.
Statele membre aplică variaţia respectivă subgrupurilor de vehicule grele care intră sub incidenţa articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242, cel târziu după doi ani de la publicarea nivelului de referinţă al emisiilor de CO2 pentru respectivele subgrupuri de vehicule în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din regulamentul menţionat.
Pentru clasele 1, 4 şi 5 de emisii de CO2, menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, variaţia se aplică grupelor de vehicule grele care nu intră sub incidenţa articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242, în termen de cel mult doi ani de la publicarea nivelului de referinţă al emisiilor de CO2 în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol, pentru grupa relevantă. În cazul în care punctul 5.1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1242 este modificat printr-un act legislativ al Uniunii în aşa fel încât să se acopere nivelul de referinţă al emisiilor de CO2 relevant pentru o grupă de vehicule grele, respectivul nivel de referinţă al emisiilor de CO2 nu mai este stabilit în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol, ci în conformitate cu punctul 5.1 din anexa I la regulamentul menţionat.
În cazul în care traiectoriile de reducere a emisiilor pentru grupele de vehicule grele care nu intră sub incidenţa articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242 sunt stabilite printr-un act legislativ al Uniunii de modificare a punctului 5.1 din anexa I la regulamentul menţionat, variaţiile claselor 2 şi 3 de emisii de CO2, astfel cum sunt definite la alineatul (2) de la prezentul articol, se aplică de la data intrării în vigoare a traiectoriilor de reducere a emisiilor.
Fără a aduce atingere reducerii tarifelor prevăzute la alineatul (3), statele membre pot să prevadă tarife reduse pentru taxele de utilizare a infrastructurii sau pentru taxele de utilizare ori scutiri de la plata acestora pentru vehiculele cu emisii zero din orice grupă de vehicule în perioada cuprinsă între 24 martie 2022 şi 31 decembrie 2025. Începând cu 1 ianuarie 2026, aceste reduceri se limitează la 75 % în raport cu taxa pentru clasa 1 de emisii de CO2, astfel cum este definită la alineatul (2).
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre stabilesc, pentru fiecare tip de vehicul greu, următoarele clase de emisii de CO2:
a)clasa 1 de emisii de CO2 - vehicule care nu se încadrează în niciuna dintre clasele de emisii de CO2 menţionate la literele (b)-(e);
b)clasa 2 de emisii de CO2 - vehicule din subgrupul de vehicule sg înmatriculate pentru prima dată în perioada de raportare a anului Y care prezintă un nivel de emisii de CO2 situat cu mai mult de 5 % sub traiectoria de reducere a emisiilor pentru perioada de raportare a anului Y şi pentru subgrupul de vehicule sg, dar care nu aparţin niciuneia dintre clasele de emisii de CO2 menţionate la literele (c), (d) şi (e);
c)clasa 3 de emisii de CO2 - vehicule din subgrupul de vehicule sg înmatriculate pentru prima dată în perioada de raportare a anului Y care prezintă un nivel de emisii de CO2 situat cu mai mult de 8 % sub traiectoria de reducere a emisiilor pentru perioada de raportare a anului Y şi pentru subgrupul de vehicule sg şi care nu aparţin niciuneia dintre clasele de emisii de CO2 menţionate la literele (d) şi (e);
d)clasa 4 de emisii de CO2 - vehicule grele cu emisii scăzute;
e)clasa 5 de emisii de CO2 - vehicule cu emisii zero.
Statele membre se asigură că clasificarea unui vehicul care aparţine clasei 2 sau 3 de emisii de CO2 este reevaluată o dată la şase ani de la data primei înmatriculări şi că, după caz, vehiculul este reclasificat în clasa de emisii relevantă pe baza pragurilor aplicabile la momentul respectiv. Reclasificarea intră în vigoare, în ceea ce priveşte o taxă de utilizare, cel târziu în prima zi de validitate a acesteia sau după data respectivei reclasificări.
(3)Fără a se aduce atingere alineatului (1), vehiculelor din clasele 2, 3, 4 şi 5 de emisii de CO2 li se aplică taxe reduse, după cum urmează:
a)clasa 2 de emisii de CO2 - o reducere cuprinsă între 5 % şi 15 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2;
b)clasa 3 de emisii de CO2 - o reducere cuprinsă între 15 % şi 30 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2;
c)clasa 4 de emisii de CO2 - o reducere cuprinsă între 30 % şi 50 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2;
d)clasa 5 de emisii de CO2 - o reducere cuprinsă între 50 % şi 75 % în raport cu taxa aplicabilă vehiculelor din clasa 1 de emisii de CO2.
În cazul în care taxa de utilizare a infrastructurii sau taxa de utilizare variază, de asemenea, în funcţie de clasa de emisii Euro, reducerile menţionate la primul paragraf se aplică în raport cu taxa aplicată la cele mai stricte standarde de emisii Euro.
(4)Variaţiile menţionate la prezentul articol nu sunt concepute să genereze venituri suplimentare.
(5)Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate decide să nu aplice cerinţa de a varia taxa de utilizare a infrastructurii în conformitate cu alineatul (2) în cazul în care se percepe o taxă bazată pe costurile externe legată de emisiile de CO2 care variază în funcţie de valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2, din anexa IIIc.
(6)În cazul sectoarelor rutiere pe care un vehicul este exploatat fără emisii de CO2 într-un mod verificabil, statele membre pot aplica taxe reduse pentru vehiculul respectiv în conformitate cu clasa 5 de emisii de CO2. Statele membre care recurg la respectiva opţiune aplică taxele aferente clasei 1 de emisii de CO2 respectivului vehicul pe alte sectoare rutiere.
(7)Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a specifica nivelul de referinţă al emisiilor de CO2 pentru grupele de vehicule care nu intră sub incidenţa articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) 2019/1242.
Actele de punere în aplicare respective reproduc datele relevante pentru fiecare grupă de vehicule care sunt publicate în raportul menţionat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2018/956. Comisia adoptă respectivele acte de punere în aplicare în termen de şase luni de la publicarea raportului relevant menţionat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2018/956.
(8)Până la 25 martie 2027, Comisia evaluează punerea în aplicare şi eficacitatea variaţiei taxelor în funcţie de emisiile de CO2 menţionate în prezentul articol, precum şi dacă aceasta este încă necesară şi coerenţa acesteia cu Directivele 2003/87/CE şi 2003/96/CE. Dacă este cazul, pe baza evaluării respective, Comisia prezintă o propunere legislativă de modificare a dispoziţiilor relevante ale prezentei directive privind variaţia taxelor în funcţie de emisiile de CO2.
(9)După 24 martie 2022, Comisia revizuieşte, o dată la cinci ani, tarifele maxime pentru taxele de utilizare prevăzute în anexa II şi nivelurile de reducere menţionate la alineatul (3) şi, după caz, pe baza rezultatelor respectivului proces de revizuire, prezintă o propunere legislativă de modificare a dispoziţiilor respective.
(10)La fiecare 30 de luni după 24 martie 2022, Comisia întocmeşte un raport de evaluare a caracterului adecvat al pragurilor pentru clasele 2 şi 3 de emisii de CO2 menţionate la articolul 7ga alineatul (2) literele (b) şi (c) din prezenta directivă, în raport cu emisiile de referinţă publicate în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1242 sau cu emisiile de CO2 raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/956 şi, după caz, prezintă o propunere legislativă de modificare a pragurilor respective pe baza rezultatelor respectivei evaluări.
(11)Aplicarea variaţiei taxelor în funcţie de emisiile de CO2 menţionate la prezentul articol nu este obligatorie în cazul în care se aplică o altă măsură a Uniunii de stabilire a preţului carbonului pentru combustibilii utilizaţi în transportul rutier.
Art. 7g^b
(1)Statele membre pot diferenţia taxele de trecere şi taxele de utilizare pentru vehiculele uşoare în funcţie de performanţa de mediu a vehiculului, determinată de emisiile specifice de CO2 combinate sau ponderate combinate, înregistrate la rubrica 49 din certificatul de conformitate al vehiculului, şi de performanţa privind emisiile Euro.
Fără a aduce atingere alineatului (2) al prezentului articol, se aplică tarife mai scăzute ale taxelor de trecere şi ale taxelor de utilizare în cazul autoturismelor, al microbuzelor şi al vehiculelor utilitare uşoare care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:
a)emisiile lor specifice de CO2, stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei (*), sunt egale cu zero sau inferioare nivelurilor următoare:
(*)Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei şi a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (JO L 175, 7.7.2017, p. 1).
(i)pentru perioada 2021-2024, obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE2021 stabilite în conformitate cu punctul 6 din partea A şi punctul 6 din partea B ale anexei I la Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European şi al Consiliului (**);
(**)Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanţă privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi şi pentru vehiculele utilitare uşoare noi şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 şi (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13).
(ii)pentru perioada 2025-2029, obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE, stabilite în conformitate cu punctul 6.1.1 din partea A şi cu punctul 6.1.1 din partea B ale anexei I la Regulamentul (UE) 2019/631;
(iii)pentru perioada de după 2030, obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE, stabilite în conformitate cu punctul 6.1.2 din partea A şi cu punctul 6.1.2 din partea B ale anexei I la Regulamentul (UE) 2019/631;
b)emisiile lor de poluanţi, stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1151, sunt cele specificate în tabelul din anexa VII la prezenta directivă. Statele membre pot aplica reducerea pentru vehiculele cu emisii zero menţionate în anexa VII la prezenta directivă fără a aplica reduceri pentru celelalte categorii de performanţă privind emisiile menţionate în anexa respectivă.
(2)De la 1 ianuarie 2026, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, statele membre variază taxele de trecere şi tariful anual aferent taxelor de utilizare aplicabile camionetelor şi microbuzelor, în funcţie de performanţa de mediu a vehiculului, în conformitate cu normele prevăzute în anexa VII. În acest scop, dispoziţiile celui de al doilea paragraf de la alineatul (1) sunt orientative.
În cazul în care statele membre aleg să aplice criterii diferite de performanţă privind emisiile sau nivele de reducere diferite faţă de cele prevăzute la alineatul (1) sau aleg să includă criterii diferite sau suplimentare, acestea informează Comisia, cu cel puţin şase luni înainte de introducerea oricărei variaţii, cu privire la alegerile lor şi le justifică.
Cu toate acestea, statele membre pot alege să aplice reduceri numai în cazul vehiculelor cu emisii zero, fără a aplica nicio variaţie în cazul altor vehicule şi fără a informa Comisia.
(3)Sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatele (1) şi (2), statele membre pot lua în considerare o îmbunătăţire a performanţei de mediu a vehiculului care este legată de conversia acestuia în vederea utilizării combustibililor alternativi.
(4)Statele membre pot adopta măsuri excepţionale în scopul taxării vehiculelor de interes istoric.
(5)Variaţiile menţionate la prezentul articol nu sunt concepute să genereze venituri suplimentare.
Art. 7k
Fără a aduce atingere articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezenta directivă nu afectează libertatea statelor membre care introduc un sistem de taxe de trecere de a oferi o compensaţie adecvată.

Art. 8
1.Două sau mai multe state membre pot coopera pentru introducerea unui sistem comun de taxe de utilizare aplicabile în totalitate pe teritoriile lor. În acest caz, statele membre respective asigură implicarea Comisiei în această problemă, în activitatea ulterioară şi în posibile modificări.
2.Un sistem comun trebuie să respecte, pe lângă condiţiile de la articolul 7, următoarele:
a)plata taxei comune de utilizare oferă acces la reţea, astfel cum este definit de către statele membre participante în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) şi (2);

b)tarifele pentru taxa comună de utilizare se stabilesc de către statele membre participante la niveluri care să nu fie mai mari decât tarifele maxime menţionate la articolul 7a;

c)alte state membre se pot alătura sistemului comun;
d)statele membre participante elaborează o schemă potrivit căreia fiecare dintre acestea primeşte o cotă-parte corectă din veniturile acumulate din taxa de utilizare.
3.În cazul unui sistem comun de taxe de utilizare menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, data finală de aplicare a variaţiilor menţionate la articolul 7ga alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf se prelungeşte până la 25 martie 2025 sau, dacă nivelul de referinţă al emisiilor de CO2 este publicat după 24 martie 2022, până la trei ani de la publicarea nivelului de referinţă al emisiilor de CO2.

Art. 9
1.Prezenta directivă nu împiedică aplicarea de către statele membre a:
a)taxelor specifice:
- percepute la înmatricularea vehiculului sau
- impuse vehiculelor sau încărcăturilor cu greutăţi sau dimensiuni necorespunzătoare;
b)taxelor de parcare şi taxelor specifice traficului urban;
c)taxelor reglementatorii prevăzute special pentru combaterea aglomeraţiilor la anumite ore şi în anumite locuri.
11.Prezenta directivă nu împiedică statele membre să aplice:
a)taxe de reglementare destinate special pentru reducerea congestionării sau pentru combaterea efectelor negative asupra mediului, inclusiv calitatea inferioară a aerului, pe orice drum dintr-o zonă urbană, inclusiv pe drumuri din reţeaua transeuropeană de transport care traversează zone urbane;
b)taxe destinate special pentru a finanţa construirea, exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea de instalaţii, încorporate în sau montate de-a lungul sau deasupra drumurilor, care furnizează energie vehiculelor cu emisii scăzute şi cu emisii zero aflate în mişcare şi care sunt percepute pentru astfel de vehicule.
Respectivele taxe se aplică în mod nediscriminatoriu.”

2.Directiva nu împiedică nici atribuirea de către statele membre a unui procentaj pentru protecţia mediului şi dezvoltarea echilibrată a reţelei de transport, din suma obţinută din încasarea taxei de utilizare sau a taxei de trecere, cu condiţia ca respectiva sumă să fie calculată în conformitate cu articolul 7 alineatele (7) şi (9).
Art. 9d
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 9e pentru a modifica prezenta directivă cu privire la anexa 0, formulele de la punctele 4.1 şi 4.2 din anexa IIIa şi valorile indicate în tabelele din anexele IIIb şi IIIc, în vederea adaptării acestora la progresul ştiinţific şi tehnic.
În circumstanţele menţionate la articolul 7cb alineatul (4), Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 9e pentru a modifica prezenta directivă cu privire la valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 prevăzute în anexa IIIc, ţinând seama de preţul efectiv al carbonului aplicat combustibililor pentru transportul rutier în Uniune. Aceste modificări se limitează la asigurarea faptului că nivelul taxelor bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru internalizarea costurilor externe respective.
Art. 9e
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 9d se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 24 martie 2022. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 9d poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9d intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 10
1.În înţelesul prezentei directive, ratele de schimb între euro şi monedele naţionale ale statelor membre care nu au adoptat euro sunt cele în vigoare în prima zi lucrătoare din octombrie şi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; acestea se aplică de la data de 1 ianuarie a următorului an calendaristic.

2.Statele membre care nu au adoptat euro pot menţine sumele în vigoare în momentul ajustării anuale efectuate în temeiul alineatului (1), dacă prin conversia sumelor exprimate în euro ar rezulta o modificare mai mică de 5 %, exprimată în moneda naţională.
Art. 10a
(1)Sumele în euro prevăzute în anexa II şi sumele în cenţi prevăzute în tabelele din anexele IIIb şi IIIc sunt adaptate o dată la doi ani pentru a ţine seama de variaţia indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) la nivelul UE, excluzând energia şi produsele alimentare neprelucrate, astfel cum este publicat de Comisie (Eurostat). Prima adaptare are loc până la data de 31 martie 2025.
Sumele se actualizează automat, prin ajustarea valorii de bază în euro sau în cenţi cu variaţia procentuală a indicelui respectiv. Sumele rezultate se rotunjesc până la valoarea cea mai apropiată în unităţi euro în cazul anexei II şi până la valoarea cea mai apropiată în zecimi de cent în cazul anexelor IIIb şi IIIc.
(2)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sumele adaptate menţionate la alineatul (1) până la data de 31 martie 2025. Respectivele sume adaptate intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei publicării.

Art. 11
(1)Până la 25 martie 2025 şi, ulterior, o dată la cinci ani, statele membre publică, în formă agregată, un raport cu privire la taxele de trecere şi la taxele de utilizare percepute pe teritoriul lor.
(2)Raportul publicat în temeiul alineatului (1) include informaţii cu privire la:
a)evoluţia aplicării taxelor pentru utilizarea infrastructurii rutiere, şi anume reţelele şi categoriile de vehicule vizate, inclusiv orice scutire în temeiul articolului 7, 7c sau 7gb;
b)variaţia taxelor de utilizare a infrastructurii sau a taxelor de utilizare în funcţie de categoria de vehicule şi de tipul de vehicul greu;
c)variaţia taxelor de utilizare a infrastructurii sau a taxelor de utilizare în funcţie de performanţa de mediu a vehiculelor, în temeiul articolului 7g, 7ga sau 7gb;
d)dacă este cazul, variaţia taxelor de utilizare a infrastructurii în funcţie de momentul zilei, de tipul de zi sau de anotimp, în temeiul articolului 7g alineatul (1);
e)taxa bazată pe costurile externe percepută pentru fiecare combinaţie de clasă de vehicule, tip de drum şi interval de timp;
f)taxa medie ponderată de utilizare a infrastructurii, precum şi veniturile totale obţinute în urma aplicării acestei taxe;
g)veniturile totale obţinute în urma aplicării de taxe bazate pe costurile externe;
h)veniturile totale obţinute în urma aplicării de taxe de congestionare pe categorie de vehicule;
i)veniturile totale obţinute în urma aplicării de suplimente şi sectoarele rutiere pe care au fost percepute;
j)veniturile totale obţinute în urma aplicării de taxe de trecere sau de taxe de utilizare sau, după caz, a ambelor;
k)utilizarea veniturilor generate prin aplicarea prezentei directive şi modul în care această utilizare a permis statului membru să îndeplinească obiectivele menţionate la articolul 9 alineatul (2) sau, în cazul în care aceste venituri sunt alocate bugetului general, informaţii privind nivelul cheltuielilor alocate infrastructurii de transport rutier şi proiectelor de transport durabil; şi
l)evoluţia ponderii vehiculelor care aparţin diferitelor clase de emisii pe drumurile cu taxă de trecere.
Statele membre care pun la dispoziţia publicului online informaţiile respective pot decide să nu întocmească raportul.

Art. 12
1.Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 iulie 2000. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la acestea.
Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre adoptă procedura de realizare unei astfel de trimiteri.
2.Statele membre comunică către Comisie textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
Art. 13
Prezenta directivă intră în vigoare din ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Art. 14
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
-****-
Adoptată la Luxemburg, 17 iunie 1999.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Preşedintele

F. MÜNTEFERING

ANEXA I:VALORILE MINIME ALE TAXELOR CE TREBUIE APLICATE VEHICULELOR
Autovehicule

Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maxim admisă (în tone)

Valoarea minimă a taxei (în euro/an)

Nu mai puţin de

Mai puţin de

Ax(e) motor(oare) cu suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute (1)

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

Două axe

12

13

0

31

13

14

31

86

14

15

86

121

15

18

121

274

Trei axe

15

17

31

54

17

19

54

111

19

21

111

144

21

23

144

222

23

25

222

345

25

26

222

345

Patru axe

23

25

144

146

25

27

146

228

27

29

228

362

29

31

362

537

31

32

362

537

(1)Suspensiile recunoscute ca fiind echivalente în conformitate cu definiţia din Anexa II la Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996, de stabilire pentru anumite vehicule ce circulă în Comunitate a dimensiunilor maxime admise în traficul naţional şi internaţional şi a greutăţilor maxime admise în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).
COMBINAŢII DE VEHICULE (VEHICULE ARTICULATE ŞI AUTOTRENURI)

Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maxim admisă (în tone)

Valoarea minimă a taxei (în euro/an)

Nu mai puţin de

Mai puţin de

Ax(e) motor(oare) cu suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute (1)

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

2+ ]

axe

12

14

0

0

14

16

0

0

16

18

0

0

18

20

14

32

20

22

32

75

22

23

75

97

23

25

97

175

25

28

175

307

(1)Suspensiile recunoscute ca fiind echivalente în conformitate cu definiţia din Anexa II la Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996, de stabilire pentru anumite vehicule ce circulă în Comunitate a dimensiunilor maxime admise în traficul naţional şi internaţional şi a greutăţilor maxime admise în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).

Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maxim admisă (în tone)

Valoarea minimă a taxei (în euro/an)

Nu mai puţin de

Mai puţin de

Ax(e) motor(oare) cu suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute (1)

Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare

2 + 2 axe

23

25

30

70

25

26

70

115

26

28

115

169

28

29

169

204

29

31

204

335

31

33

335

465

33

36

465

706

36

38

465

706

2 + 3 axe

36

38

370

515

38

40

515

700

3 + 2 axe

36

38

327

454

38

40

454

628

40

44

628

929

3 + 3 axe

36

38

186

225

38

40

225

336

40

44

336

535

(1)Suspensiile recunoscute ca fiind echivalente în conformitate cu definiţia din Anexa II la Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996, de stabilire pentru anumite vehicule ce circulă în Comunitate a dimensiunilor maxime admise în traficul naţional şi internaţional şi a greutăţilor maxime admise în traficul internaţional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).
ANEXA II:VALORILE MAXIME ÎN EURO ALE TAXELOR DE UTILIZARE, INCLUSIV COSTURILE ADMINISTRATIVE, MENŢIONATE LA ARTICOLUL 7A ALINEATUL (2)
Anual

maximum trei axe

minimum patru axe

Euro 0

1 899

3 185

Euro I

1 651

2 757

Euro II

1 428

2 394

Euro III

1 242

2 073

Euro IV

1 081

1 803

Euro V

940

1 567

Euro VI

855

1 425

Lunar, săptămânal şi zilnic
Tarifele maxime lunare, săptămânale şi zilnice sunt proporţionale cu durata utilizării infrastructurii.

ANEXA IIIa:CERINŢE MINIME PENTRU PERCEPEREA UNEI TAXE BAZATE PE COSTURILE EXTERNE
Prezenta anexă defineşte cerinţele minime pentru perceperea unei taxe bazate pe costurile externe şi, acolo unde este cazul, pentru calcularea nivelului maxim al taxei bazate pe costurile externe.
1.Părţile vizate ale reţelei rutiere
Statele membre definesc în mod precis partea sau părţile din reţele lor rutiere care vor face obiectul unei taxe bazate pe costurile externe.
Atunci când un stat membru intenţionează să perceapă o taxă bazată pe costurile externe doar pe o parte sau pe anumite părţi ale reţelei rutiere compuse din sectoarele care îi aparţin din cadrul reţelei rutiere transeuropene şi din autostrăzile sale, partea sau părţile respective sunt alese în urma unei evaluări care să permită stabilirea faptului că impunerea unei taxe bazate pe costurile externe asupra altor părţi ale reţelei rutiere astfel compuse ar putea avea efecte negative asupra mediului, sănătăţii publice sau siguranţei rutiere.
De la 25 martie 2026, un stat membru care intenţionează să nu perceapă o taxă bazată pe costurile externe pentru poluarea atmosferică pe anumite sectoare ale reţelei sale rutiere cu taxă de trecere alege şi sectoarele respective pe baza unei astfel de evaluări.
2.Vehiculele, drumurile şi intervalele de timp acoperite
În cazul în care un stat membru intenţionează să aplice taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referinţă prevăzute în anexa IIIb sau IIIc, acesta notifică Comisiei clasificarea vehiculelor în funcţie de care va varia taxa bazată pe costurile externe. Dacă este cazul, statul membru notifică Comisiei situarea drumurilor care fac obiectul unor taxe bazate pe costurile externe mai ridicate [denumite în continuare «drumuri suburbane (inclusiv autostrăzi)»] şi a drumurilor cărora li se aplică taxe bazate pe costurile externe mai reduse [denumite în continuare «drumuri interurbane (inclusiv autostrăzi)»].
Dacă este cazul, statul membru notifică Comisiei şi intervalele de timp exacte care corespund perioadelor de noapte pe durata cărora poate fi impusă o taxă mai ridicată bazată pe costurile externe legate de poluarea fonică, pentru a reflecta creşterea poluării fonice.
Clasificarea drumurilor în drumuri suburbane (inclusiv autostrăzi) şi drumuri interurbane (inclusiv autostrăzi), precum şi definirea intervalelor de timp se bazează pe criterii obiective legate de gradul de expunere la poluare a drumurilor şi a zonelor din vecinătatea acestora, cum ar fi: densitatea populaţiei, poluarea atmosferică medie anuală (în special în ceea ce priveşte PM10 şi NO2) şi numărul de zile (pentru PM10) şi de ore (NO2) în care sunt depăşite valorile-limită stabilite în temeiul Directivei 2008/50/CE. Criteriile utilizate sunt incluse în notificare.
3.Valoarea taxei
Prezenta secţiune se aplică în cazul în care un stat membru intenţionează să perceapă taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referinţă specificate în anexa IIIb sau IIIc.
Pentru fiecare clasă de vehicule, tip de drum şi interval de timp, după caz, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă determină o sumă specifică unică. Structura de taxare rezultată este transparentă, făcută publică şi pusă la dispoziţia tuturor utilizatorilor în condiţii de egalitate. Publicarea ar trebui să aibă loc cu suficient timp înaintea punerii în aplicare. Toţi parametrii, toate datele şi alte informaţii necesare pentru a înţelege modul de calcul al diferitelor elemente de cost extern sunt făcute publice.
La stabilirea taxelor, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă aplică principiul stabilirii în mod eficient a preţului, şi anume stabilirea preţului cel mai apropiat de costul social marginal al utilizării vehiculului taxat.
Taxa este stabilită luând în considerare riscul de deviere a traficului şi orice efecte negative asupra siguranţei rutiere, a mediului şi a congestionării, precum şi soluţiile de atenuare a acestor riscuri.
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă monitorizează eficacitatea sistemului de taxare în ceea ce priveşte reducerea daunelor provocate mediului de transportul rutier. Statul membru sau autoritatea independentă în cauză adaptează o dată la doi ani, dacă este cazul, structura de taxare şi valoarea specifică a taxei stabilită pentru o anumită clasă de vehicule, un anumit tip de drum şi un anumit interval de timp, în funcţie de evoluţia cererii şi a ofertei în materie de transport.
4.Elementele de cost extern
4.1.Costurile poluării atmosferice generate de trafic
În cazul în care un stat membru intenţionează să perceapă taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referinţă specificate în anexa IIIb, acel stat membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă calculează costul taxabil al poluării atmosferice generate de trafic prin aplicarea următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
- PCVij = costul poluării atmosferice aferent clasei de vehicule i pe tipul de drum j (euro/vehicul-kilometru)
- EFik = factorul de emisie aferent poluantului k şi clasei de vehicule i (grame/vehicul-kilometru)
- PCjk = costul financiar al poluantului k pentru tipul de drum j (euro/gram)
Factorii de emisie sunt identici cu cei folosiţi de statul membru la stabilirea inventarelor naţionale de emisii prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului (*) (care necesită folosirea Ghidului EMEP/AEM privind inventarele emisiilor de poluanţi atmosferici (**)). Costul financiar al poluanţilor este estimat de statul membru sau, dacă este cazul, de autoritatea independentă menţionată la articolul 7c alineatul (2) din prezenta directivă, prin utilizarea unor metode dovedite ştiinţific.
(*)Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE şi de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).
(**)Metodologia Agenţiei Europene de Mediu: Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanţi atmosferici 2019 - Orientări tehnice pentru pregătirea inventarelor naţionale de emisii (http://www.eea.europa. eu//publications/emep-eea-guidebook-2019).
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă poate aplica metode alternative dovedite ştiinţific pentru a calcula valoarea costurilor poluării atmosferice, utilizând datele rezultate în urma măsurării poluanţilor atmosferici şi valoarea locală a costului financiar al poluanţilor atmosferici.
4.2.Costurile poluării fonice generate de trafic
În cazul în care un stat membru intenţionează să perceapă taxe bazate pe costurile externe mai ridicate decât valorile de referinţă specificate în anexa IIIb, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă calculează costul taxabil al poluării fonice generate de trafic prin aplicarea următoarelor formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
- NCVj = costul poluării fonice produse de un vehicul greu de marfă pe tipul de drum j (euro/vehicul-kilometru)
- NCjk = costul poluării fonice per persoană expusă pe un drum de tip j la nivelul de zgomot k
(euro/persoană)
- POPk = populaţia expusă la nivelul de zgomot zilnic k per kilometru (persoane/kilometru)
- WADT = media ponderată a traficului zilnic (echivalent autoturism)
- a şi b = sunt factori de ponderare stabiliţi de statul membru în aşa fel încât media ponderată a taxei de poluare fonică per vehicul-kilometru rezultată să corespundă NCVj (zilnic).
Poluarea fonică generată de trafic este legată de impactul zgomotului asupra sănătăţii cetăţenilor din vecinătatea drumului.
Populaţia expusă la nivelul de zgomot k este stabilită pe baza hărţilor acustice strategice elaborate în temeiul articolului 7 din Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (***) sau pe baza altor surse de date echivalente.
(***)Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea şi gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).
Costul per persoană expusă la nivelul de zgomot k este estimat de statul membru sau, dacă este cazul, de o autoritate independentă prin utilizarea de metode dovedite ştiinţific.
Media ponderată a traficului zilnic presupune un coeficient de echivalenţă «e» între vehiculele grele de marfă şi autoturisme, obţinut pe baza nivelurilor de emisii de zgomot ale unui autoturism mediu şi ale unui vehicul greu de marfă mediu şi ţinând seama de Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (****).
(****)Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor şi al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE şi de abrogare a Directivei 70/157/CEE (JO L 158, 27.5.2014, p. 131).”
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă poate stabili taxe de poluare fonică diferenţiate pentru a recompensa utilizarea de vehicule mai silenţioase, cu condiţia ca acestea să nu ducă la discriminarea vehiculelor străine.
4.3.Costul emisiilor de CO2 generate de trafic
În cazul în care un stat membru intenţionează să perceapă o taxă bazată pe costurile externe legate de emisiile de CO2 mai mare decât valorile de referinţă stabilite în anexa IIIc, respectivul stat membru sau, după caz, o autoritate independentă calculează costul taxabil pe baza dovezilor ştiinţifice, utilizând abordarea bazată pe evitarea cheltuielilor şi luând în considerare şi explicând, în special, următoarele aspecte:
(a)alegerea nivelului-ţintă de emisii;
(b)estimarea opţiunilor de atenuare;
(c)estimarea scenariului de referinţă;
(d)aversiunea faţă de risc şi de pierderi;
(e)ponderarea capitalului propriu.
Statul membru informează Comisia cu cel puţin şase luni înainte de punerea în aplicare a unei astfel de taxe bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2.
ANEXA IIIb:VALORILE DE REFERINŢĂ ALE TAXEI BAZATE PE COSTURILE EXTERNE
Prezenta anexă stabileşte valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe, inclusiv costul poluării atmosferice şi fonice.
Tabelul 1 - Valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe pentru vehiculele grele de marfă

Clasa vehiculului

cenţi/vehicul-kilometru

Suburban (1)

Interurban (2)

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat sub 12 tone sau având două axe

Euro 0

18,6

9,9

Euro I

12,6

6,4

Euro II

12,5

6,3

Euro III

9,6

4,8

Euro IV

7,3

3,4

Euro V

4,4

1,8

Euro VI

2,3

0,5

mai puţin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero

2,0

0,3

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 12 şi 18 tone sau având trei axe

Euro 0

24,6

13,7

Euro I

15,8

8,4

Euro II

15,8

8,4

Euro III

12,5

6,6

Euro IV

9,2

4,5

Euro V

5,6

2,7

Euro VI

2,8

0,7

mai puţin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero

2,3

0,3

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 18 şi 32 de tone sau având patru axe

Euro 0

27,8

15,8

Euro I

20,4

11,3

Euro II

20,4

11,2

Euro III

16,3

8,9

Euro IV

11,8

6,0

Euro V

6,6

3,4

Euro VI

3,1

0,8

mai puţin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero

2,5

0,3

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 32 de tone sau având cinci sau mai multe axe

Euro 0

33,5

19,4

Euro I

25,0

14,1

Euro II

24,9

13,9

Euro III

20,1

11,1

Euro IV

14,2

7,5

Euro V

7,6

3,8

Euro VI

3,4

0,8

mai puţin poluant decât Euro VI, inclusiv vehicule cu emisii zero

2,8

0,3

(1) «Suburban» înseamnă zone cu o densitate a populaţiei între 150 şi 900 de locuitori/km2 (densitate medie a populaţiei de 300 de locuitori/km2).

(2) «Interurban» înseamnă zone cu o densitate a populaţiei de sub 150 locuitori/km2.

Valorile indicate în tabelul 1 pot fi multiplicate cu un factor de maximum 2 în zonele montane şi în jurul aglomerărilor urbane, în măsura în care acest fapt este justificat de gradul mai redus de dispersie, de panta drumurilor, de altitudine sau de inversiunile de temperatură. În cazul în care există dovezi ştiinţifice pentru un factor mai ridicat pentru zonele montane sau în jurul aglomerărilor urbane, această valoare de referinţă poate fi mărită pe baza unei justificări detaliate.
ANEXA IIIc:VALORILE DE REFERINŢĂ ALE TAXEI BAZATE PE COSTURILE EXTERNE LEGATE DE EMISIILE DE CO2
Prezenta anexă stabileşte valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe, luând în considerare costul emisiilor de CO2.
Tabelul 1 - Valorile de referinţă ale taxei bazate pe costurile externe legate de emisiile de CO2 pentru vehiculele grele de marfă

Clasa vehiculului

cenţi/vehicul-kilometru

Drumuri interurbane (inclusiv autostrăzi)

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat sub 12 tone sau având două axe

Clasa 1 de emisii de CO2

Euro 0

4,5

Euro I

Euro II

Euro III

Euro IV

Euro V

Euro VI

4,0

Clasa 2 de emisii de CO2

3,8

Clasa 3 de emisii de CO2

3,6

Vehicul cu emisii scăzute

2,0

Vehicul cu emisii zero

0

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 12 şi 18 tone sau având trei axe

Clasa 1 de emisii de CO2

Euro 0

6,0

Euro I

Euro II

Euro III

5,2

Euro IV

Euro V

Euro VI

5,0

Clasa 2 de emisii de CO2

4,8

Clasa 3 de emisii de CO2

4,5

Vehicul cu emisii scăzute

2,5

Vehicul cu emisii zero

0

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat între 18 şi 32 de tone sau având patru axe

Clasa 1 de emisii de CO2

Euro 0

7,9

Euro I

6,9

Euro II

Euro III

Euro IV

6,7

Euro V

Euro VI

Clasa 2 de emisii de CO2

6,4

Clasa 3 de emisii de CO2

6,0

Vehicul cu emisii scăzute

3,4

Vehicul cu emisii zero

0

Vehicul greu de marfă având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 32 de tone sau având cinci sau mai multe axe

Clasa 1 de emisii de CO2

Euro 0

9,1

Euro I

8,1

Euro II

Euro III

Euro IV

8,0

Euro V

Euro VI

Clasa 2 de emisii de CO2

7,6

Clasa 3 de emisii de CO2

7,2

Vehicul cu emisii scăzute

4,0

Vehicul cu emisii zero

0

ANEXA V:CERINŢE MINIME PENTRU PERCEPEREA UNEI TAXE DE CONGESTIONARE
Prezenta anexă stabileşte cerinţele minime pentru perceperea unei taxe de congestionare.
1.Părţile din reţea care fac obiectul unei taxe de congestionare, vehiculele şi intervalele de timp vizate
Statele membre precizează cu exactitate:
(a)partea sau părţile reţelei lor compuse din sectoarele care le aparţin din cadrul reţelei rutiere transeuropene şi din autostrăzile lor, menţionate la articolul 7 alineatul (1), care urmează să facă obiectul unei taxe de congestionare în conformitate cu articolul 7da alineatele (1) şi (3);
(b)clasificarea sectoarelor din reţea care fac obiectul taxei de congestionare ca «metropolitane» şi «nemetropolitane». Statele membre utilizează criteriile stabilite în tabelul 1 pentru a determina clasificarea fiecărui tronson de drum;
Tabelul 1 - Criteriile de clasificare a drumurilor din reţeaua menţionată la litera (a) ca «metropolitane» şi «nemetropolitane»

Categoria de drum

Criteriu de clasificare

«metropolitan»

Sectoare ale reţelei care sunt situate în interiorul aglomerărilor urbane cu o populaţie de 250 000 de locuitori sau mai mult

«nemetropolitan»

Sectoare ale reţelei care nu sunt clasificate ca «metropolitane»

(c)intervalele de timp în care se aplică taxa, pentru fiecare tronson în parte. În cazul în care de-a lungul întregului interval de taxare se aplică niveluri diferite ale taxei, statele membre precizează în mod clar care este începutul şi sfârşitul fiecărui interval în decursul căruia se aplică o anumită taxă.
Statele membre utilizează coeficienţii de echivalenţă prevăzuţi în tabelul 2 pentru a stabili proporţia dintre nivelurile taxelor pentru diferite categorii de vehicule:
Tabelul 2 - Coeficienţi de echivalenţă pentru stabilirea proporţiei dintre nivelurile taxelor de congestionare pentru diferite categorii de vehicule

Categoria de vehicul

Coeficient de echivalenţă

Vehicule uşoare

1

Vehicule grele de marfă rigide

1,9

Autocare şi autobuze

2,5

Vehicule grele de marfă articulate

2,9

2.Valoarea taxei
Pentru fiecare categorie de vehicul, tronson de drum şi interval de timp, statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă determină o sumă specifică unică, stabilită în conformitate cu dispoziţiile secţiunii 1 din prezenta anexă, ţinând seama de valoarea de referinţă corespunzătoare care figurează în tabelul din anexa VI. Structura de taxare rezultată este transparentă, făcută publică şi pusă la dispoziţia tuturor utilizatorilor în condiţii de egalitate.
Înainte de a pune în aplicare o taxă de congestionare, statul membru publică, în timp util, toate elementele următoare:
(a)toţi parametrii, toate datele şi alte informaţii necesare pentru a înţelege modul în care sunt stabilite clasificarea drumurilor şi a vehiculelor, precum şi determinarea intervalelor de aplicare a taxei;
(b)descrierea completă a taxelor de congestionare care se aplică fiecărei categorii de vehicule pe fiecare tronson de drum şi pentru fiecare interval de timp.
Statele membre pun la dispoziţia Comisiei toate informaţiile care trebuie publicate în temeiul literelor (a) şi (b).
Taxa este stabilită numai după ce s-au luat în considerare riscul de deviere a traficului şi orice efecte negative asupra siguranţei rutiere, a mediului şi a congestionării, precum şi soluţiile de atenuare a acestor riscuri.
În cazul în care un stat membru intenţionează să aplice taxe de congestionare mai mari decât valorile de referinţă prevăzute în anexa VI, acesta notifică Comisiei următoarele:
(i)situarea drumurilor care fac obiectul unor taxe de congestionare;
(ii)clasificarea drumurilor ca «metropolitane» şi «nemetropolitane», astfel cum se specifică în secţiunea 1 litera (b);
(iii)intervalele de timp în care se aplică taxa, astfel cum se specifică în secţiunea 1 litera (c);
(iv)orice scutire parţială sau totală aplicată microbuzelor, autobuzelor şi autocarelor.
3.Monitorizare
Statul membru sau, dacă este cazul, o autoritate independentă monitorizează eficacitatea sistemului de taxare în ceea ce priveşte reducerea congestionării traficului. Statul membru sau autoritatea independentă în cauză adaptează o dată la trei ani, dacă este cazul, structura de taxare, intervalul (intervalele) de taxare şi valoarea specifică a taxei stabilită pentru fiecare categorie de vehicule, tip de drum şi interval de timp dat(ă), în funcţie de evoluţia cererii şi a ofertei în materie de transport.
ANEXA VI:VALORILE DE REFERINŢĂ ALE TAXEI DE CONGESTIONARE
Prezenta anexă stabileşte valorile de referinţă ale taxei de congestionare.
Valorile de referinţă prevăzute în tabelul de mai jos se aplică vehiculelor uşoare. Taxa de congestionare pentru alte categorii de vehicule se stabileşte prin înmulţirea taxei aplicate vehiculelor uşoare cu coeficienţii de echivalenţă prevăzuţi în tabelul din anexa V.
Tabel - Valorile de referinţă ale taxei de congestionare pentru vehiculele uşoare

cenţi/vehicul-kilometru

Metropolitan

Nemetropolitan

Autostrăzi

25,9

23,7

Drumuri principale

61,0

41,5

ANEXA VII:PERFORMANŢA PRIVIND EMISIILE
Prezenta anexă specifică performanţa privind emisiile de poluanţi în funcţie de care se diferenţiază taxele de trecere şi taxele de utilizare, în conformitate cu articolul 7gb alineatul (1) litera (b).
Tabel Criteriile de performanţă privind emisiile de poluanţi pentru vehiculele uşoare

Taxa de trecere şi taxa de utilizare

cu 5-15 % mai mică decât tariful cel mai mare

cu 15-25 % mai mică decât tariful cel mai mare

cu 25-35 % mai mică decât tariful cel mai mare

cu până la 75 % mai mică decât tariful cel mai mare

Performanţa privind emisiile

Euro-6d-temp-x #

Euro-6d-x #

Valorile maxime declarate în condiţii reale de conducere (RDE) ale emisiilor de poluanţi < 80 % din limitele de emisie aplicabile ##

Vehicule cu emisii zero

# unde x poate fi un câmp gol sau poate fi înlocuit cu unul dintre următoarele elemente (EVAP, EVAP-ISC, ISC sau ISC-FCM).

## atât pentru NOx, cât şi pentru PN (numărul de particule), astfel cum sunt raportate în apendicele la anexa VIII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683 al Comisiei (*).

(*)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683 al Comisiei din 15 aprilie 2020 pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele administrative pentru omologarea şi supravegherea pieţei autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi ale sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective (JO L 163, 26.5.2020, p. 1).''