Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Dată act: 11-mar-2014
Emitent: Comisia Europeana
COMISIA EUROPEANĂ
Având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (1), în special articolul 4 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 35 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) şi (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatul (9), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3) şi articolul 67 alineatele (1) şi (2),
(1)JO L 347, 20.12.2013, p. 608.
întrucât:
(1)Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a abrogat şi a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (2). Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 instituie un nou cadru juridic constând într-un nou sistem de sprijin direct, inclusiv o plată de bază pentru fermieri şi alte scheme de sprijin. Regulamentul menţionat conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate şi acte de punere în aplicare. Pentru a se asigura funcţionarea fără probleme a schemelor din noul cadru juridic, anumite norme trebuie adoptate prin intermediul unor astfel de acte. În scopul reducerii sarcinii administrative, aceste norme ar trebui să fie simple şi uşor de controlat. Respectivele acte ar trebui să înlocuiască normele prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1120/2009 (3) şi (CE) nr. 1121/2009 (4) ale Comisiei.
(2)Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).
(3)Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (JO L 316, 2.12.2009, p. 1).
(4)Regulamentul (CE) nr. 1121/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte schemele de ajutor pentru fermieri prevăzute în titlurile IV şi V din regulamentul respectiv (JO L 316, 2.12.2009, p. 27).
(2)Este necesar să se completeze cadrul respectiv, prin prezentul regulament, în ceea ce priveşte anumite dispoziţii generale, schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafaţă, plata pentru fermierii care utilizează practici agricole benefice pentru climă şi mediu, plata pentru tinerii fermieri care îşi încep activitatea agricolă, sprijinul cuplat facultativ, plata specifică pentru cultura de bumbac şi în ceea ce priveşte notificările necesare în legătură cu fiecare schemă de sprijin.
(3)În scopul asigurării aplicării corecte a ajustărilor plăţilor directe în ceea ce priveşte disciplina financiară, este necesar să se stabilească normele generale privind secvenţa de calculare a unor astfel de reduceri în raport cu reducerile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (5).
(5)Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
(4)În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (1), este oportun să se clarifice faptul că, atunci când adoptă măsuri de implementare a dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să îşi exercite puterea de decizie respectând anumite principii, inclusiv, în special, principiul nediscriminării.
(1)A se vedea hotărârea Curţii din 25 noiembrie 1986 în cauzele conexate 201/85 şi 202/85, Klensch, Rec., 1986, p. 3477, punctul 10.
(5)Sprijinul, altul decât sprijinul cuplat, ar trebui să îndeplinească cerinţele pentru a fi considerat sprijin decuplat pentru venit în sensul "cutiei verzi" din cadrul Acordului privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din runda Uruguay (2), iar sprijinul cuplat ar trebui să îndeplinească cerinţele pentru a fi considerat încadrat în "cutia albastră" din acordul menţionat.
(2)JO L 336, 23.12.1994, p. 22.
(6)În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, o "activitate agricolă" nu implică în mod necesar producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole. În schimb, fermierii pot să menţină o suprafaţă agricolă într-o stare care o face adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare fără acţiuni pregătitoare care depăşesc metodele şi utilajele agricole uzuale sau, pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, pot să desfăşoare o anumită activitate minimă. Deoarece aceste ultime două activităţi necesită o anumită acţiune din partea fermierului, este necesar să se stabilească un cadru la nivelul Uniunii în care statele membre trebuie să stabilească criterii suplimentare pentru activităţile respective.
(7)Din motive legate de mediu, definiţia "păşuni permanente" de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 include, de asemenea, specii care nu sunt erbacee, precum arbuşti şi/sau arbori care se pot utiliza pentru păşunat, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere erbacee să rămână predominante pe terenul în cauză. Prin urmare, este necesar să se stabilească un criteriu pentru a se determina în ce cazuri rămân predominante iarba şi alte plante furajere erbacee.
(8)Definiţia "păşunilor permanente" permite statelor membre să considere păşuni permanente şi terenurile care pot fi utilizate pentru păscut şi care fac parte din practicile ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee. În acest scop, este necesar să se stabilească criteriile pe baza cărora pot fi determinate aceste practici ancorate în obiceiurile locului.
(9)În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot considera păşuni permanente terenurile bune pentru păşunat şi care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee. Păşunile permanente respective pot face obiectul unui coeficient de reducere în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Pentru a se asigura aplicarea proporţionată a dispoziţiei menţionate, este necesar să se prevadă posibilitatea unei distincţii între diferitele categorii de suprafeţe, pentru a se aplica coeficienţi de reducere diferiţi acestor categorii.
(10)Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede că nu se acordă plăţi directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice ale căror suprafeţe agricole sunt în principal suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare şi care nu desfăşoară pe suprafeţele în cauză activitatea minimă definită de statele membre. În acest scop, este necesar să se determine în ce situaţii aceste suprafeţe trebuie considerate partea principală a terenurilor agricole ale unui fermier şi să se clarifice domeniul de aplicare al dispoziţiei respective.
(11)În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, entităţile care intră în domeniul de aplicare al aşa-numitei "liste negative" trebuie considerate fermieri activi dacă pot dovedi că îndeplinesc unul dintre criteriile enumerate în dispoziţia respectivă. Unul dintre aceste criterii constă în demonstrarea faptului că suma anuală a plăţilor directe reprezintă cel puţin 5 % din veniturile totale obţinute din activităţi neagricole. Prin urmare, este necesar să se prevadă dispoziţii pentru a se stabili dacă veniturile provin din activităţi agricole sau neagricole.
(12)În plus, este necesar să se stabilească norme cu privire la modul în care trebuie stabilit cuantumul anual al plăţilor directe în sensul articolului 9 alineatul (2) şi, după caz, în sensul articolului 9 alineatul (3), precum şi în sensul articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, care exceptează anumiţi fermieri de la aplicarea articolului 9 alineatul (2) şi alineatul (3) din regulamentul respectiv. Pentru a se asigura tratamentul egal al fermierilor din Bulgaria, Croaţia şi România, unde plăţile directe fac obiectul introducerii progresive, în statele membre respective cuantumul anual al plăţilor directe ar trebui să se bazeze pe cuantumurile finale care urmează a fi acordate la sfârşitul procesului de introducere progresivă.
(13)În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) şi, după caz, cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fermierii pot fi excluşi de la acordarea sprijinului dacă activităţile lor agricole sunt nesemnificative sau dacă principalul lor obiect de activitate nu constă în desfăşurarea unei activităţi agricole. Este necesar să se stabilească anumite criterii în acest sens, acordându-se totodată statelor membre posibilitatea de a stabili criterii alternative prin care să vizeze activităţile agricole care sunt doar marginale.
(14)Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede mai multe posibilităţi de alocare a drepturilor la plată către fermieri. Din motive de securitate juridică, ar trebui să se prevadă că, în cazul unei moşteniri, al unei moşteniri anticipate sau al unei moşteniri anticipate revocabile, al unor fuziuni sau scindări ale exploataţiei, numărul şi valoarea drepturilor la plată care urmează a fi primite se stabileşte pe baza aceloraşi condiţii care s-ar fi aplicat fermierului care gestiona iniţial exploataţia. În plus, este necesar să se prevadă norme privind modul în care se stabileşte numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocate în cazul exploataţiilor rezultate în urma unei scindări dacă acestea se află în state membre care aplică articolul 24 alineatul (4) sau (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Din motive legate de aşteptările legitime ale fermierilor, modificarea statutului juridic al unui fermier nu ar trebui să aibă un impact asupra numărului sau asupra valorii drepturilor la plată pe care le-ar putea primi fermierul în cazul în care continuă să deţină controlul asupra exploataţiei din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor şi al riscurilor financiare.
(15)Din motive de securitate juridică şi pentru a se asigura gestionarea adecvată a drepturilor la plată, este necesar să se clarifice faptul că doar acele hectare eligibile care sunt determinate în temeiul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei (1) ar trebui luate în considerare pentru alocarea şi activarea drepturilor la plată.
(1)Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii (a se vedea pagina 48 din prezentul Jurnal Oficial).
(16)În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (2), drepturile la plată ar trebui alocate persoanei care deţine puterea de luare a deciziilor, se bucură de beneficii şi îşi asumă riscurile financiare în ceea ce priveşte activitatea agricolă pe terenul pentru care se solicită alocarea. Este important să se precizeze că acest principiu se aplică mai ales în cazul în care un hectar eligibil face obiectul unor cereri de alocare a unor drepturi la plată depuse de mai mulţi fermieri.
(2)A se vedea hotărârea Curţii din 14 octombrie 2010, Landkreis Bad Durkheim, C-61/09, Rep., 2010, p. I-09763, punctul 50 şi următoarele.
(17)Articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să aplice un coeficient de reducere anumitor hectare eligibile cu păşuni permanente aflate în zone cu condiţii climatice dificile, în special din cauza altitudinii sau a altor constrângeri naturale. Pentru a se asigura aplicarea proporţionată a dispoziţiei respective, este adecvat să se instituie un cadru pentru aplicarea unui astfel de coeficient de reducere, în special în ceea ce priveşte limitele unei astfel de reduceri.
(18)Articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabileşte principiul de bază conform căruia doar fermierii activi pot primi plăţi directe. Mai mult, articolul 24 alineatul (9) din regulamentul menţionat permite statelor membre să stabilească o dimensiune minimă pe exploataţie pentru alocarea drepturilor la plată. Este oportun să se ţină seama de aceste dispoziţii şi în contextul stabilirii valorii drepturilor la plată.
(19)Când sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 este luat în calcul în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru stabilirea valorii unitare iniţiale a drepturilor la plată, ar trebui clarificat faptul că statele membre pot decide să nu ţină cont de toate măsurile enumerate în dispoziţia menţionată. Pentru a se evita orice penalizare nejustificată a fermierilor, cuantumurile de referinţă relevante pentru stabilirea valorii drepturilor la plată nu ar trebui să includă nicio reducere sau excludere stabilită în temeiul titlului II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Este oportun să se specifice cum trebuie luat în calcul sprijinul respectiv şi să se stabilească criteriile suplimentare necesare pentru respectarea caracterului decuplat al anumitor scheme care ar putea fi luate în considerare.
(20)Mai mult, în scopul stabilirii valorii unitare iniţiale a drepturilor la plată, este necesar să se clarifice faptul că, la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, drepturile la plată deţinute de un fermier includ şi drepturile la plată care sunt transferate prin arendă unui alt fermier la data depunerii cererii pentru 2014 a arendatorului.
(21)Pentru a se permite previzibilitatea sprijinului pentru venit acordat fermierilor, este oportun să se fixeze un termen-limită până la care statele membre trebuie să stabilească şi să comunice fermierilor valoarea şi numărul definitive ale drepturilor la plată în privinţa cărora fermierii au fost informaţi pe baza unor date provizorii.
(22)În sensul articolului 26 sau al articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă un fermier a fost afectat de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale în anul de referinţă menţionat la articolele respective, este adecvat ca valoarea drepturilor la plată să fie stabilită pe baza ultimului an care nu a fost afectat de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale. Totuşi, în scopul reducerii sarcinii administrative, ar trebui să se permită statelor membre să stabilească un anumit prag în ceea ce priveşte impactul unui caz de forţă majoră sau al unor circumstanţe excepţionale asupra sprijinului direct primit în anul de referinţă.
(23)În ceea ce priveşte vânzarea sau arendarea unei exploataţii sau a unei părţi a acesteia care a avut loc în perioada anterioară datei depunerii unei cereri pentru alocarea de drepturi în primul an de aplicare a schemei, ar trebui să se prevadă că statele membre pot decide că fermierii pot transfera prin contract drepturile la plată care urmează a fi alocate, împreună cu exploataţia sau cu o parte a acesteia. În temeiul unei astfel de clauze contractuale private, drepturile la plată ar trebui alocate vânzătorului sau, respectiv, arendatorului şi transferate direct cumpărătorului sau, respectiv, arendaşului, care va beneficia, dacă este cazul, de utilizarea plăţilor primite de vânzător sau, respectiv, de arendator pentru 2014 sau a valorii drepturilor deţinute în 2014 de vânzător sau de arendator, astfel cum se menţionează la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca referinţă pentru stabilirea valorii unitare iniţiale a drepturilor la plată. În plus, ar trebui să se precizeze că articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică unor astfel de transferuri.
(24)În ceea ce priveşte calcularea valorii unitare a drepturilor la plată, ar trebui să se stabilească norme clare privind rotunjirea cifrelor, precum şi privind posibilitatea de a diviza drepturile la plată existente în cazul în care mărimea parcelei declarate sau transferate împreună cu dreptul nu constituie decât o fracţiune de hectar, precum şi posibilitatea fuzionării drepturilor şi a fracţiunilor.
(25)Din motive de securitate juridică, este oportun să se fixeze un termen-limită până la care trebuie instituite regiunile menţionate la articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(26)Ar trebui stabilite dispoziţii specifice pentru gestionarea rezervelor naţionale sau regionale.
(27)Este necesar să se stabilească criterii şi procentaje maxime pentru aplicarea articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pentru a se preveni ca orice reducere în temeiul dispoziţiei menţionate să genereze o interdicţie sau un obstacol substanţial în calea transferului drepturilor la plată.
(28)Din motive de securitate juridică, este adecvat să se clarifice modul de stabilire a cuantumului care poate fi restituit în rezerva naţională sau regională în temeiul articolului 28 sau al articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 atunci când se stabilesc drepturile la plată în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
(29)Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede cazuri obligatorii şi opţionale de alocare a drepturilor la plată din rezerva naţională sau regională. Este oportun să se prevadă norme pentru calcularea numărului şi valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate în acest mod şi să se prevadă că priorităţile stabilite la articolul 30 alineatul (6) din regulamentul menţionat nu sunt subminate de deciziile pe care le pot lua statele membre în temeiul articolului 30 alineatele (7) şi (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. De asemenea, aplicarea articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui să fie coerentă cu articolul 24 alineatele (6) şi (7) din regulamentul menţionat şi cu normele referitoare la dificultăţi prevăzute de prezentul regulament. Pentru a se asigura caracterul decuplat al schemei de plată de bază, calculul numărului şi valorii drepturilor la plată în cadrul rezervei naţionale sau regionale nu ar trebui să se bazeze pe criterii specifice sectorului după data fixată de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (1) pentru anul de cerere 2013.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO L 316, 2.12.2009, p. 65).
(30)Din motive de securitate juridică şi pentru a se asigura tratamentul egal al fermierilor care îşi încep activitatea agricolă, este oportun să se clarifice noţiunea de "fermieri care îşi încep activitatea agricolă", menţionată la articolul 30 alineatul (11) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(31)Atunci când statele membre alocă drepturi la plată în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, valoarea drepturilor respective ar trebui calculată în conformitate cu articolul 25 sau 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(32)Articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 oferă statelor membre mai multe posibilităţi de limitare a numărului drepturilor la plată de alocat fermierilor. Astfel, anumiţi fermieri pot avea o proporţie ridicată de hectare eligibile neacoperite de drepturile la plată, ceea ce ar putea duce la cazuri de dificultate, deoarece anumite scheme de sprijin auxiliare schemei de plată de bază, în special plata pentru practicile agricole benefice pentru climă şi mediu, sunt bazate pe hectarele eligibile declarate în scopul activării drepturilor la plată. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că statele membre au posibilitatea de a aloca drepturi la plată din rezerva naţională sau regională atunci când un fermier este afectat în mod semnificativ de limitările prevăzute la articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Deoarece anumite suprafeţe nu fac obiectul obligaţiilor de ecologizare sau implică doar costuri limitate pentru îndeplinirea obligaţiilor de ecologizare, ar trebui, de asemenea, să se permită statelor membre să decidă să nu includă suprafeţele respective atunci când determină cazurile de dificultăţi.
(33)În temeiul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, drepturile la plată deţinute de un fermier (conferite de proprietate sau de arendă) în plus faţă de hectarele eligibile aflate la dispoziţia sa expiră. Din motive de securitate juridică, este oportun să se clarifice ordinea de prioritate în ceea ce priveşte expirarea respectivelor drepturi la plată şi să se definească norme suplimentare de punere în aplicare. Mai mult, este oportun să se dea statelor membre posibilitatea de a ţine seama de această dispoziţie şi în contextul stabilirii valorii drepturilor la plată.
(34)Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede că, în anumite state membre, plata de bază poate fi implementată sub forma schemei de plată unică pe suprafaţă până cel târziu în anul 2020. Având în vedere faptul că plata unică pe suprafaţă per hectar este calculată în fiecare an şi că eligibilitatea pentru plata de bază este o precondiţie pentru accesarea majorităţii celorlalte scheme de plăţi directe, fiind astfel legată intrinsec de acestea, este necesar să se clarifice că doar acele hectare eligibile care sunt determinate în temeiul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 trebuie luate în calcul în scopul schemelor relevante.
(35)Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă şi care aplică schema de plată de bază cel târziu de la 1 ianuarie 2018 pot diferenţia plata unică pe suprafaţă per hectar ţinând cont de anumite plăţi acordate pentru anul calendaristic 2014. În scopul acestei diferenţieri, este oportun să se specifice cum ar trebui luate în considerare plăţile respective şi să se stabilească criteriile suplimentare necesare pentru respectarea caracterului decuplat al anumitor scheme. Mai mult, dacă un fermier a fost afectat de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale care au afectat anul calendaristic 2014, este oportun să se stabilească diferenţierea pe baza ultimului an care nu a fost afectat de un caz de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale. Totuşi, în scopul reducerii sarcinii administrative, ar trebui să se permită statelor membre să stabilească un anumit prag în ceea ce priveşte impactul unui caz de forţă majoră sau al unor circumstanţe excepţionale asupra sprijinului direct primit în anul de referinţă. În plus, din motive de securitate juridică, ar trebui stabilite norme pentru cazul unei moşteniri sau al unei moşteniri anticipate.
(36)Titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabileşte condiţiile pentru acordarea plăţii pentru practicile agricole benefice pentru climă şi pentru mediu (plată de "ecologizare"). Cerinţele legate de plata de ecologizare stipulate în actul de bază sunt generalizate (aplicabile urmând acelaşi tipar pentru toţi beneficiarii) şi prevăd acţiuni necontractuale, garantând, per ansamblu, că agricultura UE este bazată pe practici care depăşesc cerinţele referitoare la ecocondiţionalitate. Aceste principii stabilite în actul de bază trebuie luate în considerare atunci când se specifică normele detaliate referitoare la practicile de ecologizare.
(37)Pentru a avea un nivel de asigurare corespunzător în ceea ce priveşte obligaţiile stabilite de articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte practicile echivalente vizate de schemele de certificare naţionale sau regionale, trebuie să se stabilească criterii referitoare la desemnarea unor autorităţi de certificare publice sau private.
(38)În scopul respectării principiului excluderii dublei finanţări, este necesar să se prevadă norme pentru calcularea plăţilor pentru unele angajamente specifice care vizează practicile menţionate în secţiunea I punctele 3 şi 4 şi în secţiunea III punctul 7 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Întrucât respectivele angajamente privesc practici echivalente care permit fermierilor să îşi asume astfel de angajamente în scopul de a îndeplini una sau mai multe obligaţii pentru a primi plata "de ecologizare" menţionată în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, plăţile pentru angajamentele respective trebuie reduse, faţă de plata normală prevăzută la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), cu o sumă ce trebuie calculată pe baza nivelului plăţii de ecologizare din statul membru sau din regiunea vizată ori, în cazuri specifice, pe baza plăţii individuale de ecologizare a fermierului.
(1)Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).
(39)Articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabileşte obligaţii în ceea ce priveşte numărul culturilor şi proporţiile relative ale culturilor pe terenurile agricole. Este necesar să se stabilească norme privind calcularea exactă a proporţiilor diverselor culturi.
(40)Ar trebui stabilite norme privind perioada de care se va ţine seama pentru calcularea proporţiilor relative ale culturilor, ţinând cont de calendarul practic al activităţilor de cultivare şi de necesitatea de a permite o administrare simplă.
(41)În scopul clarităţii pentru fermieri şi pentru statele membre şi pentru a contribui la protejarea elementelor de peisaj aflate pe terenurile arabile, este necesar să se lămurească situaţia în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată de elementele de peisaj.
(42)În scopul calculării proporţiilor diverselor culturi este, de asemenea, necesar să se stabilească norme suplimentare pentru cazurile specifice de culturi mixte în rânduri separate, de subînsămânţare şi de utilizare a amestecurilor de seminţe.
(43)Articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabileşte obligaţiile care vizează menţinerea suprafeţelor cu păşuni permanente care contribuie cel mai mult la protecţia mediului şi în special la sechestrarea carbonului, la păstrarea biodiversităţii şi la protejarea solului. Aceste păşuni, care constituie zone de mare interes ecologic, se află atât în interiorul reţelei Natura 2000, cât şi în exteriorul acesteia. În cazul celor care se află în afară, este necesar, pentru a se asigura protecţia lor efectivă, să se stabilească un cadru pentru desemnarea lor de către statele membre, un cadru care să permită statelor membre să ţină seama de condiţiile existente la nivel naţional şi care să dezvolte sinergia cu politicile de mediu existente.
(44)Pentru a se asigura protejarea de-a lungul anilor a acestor suprafeţe cu păşuni permanente, ar trebui stabilite norme privind reconversia acestor suprafeţe în cazul în care fermierul încalcă normele privind protecţia strictă.
(45)Articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede protejarea proporţiei păşunilor permanente în raport cu suprafaţa agricolă totală. Pentru îndeplinirea acestui scop, statele membre ar trebui să monitorizeze evoluţia proporţiei păşunilor permanente. Ar trebui să se permită statelor membre să instituie un sistem de autorizare prealabilă. În cazul unei scăderi cu mai mult de 5 %, ar trebui impuse reconversii individuale şi interzicerea unor conversii suplimentare. În scopul clarităţii şi al unei implementări proporţionate, ar trebui stabilite norme privind fermierii şi suprafeţele care urmează să facă obiectul autorizărilor şi reconversiilor.
(46)Pentru ca procedura de autorizare pentru conversia păşunilor permanente să fie utilizată în mod eficace, statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea de a selecta suprafeţe prioritare sau grupuri de fermieri pentru acordarea autorizaţiei pe baza unor criterii obiective.
(47)Ar trebui prevăzute norme privind metoda de stabilire a proporţiei dintre păşunile permanente şi terenurile agricole, pentru a se evita situaţiile în care suprafeţele cu păşuni permanente sunt numărate de două ori din cauza practicii de a include păşunile într-o rotaţie îndelungată şi pentru a evita ca conversiile realizate de către micii fermieri şi fermierii ecologici, care sunt scutiţi de obligaţiile de reconversie, să aibă un impact direct asupra obligaţiilor de reconversie ale altor fermieri. Ar trebui să se permită statelor membre să îşi adapteze proporţia de referinţă în cazuri justificate.
(48)Articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 enumeră elementele şi zonele care pot fi considerate zone de interes ecologic de către statele membre. Trebuie stabilite criterii suplimentare pentru calificarea elementelor şi a zonelor respective ca zone de interes ecologic. În scopul îndeplinirii obiectivului referitor la biodiversitate, respectivele criterii trebuie să asigure garantarea şi ameliorarea biodiversităţii în cadrul fermelor. Criteriile menţionate trebuie să ţină seama totodată de eforturile deja depuse de fermieri.
(49)Pe terenurile lăsate în pârloagă, cerinţa de a nu exista niciun fel de producţie, care va duce la limitarea aplicării de pesticide sau de îngrăşăminte, nu trebuie să excludă acţiuni voluntare precum semănatul de amestecuri de flori sălbatice în vederea îmbunătăţirii avantajelor pentru biodiversitate. Trebuie clarificat că terenurile lăsate în pârloagă timp de peste cinci ani în scopul îndeplinirii cerinţei privind zonele de interes ecologic trebuie să rămână terenuri arabile şi nu intră în sfera definiţiei păşunilor permanente.
(50)În privinţa teraselor, dată fiind varietatea modului lor de construcţie în ansamblul Uniunii, statele membre trebuie să fie cele care definesc condiţii detaliate pe baza specificităţilor naţionale sau regionale, ţinând cont de valoarea lor pentru biodiversitate.
(51)Din motive de claritate, ar trebui enumerate elementele de peisaj care sunt considerate zone de interes ecologic şi ar trebui clarificată legătura cu elementele deja protejate în statele membre în cadrul ecocondiţionalităţii. În cazul unor elemente, ar trebui stabilită o dimensiune minimă sau maximă în scopul de a ajuta la identificarea lor şi la garantarea faptului că zona este predominant agricolă.
(52)Zonele tampon, care trebuie să se situeze la marginea câmpurilor arabile de-a lungul cursurilor de apă ori pe câmpuri aflate mai sus pe o pantă, sunt benefice pentru reducerea scurgerii poluanţilor în apele de suprafaţă. În interesul avantajelor pentru biodiversitate, ar trebui să se prevadă că toate acele suprafeţe considerate zone de interes ecologic nu pot fi utilizate pentru producţie, fapt prin care se va evita totodată folosirea pesticidelor şi se va limita aplicarea îngrăşămintelor. Pentru a spori avantajele pentru biodiversitate, nu ar trebui excluse acţiunile voluntare precum semănarea unor amestecuri de flori sălbatice. Statele membre ar trebui să poată decide dacă sunt permise păşunatul şi tăierea ierbii pentru nutreţ în zonele tampon.
(53)În ceea ce priveşte hectarele de teren agroforestier, ar trebui să se precizeze că suprafeţele care trebuie luate în considerare sunt suprafeţele de teren arabil situate într-o zonă din cadrul unui sistem agroforestier care încă îndeplineşte condiţiile în baza cărora primeşte sau a primit sprijin pentru dezvoltare rurală. Statele membre care selectează zonele respective pentru îndeplinirea obligaţiei referitoare la zonele de interes ecologic ar trebui să ia în considerare obiectivul referitor la biodiversitate atunci când stabilesc condiţiile suplimentare pentru primirea sprijinului pentru instituirea sistemelor agroforestiere în programele lor de dezvoltare rurală.
(54)În privinţa benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, ar trebui ca statele membre să poată decide dacă să stabilească o cerinţă de necultivare prin care se va evita utilizarea de factori de producţie pe o bandă stabilită adiacentă pădurii în scopul creării unei tranziţii cu rol de tampon către pădurea învecinată. O astfel de cerinţă va conferi o valoare mai mare de zonă de interes ecologic care ar trebui să se reflecte într-o valoare diferenţiată a factorului de ponderare pentru acest tip de zonă.
(55)Utilizarea limitată a factorilor de producţie necesari pentru cultivarea de specii forestiere cu ciclu de producţie scurt are ca rezultat avantaje indirecte pentru biodiversitate. În acest scop, statele membre ar trebui să stabilească condiţiile care se aplică acestui tip de zonă de interes ecologic, specificând lista speciilor arboricole care pot fi folosite şi normele referitoare la utilizarea factorilor de producţie.
(56)Pentru a permite o punere în aplicare adaptată la condiţiile naţionale şi pentru o utilizare optimă a capacităţii culturilor secundare şi a stratului vegetal de a absorbi în mod eficace azotul rezidual şi în vederea evitării solului sterp şi a poluării difuze a apelor subterane, statele membre ar trebui să stabilească datele de însămânţare a acestor straturi. Culturile secundare sau straturile vegetale ar trebui create prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânţarea ierbii pentru optimizarea rezultatului agronomic şi de mediu în termeni de biodiversitate. Statele membre pot stabili în domeniul de aplicare al GAEC 4, astfel cum este menţionat în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, datele după care este permisă distrugerea mecanică a culturilor secundare şi a straturilor vegetale.
(57)În ceea ce priveşte zonele conţinând culturi fixatoare de azot, statele membre ar trebui să stabilească norme prin care se va evita ca prin cultivarea plantelor fixatoare de azot în zone de interes ecologic să se ajungă la o percolare mai mare a azotului şi la o calitate deteriorată a apei, ceea ce nu ar fi compatibil cu obiectivele Directivei 91/676/CEE a Consiliului (1) şi ale Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) şi ar compromite obiectivul referitor la biodiversitate. De asemenea, statele membre ar trebui să stabilească o listă a culturilor fixatoare de azot despre care se consideră că ar contribui la îmbunătăţirea biodiversităţii.
(1)Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).
(2)Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(58)Pentru a se optimiza beneficiile existenţei unor zone de interes ecologic pe terenuri arabile şi a se garanta că zonele de interes ecologic acoperă procentajul prevăzut la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui stabilit în mod clar, în scopul unei gestionări eficiente, că o parcelă sau un element de peisaj nu trebuie numărat(ă) de două ori în acelaşi an pentru îndeplinirea cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic.
(59)Articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să pună în aplicare până la 50 % din cerinţa individuală referitoare la zonele de interes ecologic la nivel regional. Pentru a se asigura că o asemenea punere în aplicare la nivel regional creează avantaje suplimentare din punctul de vedere al mediului şi al peisajului şi contribuie la implementarea strategiei privind infrastructurile ecologice (1), ar trebui să se introducă norme privitoare la elementele ce pot fi utilizate pentru crearea de zone de interes ecologic adiacente. De asemenea, ar trebui stabilite norme în ceea ce priveşte desemnarea zonelor în scopul creării de sinergii în implementarea politicilor agricole şi de mediu ale Uniunii.
(1)Infrastructurile ecologice - Valorificarea capitalului natural al Europei. COM(2013) 249 final, 6 mai 2013.
(60)În scopul deciziei pe care urmează să o ia statele membre, prin care se acordă fermierilor posibilitatea să îşi implementeze colectiv jumătate din obligaţia individuală referitoare la zonele de interes ecologic astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui introduse norme similare normelor referitoare la implementarea la nivel regional în ceea ce priveşte elementele ce pot fi folosite pentru crearea de zone de interes ecologic adiacente în scopul de a se garanta o valoare adăugată pentru mediu şi o contribuţie la îmbunătăţirea infrastructurii ecologice. Normele referitoare la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fermierii ar trebui să prevadă că este necesar ca exploataţiile acestora să fie foarte apropiate, acordând în acelaşi timp statelor membre flexibilitatea de a ţine seama de diferitele structuri administrative. Din motive de claritate juridică, ar trebui să se instituie norme privind conţinutul acordului scris care trebuie încheiat între participanţi cu scopul de a stabili drepturile şi obligaţiile fiecăruia dintre ei.
(61)În ceea ce priveşte posibilitatea ca anumite state membre să scutească fermierii din zonele intens împădurite de obligaţia referitoare la zonele de interes ecologic, ar trebui stabilite norme care să ofere claritate cu privire la metodele şi datele ce trebuie folosite la calcularea raportului dintre suprafaţa forestieră şi suprafaţa totală de teren şi a raportului dintre suprafaţa forestieră şi suprafaţa de teren agricol.
(62)Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabileşte condiţii de eligibilitate pentru plata tinerilor fermieri. Mai exact, plata face obiectul condiţiilor ca tânărul fermier să înfiinţeze pentru prima dată o exploataţie agricolă, fiind la conducerea exploataţiei respective, sau să fi înfiinţat deja respectiva exploataţie în cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri de plată şi, de asemenea, ca fermierul să nu aibă mai mult de 40 de ani în anul în care depune prima cerere de plată. În cazul persoanelor juridice, este oportun ca aceste condiţii să fie îndeplinite de toate persoanele fizice care exercită efectiv şi durabil controlul asupra persoanei juridice, astfel cum este definit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (2). În plus, este necesar să se clarifice care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite de persoana juridică şi de persoana fizică (persoanele fizice) care exercită controlul asupra persoanei juridice respective.
(2)A se vedea hotărârea Curţii de Justiţie din 25 octombrie 2012, Anssi Ketelae, C-592/11, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 56.
(63)Pentru a se evita o posibilă eludare a plăţii pentru tinerii fermieri, ar trebui să se prevadă că plata este acordată unei persoane juridice doar atât timp cât cel puţin una dintre persoanele fizice care exercită controlul asupra persoanei juridice în primul an în care se depune cererea de plată în cadrul schemei menţine controlul respectiv. În scopul stabilirii perioadei maxime de acordare a plăţii în temeiul articolului 50 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar să se stabilească norme pentru cazurile în care mai mult de o persoană fizică exercită controlul asupra persoanei juridice.
(64)Pentru a se evita discriminarea între persoanele juridice şi un grup de persoane fizice care depune o cerere în cadrul schemei pentru tinerii fermieri, grupului de persoane fizice, astfel cum este menţionat la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să i se aplice norme echivalente, dacă cererile pentru plata de bază şi în cadrul schemei pentru tinerii fermieri sunt depuse de grupul respectiv şi nu de fiecare dintre membrii acestuia.
(65)Titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede posibilitatea acordării unui sprijin cuplat facultativ pentru fermieri. Ar trebui stabilite condiţiile pentru acordarea sprijinului prevăzut în capitolul menţionat.
(66)În temeiul articolului 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul cuplat facultativ poate fi acordat numai în sectoarele sau regiunile dintr-un stat membru în care anumite tipuri de agricultură sau anumite sectoare agricole sunt afectate de anumite dificultăţi şi sunt deosebit de importante din motive economice şi/sau sociale şi/sau de mediu. Mai mult, în temeiul articolului 52 alineatele (5) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul cuplat facultativ poate fi acordat doar în măsura în care este necesar pentru a crea un stimulent pentru menţinerea nivelurilor actuale ale producţiei în regiunile sau sectoarele în cauză. Sprijinul cuplat facultativ ar trebui să ia forma unei plăţi anuale şi ar trebui acordat în limite cantitative definite şi pe baza unor suprafeţe sau producţii fixe sau a unui număr fix de animale. Pentru a se garanta că măsurile în temeiul sprijinului cuplat facultativ sunt bine orientate şi gestionate, iar statele membre au, totodată, permisiunea de a acorda sprijinul cuplat facultativ în funcţie de propriile nevoi, ar trebui să se prevadă că responsabilitatea pentru stabilirea regiunilor şi/sau a tipurilor de agricultură eligibile pentru sprijin şi pentru stabilirea limitelor cantitative şi a nivelurilor corespunzătoare ale sprijinului revine statelor membre. Pentru a se evita distorsiunile pe piaţă, plăţile nu trebuie însă să se bazeze pe fluctuaţiile preţurilor pieţei sau să fie echivalente cu un sistem de plăţi compensatorii, prin care statele membre plătesc fermierilor ajutorul naţional pentru agricultură pe baza diferenţei dintre un preţ indicativ şi preţul de pe piaţa internă.
(67)În temeiul Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Economică Europeană şi Statele Unite ale Americii privind seminţele oleaginoase în cadrul GATT (1), ar trebui stabilită o suprafaţă de bază separată pentru producătorii care beneficiază de plăţi pentru seminţele oleaginoase menţionate în anexa la respectivul memorandum de înţelegere. Având în vedere că seminţele oleaginoase sunt incluse în lista sectoarelor şi a producţiilor eligibile pentru sprijinul cuplat facultativ, este oportună introducerea în această schemă de sprijin a unei suprafeţe maxime la nivelul Uniunii pentru seminţele oleaginoase menţionate în respectivul memorandum de înţelegere, pentru a se asigura respectarea acestui angajament internaţional. În cazul depăşirii acestei suprafeţe maxime, statele membre ar trebui să ajusteze suprafaţa notificată, aplicând un coeficient de reducere calculat şi comunicat statelor membre de către Comisie.
(1)JO L 147, 18.6.1993, p. 26.
(68)În conformitate cu articolul 52 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul cuplat facultativ acordat în temeiul articolului respectiv trebuie să fie coerent cu alte măsuri de sprijin ale Uniunii sau cu alte măsuri finanţate prin ajutoare de stat. În scopul gestionării corespunzătoare a schemelor şi al evitării oricărei duble finanţări, măsurile similare nu ar trebui finanţate de două ori, atât prin sprijinul cuplat facultativ, cât şi în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii. Având în vedere că au la dispoziţie o gamă diversificată de opţiuni atunci când pun în aplicare sprijinul cuplat facultativ, statele membre ar trebui să fie responsabile cu asigurarea acestei coerenţe în cadrul instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul regulament.
(69)În temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, Comisia trebuie să aprobe decizia menţionată la articolul 53 alineatul (4) sau, după caz, la articolul 53 alineatul (6) litera (a) din respectivul regulament, dacă se demonstrează existenţa unei anumite nevoi în regiunea sau în sectorul în cauză. Pentru a se asigura aplicarea corectă a articolului respectiv, ar trebui să se ia măsuri în sensul specificării criteriilor aplicabile nevoilor respective.
(70)Titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede o plată specifică pentru cultura de bumbac. În scopul acestei plăţi, Comisia ar trebui să prevadă normele şi condiţiile pentru autorizarea terenurilor agricole şi a soiurilor. În plus, ar trebui stabilite norme referitoare la cerinţele de eligibilitate. Cerinţa ca terenul să fie însămânţat în aşa fel încât să se obţină o densitate minimă de plantare, care urmează a fi stabilită de statele membre în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi de caracteristicile regionale specifice, este un criteriu obiectiv. Stabilirea normelor specifice referitoare la practicile agronomice ar trebui să fie de competenţa statelor membre.
(71)Statele membre ar trebui să autorizeze organizaţii interprofesionale de producţie a bumbacului pe baza unor criterii obiective referitoare la dimensiunea şi organizarea internă a acestora. Dimensiunea unei organizaţii interprofesionale ar trebui stabilită ţinând seama de cerinţa ca întreprinderea de egrenat membră să poată prelua suficiente cantităţi de bumbac neegrenat.
(72)Pentru a se evita complicaţiile în gestionarea schemei de ajutoare, un producător nu poate fi membrul mai multor organizaţii interprofesionale. Din acelaşi motiv, dacă un producător care aparţine unei organizaţii interprofesionale se angajează să livreze bumbacul pe care îl produce, producătorul respectiv ar trebui să livreze bumbacul numai unei întreprinderi de egrenat care aparţine aceleiaşi organizaţii.
(73)În scopul monitorizării aplicării corecte a normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi al evaluării aplicării politicii, este necesar să se stabilească obligaţii de notificare pentru statele membre, în special în ceea ce priveşte informaţiile care trebuie notificate de acestea în legătură cu deciziile luate în conformitate cu titlurile II-V din regulamentul menţionat.
(74)Mai în detaliu, în ceea ce priveşte sprijinul cuplat facultativ, este necesar să se specifice mai în detaliu conţinutul informaţiilor care trebuie comunicate de statele membre, în scopul asigurării aplicării corecte a normelor privind sprijinul respectiv şi pentru ca notificările respective să fie eficiente, astfel încât Comisia să poată verifica respectarea de către statele membre atât a cerinţelor privind coerenţa şi lipsa cumulului de sprijin, cât şi a procentajelor maxime din plafoanele naţionale menţionate la articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi a cuantumurilor totale aferente atunci când elaborează măsurile de sprijin.
(75)Statele membre pot decide să acorde ajutoare naţionale în anumite condiţii. Pentru a se verifica faptul că ajutoarele respective sunt acordate în limitele stabilite, este oportun să se prevadă o obligaţie de a transmite Comisiei rapoarte anuale privind anumite detalii legate de ajutoarele acordate.
(76)După caz, Comisia ar trebui să fie informată în legătură cu orice decizie rezultată dintr-o revizuire a deciziilor notificate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cu prezentul regulament, pentru a da Comisiei posibilitatea de a monitoriza aplicarea corectă şi impactul unei astfel de revizuiri. Aşadar, este necesar să se stabilească norme privind obligaţiile de notificare în acest sens.
(77)Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 conţine un tabel în care se enumeră factorii de conversie şi de ponderare menţionaţi la articolul 46 alineatul (3) din regulamentul respectiv pentru diferitele tipuri de zone de interes ecologic. La momentul adoptării Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, tabelul în cauză a fost lăsat necompletat. Prin urmare, respectiva anexă trebuie adaptată. Factorii de conversie ar trebui să se bazeze pe experienţa dobândită în ceea ce priveşte specificităţile elementelor şi măsurarea lor. Factorii de ponderare ar trebui să constea în trei valori diferite, ţinând seama de diferenţele în ceea ce priveşte importanţa pentru biodiversitate. Prin urmare, anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui modificată în consecinţă. În scopul calculării suprafeţei de interes ecologic, factorii de conversie şi de ponderare ar trebui să se aplice şi elementelor vizate de practici echivalente, în măsura în care elementele în cauză coincid cu cele enumerate în anexa menţionată.
(78)Din motive de claritate şi securitate juridică, Regulamentele (CE) nr. 1120/2009 şi (CE) nr. 1121/2009 ar trebui abrogate.
(79)Prezentul regulament ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014.
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Domeniu de aplicare
Prezentul regulament prevede dispoziţii de completare a anumitor elemente neesenţiale ale Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte:
(a)dispoziţiile generale referitoare la plăţile directe;
(b)schema de plată de bază;
(c)schema de plată unică pe suprafaţă;
(d)plata pentru fermierii care utilizează practici agricole benefice pentru climă şi mediu;
(e)plata pentru tinerii fermieri care îşi încep activitatea agricolă;
(f)sprijinul cuplat facultativ;
(g)plata specifică pentru cultura de bumbac;
(h)obligaţiile de notificare ale statelor membre.
Art. 2: Principii generale
(1)Statele membre implementează prezentul regulament în conformitate cu criterii obiective şi în aşa fel încât să asigure un tratament egal al fermierilor şi să evite denaturarea pieţei şi a concurenţei, promovând totodată o gestionare sustenabilă a resurselor naturale şi măsurile climatice.
(2)Statele membre se asigură că toate condiţiile referitoare la sprijin puse în aplicare în temeiul prezentului regulament pot fi verificate şi controlate.
(3)Statele membre pun în aplicare prezentul regulament:
a)în ceea ce priveşte sprijinul, altul decât sprijinul cuplat, respectând cerinţele stabilite la punctele 1, 5 şi 6 din anexa 2 la Acordul privind agricultura; şi
b)în ceea ce priveşte sprijinul cuplat, respectând cerinţele articolului 6 alineatul (5) din Acordul privind agricultura.
Art. 3: Reduceri ca urmare a disciplinei financiare
Reducerile ca urmare a disciplinei financiare prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se aplică sumei plăţilor provenite din diversele scheme de sprijin direct enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la care are dreptul fiecare fermier după aplicarea retragerilor şi a sancţiunilor administrative legate de plăţile directe în temeiul titlului II capitolul IV din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 şi înaintea aplicării sancţiunilor administrative legate de ecocondiţionalitate în temeiul titlului IV capitolul II din regulamentul delegat menţionat.
Art. 4: Cadru pentru criteriile privind menţinerea suprafeţei agricole într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
(1)În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fermierii în vederea respectării obligaţiei de a menţine suprafaţa agricolă într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare fără acţiuni pregătitoare care depăşesc metodele şi utilajele agricole uzuale se stabilesc de către statele membre într-unul dintre următoarele moduri sau în ambele:
a)statele membre solicită desfăşurarea de către un fermier a cel puţin unei activităţi anuale. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecţie a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activităţi desfăşurate o dată la doi ani;
b)statele membre stabilesc caracteristicile care trebuie îndeplinite de o suprafaţă agricolă pentru a fi considerată menţinută într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare.
(2)Când stabilesc criteriile menţionate la alineatul (1), statele membre pot face distincţia între diferite tipuri de suprafeţe agricole.
Art. 5: Cadru pentru activităţi minime pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activitatea minimă care urmează să fie stabilită de către statele membre pentru a fi efectuată pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare este cel puţin o activitate anuală care trebuie desfăşurată de un fermier. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecţie a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activităţi desfăşurate o dată la doi ani.
Art. 6: Predominanţa ierbii şi a altor plante furajere erbacee în cazul păşunilor permanente
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că iarba şi alte plante furajere erbacee rămân predominante atunci când acoperă peste 50 % din suprafaţa eligibilă la nivelul parcelei agricole, în sensul articolului 67 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Art. 7: Practici ancorate în obiceiurile locului în cazul păşunilor permanente
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, practicile ancorate în obiceiurile locului sunt oricare dintre cele care urmează sau o combinaţie între acestea:
(a)practici pentru suprafeţele destinate păşunatului care au caracter tradiţional şi sunt utilizate în mod obişnuit în ceea ce priveşte suprafeţele în cauză;
(b)practici care sunt importante pentru conservarea habitatelor enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE (1) a Consiliului şi a biotopilor şi habitatelor vizate de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(1)Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(2)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
Art. 8: Coeficientul de reducere în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Când aplică articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 păşunilor permanente bune pentru păşunat şi care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee, statele membre pot distinge între categorii diferite de suprafeţe, pentru a aplica acestor categorii coeficienţi de reducere diferiţi.
Art. 9: Cânepă
(1)În sensul articolului 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, eligibilitatea suprafeţelor utilizate pentru producţia de cânepă este condiţionată de utilizarea de seminţe din soiurile enumerate în «Catalogul comun al soiurilor de plante agricole» la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă şi publicate în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (*). Seminţele trebuie să fie certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (**) sau în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2008/62/CE a Comisiei (***), în cazul soiurilor de conservare.
(*)Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002, p. 1).
(**)Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).
(***)Directiva 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale şi a varietăţilor agricole adaptate natural la condiţiile locale şi regionale şi ameninţate de eroziunea genetică şi pentru comercializarea seminţelor şi cartofilor de sămânţă ale acestor soiuri locale şi varietăţi (JO L 162, 21.6.2008, p. 13).
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anul calendaristic 2018 şi la anii calendaristici ulteriori.
(2)Statele membre stabilesc sistemul de determinare a conţinutului de 
9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conţinutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.
9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conţinutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.(3)Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidenţa constatărilor privind conţinutul de THC. O astfel de evidenţă cuprinde, pentru fiecare soi, cel puţin rezultatele privind conţinutul de THC al fiecărui eşantion, exprimat ca procentaj cu două zecimale, procedura utilizată, numărul testelor efectuate, momentul în care a fost prelevat eşantionul şi măsurile luate la scară naţională.
(4)Dacă media tuturor eşantioanelor dintr-un anumit soi depăşeşte conţinutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre aplică procedura B descrisă în anexa III la prezentul regulament în cazul soiului respectiv în cursul anului de cerere următor. Procedura respectivă se utilizează în cursul anilor de cerere următori, cu excepţia cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conţinut de THC mai mic decât cel prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(5)Dacă, în cel de al doilea an, media tuturor eşantioanelor dintr-un anumit soi depăşeşte conţinutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei cererea de autorizare a interzicerii comercializării soiului respectiv în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2002/53/CE. Respectiva notificare se transmite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (***) cel târziu până la data de 15 ianuarie a anului de cerere următor. Începând cu respectivul an de cerere, soiul care face obiectul solicitării respective nu este eligibil pentru plăţile directe în statul membru în cauză.
(***)Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informaţiilor şi documentelor cu privire la implementarea organizării comune a pieţelor, la sistemul de plăţi directe, la promovarea produselor agricole şi la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice şi insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).
(6)În scopul prezentului regulament, "cânepă cultivată drept cultură secundară" înseamnă cultură de cânepă semănată după data de 30 iunie a unui anumit an.
(7)Culturile de cânepă sunt menţinute, în condiţii de creştere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puţin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele necesare pentru aplicarea prezentului articol. Cânepa cultivată drept cultură secundară este menţinută, în condiţii de creştere normale, în conformitate cu practica locală, cel puţin până la sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Totuşi, statele membre pot autoriza recoltarea cânepii după începerea înfloririi, dar înainte de sfârşitul perioadei de 10 zile după încheierea înfloririi, cu condiţia ca inspectorii să indice, pentru fiecare parcelă în cauză, părţile reprezentative care trebuie să fie menţinute timp de cel puţin 10 zile după încheierea înfloririi, în vederea inspecţiei, în conformitate cu metoda prevăzută în anexa III.
Art. 10: Cazuri în care suprafeţele agricole sunt în principal suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
(1)În sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice deţine suprafeţe agricole care sunt în principal suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare dacă suprafeţele respective reprezintă mai mult de 50 % din suprafaţa agricolă totală declarată în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică unei persoane fizice sau juridice sau unui grup de persoane fizice sau juridice care efectuează, pe suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, o activitate agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 11: Venituri obţinute din activităţi neagricole
(1)În sensul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi, după caz, în sensul articolului 13 din prezentul regulament, veniturile obţinute din activităţile agricole sunt veniturile care au fost obţinute de un fermier din activitatea sa agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menţionat, în cadrul exploataţiei sale, inclusiv sprijinul din partea Uniunii din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), precum şi orice ajutor naţional acordat pentru activităţi agricole, cu excepţia plăţilor directe naţionale complementare în temeiul articolelor 18 şi 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Veniturile obţinute din prelucrarea produselor agricole în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ale exploataţiei sunt considerate venituri din activităţi agricole cu condiţia ca produsele prelucrate să rămână proprietatea fermierului şi ca o astfel de prelucrare să aibă ca rezultat un alt produs agricol în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Orice alte venituri sunt considerate venituri din activităţi neagricole.
(2)În sensul alineatului (1), "venituri" înseamnă veniturile brute, înaintea deducerii costurilor şi impozitelor aferente.
(3)Sprijinul din partea Uniunii menţionat la alineatul (1) se calculează:
a)în Bulgaria şi România, pentru anul 2015, pe baza cuantumului relevant prevăzut la punctul A din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
b)în Croaţia, pentru fiecare an menţionat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza cuantumului prevăzut la punctul A din anexa VI la respectivul regulament.
Art. 12: Cuantumul plăţilor directe menţionat la articolul 9 alineatele (2) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi la articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament
(1)Cuantumul anual al plăţilor directe ale unui fermier menţionat la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi, după caz, la articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament este cuantumul total al plăţilor directe la care avea dreptul fermierul respectiv în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile dovezi privind veniturile din activităţi neagricole. Cuantumul respectiv se calculează fără a se ţine cont de aplicarea articolului 63 şi a articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când cel mai recent an fiscal menţionat la primul paragraf este anul 2014 sau un an anterior, cuantumul anual al plăţilor directe este cuantumul total al plăţilor directe la care fermierul avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 înaintea reducerilor şi a excluderilor prevăzute la articolele 21 şi 23 din regulamentul menţionat.
(2)Dacă un fermier nu a depus o cerere de ajutor pentru plăţi directe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în cel mai recent an fiscal menţionat la alineatul (1) primul paragraf, statele membre stabilesc cuantumul total al plăţilor directe menţionat la alineatul (1) primul paragraf înmulţind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv în anul depunerii cererii de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul menţionat la alineatul (1) primul paragraf.
Plata medie naţională la hectar a sprijinului direct menţionată la primul paragraf se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul respectiv la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul respectiv în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Dacă anul menţionat la alineatul (1) primul paragraf este anul 2014 sau un an anterior, plata medie naţională la hectar a sprijinului direct menţionată la primul paragraf al prezentului alineat se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional prevăzut în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru anul respectiv la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul respectiv în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)Cuantumul plăţilor directe ale unui fermier menţionat la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 este cuantumul total al plăţilor directe la care fermierul avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 înaintea aplicării articolului 63 şi a articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru anul precedent.
Când anul menţionat la primul paragraf este anul 2014, cuantumul plăţilor directe este cuantumul total al plăţilor directe pentru anul 2014 la care fermierul avea dreptul în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 înaintea reducerilor şi a excluderilor prevăzute la articolele 21 şi 23 din regulamentul menţionat.
(4)Dacă un fermier nu a depus o cerere de ajutor pentru plăţi directe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul precedent menţionat la alineatul (3) primul paragraf, statele membre stabilesc cuantumul total al plăţilor directe menţionat la alineatul (3) primul paragraf înmulţind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv în anul depunerii cererii de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul precedent.
Plata medie naţională la hectar a sprijinului direct menţionată la primul paragraf se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul respectiv la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul respectiv în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Dacă anul precedent menţionat la alineatul (3) primul paragraf este anul 2014, statele membre stabilesc cuantumul anual al plăţilor directe ale fermierului respectiv înmulţind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv pentru anul 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul 2014.
Plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul 2014 se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional pentru anul 2014 stabilit în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul 2014 în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menţionat.
(5)Cuantumul total al plăţilor directe menţionat la alineatele (1) şi (2) se calculează:
a)în Bulgaria şi România, pentru anul 2015, pe baza cuantumului relevant prevăzut la punctul A din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
b)în Croaţia, pentru fiecare an menţionat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza cuantumului prevăzut la punctul A din anexa VI la respectivul regulament.
Art. 13: Criterii pentru demonstrarea faptului că activităţile agricole nu sunt nesemnificative şi că principalul obiect de activitate constă în desfăşurarea unei activităţi agricole
(1)În scopul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activităţile agricole nu sunt nesemnificative dacă veniturile totale obţinute din activităţi agricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi reprezintă cel puţin o treime din veniturile totale obţinute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi.
Statele membre pot decide să stabilească pragul pentru veniturile totale obţinute din activităţi agricole la un nivel inferior unei treimi, cu condiţia ca pragul respectiv să nu permită persoanelor fizice sau juridice cu activităţi agricole marginale să fie considerate fermieri activi.
Prin derogare de la primele două paragrafe, statele membre pot stabili criterii alternative pentru a permite unei entităţi să demonstreze că activităţile sale agricole nu sunt nesemnificative în temeiul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)În sensul articolului 9 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot decide că activităţile agricole constituie doar o parte nesemnificativă a ansamblului activităţilor economice ale unei persoane fizice sau juridice sau ale unui grup de persoane fizice sau juridice, aplicând următoarele metode:
a)cuantumul anual al plăţilor directe este mai mic de 5 % din veniturile totale obţinute din activităţi neagricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi;
b)cuantumul total al veniturilor obţinute din activităţi agricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi este sub un prag care urmează a fi decis de statele membre şi nu depăşeşte o treime din cuantumul total al veniturilor obţinute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili criterii alternative potrivit cărora activităţile agricole trebuie considerate nesemnificative în temeiul articolului 9 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(3)În sensul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi, dacă este cazul, în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menţionat, o activitate agricolă este considerată principalul obiect de activitate al unei persoane juridice dacă este înregistrată ca principal obiect de activitate în registrul comerţului sau în orice alt document justificativ oficial echivalent al unui stat membru. În cazul unei persoane fizice, sunt necesare dovezi echivalente.
În cazul în care nu există astfel de registre, statele membre utilizează documente justificative echivalente.
Prin derogare de la primele două paragrafe, statele membre pot institui criterii alternative în funcţie de care o activitate agricolă trebuie considerată un obiect de activitate principal al unei persoane fizice sau juridice în temeiul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) şi, după caz, în temeiul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menţionat.
SECŢIUNEA 1:Norme privind implementarea schemei de plată de bază prevăzute la secţiunile 1, 2, 3 şi 5 din titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Subsecţiunea 1:Prima alocare a drepturilor la plată
Art. 14: Cazuri de moştenire, schimbări ale statutului juridic sau ale denumirii şi fuziuni şi scindări
(1)Dacă a primit exploataţia sau o parte a acesteia prin moştenire sau prin moştenire anticipată, fermierul are dreptul de a cere, în nume propriu, numărul şi valoarea drepturilor la plată care urmează a fi alocate pentru exploataţia primită sau pentru o parte a acesteia, în aceleaşi condiţii ca fermierul care gestiona iniţial exploataţia.
În cazul moştenirilor anticipate revocabile, drepturile la plată se alocă doar moştenitorului desemnat ca atare la data menţionată la articolul 24 alineatul (1) sau la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)O schimbare de denumire nu are niciun impact asupra numărului şi valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate.
O schimbare a statutului juridic nu are niciun impact asupra numărului şi valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate dacă fermierul care deţinea controlul exploataţiei iniţiale din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor şi al riscurilor financiare gestionează, de asemenea, noua exploataţie.
(3)O fuziune sau o scindare nu are niciun impact asupra numărului total şi asupra valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate exploataţiei/exploataţiilor.
În caz de scindare, dacă un stat membru aplică articolul 24 alineatul (4) sau (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocat fiecărei exploataţii rezultate din scindare se stabileşte prin înmulţirea numărului hectarelor eligibile aflate la dispoziţia noii exploataţii în cauză cu reducerea medie a numărului de drepturi la care ar fi fost supusă exploataţia iniţială în temeiul articolului 24 alineatul (4) sau (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
În sensul prezentului alineat, se aplică următoarele definiţii:
a)"fuziune" înseamnă fuziunea a doi sau mai mulţi fermieri distincţi în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 într-un nou fermier în sensul articolului menţionat, care se află, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor şi al riscurilor financiare, sub controlul fermierilor care gestionau iniţial exploataţiile sau al unuia dintre aceştia;
b)"scindare" înseamnă scindarea unui fermier în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în:
(i)cel puţin doi noi fermieri distincţi în sensul articolului menţionat, dintre care cel puţin unul rămâne controlat, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor şi al riscurilor financiare, de către cel puţin una dintre persoanele fizice sau juridice care gestionau iniţial exploataţia; sau
(ii)fermierul iniţial şi cel puţin un nou fermier distinct în sensul articolului menţionat.
Art. 15: Stabilirea hectarelor eligibile în sensul articolului 24 alineatul (2) şi al articolului 39 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
(1)În scopul stabilirii numărului de drepturi la plată care urmează a fi alocate în temeiul articolului 24 alineatul (2) şi al articolului 39 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în cazurile în care nu au fost recunoscute nicio forţă majoră şi nicio circumstanţă excepţională, se iau în considerare doar acele hectare eligibile care sunt determinate în temeiul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.
(2)Dacă un hectar eligibil menţionat la alineatul (1) face obiectul unor cereri de alocare de drepturi la plată din partea a doi sau mai mulţi solicitanţi, criteriului pe baza căruia se ia decizia privind solicitantul căruia să i se aloce dreptul la plată este puterea de a lua decizii în privinţa activităţilor agricole desfăşurate pe hectarul respectiv şi asumarea beneficiilor şi a riscurilor financiare legate de activităţile respective.
Art. 16: Limitarea în temeiul articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
(1)Nicio reducere în temeiul articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu depăşeşte 85 % din numărul drepturilor la plată corespunzătoare hectarelor eligibile cu păşuni permanente aflate în zone cu condiţii climatice dificile.
(2)În scopul aplicării coeficientului de reducere prevăzut la alineatul (1), pe baza constrângerilor naturale menţionate la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot clasifica zonele cu condiţii climatice dificile în mai multe categorii, pentru a le aplica acestora coeficienţi de reducere diferiţi.
Art. 17: Stabilirea valorii drepturilor la plată în temeiul articolelor 26 şi 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
(1)În scopul stabilirii plăţilor directe sau a valorii drepturilor relevante aferente anului 2014 menţionate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se ţine cont doar de plăţile sau de valoarea drepturilor destinate fermierilor care au dreptul de a primi plăţi directe în conformitate cu articolul 9 şi cu articolul 24 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în anul 2015.
În scopul stabilirii plăţilor directe relevante aferente anului anterior implementării schemei de plată de bază menţionate la articolul 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se ţine cont doar de plăţile destinate fermierilor care au dreptul de a primi plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în primul an de implementare a schemei de plată de bază.
(2)În sensul articolului 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se aplică următoarele norme:
a)referirea la măsurile de sprijin specific prevăzute la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu aduce atingere posibilităţii ca statele membre să ia în calcul doar una sau câteva dintre măsurile implementate în cadrul respectivelor măsuri de sprijin specific;
b)sprijinul acordat unui fermier pentru anul calendaristic 2014 în temeiul uneia sau mai multora dintre schemele de sprijin menţionate la articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se calculează fără a se ţine cont de vreuna dintre reducerile sau excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;
c)în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, statele membre pot decide nivelul de sprijin de luat în calcul pentru una sau mai multe dintre schemele enumerate la articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, aplicate de statele membre în cauză.
Când aplică prezentul alineat, statele membre nu periclitează caracterul decuplat al sprijinului acordat în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (c) şi cu articolele 126, 127 şi 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)În sensul articolului 26 alineatul (6) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 72a şi 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se calculează fără a se ţine cont de nicio reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(4)Referirea de la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la drepturile la plată deţinute de un fermier include şi drepturile la plată care sunt transferate prin arendă de fermier unui alt fermier la data depunerii cererii sale pentru 2014.
Art. 18: Stabilirea definitivă a valorii şi numărului drepturilor la plată
Dacă informaţiile destinate fermierilor menţionate la articolul 25 alineatul (10) sau la articolul 40 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se bazează pe date provizorii, valoarea şi numărul definitive ale drepturilor la plată se stabilesc şi se comunică acestora după efectuarea tuturor verificărilor necesare în temeiul articolului 74 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi, în orice caz, până la data de 1 aprilie a anului următor primului an de aplicare a schemei de plată de bază de către statul membru în cauză.
Art. 19: Stabilirea valorii drepturilor la plată în cazurile de dificultăţi
(1)Dacă una sau mai multe dintre plăţile directe menţionate la articolul 26 sau la articolul 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru 2014 sau, respectiv, pentru anul anterior implementării schemei de plată de bază sunt mai reduse decât cuantumurile corespunzătoare din anul anterior anilor afectaţi de o forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale, valoarea unitară iniţială se stabileşte pe baza cuantumurilor primite de fermierul respectiv în anul anterior anilor afectaţi de o forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale.
(2)Statele membre pot decide să limiteze aplicarea alineatului (1) la cazurile în care plăţile directe pentru anul 2014 sau, respectiv, pentru anul anterior implementării schemei de plată de bază, sunt inferioare unui anumit procentaj din cuantumurile corespunzătoare din anul anterior anilor afectaţi de o forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale. Acest procentaj nu trebuie să fie sub 85 %.
Art. 20: Clauza contractuală privată în caz de vânzare
(1)Statele membre pot decide că, în cazul vânzării unei exploataţii sau a unei părţi a acesteia, fermierii pot, printr-un contract semnat înaintea ultimului termen de depunere a cererii de alocare a drepturilor la plată stabilit de Comisie în temeiul articolului 78 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, să transfere împreună cu exploataţia sau cu o parte a acesteia drepturile la plată corespunzătoare care urmează să fie alocate. În cazul respectiv, drepturile la plată se alocă vânzătorului şi sunt transferate direct cumpărătorului, care va beneficia, după caz, de utilizarea plăţilor primite de vânzător pentru 2014 sau a valorii drepturilor deţinute de acesta în 2014, menţionate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca referinţă pentru stabilirea valorii unitare iniţiale a respectivelor drepturi la plată.
Un astfel de transfer obligă vânzătorul să respecte dispoziţiile articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, iar cumpărătorul să respecte dispoziţiile articolului 9 din regulamentul menţionat.
O astfel de vânzare nu este considerată transfer fără teren în sensul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis statelor membre care aplică titlul III capitolul 1 secţiunea 5 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 21: Clauza contractuală privată în caz de arendare
(1)Statele membre pot decide că, în cazul arendării unei exploataţii sau a unei părţi a acesteia, fermierii pot, printr-un contract semnat înaintea datei menţionate la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf, să transfere împreună cu exploataţia sau cu o parte a acesteia drepturile la plată corespunzătoare care urmează să fie alocate. În cazul respectiv, drepturile la plată se alocă arendatorului şi sunt transferate direct arendaşului, care va beneficia, după caz, de utilizarea plăţilor primite de arendator pentru 2014 sau a valorii drepturilor deţinute de acesta în 2014, menţionate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca referinţă pentru stabilirea valorii unitare iniţiale a respectivelor drepturi la plată.
Un astfel de transfer implică obligaţia ca arendatorul să respecte dispoziţiile articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi ca arendaşul să respecte dispoziţiile articolului 9 din regulamentul menţionat, iar data expirării contractului de arendare să fie ulterioară termenului-limită pentru depunerea unei cereri în cadrul schemei de plată de bază.
O astfel de arendare nu este considerată transfer fără teren în sensul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis statelor membre care aplică titlul III capitolul 1 secţiunea 5 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 22: Beneficiari în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
În sensul articolului 24 alineatul (1) al treilea paragraf litera (a) punctul (i) prima liniuţă din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, "cartofi pentru consum" şi "cartofi de sămânţă" înseamnă cartofi încadraţi la codul NC 0701, alţii decât cei destinaţi producţiei de amidon.
Subsecţiunea 2:Activarea şi transferul drepturilor
Art. 23: Calcularea valorii drepturilor la plată
(1)Drepturile la plată se calculează, într-o primă etapă, cu până la trei zecimale şi se rotunjesc, într-o a doua etapă, în sus sau în jos până la cea mai apropiată a doua zecimală. În cazul în care calculul dă un rezultat în care a treia zecimală este un 5, suma se rotunjeşte în sus până la a doua zecimală.
(2)Dacă un fermier transferă o parte a unui drept, valoarea părţii respective se calculează proporţional pentru fiecare an relevant rămas menţionat la articolul 25 sau la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(3)Statele membre pot modifica drepturile la plată fuzionând părţile de drepturi deţinute de un fermier. Valoarea drepturilor fuzionate este stabilită pentru fiecare an relevant rămas menţionat la articolul 25 sau la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prin adunarea valorilor părţilor.
Art. 24: Cerinţe pentru activarea drepturilor la plată
(1)Drepturile la plată pot fi declarate pentru plată numai o dată pe an de către fermierul care le deţine (conferite de proprietate sau de arendă) la data limită de depunere a cererii unice.
Totuşi, dacă un fermier utilizează posibilitatea de a modifica cererea unică în conformitate cu normele stabilite de Comisie în temeiul articolului 78 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, fermierul respectiv poate, de asemenea, să declare pentru plată drepturile la plată pe care le deţine (conferite de proprietate sau de arendă) la data notificării modificărilor către autoritatea competentă, cu condiţia ca respectivele drepturi la plată să nu fie declarate pentru plată de un alt fermier pentru acelaşi an.
În cazul în care fermierul dobândeşte drepturi la plată printr-un transfer de la un alt fermier şi dacă acest din urmă fermier a declarat deja pentru plată drepturile la plată respective, declararea suplimentară a respectivelor drepturi la plată de către cesionar este admisibilă numai dacă cedentul a informat deja autoritatea competentă cu privire la transfer, în conformitate cu normele stabilite de Comisie în temeiul articolului 34 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, şi dacă retrage respectivele drepturi la plată din propria cerere unică în termenele-limită pentru modificarea cererii unice, fixate de Comisie în temeiul articolului 78 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)În cazul în care un fermier declară un număr de drepturi la plată care depăşeşte suprafaţa sa eligibilă totală declarată în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dreptul la plată sau partea unui drept la plată care depăşeşte parţial respectiva suprafaţă eligibilă este considerată activat(ă) integral în scopul articolului 31 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menţionat. Totuşi, plata se calculează pe baza părţii corespunzătoare a unui hectar eligibil.
Art. 25: Transferul drepturilor
(1)Drepturile la plată pot fi transferate în orice moment al anului.
(2)Dacă un stat membru utilizează opţiunea prevăzută la articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv stabileşte regiunile menţionate în dispoziţia respectivă în primul an de aplicare a articolului 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi cel târziu cu o lună înaintea datei stabilite de statul membru în temeiul articolului 33 alineatul (1) din regulamentul menţionat.
Subsecţiunea 3:Rezerve naţionale sau regionale
Art. 26: Restituirea în rezerva naţională sau regională din cauza reţinerii la transfer a drepturilor la plată
Dacă un stat membru utilizează opţiunea prevăzută la articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv poate decide, în conformitate cu criterii obiective şi în aşa fel încât să asigure un tratament egal al fermierilor şi să evite denaturarea pieţei şi a concurenţei, să restituie în rezerva naţională sau regională până la 30 % din valorile unitare anuale ale fiecărui drept la plată transferat fără hectarele eligibile corespunzătoare în sensul articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cuantumul echivalent exprimat în număr de drepturi la plată.
Prin derogare de la primul paragraf, în primii trei ani de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre pot prevedea o restituire de până la 50 % din valoarea unitară anuală a fiecărui drept la plată sau a cuantumului echivalent exprimat în număr de drepturi la plată menţionat la primul paragraf.
Art. 27: Aplicarea clauzei privind profitul neaşteptat
În sensul articolului 28 şi al articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, creşterea valorii drepturilor la plată menţionate în dispoziţiile în cauză se determină prin compararea valorii drepturilor la plată ale fermierului rezultate din aplicarea articolului 25 alineatul (4) şi a articolului 26 sau, respectiv, a articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, după vânzarea sau arendarea menţionate la articolul 28 sau, respectiv, la articolul 40 alineatul (5) din regulamentul menţionat, cu valoarea drepturilor la plată ale fermierului care ar rezulta în absenţa vânzării sau a arendării.
Art. 28: Stabilirea drepturilor la plată din rezerva naţională sau regională în temeiul articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
(1)În sensul articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă un tânăr fermier sau un fermier care îşi începe activitatea agricolă nu deţine niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă) şi solicită drepturi la plată din rezerva naţională sau regională, fermierul respectiv primeşte un număr de drepturi la plată egal cu numărul hectarelor eligibile pe care le deţine (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii de alocare sau majorare a valorii drepturilor la plată, stabilită de Comisie în temeiul articolului 78 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)Dacă un tânăr fermier sau un fermier care îşi începe activitatea agricolă deţine deja drepturi la plată (conferite de proprietate sau de arendă) şi solicită drepturi la plată din rezerva naţională sau regională, fermierul respectiv primeşte un număr de drepturi la plată egal cu numărul hectarelor eligibile pe care le deţine (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii menţionată la alineatul (1) şi pentru care nu deţine niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă).
Dacă valoarea drepturilor pe care le deţine deja fermierul (conferite de proprietate sau de arendă) este sub media naţională sau regională menţionată la articolul 30 alineatul (8) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, valorile unitare anuale ale drepturilor respective pot fi majorate până la nivelul mediei naţionale sau regionale, în conformitate cu articolul 30 alineatul (10) din regulamentul menţionat.
Totuşi, în statele membre care aplică majorarea menţionată la articolul 30 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în sensul articolului 30 alineatul (7) din regulamentul menţionat, majorarea menţionată la paragraful al doilea al prezentului alineat este obligatorie. Această majorare ar trebui să fie la un nivel corespunzător celui mai ridicat nivel al majorării aplicate în sensul articolului 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(3)În statele membre care aplică articolul 24 alineatul (6) sau alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, limitările în alocarea drepturilor la plată prevăzute de dispoziţiile respective pot fi aplicate mutatis mutandis în cazul alocării drepturilor la plată în temeiul articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Totuşi, statele membre pot decide că, în cazul în care aplicarea uneia sau a mai multor limitări menţionate la primul paragraf limitează numărul total al drepturilor la plată pe care fermierul le deţine deja şi care urmează a fi nou alocate din rezervă la mai puţin de un procentaj fix din hectarele sale eligibile în anul în care depune cererea de alocare a drepturilor la plată din rezervă, fermierului respectiv i se alocă un număr suplimentar de drepturi la plată, corespunzător unei proporţii din numărul total al hectarelor sale eligibile declarate în cererea sa pentru anul respectiv, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Procentajul fix menţionat la al doilea paragraf din prezentul articol se calculează conform metodei menţionate la articolul 31 alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul regulament.
Proporţia din numărul total al hectarelor eligibile ale fermierului menţionată la al doilea paragraf al prezentului alineat se calculează ca jumătate din diferenţa în puncte procentuale dintre procentajul fix menţionat la al treilea paragraf al prezentului alineat şi ponderea drepturilor la plată deţinute de fermier în hectarele sale eligibile declarate în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cererea sa pentru anul menţionat la al doilea paragraf al prezentului alineat. În sensul prezentului paragraf, "drepturi la plată deţinute de fermier" înseamnă drepturi la plată deţinute deja de fermier şi care urmează a fi nou alocate din rezervă.
Când calculează numărul hectarelor eligibile menţionate la paragrafele al doilea, al treilea şi al patrulea din prezentul alineat, statele membre pot decide să nu includă nicio suprafaţă ocupată cu culturi permanente, cu păşuni permanente aflate în zonele cu condiţii climatice dificile menţionate la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cu păşuni permanente recunoscute ca atare în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Statele membre care utilizează posibilitatea prevăzută la articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a aplica schema de plată de bază la nivel regional, pot baza metoda de calcul menţionată la al doilea paragraf al prezentului alineat pe numerele totale alocate/declarate în 2015 în regiunea relevantă.
În scopul stabilirii pragului din al doilea paragraf, nu se ţine seama de terenurile dobândite sau luate în arendă de fermier după 19 octombrie 2011.
(4)În sensul prezentului articol, sunt luaţi în considerare ca fermieri care îşi încep activitatea agricolă doar fermierii care şi-au început activitatea agricolă în anul calendaristic 2013 sau în orice an ulterior şi care depun o cerere pentru plata de bază cel târziu la doi ani după anul calendaristic în care şi-au început activitatea agricolă.
Art. 29: Stabilirea drepturilor la plată din rezerva naţională sau regională în temeiul articolului 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
(1)În sensul articolului 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă se alocă noi drepturi la plată în conformitate cu articolul 30 alineatul (10) din regulamentul menţionat, acestea se alocă în conformitate cu condiţiile prevăzute la prezentul articol şi cu îndeplinirea criteriilor obiective stabilite de statul membru în cauză.
(2)Dacă un fermier care nu deţine niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă), are dreptul, în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să primească drepturi la plată din rezerva naţională sau regională şi solicită aceste drepturi, fermierul respectiv primeşte un număr de drepturi la plată până la numărul hectarelor eligibile pe care le deţine (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii menţionată la articolul 28 alineatul (1).
(3)Dacă un fermier care deţine drepturi la plată (conferite de proprietate sau de arendă), are dreptul, în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să primească drepturi la plată din rezerva naţională sau regională şi solicită aceste drepturi, fermierul respectiv primeşte un număr de drepturi la plată până la numărul hectarelor eligibile pe care le deţine (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii menţionată la articolul 28 alineatul (1) şi pentru care nu deţine niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă).
Dacă valoarea drepturilor pe care le deţine deja fermierul (conferite de proprietate sau de arendă) este sub media naţională sau regională menţionată la articolul 30 alineatul (8) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, valorile unitare anuale ale drepturilor respective pot fi majorate până la nivelul mediei naţionale sau regionale, în conformitate cu articolul 30 alineatul (10) din regulamentul menţionat.
(4)În sensul alineatului (1), statele membre nu stabilesc criterii legate de producţie sau de alte date specifice pentru fiecare sector pentru o perioadă ulterioară datei fixate de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013.
Art. 30: Norme suplimentare privind stabilirea de drepturi la plată din rezerva naţională sau regională
(1)Când majorează valorile unitare anuale ale drepturilor la plată menţionate la articolul 30 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre trebuie să majoreze valoarea unitară a drepturilor deja deţinute de fermier (conferite de proprietate sau de arendă) la data cererii de alocare a drepturilor din rezerva naţională sau regională în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să se asigure un tratament egal între fermieri şi pentru a se evita denaturarea pieţei şi concurenţei.
(2)În sensul alineatului (1), statele membre nu stabilesc criterii legate de producţie sau de alte date specifice pentru fiecare sector pentru o perioadă ulterioară datei fixate de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013.
Art. 31: Cazuri de dificultate
(1)Dacă, din cauza unei forţe majore sau a unor circumstanţe excepţionale, un fermier nu a putut depune o cerere de alocare de drepturi la plată în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau cu articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi depune cerere pentru drepturi la plată din rezerva naţională sau regională, fermierului respectiv i se alocă drepturi la plată în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menţionat. Statele membre stabilesc valorile unitare anuale ale drepturilor la plată care urmează a fi alocate în conformitate cu articolul 25 sau, respectiv, cu articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum şi cu deciziile luate de statele membre în ceea ce priveşte opţiunile din articolele menţionate.
(2)Statele membre pot decide că, dacă aplicarea uneia sau mai multora dintre limitările legate de alocarea drepturilor la plată prevăzute la articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 limitează numărul drepturilor la plată alocate unui fermier la mai puţin decât un procentaj fix din hectarele sale eligibile şi dacă fermierul solicită drepturi la plată din rezerva naţională sau regională, fermierul respectiv este considerat într-o situaţie de "dezavantaj specific" în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din regulamentul menţionat. În acest caz, fermierului respectiv i se alocă un număr de drepturi la plată în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, corespunzător unei proporţii din numărul total al hectarelor sale eligibile declarate în cererea sa pentru 2015 în conformitate cu articolul 72 (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Procentajul fix menţionat la primul paragraf se calculează ca numărul total al drepturilor la plată alocate în statul membru în cauză în 2015 după aplicarea limitărilor prevăzute la articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 împărţit la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru în cauză în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Proporţia din numărul total al hectarelor eligibile ale fermierului menţionată la primul paragraf se calculează ca jumătate din diferenţa în puncte procentuale dintre procentajul fix menţionat la primul şi al doilea paragraf şi ponderea drepturilor la plată ale fermierului în hectarele sale eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când calculează numărul hectarelor eligibile menţionate la primul, al doilea şi al treilea paragraf din prezentul alineat, statele membre pot decide să nu includă nicio suprafaţă ocupată cu culturi permanente, cu păşuni permanente aflate în zone cu condiţii climatice dificile menţionate la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cu păşuni permanente recunoscute ca atare în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul menţionat.
Statele membre care utilizează posibilitatea prevăzută la articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a aplica schema de plată de bază la nivel regional, pot baza metoda de calcul menţionată la al doilea paragraf al prezentului alineat pe numerele totale alocate/declarate în 2015 în regiunea relevantă.
În scopul stabilirii pragului din primul paragraf, nu se ţine seama de terenurile dobândite sau luate în arendă de fermier după 19 octombrie 2011.
Subsecţiunea 4:Statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Art. 32: Implementarea în statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Cu excepţia cazului în care prezenta subsecţiune conţine dispoziţii contrare, dispoziţiile prezentei secţiuni vizează statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 33: Aplicarea articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
În scopul stabilirii drepturilor la plată care expiră în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se acordă prioritate drepturilor la plată cu cea mai scăzută valoare.
Dacă drepturile la plată au aceeaşi valoare, numărul drepturilor la plată conferite de proprietate şi numărul drepturilor la plată conferite de arendă se reduc în aceeaşi măsură.
Statele membre pot decide să aplice primele două paragrafe la nivel regional.
Art. 34: Stabilirea valorii drepturilor la plată în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în cazul statelor membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din regulamentul menţionat
În scopul stabilirii valorii unitare iniţiale a drepturilor la plată, statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot ajusta cuantumul plăţilor pentru 2014 în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din regulamentul menţionat, deducând, înaintea reducerilor şi excluderilor, cuantumul rezultat din expirarea drepturilor la plată în temeiul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 35: Hectarele eligibile din statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă
În scopul schemei de plată unică pe suprafaţă prevăzute în Titlul III capitolul 1 secţiunea 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, inclusiv orice referire în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la hectarele eligibile declarate în scopul schemei respective, se iau în calcul doar hectarele eligibile determinate în sensul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.
Art. 36: Aplicarea articolului 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
(1)În scopul diferenţierii plăţii unice pe suprafaţă prevăzute la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se aplică următoarele norme:
a)referirea la măsurile de sprijin specific prevăzute la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu aduce atingere posibilităţii ca statele membre să ia în calcul doar una sau câteva dintre măsurile implementate în cadrul respectivelor măsuri de sprijin specific;
b)pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, statele membre pot decide nivelul de sprijin de luat în calcul pentru una sau mai multe dintre schemele aplicate de statele membre în cauză în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menţionat şi, după caz, cu al treilea paragraf din dispoziţia menţionată. Totuşi, când se ia în calcul sprijinul acordat în cadrul schemei relevante în 2014, cuantumul utilizat pentru diferenţierea plăţii unice pe suprafaţă nu poate depăşi cuantumul corespunzător acordat unui singur fermier în cadrul unei astfel de scheme în 2014;
c)când se ia în calcul sprijinul acordat în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (c) şi cu articolele 126, 127 şi 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, această diferenţiere nu trebuie să pericliteze caracterul decuplat al schemelor respective.
Această diferenţiere trebuie să fie disponibilă pentru fermierii care au primit în 2014 sprijinul menţionat la articolul 36 alineatul (3) al doilea, al treilea sau al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Cuantumul per hectar se stabileşte în fiecare an prin împărţirea cuantumului pentru diferenţierea plăţii unice pe suprafaţă disponibile pentru un singur fermier la numărul hectarelor eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)Dacă cuantumul sprijinului din cadrul uneia sau mai multora dintre schemele de sprijin menţionate la articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 referitoare la anul 2014 este inferior cuantumului sau cuantumurilor corespunzătoare din anul anterior anilor afectaţi de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale, statele membre ţin cont de sprijinul acordat în cadrul schemelor de sprijin în cauză în anul anterior anilor afectaţi de forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale.
Statele membre pot decide să limiteze aplicarea primului paragraf la cazurile în care plăţile directe pentru anul 2014 sunt inferioare unui anumit procentaj din cuantumurile corespunzătoare din anul anterior anilor afectaţi de o forţă majoră sau de circumstanţe excepţionale. Acest procentaj nu trebuie să fie sub 85 %.
(3)Statele membre pot decide că, în cazul unei moşteniri sau al unei moşteniri anticipate, diferenţierea plăţii unice pe suprafaţă este disponibilă pentru fermierul care a moştenit exploataţia, cu condiţia ca fermierul respectiv să fie eligibil în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă.
Art. 37: Producţia de cânepă în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă
- Articolul 9 se aplică mutatis mutandis în ceea ce priveşte schema de plată unică pe suprafaţă.
Art. 38: Cerinţe aplicabile schemelor de certificare naţionale sau regionale
(1)Statele membre care decid să pună în aplicare practicile echivalente menţionate la articolul 43 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 desemnează una sau mai multe autorităţi de certificare publice sau private care să certifice că fermierul respectă, pe exploataţia sa, practici care sunt în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din regulamentul menţionat.
(2)Autorităţile de certificare publice sau private trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)deţin cunoştinţele de specialitate, echipamentul şi infrastructura necesare pentru a exercita sarcinile de certificare;
b)deţin suficient personal calificat şi cu experienţă;
c)sunt imparţiale şi nu se află în niciun conflict de interese în ceea ce priveşte exercitarea sarcinilor de certificare.
Autorităţile de certificare private trebuie să fie acreditate în conformitate cu EN ISO/IEC 17021 (Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi certificare ale sistemelor de management) sau EN ISO/IEC 17065 (Evaluarea conformităţii - Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii) în sectorul producţiei agricole. Acreditarea se realizează numai de către un organism naţional de acreditare dintr-un stat membru, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30)/
(3)Desemnarea unei autorităţi de certificare publice sau private este retrasă atunci când aceasta nu îndeplineşte condiţiile pentru desemnarea sa menţionate la alineatul (2).
Art. 39: Calcularea sumei menţionate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013
(1)În cazul fermierilor care decid să respecte practicile menţionate la punctele 3 şi 4 din secţiunea I şi la punctul 7 din secţiunea III din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi oricare alte practici echivalente adăugate la anexa respectivă pentru care este necesar un calcul specific în scopul evitării dublei finanţări, ca practici echivalente în temeiul articolului 43 alineatul (3) litera (a) din regulamentul respectiv, statele membre scad din cuantumul sprijinului per hectar calculat în temeiul articolului 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 un cuantum corespunzător unei treimi din plata medie de ecologizare per hectar în statul membru sau în regiunea în cauză pentru fiecare practică de ecologizare cu care este echivalentă practica.
Plata medie de ecologizare per hectar în statul membru sau în regiunea în cauză se calculează pe baza procentajului menţionat la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 din media plafoanelor naţionale pentru anii 2015-2019 stabilite în anexa II la regulamentul respectiv şi pe baza numărului hectarelor eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 sau cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în 2015. Statele membre care decid să pună în aplicare practicile menţionate la primul paragraf din prezentul alineat încă din 2015 pot estima numărul hectarelor eligibile declarate în 2015 pe baza declaraţiilor întocmite în 2014 în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care decid să aplice articolul 43 alineatul (9) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot decide să aplice deducerea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol în mod individual, a unui cuantum corespunzător unei treimi din plata medie de ecologizare per hectar a fermierului în cauză.
Plata medie de ecologizare per hectar pentru fermier se calculează pe baza mediei plăţii individuale calculate în conformitate cu articolul 43 alineatul (9) paragrafele al treilea şi al patrulea din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anii 2015-2019 şi a numărului hectarelor eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 33 din regulamentul respectiv în 2015.
Art. 40: Calcularea proporţiilor diferitelor culturi pentru diversificarea culturilor
(1)În scopul calculării proporţiilor diferitelor culturi prevăzute la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, perioada care trebuie luată în considerare este partea cea mai relevantă a perioadei de cultivare având în vedere practicile tradiţionale de cultivare în contextul naţional. Perioada respectivă poate fi stabilită la nivel naţional, la nivel regional sau la nivelul subregional adecvat.
Statele membre informează fermierii în timp util în privinţa perioadei respective. În totalul terenurilor arabile ale exploataţiei, fiecare hectar este luat în calcul doar o singură dată într-un an de cerere în scopul calculării proporţiilor diferitelor culturi.
(2)Pentru calcularea proporţiilor diferitelor culturi, suprafaţa acoperită de o cultură poate include elemente de peisaj care fac parte din suprafaţa eligibilă în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.
(3)În cazul unei suprafeţe pe care există culturi mixte, cu două sau mai multe culturi cultivate simultan pe rânduri separate, fiecare cultură este calculată ca diferită atunci când acoperă cel puţin 25 % din suprafaţa respectivă. Suprafaţa acoperită de diferitele culturi se calculează prin împărţirea suprafeţei acoperite de culturile mixte la numărul culturilor care acoperă cel puţin 25 % din suprafaţa respectivă, indiferent de proporţia ocupată efectiv de o cultură pe suprafaţa respectivă.
În cazul suprafeţelor în care principiul culturilor mixte este aplicat prin cultivarea unei culturi principale subînsămânţate cu o a doua cultură, se consideră că suprafaţa este acoperită doar cu cultura principală.
Suprafeţele pe care se seamănă un amestec de seminţe, indiferent de culturile specifice incluse în amestec, sunt considerate acoperite cu o singură cultură. Fără a se aduce atingere articolul 44 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, respectiva cultură este denumită "cultură mixtă". Dacă se poate constata că speciile incluse în diferitele amestecuri de seminţe sunt diferite unele de altele, statele membre pot recunoaşte diferitele amestecuri de seminţe ca fiind culturi individuale distincte, cu condiţia ca respectivele amestecuri de seminţe diferite să nu fie utilizate pentru cultura menţionată la articolul 44 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Suprafeţele pe care se cultivă culturi diferite una lângă cealaltă şi în cazul cărora fiecare cultură acoperă o suprafaţă mai mică decât dimensiunea minimă stabilită de statele membre menţionată la articolul 72 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pot fi considerate de statele membre ca fiind acoperite cu o «cultură mixtă», astfel cum este menţionată la al treilea paragraf al prezentului alineat.
Art. 41: Cadru pentru desemnarea unor suprafeţe suplimentare cu păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului în afara zonelor Natura 2000
Păşunile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului din afara suprafeţelor vizate de Directiva 92/43/CEE sau de Directiva 2009/147/CE menţionate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie desemnate pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:
(a)acoperă soluri organice cu un procentaj ridicat de carbon organic, precum turbăriile sau zonele umede;
(b)găzduiesc habitate enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(c)conţin specii de plante enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(d)au o importanţă semnificativă pentru speciile de păsări sălbatice enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE;
(e)au o importanţă semnificativă pentru speciile de animale sălbatice protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(f)acoperă păşuni permanente cu mare valoare naturală definită cu ajutorul unor criterii obiective care urmează a fi stabilite de statul membru;
(g)acoperă soluri cu un risc ridicat de eroziune;
(h)se află într-o zonă sensibilă desemnată în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul Directivei 2000/60/CE.
Statele membre pot decide în fiecare an să adauge noi suprafeţe desemnate şi informează în timp util fermierii în cauză în privinţa deciziei respective.
Art. 42: Reconversia în cazul nerespectării obligaţiei privind suprafeţele cu păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului
Fără a se aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), dacă un fermier a convertit sau a arat o păşune permanentă care face obiectul obligaţiei menţionate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză prevede obligaţia reconvertirii suprafeţei în păşune permanentă şi poate emite, de la caz la caz, instrucţiuni precise care trebuie respectate de fermierul respectiv, în legătură cu modul în care să fie reparate daunele aduse mediului, astfel încât să se ajungă din nou la statutul de suprafaţă sensibilă din punctul de vedere al mediului.
(1)Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
Imediat după constatarea încălcării, fermierul este informat în privinţa obligaţiei de reconversie şi a datei înaintea căreia trebuie respectată obligaţia respectivă. Data în cauză trebuie să fie cel târziu data transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenul care face obiectul reconversiei este considerat păşune permanentă începând din prima zi a reconversiei şi face obiectul obligaţiei menţionate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 43: Calcularea proporţiei păşunilor permanente
(1)Suprafeţele declarate de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri prevăzută în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum şi unităţile unei exploataţii care sunt utilizate pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (1) nu se includ în proporţia suprafeţelor cu păşuni permanente în totalul suprafeţei agricole şi în procentajul de referinţă menţionat la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(1)Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
(2)Suprafeţele declarate de fermieri în 2012 ca zone cu fâneţe permanente care au fost convertite în terenuri pentru alte utilizări pot fi deduse din calcularea suprafeţelor cu păşuni permanente, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, până la numărul hectarelor de fâneţe permanente sau de păşuni permanente pe care fermierii le-au stabilit după 2012 şi le-au declarat în 2015 la nivel naţional, regional sau subregional sau la nivel de exploataţie, cu condiţia respectării normelor existente privind menţinerea păşunilor permanente prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi la articolul 93 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
La calcularea numărului hectarelor cu fâneţe permanente sau cu păşuni permanente stabilite după 2012 menţionate la primul paragraf, se ţine cont doar de hectarele cu fâneţe permanente sau cu păşuni permanente de pe o suprafaţă agricolă declarată în 2012, 2013 sau 2014 în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)Statele membre adaptează proporţia de referinţă dacă consideră că există un impact semnificativ asupra evoluţiei proporţiei generat, în special, de o modificare a suprafeţei cu producţie ecologică, de o schimbare a populaţiei de participanţi la schema pentru micii fermieri sau atunci când un stat membru ia o decizie în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În astfel de situaţii, statele membre informează neîntârziat Comisia în privinţa adaptării efectuate, justificând respectiva adaptare.
Art. 44: Menţinerea proporţiei păşunilor permanente
(1)Statele membre pot prevedea obligaţia individuală a fermierilor de a nu converti, inclusiv, în cazul în care aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a nu face lucrări de arat pe suprafeţele de păşune permanentă fără o autorizare individuală prealabilă. Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa respectivei obligaţii, în orice caz înaintea datei de 15 noiembrie a anului în care statul membru în cauză adoptă dispoziţia respectivă. Respectiva obligaţie se aplică doar fermierilor care fac obiectul obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşune permanentă care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Eliberarea unei autorizaţii poate depinde de aplicarea unor criterii obiective şi nediscriminatorii, inclusiv a unor criterii referitoare la mediu. Dacă autorizaţia menţionată la primul paragraf face obiectul condiţiei că trebuie stabilită ca păşune permanentă o altă suprafaţă, cu un număr corespunzător de hectare sau, în cazul în care statul membru aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, al condiţiei că o altă suprafaţă sau suprafaţa respectivă trebuie să fie stabilită ca păşune permanentă, suprafaţa respectivă va fi considerată păşune permanentă din prima zi după conversie, inclusiv după arat, prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei, inclusiv a lucrărilor de arat. Cu toate acestea, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, suprafeţele respective sunt utilizate pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee pentru restul numărului de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.
(2)Dacă se constată că proporţia menţionată la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a scăzut cu mai mult de 5 % în comparaţie cu proporţia menţionată la articolul respectiv, statul membru în cauză prevede obligaţia reconversiei suprafeţelor în zone cu păşuni permanente şi norme pentru evitarea unor noi conversii de zone cu păşuni permanente.
Statele membre stabilesc categoriile de fermieri care fac obiectul obligaţiei de reconversie, din rândul fermierilor care:
a)sunt supuşi obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşuni permanente care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din regulamentul menţionat; şi
b)pe baza cererilor depuse în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cei doi ani calendaristici anteriori sau, în 2015, în cei trei ani calendaristici anteriori, au la dispoziţie suprafeţe agricole care au fost convertite din zone cu păşuni permanente sau din terenuri cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări.
În cazul în care perioadele menţionate la al doilea paragraf litera (b) includ ani calendaristici anteriori anului 2015, obligaţia de reconversie se aplică şi zonelor care au fost convertite în suprafeţe pentru alte utilizări din zone cu păşuni permanente care făceau obiectul obligaţiei menţionate la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau la articolul 93 alineatul (3)din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când stabilesc care fermieri trebuie să reconvertească suprafeţe în zone cu păşuni permanente, statele membre impun această obligaţie mai întâi fermierilor care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente într-o suprafaţă pentru alte utilizări, fără respectarea cerinţei referitoare la autorizare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, dacă aceasta este aplicabilă. Fermierii în cauză reconvertesc întreaga suprafaţă convertită.
(3)Dacă aplicarea alineatului (2) al patrulea paragraf nu duce la o creştere cu mai mult de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre prevăd că fermierii care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol trebuie, de asemenea, să reconvertească în zone cu păşuni permanente un procentaj din suprafaţa convertită respectivă sau să stabilească drept zonă cu păşuni permanente o altă suprafaţă corespunzătoare respectivului procentaj. Procentajul respectiv se calculează pe baza zonei convertite de fermier în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol şi pe baza suprafeţei necesare pentru creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf, statele membre pot exclude din zonele convertite de fermier acele zone care au devenit păşuni permanente după 31 decembrie 2015, cu condiţia ca statele membre în cauză să desfăşoare controale administrative încrucişate în ceea ce priveşte păşunile permanente declarate anual în cererea de ajutor cu informaţii geospaţiale, cu ajutorul unei intersectări spaţiale cu suprafaţa declarată ca fâneaţă permanentă în 2015, înregistrată în sistemul de identificare a parcelelor agricole şi cu condiţia ca respectivele zone cu păşuni permanente să nu fi fost stabilite ca urmare a unei obligaţii de reconversie sau de stabilire a unei zone cu păşuni permanente în temeiul alineatului (2) sau al prezentului alineat. Totuşi, în cazul în care o astfel de excludere nu permite creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre nu exclud zonele respective.
Zonele cu păşuni permanente sau terenurile cu fâneţe permanente create de fermieri în cadrul angajamentelor asumate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1) şi cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 nu sunt luate în calcul ca zone convertite de fermier pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).
Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa obligaţiei de reconversie individuale şi în privinţa normelor pentru evitarea unor noi conversii de păşuni permanente, în orice caz înaintea datei de 31 decembrie a anului în care se constată scăderea cu mai mult de 5 %. Obligaţia de reconversie trebuie îndeplinită înaintea datei transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele reconvertite în sau stabilite ca zone cu păşuni permanente sunt considerate păşuni permanente din prima zi a reconversiei sau a stabilirii. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei sau, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, numărul de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.
Art. 45: Criterii suplimentare pentru tipurile de zone de interes ecologic
(1)Pentru calificarea tipurilor de zone enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ca zone de interes ecologic, se aplică alineatele (2)-(11) ale prezentului articol.
(2)Pe terenurile lăsate în pârloagă şi terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar) nu are loc nicio producţie agricolă. Statele membre stabilesc o perioadă a unui anumit an calendaristic în care terenurile trebuie lăsate în pârloagă. Perioada respectivă nu trebuie să fie mai scurtă de şase luni. În ceea ce priveşte terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere, statele membre trebuie să întocmească o listă cu speciile bogate în polen şi nectar care urmează să fie utilizate. Speciile de plante alogene invazive în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) nu trebuie să figureze pe această listă. Aceste zone nu includ zonele acoperite de culturi semănate în mod normal pentru recoltare. Statele membre pot institui cerinţe suplimentare. Aceste zone pot include speciile erbacee, cu condiţia să rămână predominante culturile de plante melifere. Fără a aduce atingere cerinţei privind absenţa oricărei producţii stabilită la alineatul (10a), stupii pot fi plasaţi pe zonele cu terenuri lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).
(*)Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenurile lăsate în pârloagă şi terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar) timp de peste cinci ani în scopul îndeplinirii cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic rămân terenuri arabile.
(3)Terasele sunt terase care sunt protejate în conformitate cu GAEC 7 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi alte terase. Statele membre pot decide să considere zone de interes ecologic doar terasele protejate în conformitate cu GAEC 7. Statele membre care decid să ia în considerare şi alte terase trebuie să stabilească criterii pentru respectivele alte terase, inclusiv înălţimea minimă bazată pe specificităţi naţionale sau regionale.
(4)Elementele de peisaj sunt la dispoziţia fermierului şi pot fi cele protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi/sau unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)gardurile vii, benzile împădurite sau arborii în aliniament;
b)arborii izolaţi;
c)pâlcurile arbustive din zona de câmpie, inclusiv arborii, tufele sau pietrele;
d)iazurile. Rezervoarele din beton sau din plastic nu sunt considerate zone de interes ecologic;
e)rigolele, inclusiv cursurile deschise de apă pentru irigaţii sau drenare. Canalele cu pereţi de beton nu sunt considerate zone de interes ecologic;
f)zidurile din piatră tradiţionale.
Statele membre pot decide să limiteze selecţia elementelor de peisaj la cele în conformitate cu GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi/sau la una sau mai multe dintre literele (a)-(f) de la primul paragraf.
În ceea ce priveşte gardurile vii, benzile împădurite şi arborii în aliniament, precum şi rigolele menţionate la primul paragraf literele (a) şi, respectiv, (e), suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 10 metri.
În ceea ce priveşte pâlcurile arbustive din zona de câmpie şi iazurile menţionate la primul paragraf literele (c) şi, respectiv, (d), suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o dimensiune maximă de 0,3 hectare.
În sensul primului paragraf litera (d), statele membre pot stabili o dimensiune minimă pentru iazuri. Atunci când de-a lungul apei există o bandă cu vegetaţie riverană, suprafaţa corespunzătoare este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. Statele membre pot stabili criterii pentru a se asigura că iazurile au valoare naturală, ţinând seama de rolul pe care îl au iazurile naturale pentru conservarea habitatelor şi a speciilor.
În sensul primului paragraf litera (f), statele membre stabilesc criterii minime bazate pe specificităţile naţionale sau regionale, inclusiv limitele dimensiunilor în înălţime şi lăţime.
(5)Zonele tampon şi marginile de câmpuri pot fi orice zone tampon şi margini de câmpuri, inclusiv zonele tampon aflate de-a lungul cursurilor de apă prevăzute de GAEC 1, CRMG 1 sau CRMG 10 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau marginile de câmpuri protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa respectivă.
Statele membre nu limitează selecţia de zone tampon şi de margini de câmpuri la cele prevăzute de normele privind ecocondiţionalitatea menţionate la primul paragraf.
Statele membre stabilesc lăţimea minimă a zonelor tampon şi a marginilor de câmpuri, care, în scopul zonelor de interes ecologic, nu este mai mică de un metru. De-a lungul cursurilor de apă, vegetaţia riverană este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. În zonele tampon şi pe marginile de câmpuri nu trebuie să existe nicio producţie agricolă.
În cazul zonelor tampon şi al marginilor de câmpuri care diferă de cele prevăzute sau protejate prin GAEC 1, GAEC 7, CRMG 1, CRMG 2, CRMG 3 sau CRMG 10 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 20 de metri.
(51)În scopul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele menţionate la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol sunt considerate suprafeţe sau elemente adiacente atunci când sunt adiacente unei zone de interes ecologic direct adiacente terenului arabil al exploataţiei.
(6)Hectarele de teren agroforestier sunt terenuri arabile care sunt eligibile pentru schema de plată de bază sau pentru schema de plată unică pe suprafaţă menţionată în titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi care îndeplinesc condiţiile pentru care s-a acordat sau se acordă sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.
(7)În privinţa benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, statele membre pot decide fie să permită producţia agricolă sau să stabilească o cerinţă privind absenţa oricărei producţii agricole, fie să ofere fermierilor cele două opţiuni. Statele membre stabilesc lăţimea minimă a benzilor respective, care nu trebuie să fie mai mică de un metru.
Suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 10 metri în cazul în care statele membre decid să permită producţia agricolă şi de 20 de metri în cazul în care statele membre decid să nu permită producţia agricolă.
(8)Pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu de producţie scurt unde nu se folosesc îngrăşăminte minerale şi/sau produse de protecţie a plantelor, statele membre întocmesc o listă a speciilor care pot fi utilizate în acest scop, selectând din lista întocmită în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 speciile cele mai adecvate din punct de vedere ecologic, excluzând astfel specii care în mod clar nu sunt indigene. Statele membre stabilesc, de asemenea, cerinţele în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor minerale şi/sau a produselor de protecţie a plantelor în cazul în care statele membre autorizează utilizarea lor, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special cel de a proteja şi de a îmbunătăţi biodiversitatea.
(81)În zonele cu Miscanthus şi cu Silphium perfoliatum, statele membre interzic utilizarea produselor de protecţie a plantelor, cu excepţia primului an în care cele două specii sunt introduse de către un fermier. Statele membre interzic sau stabilesc cerinţe în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor minerale în aceste zone, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special obiectivul de a proteja şi de a îmbunătăţi biodiversitatea.
(9)Zonele acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare includ astfel de zone stabilite în conformitate cu CRMG 1 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi alte zone acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare, cu condiţia ca acestea să fi fost stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânţarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală.
Statele membre stabilesc lista amestecurilor de specii de cultură care urmează să fie utilizate şi stabilesc, la nivel naţional, regional, subregional sau de fermă, perioada în care trebuie să existe zonele acoperite cu culturi secundare sau strat vegetal, în cazul în care acestea sunt stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură. Această perioadă nu poate fi mai mică de opt săptămâni. Statele membre pot stabili condiţii suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte metodele de producţie.
Zonele acoperite de culturi secundare sau de strat vegetal nu includ zone acoperite de culturi de iarnă semănate toamna în mod normal în vederea recoltării sau a păşunatului. De asemenea, ele nu includ zonele vizate de practicile echivalente menţionate la punctele I.3 şi I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(10)În zonele cu culturi fixatoare de azot, fermierii cultivă culturile fixatoare de azot care sunt incluse într-o listă stabilită de statul membru. Lista respectivă conţine culturile fixatoare de azot considerate de statul membru ca având o contribuţie la obiectivul de îmbunătăţire a biodiversităţii şi poate include amestecuri de culturi fixatoare de azot cu alte culturi, cu condiţia să predomine speciile de culturi fixatoare de azot. Aceste culturi trebuie să fie prezente pe durata perioadei de vegetaţie. Statele membre pot stabili condiţii suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte metoda de producţie, în special pentru a ţine seama de necesitatea îndeplinirii obiectivelor Directivei 91/676/CEE şi ale Directivei 2000/60/CE, dat fiind potenţialul culturilor fixatoare de azot de a creşte riscul de percolare a azotului toamna.
Zonele cu culturi fixatoare de azot nu includ zonele vizate de practicile echivalente menţionate la punctele I.3 şi I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(101)În scopurile alineatelor (2), (5) şi (7), «absenţa oricărei producţii agricole» înseamnă că nu se desfăşoară nicio activitate agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fără a se aduce atingere cerinţelor definite în cadrul GAEC 4 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Sunt permise acţiunile care vizează crearea unui strat vegetal pentru acoperirea solului în scopuri de biodiversitate, inclusiv semănarea unor amestecuri de seminţe de flori sălbatice.
Totuşi, prin derogare de la cerinţa privind absenţa oricărei producţii, în scopurile alineatelor (5) şi (7), statele membre pot permite păşunatul sau tăierea ierbii în zonele tampon şi pe marginile de câmpuri, precum şi pe benzile de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure fără producţie, cu condiţia ca suprafaţa să poată fi în continuare distinsă de terenul agricol adiacent.
(102)Se interzice utilizarea produselor de protecţie a plantelor pe toate suprafeţele menţionate la alineatele (2), (9) şi (10), precum şi pe toate suprafeţele cu producţie agricolă menţionate la alineatul (7).
(103)În cazul zonelor menţionate la alineatul (9) stabilite prin subînsămânţarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală, această interdicţie se aplică din momentul recoltării culturii principale timp de cel puţin opt săptămâni sau până la semănarea următoarei culturi principale.
(11)Un fermier poate declara aceeaşi zonă sau acelaşi element de peisaj o singură dată într-un an de cerere în scopul respectării cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic.
Art. 46: Norme pentru punerea în aplicare la nivel regional a zonelor de interes ecologic
(1)Statele membre care optează pentru punerea în aplicare la nivel regional prevăzută la articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 delimitează regiunile în sensul respectivului articol. Regiunile care urmează să fie delimitate constau în zone geografice unice şi omogene cu condiţii agricole şi de mediu similare. În acest sens, omogenitatea se referă la tipul de sol, la elevaţie, precum şi la prezenţa unor zone naturale şi seminaturale.
(2)În regiunile delimitate, statele membre desemnează zonele în care trebuie puse în aplicare până la jumătate din punctele procentuale prevăzute de cerinţa referitoare la zonele de interes ecologic.
(3)În ceea ce priveşte zonele delimitate, statele membre prevăd obligaţii specifice pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante. Obligaţiile respective garantează că zonele de interes ecologic adiacente au structuri contigue. Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante includ o cerinţă conform căreia fiecare fermier participant trebuie să aibă cel puţin 50 % din zona care face obiectul obligaţiei stabilite la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 situată pe terenul exploataţiei proprii din cadrul regiunii şi în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
(4)Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante garantează că zonele de interes ecologic contigue menţionate la alineatul (3) constau în una sau mai multe dintre zonele menţionate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (c), (d) şi (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(5)La momentul desemnării zonelor şi al prevederii obligaţiilor menţionate la alineatele (2) şi, respectiv, (3), statele membre iau în considerare, dacă este cazul, strategiile naţionale sau regionale existente privind biodiversitatea şi/sau atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenţei ecologice a reţelei Natura 2000, reţea menţionată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuţiei la punerea în aplicare a strategiei privind infrastructurile ecologice.
(6)Înainte de a prevedea obligaţii pentru fermieri, statele membre consultă fermierii sau grupurile de fermieri în cauză şi alte părţi interesate relevante. În urma unei astfel de consultări, statele membre elaborează un plan detaliat finalizat pentru implementarea la nivel regional şi informează părţile interesate care au participat la consultare şi fermierii sau grupurile de fermieri în cauză cu privire la planul respectiv, inclusiv cu privire la desemnarea zonelor şi la obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante şi, în special, cu privire la procentajul exact pe care fiecare fermier în parte trebuie să îl implementeze pe propria exploataţie. Statele membre transmit fermierului informaţiile respective cel târziu la data de 30 iunie a anului anterior anului în care se va aplica implementarea la nivel regional sau, pentru primul an de aplicare a prezentului regulament, în timp util pentru a permite fermierului să îşi întocmească cererea în consecinţă.
Fără a se aduce atingere plăţilor acordate fermierilor menţionate la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre se asigură că sunt stabilite măsuri referitoare la compensaţiile financiare dintre fermieri şi la sancţiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce priveşte zonele de interes ecologic contigue.
Art. 47: Norme pentru implementarea colectivă şi criteriile care trebuie îndeplinite de exploataţii pentru ca acestea să fie considerate ca aflându-se în imediată apropiere
(1)Statele membre care decid să permită o implementare colectivă, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, definesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească exploataţiile considerate a se afla în imediată apropiere, utilizând oricare dintre următoarele elemente:
a)fermierii a căror exploataţie se află, în proporţie de 80 %, în aceeaşi localitate;
b)fermierii a căror exploataţie se află, în proporţie de 80 %, într-o zonă cu o rază de un anumit număr de kilometri ce trebuie stabilit de statele membre, numărul maxim fiind de 15 kilometri.
(2)Statele membre care optează pentru desemnarea zonelor în care este posibilă implementarea colectivă şi optează pentru impunerea de obligaţii fermierilor sau grupurilor de fermieri participante iau în considerare strategiile naţionale sau regionale existente privind biodiversitatea şi/sau atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenţei ecologice a reţelei Natura 2000, reţea menţionată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuţiei la îmbunătăţirea infrastructurilor ecologice.
(3)Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante menţionate la alineatul (2) includ condiţia ca zonele de interes ecologic contigue să constea în una sau mai multe dintre zonele menţionate la articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (c), (d) şi (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(4)Fermierii care participă la implementarea colectivă încheie un acord scris care include detalii privind măsurile interne de compensare financiară şi sancţiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce priveşte zonele comune de interes ecologic.
Art. 48: Stabilirea proporţiei dintre păduri şi suprafaţa de teren agricol
(1)Statele membre care decid să pună în aplicare articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilesc procentajul reprezentat de păduri în suprafaţa totală de teren menţionată la primul paragraf din alineatul menţionat, pe baza datelor puse la dispoziţie de Eurostat. Datele privind pădurile se referă la definiţia pe care o aplică Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi exclud suprafaţa inclusă în alte suprafeţe împădurite. Din suprafaţa totală de teren se exclude suprafaţa acoperită de ape interioare, inclusiv de râuri şi de lacuri.
(2)Proporţia dintre păduri şi suprafaţa de teren agricol menţionată la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se calculează utilizând datele puse la dispoziţie de Eurostat. În cazul în care nu există date disponibile de la Eurostat cu privire la terenurile acoperite cu păduri şi terenurile agricole la scara necesară pentru evaluarea proporţiei pădurilor la un nivel al suprafeţei echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul unei unităţi clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, ce prezintă condiţii agricole similare, pot fi folosite alte surse de date.
Statele membre demonstrează că au folosit date la zi şi coerente cu privire la terenurile acoperite cu păduri şi la terenurile agricole, pentru a reflecta, în măsura posibilului, situaţia reală.
(3)Datele şi calculele menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt valabile timp de trei ani. După expirarea acestei perioade, statele membre care decid să aplice în continuare exceptarea prevăzută la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi să reînnoiască respectiva perioadă de trei ani recalculează proporţiile în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol utilizând cele mai recente date disponibile.
În cazul unor modificări ale graniţelor administrative care afectează proporţia menţionată la alineatul (2), datele şi calculele trebuie revizuite şi trebuie notificate Comisiei orice fel de modificări apărute în aplicarea scutirii.
Art. 49: Accesul persoanelor juridice la plata pentru tinerii fermieri
(1)Plata anuală pentru tinerii fermieri prevăzută la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se acordă unei persoane juridice, indiferent de forma sa juridică, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)persoana juridică are dreptul la o plată în temeiul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă prevăzute în titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi şi-a activat drepturile la plată sau şi-a declarat hectarele eligibile, în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) din regulamentul menţionat;
b)un tânăr fermier în sensul articolului 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 exercită efectiv şi durabil controlul asupra persoanei juridice din punctul de vedere al deciziilor legate de gestionare, al beneficiilor şi al riscurilor financiare în fiecare an pentru care persoana juridică depune o cerere de plată în cadrul schemei pentru tinerii fermieri. În cazul în care mai multe persoane fizice, inclusiv o persoană (mai multe persoane), care nu este (sunt) tânăr (tineri) fermier(i), participă la capitalul sau în conducerea persoanei juridice, tânărul (tinerii) fermier(i) trebuie să poată exercita acest control eficient şi durabil, fie exclusiv, fie în comun cu alţi fermieri, în temeiul alineatului (1a) al prezentului articol, în fiecare an pentru care persoana juridică depune o cerere de plată în cadrul schemei pentru tinerii fermieri.
c)cel puţin unul dintre tinerii fermieri care îndeplinesc condiţia prevăzută la litera (b) îndeplineşte criteriile de eligibilitate stabilite de statele membre în temeiul articolului 50 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă există astfel de criterii, cu excepţia cazului în care statele membre au decis că respectivele criterii se aplică tuturor tinerilor fermieri respectivi.
Atunci când o persoană juridică este controlată de o altă persoană juridică, exclusiv sau în comun, condiţiile prevăzute la primul paragraf litera (b) se aplică oricărei persoane fizice care exercită controlul asupra persoanei juridice respective.
(11)(1a) Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot decide că, începând cu anul calendaristic 2016 sau 2017, tânărul (tinerii) fermier (fermieri) trebuie să exercite individual controlul efectiv şi durabil prevăzut la punctul respectiv. O astfel de decizie trebuie luată înainte de data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor pentru primul an în care se aplică şi se ia numai o singură dată. Nicio astfel de decizie nu trebuie să fie posibilă după data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor pentru anul calendaristic 2017.
În cazul în care statele membre utilizează derogarea prevăzută la primul paragraf, pentru a se stabili data instalării menţionate la articolul 50 alineatul (2) litera (a) şi la articolul 50 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se ia în considerare perioada în care tânărul fermier a exercitat un control comun împreună cu alţi fermieri, în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (b) al prezentului articol, în anii calendaristici anteriori anului calendaristic începând cu care se aplică derogarea.
Dacă utilizează derogarea respectivă, statele membre decid dacă să solicite sau nu controlul exclusiv de către tinerii fermieri pentru acele persoane juridice sau grupuri de persoane fizice care au primit deja plata în cadrul schemei pentru tinerii fermieri în anul (anii) anterior (anteriori) anului începând cu care se utilizează derogarea şi pe parcursul căruia (cărora) un tânăr fermier sau tineri fermieri a (au) exercitat controlul în comun, împreună cu fermieri care nu erau tineri fermieri.
(2)Plata menţionată la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se mai acordă dacă toţi tinerii fermieri care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi, după caz, la alineatul (1) primul paragraf litera (c) au încetat a mai exercita controlul asupra persoanei juridice.
(3)În scopurile prezentului articol:
a)orice referire la "fermier" în articolul 50 alineatele (4)-(10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie înţeleasă ca o referire la persoana juridică menţionată în prezentul articol;
b)referirea la prima depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă de la articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie înţeleasă ca o referire la prima cerere de plată a persoanei juridice în cadrul schemei pentru tinerii fermieri;
c)fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (4) din prezentul articol, referirea la "instalare" de la articolul 50 alineatul (5) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie înţeleasă ca o referire la instalarea tinerilor fermieri care exercită controlul asupra persoanei juridice în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (b) din prezentul articol.
În scopul articolului 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, un tânăr fermier care exercită efectiv şi durabil controlul asupra persoanei juridice în sensul literei (b) a primului paragraf din alineatul (1) al prezentului articol trebuie să nu aibă mai mult de 40 de ani în anul primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă de către persoana juridică în care controlul este exercitat de un tânăr fermier.
(4)Dacă mai mulţi tineri fermieri în sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b) au dobândit controlul asupra persoanei juridice la diferite momente, prima dobândire a controlului trebuie considerată momentul "instalării" menţionate la articolul 50 alineatul (5) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 50: Accesul unui grup de persoane fizice la plata pentru tinerii fermieri
- Articolul 49 se aplică mutatis mutandis unui grup de persoane fizice, astfel cum este menţionat la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în cazul căruia cerinţele prevăzute la articolul 49 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament sunt îndeplinite la nivelul grupului.
Art. 51: Definiţii
În scopurile prezentei secţiuni, "măsuri de sprijin cuplat" înseamnă măsuri de implementare a sprijinului cuplat facultativ prevăzut la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 52: Principii generale
(1)Regiunile menţionate la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sunt stabilite de statele membre după criterii obiective şi nediscriminatorii precum caracteristicile agronomice şi socioeconomice şi potenţialul agricol regional sau structura instituţională sau administrativă. Aceste regiuni pot fi diferite de cele stabilite în cadrul altor scheme de sprijin prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)La definirea tipurilor specifice de agricultură sau a sectoarelor agricole specifice menţionate la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre ţin seama mai ales de structurile şi condiţiile productive relevante ale regiunii sau ale sectorului în cauză.
(3)[textul din Art. 52, alin. (3) din capitolul 5, sectiunea 1 a fost abrogat la 16-mai-2018 de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 707/28-feb-2018]
Art. 53: Condiţiile de acordare a sprijinului
(1)Statele membre stabilesc criterii de eligibilitate pentru măsurile de sprijin cuplat în conformitate cu cadrul prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi cu condiţiile prevăzute de prezentul regulament.
(2)Statele membre fixează la nivel regional sau sectorial suprafeţele şi producţiile şi numărul de animale menţionate la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Acestea trebuie să reflecte producţiile maxime, suprafaţa cultivată sau numărul de animale obţinut în regiunea sau sectorul în cauză în cel puţin un an din perioada de cinci ani care precedă anul deciziei menţionate la articolul 53 alineatul (1) din regulamentul respectiv.
Plata anuală este exprimată în termeni de cuantum de sprijin per unitate. Acest cuantum poate fi fie unul dintre următoarele cuantumuri, fie, atunci când suprafaţa sau numărul de animale eligibile pentru sprijin nu depăşeşte suprafaţa sau numărul de animale stabilit(ă) în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat, un cuantum situat între ele:
a)raportul dintre cuantumul fixat pentru finanţarea măsurii, notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament, şi suprafaţa sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în anul în cauză;
b)raportul dintre cuantumul fixat pentru finanţarea măsurii, notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament, şi suprafaţa sau numărul de animale stabilit(ă) în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat.
Fără a se aduce atingere articolului 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pentru cuantumul sprijinului per unitate menţionat la al doilea paragraf al prezentului alineat, statele membre pot decide să aplice cuantumuri modulate per unitate în ceea ce priveşte anumite categorii de fermieri sau la nivel de fermă, pentru a lua în considerare economiile de scară care rezultă din dimensiunea structurilor de producţie din tipul de agricultură specific vizat sau din sectorul agricol specific vizat, sau, în cazul în care măsura vizează o regiune sau un sector întreg, din regiunea sau sectorul în cauză. Articolul 67 alineatul (1) din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis notificării unor astfel de decizii.
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014
(3)În cazul în care măsura de sprijin cuplat vizează seminţele oleaginoase menţionate în anexa la Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Economică Europeană şi Statele Unite ale Americii privind seminţele oleaginoase în cadrul GATT, totalul suprafeţelor maxime care urmează a fi sprijinite notificat de statele membre nu trebuie să depăşească o suprafaţă maximă pentru întreaga Uniune, pentru a se garanta îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale Uniunii.
În cazul în care suprafaţa maximă menţionată la primul paragraf este depăşită, statele membre în cauză ajustează suprafaţa notificată, aplicând un coeficient de reducere rezultat din raportul dintre suprafaţa maximă şi totalul suprafeţelor notificate pentru sprijin pentru seminţele oleaginoase menţionate la primul paragraf.
Comisia stabileşte coeficientul de reducere menţionat la al doilea paragraf, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 71 alineatul (2) sau alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(4)Dacă măsura de sprijin cuplat vizează bovine şi/sau oi şi capre, statele membre stabilesc ca o condiţie de eligibilitate pentru sprijin cerinţele de a identifica şi înregistra animalele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) sau, respectiv, în Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului (2).
(1)Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).
(2)Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 şi a Directivelor 92/102/CEE şi 64/432/ CEE (JO L 5, 9-1-2004, p. 8).
Cu toate acestea, fără a se aduce atingere altor condiţii de eligibilitate, un animal este considerat eligibil pentru sprijin şi în cazul în care cerinţele de identificare şi înregistrare menţionate în primul paragraf sunt îndeplinite până la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru, dar nu mai târziu de:
(a)prima zi a perioadei de reţinere a animalului în cauză, atunci când se aplică o perioadă de reţinere;
(b)o dată aleasă pe baza unor criterii obiective şi în concordanţă cu măsura corespunzătoare notificată în conformitate cu anexa I, atunci când nu se aplică o perioadă de reţinere.
Până la 15 septembrie 2015, statele membre notifică Comisiei datele vizate în al doilea paragraf.
(5)Statele membre nu pot acorda sprijin cuplat legat de suprafaţă pentru suprafeţe care nu sunt eligibile în sensul articolului 32 alineatele (2), (3) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Dacă statele membre acordă sprijin cuplat pentru cânepă, se aplică condiţia prevăzută la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi la articolul 9 din prezentul regulament.
Art. 53a: Transferul de fonduri între măsuri
(1)Fără a se aduce atingere cerinţelor prevăzute în titlul IV capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot decide să utilizeze sumele notificate în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament în scopul finanţării uneia sau mai multor măsuri de sprijin în temeiul titlului IV capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru acelaşi an de cerere.
Un transfer de fonduri între măsurile de sprijin nu trebuie să ducă la anularea unei măsuri de sprijin notificate Comisiei în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi cu articolul 67 alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament.
(2)În cazul în care suprafaţa sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în cadrul unei măsuri de sprijin cuplat facultativ, în anul de cerere vizat, este egal(ă) cu sau mai mare decât suprafaţa sau numărul de animale menţionat(ă) la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 notificat(ă) în conformitate cu punctul 3 litera (j) din anexa I la prezentul regulament, măsura de sprijin nu beneficiază de un transfer de fonduri de la nicio altă (alte) măsură (măsuri) de sprijin.
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014
(3)În cazul în care suprafaţa sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în cadrul unei măsuri de sprijin cuplat facultativ, în anul de cerere vizat, este mai mic(ă) decât suprafaţa sau numărul de animale eligibile menţionat(ă) la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 notificat(ă) în conformitate cu punctul 3 litera (j) din anexa I la prezentul regulament, un transfer de fonduri nu trebuie să ducă la reducerea cuantumului per unitate sub raportul dintre cuantumul fixat pentru finanţare notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa respectivă şi suprafaţa sau numărul de animale menţionat(ă) la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014
(4)În cazul în care statele membre acordă sprijin cuplat pentru culturi proteice în timp ce utilizează posibilitatea prevăzută la articolul 53 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, un transfer de fonduri nu trebuie să ducă la un sprijin disponibil pentru culturile proteice mai mic de 2 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II la regulamentul respectiv.
(5)O decizie de a transfera fonduri între măsurile de sprijin va fi luată înainte de data primei plăţi sau de plata avansurilor către fermieri pentru sprijinul cuplat facultativ. Totuşi, în ceea ce priveşte transferurile dinspre şi înspre măsurile pentru care nu s-au efectuat încă plăţi, o astfel de decizie poate fi luată după data respectivă, dar nu mai târziu de:
a)ultima zi a lunii în care se efectuează prima plată sau plata avansurilor către fermieri pentru sprijinul cuplat facultativ;
b)data de 30 noiembrie, în cazul în care prima plată sau plata avansurilor se efectuează în perioada 1631 octombrie.
(6)Autoritatea competentă a statului membru care intenţionează să ia o decizie de a transfera fonduri între măsurile de sprijin informează fermierii cu privire la un posibil transfer înainte de data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor.
Art. 54: Coerenţă şi cumularea sprijinului
(1)În scopurile articolului 52 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, măsurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 şi în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (3) sunt considerate "alte măsuri şi politici ale Uniunii".
(3)Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/01 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, p. 671).
(2)Statele membre asigură coerenţa între:
a)măsurile de sprijin cuplat şi măsurile implementate în cadrul altor măsuri şi politici ale Uniunii;
b)diferitele măsuri de sprijin cuplat;
c)măsurile de sprijin cuplat şi măsurile finanţate prin ajutoare de stat.
Statele membre se asigură că măsurile de sprijin cuplat nu interferează cu funcţionarea adecvată a altor măsuri menţionate la primul paragraf.
(3)Dacă sprijinul în cadrul unei anumite măsuri de sprijin cuplat poate fi, de asemenea, acordat în cadrul unei alte măsuri de sprijin cuplat sau în cadrul unei măsuri puse în aplicare în temeiul altor măsuri şi politici ale Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că fermierul în cauză poate beneficia de sprijin pentru soluţionarea aceleiaşi dificultăţi, astfel cum se menţionează la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi astfel cum se stabileşte pentru măsura de sprijin cuplat respectivă, în cadrul unei singure astfel de măsuri pentru fiecare sector, regiune, tip specific de agricultură sau sector agricol specific care este vizat(ă) în conformitate cu dispoziţia respectivă.
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anul calendaristic 2019 şi la anii calendaristici ulteriori.
Art. 55: Criterii pentru aprobarea de către Comisie
(1)În scopurile articolului 55 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, există o lipsă de alternative dacă:
a)în regiunea sau în sectorul vizate, nu poate fi realizată nicio altă producţie decât cea care face obiectul măsurii de sprijin cuplat sau continuarea producţiei respective necesită modificări semnificative ale structurilor de producţie; sau
b)conversia spre o altă producţie este extrem de limitată din cauza indisponibilităţii terenurilor sau a infrastructurilor adaptate pentru producţia respectivă, din cauza reducerii semnificative a numărului de exploataţii care rezultă din indisponibilitate, din cauza nivelului investiţiilor necesare care decurg din conversie sau din motive similare.
(2)În scopurile articolului 55 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar să se prevadă aprovizionarea stabilă a industriei locale de prelucrare dacă se preconizează că suspendarea sau reducerea producţiei în regiunea sau sectorul vizate va avea un impact negativ asupra activităţii şi a viabilităţii economice aferente sau a ocupării forţei de muncă a întreprinderilor din aval care depind semnificativ de producţia în cauză, precum prelucrătorii de materii prime, abatoarele sau industria alimentară. Întreprinderile din aval menţionate trebuie să se afle în regiunea în cauză sau trebuie să depindă în mod semnificativ de sector pentru continuarea activităţii lor.
(3)În scopurile articolului 55 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, există perturbări prelungite ale pieţei aferente dacă fermierii din regiunea sau sectorul vizate sunt afectaţi de pierderile economice generate mai ales de apariţia poluării, a contaminării sau a degradării calităţii mediului din cauza unui anumit eveniment cu amploare geografică limitată.
(4)Când evaluează nivelul sprijinului cuplat rezultat din măsurile care urmează a fi aprobate, notificat de statul membru, Comisia ţine cont de nivelul plăţilor cuplate directe acordate pe parcursul a cel puţin un an din perioada de referinţă 2010-2014 menţionată la articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 56: Autorizarea terenurilor agricole pentru producţia de bumbac
Statele membre stabilesc criterii obiective pe baza cărora se autorizează terenurile agricole în temeiul articolului 57 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Criteriile respective se bazează pe cel puţin unul dintre următoarele elemente:
(a)economia agricolă a regiunilor pentru care producţia de bumbac este importantă;
(b)condiţiile pedoclimatice ale suprafeţelor în cauză;
(c)gestionarea apei de irigare;
(d)sistemele de rotaţie şi tehnicile de cultivare care pot respecta mediul.
Art. 57: Autorizarea soiurilor pentru însămânţare
În scopurile articolului 57 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre autorizează soiurile înregistrate în "Catalogul comun al soiurilor de plante agricole" prevăzut de Directiva 2002/53/CE care sunt adaptate la nevoile pieţei.
Art. 58: Cerinţe de eligibilitate
Însămânţarea suprafeţelor menţionate la articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se realizează prin obţinerea unei densităţi minime a plantelor care urmează să fie stabilită de către statul membru în cauză în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi, după caz, de caracteristicile regionale specifice.
Art. 59: Practici agronomice
Statele membre pot să stabilească norme speciale în ceea ce priveşte practicile agronomice necesare pentru întreţinerea şi recoltarea culturilor în condiţii normale de creştere.
Art. 60: Autorizarea organizaţiilor interprofesionale
(1)Începând cel târziu din data de 1 martie a fiecărui an, statele membre autorizează, pentru o perioadă de un an, orice organizaţie interprofesională menţionată la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 care depune o cerere pentru a deveni o astfel de organizaţie autorizată şi care:
a)gestionează o suprafaţă totală, stabilită de statul membru, de cel puţin 4 000 ha, care îndeplineşte criteriile de autorizare prevăzute la articolul 56 din prezentul regulament;
b)cuprinde cel puţin o întreprindere de egrenat; şi
c)a adoptat norme de funcţionare interne, în special privind condiţiile de aderare şi cotizaţiile, în conformitate cu normele naţionale şi ale Uniunii.
(2)Dacă se constată că o organizaţie interprofesională autorizată nu respectă criteriile de autorizare prevăzute la alineatul (1), statul membru retrage autorizaţia, cu excepţia cazului în care se restabileşte respectarea criteriilor în cauză. În cazul în care se preconizează retragerea autorizaţiei, statul membru notifică organizaţiei interprofesionale intenţia sa, precum şi motivele retragerii. Statul membru acordă organizaţiei interprofesionale posibilitatea să-şi prezinte observaţiile într-un termen stabilit.
Fermierii care sunt membri ai unei organizaţii interprofesionale autorizate a cărei autorizaţie este retrasă în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat îşi pierd dreptul la majorarea ajutorului prevăzută la articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 61: Obligaţiile producătorilor
(1)Un producător nu este membru al mai multor organizaţii interprofesionale autorizate în sensul articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)Un producător care este membru al unei organizaţii interprofesionale autorizate trebuie să livreze bumbacul produs doar unei întreprinderi de egrenat care face parte din aceeaşi organizaţie.
(3)Participarea producătorilor la o organizaţie interprofesională autorizată este rezultatul unei aderări voluntare.
Art. 62: Notificări legate de definiţii şi de dispoziţiile aferente
Până la 31 ianuarie 2015, statele membre notifică Comisiei orice decizii luate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. de 1307/2013. Această notificare include detaliile referitoare la deciziile respective, justificarea acestora şi criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile.
Art. 63: Notificări legate de coeficientul de reducere în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Până la 31 ianuarie 2015, statele membre notifică Comisiei orice decizii în temeiul articolului 8. O astfel de notificare include detaliile referitoare la deciziile respective, justificarea acestora şi criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile.
Art. 64: Notificări legate de plata de bază
(1)Dacă un stat membru notifică Comisiei deciziile sale în temeiul articolului 22 alineatele (2) şi (3), al articolului 24 alineatul (10), al articolului 29 şi al articolului 40 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, notificarea respectivă include detaliile referitoare la deciziile în cauză. În plus, în ceea ce priveşte deciziile în temeiul articolului 24 alineatul (10), al articolului 29 şi al articolului 40 alineatul (4) din regulamentul menţionat, se include, după caz, o justificare.
Dacă un stat membru notifică Comisiei deciziile sale în temeiul articolului 23 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, notificarea respectivă include detaliile referitoare la deciziile în cauză, justificarea acestora şi criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile respective, în special criteriile utilizate pentru delimitarea regiunilor în temeiul articolului 23 alineatul (1) din regulamentul menţionat, criteriile utilizate pentru împărţirea plafoanelor naţionale între regiuni în temeiul articolului 23 alineatul (2) din regulamentul menţionat şi criteriile utilizate pentru orice modificare anuală progresivă în temeiul articolului 23 alineatul (3) din regulamentul menţionat.
(2)Dacă un stat membru decide să utilizeze opţiunile prevăzute la articolul 30 alineatul (7), articolul 30 alineatul (11) litera (b), articolul 32 alineatul (3) litera (b), articolul 32 alineatul (5) şi articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la data de 31 ianuarie a primului an de aplicare a deciziilor în cauză, detaliile referitoare la acestea, precum şi justificarea şi, dacă este relevant, criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile respective.
În cazul unei revizuiri a deciziei menţionate la articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, informaţiile menţionate la primul paragraf al prezentului alineat se notifică Comisiei până la data de 31 ianuarie a primului an de aplicare a deciziei revizuite.
(3)Dacă un stat membru decide să utilizeze opţiunea prevăzută la articolul 34 alineatele (3) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei decizia sa până la data de 31 ianuarie a primului an de aplicare a deciziei în cauză.
(4)Dacă un stat membru decide să utilizeze opţiunile prevăzute la articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf şi la articolul 40 alineatele (2) şi (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la data de 31 iulie a anului anterior celui al primei aplicări a deciziilor în cauză, detaliile referitoare la acestea, precum şi justificarea şi, dacă este relevant, criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile respective.
(5)[textul din Art. 64, alin. (5) din capitolul 6 a fost abrogat la 03-iul-2017 de Art. 1, punctul 7. din Regulamentul 1155/15-feb-2017]
Art. 65: Notificări legate de ecologizare
(1)Statele membre notifică Comisiei următoarele informaţii:
a)până la 15 decembrie 2014:
(i)dacă este cazul, decizia lor de a calcula plata menţionată la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în conformitate cu al treilea paragraf de la alineatul menţionat;
(ii)dacă este cazul, decizia lor de a desemna alte suprafeţe cu păşuni permanente sensibile menţionate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
(iii)dacă este cazul, decizia lor de a aplica plata menţionată la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la nivel regional, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv;
b)până la data de 15 decembrie a anului în cauză, decizia de a desemna din nou zone cu păşuni permanente sensibile din punct de vedere ecologic, astfel cum se menţionează la articolul 41 al doilea paragraf din prezentul regulament;
c)până la data de 15 decembrie a fiecărui an, pentru anul de cerere în cauză:
(i)numărul total de fermieri care trebuie să aplice cel puţin o obligaţie de ecologizare menţionată la articolul 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi numărul total al hectarelor declarate de fermierii respectivi;
(ii)numărul total al fermierilor scutiţi de una sau mai multe practici de ecologizare şi numărul hectarelor declarate de aceşti fermieri, numărul fermierilor scutiţi de toate practicile deoarece respectă cerinţele din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, numărul fermierilor care participă la schema pentru micii fermieri, numărul fermierilor scutiţi de obligaţia de diversificare a culturilor şi numărul fermierilor scutiţi de obligaţia referitoare la zona de interes ecologic, precum şi numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;";
(iii)numărul total al fermierilor care aplică măsuri echivalente, cu distincţie între fermierii care aplică echivalenţa în temeiul articolului 43 alineatul (3) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;
(iv)numărul total al fermierilor care sunt supuşi obligaţiei de diversificare a culturilor, defalcat în numărul fermierilor supuşi obligaţiei de diversificare prin existenţa a două culturi şi în numărul fermierilor supuşi obligaţiei de diversificare prin existenţa a trei culturi şi incluzând numărul respectiv al hectarelor de teren arabil declarate de fermierii în cauză;
(v)numărul total al fermierilor luaţi în considerare pentru calcularea proporţiei dintre suprafeţele păşunilor permanente şi suprafaţa agricolă totală şi numărul total de hectare acoperite de păşuni permanente declarate de aceşti fermieri;
(vi)numărul total al fermierilor care declară păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului, numărul total al hectarelor acoperite cu păşuni permanente sensibile din punct de vedere ecologic declarate de aceşti fermieri, numărul total al hectarelor cu păşuni permanente desemnate ca sensibile din punctul de vedere al mediului şi numărul total de hectare de păşuni permanente din zonele vizate de Directivele 92/43/CEE sau 2009/147/CE;
(vii)numărul total al fermierilor supuşi obligaţiei referitoare la zonele de interes ecologic, numărul total al hectarelor arabile declarate de respectivii fermieri şi numărul total al hectarelor declarate ca zonă de interes ecologic înainte de aplicarea factorilor de ponderare, defalcate pe tipurile de zone de interes ecologic enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
(viii)numărul total al fermierilor care implementează obligaţia referitoare la zonele de interes ecologic la nivel regional sau colectiv şi numărul total al hectarelor arabile declarate de aceşti fermieri;
d)până la data de 15 decembrie a fiecărui an, proporţia de referinţă şi proporţia anuală a suprafeţelor cu păşuni permanente în suprafaţa agricolă totală, precum şi informaţiile referitoare la obligaţiile stabilite la nivelul exploataţiei în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) al cincilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi cu articolul 44 din prezentul regulament.
e)până la data de 1 august a fiecărui an, perioada care trebuie luată în calcul la calcularea proporţiilor diferitelor culturi în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) din prezentul regulament, precum şi nivelul geografic la care este stabilită perioada respectivă.
(2)În notificarea lor care trebuie efectuată până la data de 1 august 2014, în temeiul articolului 46 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre notifică Comisiei următoarele:
a)decizia lor referitoare la care dintre zonele enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie considerate zone de interes ecologic, completată, până la 1 octombrie 2014, de informaţii detaliate referitoare la deciziile în cauză, inclusiv la condiţiile de aplicare în ceea ce priveşte zonele respective ca urmare a deciziilor luate de statele membre;
b)informaţii detaliate privind utilizarea factorilor de conversie şi de ponderare menţionaţi la articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(3)În notificarea lor care trebuie efectuată până la data de 1 august a anului anterior primei aplicări a deciziei relevante în temeiul articolului 46 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre notifică Comisiei următoarele:
a)în cazul statelor membre care optează pentru implementarea la nivel regional menţionată la articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, informaţii privind delimitarea regiunilor, desemnarea zonelor, zonele selectate în sensul articolului 46 alineatul (4) din prezentul regulament, precum şi informaţii care să justifice modul în care această implementare la nivel regional sprijină implementarea politicilor Uniunii în materie de mediu, climă şi biodiversitate;
b)statele membre care decid să permită implementarea colectivă menţionată la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie să includă informaţii privind desemnarea zonelor şi zonele selectate în sensul articolului 47 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă este cazul.
(4)În notificarea lor care trebuie efectuată până la data de 1 august a anului anterior primei aplicări a deciziei relevante în temeiul articolului 46 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre care îndeplinesc condiţia menţionată la articolul 46 alineatul (7) din regulamentul menţionat şi care decid să aplice scutirea prevăzută la dispoziţia respectivă notifică Comisiei detaliile deciziei în cauză, inclusiv datele şi calculele care demonstrează că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru scutire menţionate la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Primul paragraf se aplică mutatis mutandis deciziilor de a aplica în continuare scutirea prevăzută la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi de a reînnoi perioada de trei ani astfel cum se menţionează la articolul 48 alineatul (3) din prezentul regulament.
Statele membre notifică imediat Comisiei orice fel de modificări intervenite în aplicarea scutirii prevăzute la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 66: Notificări legate de plata pentru tinerii fermieri
(1)Dacă un stat membru decide să aplice articolul 50 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru calcularea plăţii pentru tinerii fermieri, statul membru respectiv notifică Comisiei până la 31 ianuarie 2015 metoda de calculare a plăţii aleasă şi limita maximă stabilită în conformitate cu articolul 50 alineatul (9) din regulamentul menţionat.
(2)Dacă un stat membru decide să stabilească criterii de eligibilitate în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau să aplice metoda de calcul menţionată la articolul 50 alineatul (10) din regulamentul menţionat, statul membru respectiv notifică Comisiei decizia respectivă până la 31 ianuarie 2015.
(3)Dacă un stat membru decide să utilizeze opţiunea de a recalcula numărul fix de hectare prevăzut la articolul 50 alineatul (10) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei decizia respectivă până la data de 1 august a anului pentru care s-ar aplica o astfel de recalculare şi furnizează o justificare, precum şi criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia.
(4)Statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în temeiul articolului 49 alineatul (1a), în termen de cel mult 15 zile de la data luării deciziei respective.
Art. 67: Notificări legate de sprijinul cuplat voluntar
(1)Notificările prevăzute la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 includ elementele enumerate în anexa I la prezentul regulament.
(2)[textul din Art. 67, alin. (2) din capitolul 6 a fost abrogat la 03-iul-2017 de Art. 1, punctul 9. din Regulamentul 1155/15-feb-2017]
(3)Statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în conformitate cu articolul 53a alineatul (1), până în prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuată prima plată sau plata avansurilor către fermieri pentru sprijinul cuplat facultativ. Totuşi, dacă o astfel de plată a fost efectuată în perioada 16-31 octombrie, notificarea respectivă se face până la 1 decembrie. Notificarea include următoarele:
a)o listă a măsurilor afectate şi a sumelor transferate;
b)pentru fiecare măsură afectată, suprafeţele eligibile sau numărul de animale eligibile în anul de cerere relevant după ce au fost efectuate toate controalele asupra cererilor depuse;
c)pentru fiecare măsură afectată, o justificare potrivit căreia un transfer este coerent cu caracterul de limitare a producţiei al schemei, menţionat la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, şi potrivit căreia deciziile notificate Comisiei în conformitate cu articolul 54 din regulamentul respectiv şi cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol nu devin nule.
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014
Art. 68: Notificări privind cerinţele minime pentru primirea de plăţi directe
Până la 1 august 2014, statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 69: Notificări privind plata redistributivă
Dacă un stat membru decide să acorde plata redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, notificarea menţionată la articolul 41 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 cuprinde detaliile referitoare la decizia respectivă, inclusiv detaliile şi justificarea calculului plăţii redistributive şi, după caz, informaţiile privind o eventuală aplicare regională în temeiul articolului 41 alineatul (2) din regulamentul menţionat şi privind o eventuală graduare în cadrul numărului de hectare în temeiul articolului 41 alineatul (5) din regulamentul menţionat.
Art. 70: Notificări privind plata pentru zonele cu constrângeri naturale
Dacă un stat membru decide să acorde plata pentru zonele cu constrângeri naturale în temeiul titlului III capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei, până la 1 august 2014, orice decizie luată în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. O astfel de notificare cuprinde detaliile referitoare la decizia respectivă, inclusiv, după caz, informaţiile privind o eventuală restricţionare a plăţilor la anumite zone în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, o eventuală aplicare a limitelor maxime menţionate la articolul 48 alineatul (4) din regulamentul menţionat sau o eventuală aplicare regională în temeiul articolului 48 alineatul (5) din regulamentul menţionat.
Art. 71: Notificări referitoare la schema pentru micii fermieri
Dacă un stat membru decide să aplice schema pentru micii fermieri în temeiul titlului V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la 1 august 2014, orice decizie luată în temeiul titlului menţionat.
Notificarea cuprinde detaliile privind decizia respectivă, inclusiv eventuala includere automată a fermierilor în temeiul articolului 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi calcularea plăţii în temeiul articolului 63 din regulamentul menţionat.
Imediat şi cel târziu până la data de 1 decembrie a anului calendaristic la care se referă plata, statele membre informează Comisia în legătură cu decizia privind finanţarea menţionată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 72: Aplicarea articolului 8 alineatul (1) a articolului 41 alineatul (4) sau a articolului 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 membrilor persoanelor juridice sau grupurilor
Dacă un stat membru decide să aplice articolul 8 alineatul (4), articolul 41 alineatul (8) sau articolul 52 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la 1 august 2014, detaliile deciziilor respective.
Art. 73: Reducerile liniare ale plăţilor
Când aplică oricare dintre reducerile liniare menţionate la articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 51 alineatul (2) sau la articolul 65 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre informează Comisia privind reducerea procentajului aplicat, imediat şi cel târziu până la data de 30 iunie a anului următor anului calendaristic în care au fost solicitate plăţile directe reduse liniar.
Art. 74: Solicitarea de informaţii privind măsurile luate de statele membre
Dacă este necesar pentru asigurarea aplicării corecte a normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau de prezentul regulament, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze detalii privind orice măsură luată pentru implementarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 sau privind eventualele norme adoptate de Comisie în temeiul regulamentului menţionat.
Art. 75: Rapoarte
(1)Dacă decid să acorde plăţi directe naţionale complementare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, Bulgaria şi România transmit Comisiei un raport până la 30 iunie 2016. Pentru fiecare plată directă naţională complementară, raportul conţine numărul beneficiarilor, cuantumul total al plăţii directe naţionale complementare acordate, hectarele pentru care a fost acordată plata şi rata aplicabilă plăţii, după caz.
(2)Când un stat membru decide să acorde ajutoare naţionale tranzitorii în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv transmite Comisiei un raport anual până la data de 15 septembrie a anului următor implementării respectivelor ajutoare naţionale tranzitorii. Pentru fiecare sector, raportul conţine numărul beneficiarilor, cuantumul ajutoarelor naţionale tranzitorii acordate, hectarele, numărul de animale sau de alte unităţi pentru care au fost acordate ajutoarele, precum şi rata ajutorului respectiv, după caz.
Art. 76: Notificarea deciziei rezultate dintr-o revizuire
În eventualitatea revizuirii unei decizii notificate Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cu prezentul regulament, decizia rezultată din revizuire este notificată Comisiei în termen de patru săptămâni de la luarea deciziei respective, cu excepţia cazului în care Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede un alt termen pentru o astfel de notificare.
Notificarea în cauză include detaliile referitoare la decizie şi, după caz, o justificare şi criteriile obiective pe baza cărora s-a luat decizia respectivă.
Art. 77: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013
- Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se înlocuieşte cu textul din anexa II la prezentul regulament.
Art. 78: Abrogare
Regulamentele (CE) nr. 1120/2009 şi (CE) nr. 1121/2009 se abrogă.
Totuşi, regulamentele menţionate continuă să se aplice în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici anteriori anului calendaristic 2015.
Art. 79: Intrare în vigoare şi aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 11 martie 2014.
Pentru Comisie Preşedintele Jose Manuel BARROSO |
ANEXA I:Conţinutul informaţiilor care trebuie comunicate Comisiei în temeiul articolului 67 alineatul (1)
Informaţiile includ:
1.procentajul din plafonul naţional menţionat la articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru fiecare an până în 2020;
2.titlul fiecărei măsuri de sprijin;
3.o descriere a fiecărei măsuri de sprijin, incluzând cel puţin:
(a)sectorul sau regiunea vizat(ă);
(b)tipurile de agricultură specifice şi/sau sectoarele agricole specifice selectate, precum şi o descriere a dificultăţilor întâmpinate şi, dacă este cazul, criteriile fixate de statele membre în scopul stabilirii regiunilor menţionate la articolul 52 alineatul (1) din prezentul regulament;
(c)importanţa economică, socială sau de mediu aferentă;
(d)orice implementare a derogării prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
(e)durata acesteia;
(f)condiţiile de eligibilitate aplicabile;
(g)pentru statele membre care aplică articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, criteriile aplicate pentru stabilirea fiecărui cuantum modulat per unitate în conformitate cu paragraful respectiv;
(h)cuantumul (cuantumurile) estimat(e) al(e) sprijinului per unitate, calculat(e) în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament;
(i)cuantumul fixat pentru finanţare;
(j)suprafeţele şi producţiile fixate sau numărul de animale fixat în conformitate cu articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
(k)după caz, suprafaţa maximă fixată în scopul implementării sprijinului pentru seminţele oleaginoase menţionate la articolul 53 alineatul (3) din prezentul regulament;
(l)eventualele măsuri existente aplicate în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii sau al măsurilor finanţate prin ajutoare de stat în aceeaşi regiune sau în acelaşi sector ca măsura de sprijin cuplat şi, după caz, criteriile şi normele administrative aplicate pentru a se garanta că sprijinul care vizează soluţionarea aceleiaşi dificultăţi ca cea menţionată la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu este acordat şi în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii, în conformitate cu articolul 52 alineatul (9) din regulamentul respectiv;
4.după caz, descrierea detaliată a situaţiei specifice a regiunii sau a sectorului vizat şi caracteristicile tipurilor de agricultură specifice sau ale sectoarelor agricole specifice care fac ca procentajul prevăzut la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 să fie insuficient pentru soluţionarea dificultăţilor identificate şi care justifică un nivel mai ridicat de sprijin în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din regulamentul respectiv;
5.după caz, demonstrarea existenţei uneia dintre necesităţile menţionate la articolul 55 alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014
ANEXA II:
"- ANEXA X: Factorii de ponderare şi de conversie menţionaţi la articolul 46 alineatul (3) (*)
(*)Factorii de conversie şi de ponderare se aplică şi elementelor incluse în practicile echivalente enumerate în secţiunea III din anexa IX care sunt aceleaşi cu elementele enumerate în prezenta anexă şi cu cele menţionate la articolul 45 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat (JO L 181, 20.6.2014, p. 1), exclusiv în scopul calculării zonei de interes ecologic a exploataţiei după cum se prevede la articolul 46 alineatul (1) din prezentul regulament.
Elemente | Factor de conversie (m/arbore pe m2) | Factor de ponderare | Zona de interes ecologic (dacă se aplică ambii factori) |
Terenuri lăsate în pârloagă (pe 1 m2) | nu se aplică | 1 | 1 m2 |
Terase (pe 1 m) | 2 | 1 | 2 m2 |
Elemente de peisaj: | |||
garduri vii/fâşii împădurite (pe 1 m) | 5 | 2 | 10 m2 |
arbore izolat (per arbore) | 20 | 1,5 | 30 m2 |
arbori în aliniament (pe 1 m) | 5 | 2 | 10 m2 |
grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m2) | nu se aplică | 1,5 | 1,5 m2 |
margini de câmp (pe 1m) | 6 | 1,5 | 9 m2 |
Iazuri (pe 1m2) | nu se aplică | 1,5 | 1,5 m2 |
rigole (pe 1 m) | 3 | 2 | 6 m2 |
ziduri din piatră tradiţionale (pe | 1 | 1 | 1 m2 |
alte elemente care nu sunt enumerate mai sus, dar care sunt protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 (pe 1 m2) | nu se aplică | 1 | 1 m2 |
Zone tampon (pe 1 m) | 6 | 1,5 | 9 m2 |
Hectare de teren agroforestier (pe 1 m2) | nu se aplică | 1 | 1 m2 |
Benzi de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure (pe 1 m) | |||
Fără producţie | 6 | 1,5 | 9 m2 |
Cu producţie | 6 | 0,3 | 1,8 m2 |
Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (pe 1 m2) | nu se aplică | 0,3 | 0,3 m2 |
Zonele împădurite menţionate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) (pe m2) | nu se aplică | 1 | 1 m2 |
Zone cu culturi secundare sau strat vegetal (pe 1 m2) | nu se aplică | 0,3 | 0,3 m2 |
Zonele cu culturi fixatoare de azot (pe 1 m2) | nu se aplică | 0,3 | 0,3 m2" |
ANEXA III:Metoda Uniunii de determinare cantitativă a conţinutului de [POZĂ - a se vedea actul modificator-]9-tetrahidrocanabinol al soiurilor de cânepă
1.Domeniu de aplicare
Metoda stabilită în prezenta anexă este folosită pentru a determinarea conţinutului de [POZĂ - a se vedea actul modificator-]9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «THC») al soiurilor de cânepă (Cannabis sativa L.). După caz, metoda se aplică urmând procedura A sau procedura B, descrise în prezenta anexă.
Metoda se bazează pe determinarea cantitativă prin cromatografie în fază gazoasă (GC) a conţinutului de THC, după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.
1.1.Procedura A
Procedura A se utilizează pentru controalele asupra producţiei de cânepă menţionate la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi la articolul 30 litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei (*).
(*)Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control, măsurile de dezvoltare rurală şi ecocondiţionalitatea (JO L 227, 31.7.2014, p. 69).
1.2.Procedura B
Procedura B se utilizează în cazurile menţionate la articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014.
2.Eşantionare
2.1.Eşantioane
Eşantioanele se prelevează în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eşantion reprezentativ pentru parcela în cauză, dar excluzând marginile acesteia.
2.1.1.Procedura A: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează de la fiecare plantă selecţionată un eşantion de 30 cm care conţine cel puţin o inflorescenţă femelă. Eşantionarea se efectuează în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi şi a zecea zi de după sfârşitul înfloririi.
Statele membre pot autoriza efectuarea eşantionării în perioada cuprinsă între începutul înfloririi şi a douăzecea zi de la începutul înfloririi, cu condiţia ca, pentru fiecare soi cultivat, să se efectueze alte prelevări reprezentative, în conformitate cu primul paragraf, în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi şi a zecea zi de după sfârşitul înfloririi.
În cazul cânepii cultivate drept cultură secundară, în absenţa inflorescenţelor femele, se prelevează 30 cm din partea superioară a tulpinii plantei. În acel caz, eşantionarea se efectuează chiar înainte de sfârşitul perioadei de vegetaţie, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheţ.
2.1.2.Procedura B: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează treimea superioară a fiecărei plante selecţionate. Eşantionarea se efectuează pe parcursul celor 10 zile care urmează după încheierea înfloririi sau, în cazul cânepii cultivate drept cultură secundară, în absenţa inflorescenţelor femele, chiar înainte de sfârşitul perioadei de vegetaţie, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheţ. În cazul soiurilor dioice, se prelevează doar plante femele.
2.2.Mărimea eşantionului
Procedura A: pentru fiecare parcelă, eşantionul este format din prelevări de la 50 de plante.
Procedura B: pentru fiecare parcelă, eşantionul este format din prelevări de la 200 de plante.
Fiecare eşantion se introduce într-un săculeţ de pânză sau de hârtie, fără a fi strivit, apoi este dus la laborator pentru analiză.
Dacă este necesar, statul membru poate prevedea recoltarea unui al doilea eşantion, în vederea unei contraanalize, acest al doilea eşantion urmând a fi păstrat fie de producător, fie de organismul responsabil cu analiza.
2.3.Uscarea şi depozitarea eşantionului
Uscarea eşantioanelor începe cât mai repede posibil şi, în orice caz, în termen de 48 de ore, prin orice metodă care implică o temperatură mai mică de 70 °C.
Eşantioanele trebuie uscate până când ating o greutate constantă şi un conţinut de umiditate între 8 % şi 13 %.
După uscare, eşantioanele se păstrează fără a fi strivite, la adăpost de lumină, la o temperatură mai mică de 25 ° C.
3.Determinarea conţinutului de THC
3.1.Pregătirea eşantionului pentru analiză
Eşantioanele uscate se curăţă de tulpini şi de seminţele mai mari de 2 mm.
Eşantioanele uscate se macină până se obţine un praf semifin (care să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm).
Acest praf poate fi păstrat timp de 10 săptămâni, într-un loc uscat şi întunecos, la o temperatură mai mică de 25 °C.
3.2.Reactivi şi soluţie de extracţie
Reactivi
- [POZĂ - a se vedea actul modificator-]9-tetrahidrocanabinol, pur din punct de vedere cromatografic;
- Scualan, pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca standard intern.
Soluţie de extracţie
- 35 mg de scualan la 100 ml de hexan.
3.3.Extragerea THC
Se cântăresc 100 mg din eşantionul pentru analiză sub formă de praf şi se introduc într-un tub de centrifugare, apoi se adaugă 5 ml de soluţie de extracţie care conţine standardul intern.
Eşantionul se scufundă într-o baie cu ultrasunete, unde se lasă timp de 20 de minute. După centrifugarea timp de cinci minute la 3 000 de rotaţii/minut, se colectează soluţia de THC supernatantă. Soluţia colectată se injectează în cromatograf şi se efectuează analiza cantitativă.
3.4.Cromatografia în fază gazoasă
(a)Aparatură
- gaz-cromatograf echipat cu un detector cu ionizare în flacără şi cu un injector cu sau fără divizare;
- coloană care permite o bună separare a canabinoidelor, de exemplu o coloană capilară din sticlă cu lungime de 25 m şi diametru de 0,22 mm, impregnată cu o fază de fenil-metil-siloxan nepolară de 5 %.
(b)Intervale de etalonare
Cel puţin trei puncte pentru procedura A şi cinci puncte pentru procedura B, inclusiv punctele 0,04 şi 0,50 mg/ml de THC în soluţie de extracţie.
(c)Condiţii experimentale
Următoarele condiţii sunt enumerate ca exemple pentru coloana menţionată la litera (a):
- temperatura cuptorului 260 °C
- temperatura injectorului 300 °C
- temperatura detectorului 300 °C
(d)Volumul injectat: 1 µl
4.Rezultate
Rezultatele sunt exprimate cu două zecimale, în grame de THC la 100 de grame de eşantion de analiză uscat până când ajunge la o greutate constantă. Se aplică o toleranţă de 0,03 g la 100 g.
- Procedura A: o determinare per eşantion pentru analiză.
Cu toate acestea, dacă rezultatul obţinut astfel este peste limita prevăzută la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se efectuează o a doua determinare per eşantion de analiză, iar rezultatul care se reţine este media celor două determinări.
- Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări per eşantion pentru analiză.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 181L din data de 20 iunie 2014