Art. 44. - Art. 44: Menţinerea proporţiei păşunilor permanente - Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
Art. 44: Menţinerea proporţiei păşunilor permanente
(1)Statele membre pot prevedea obligaţia individuală a fermierilor de a nu converti, inclusiv, în cazul în care aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a nu face lucrări de arat pe suprafeţele de păşune permanentă fără o autorizare individuală prealabilă. Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa respectivei obligaţii, în orice caz înaintea datei de 15 noiembrie a anului în care statul membru în cauză adoptă dispoziţia respectivă. Respectiva obligaţie se aplică doar fermierilor care fac obiectul obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşune permanentă care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Eliberarea unei autorizaţii poate depinde de aplicarea unor criterii obiective şi nediscriminatorii, inclusiv a unor criterii referitoare la mediu. Dacă autorizaţia menţionată la primul paragraf face obiectul condiţiei că trebuie stabilită ca păşune permanentă o altă suprafaţă, cu un număr corespunzător de hectare sau, în cazul în care statul membru aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, al condiţiei că o altă suprafaţă sau suprafaţa respectivă trebuie să fie stabilită ca păşune permanentă, suprafaţa respectivă va fi considerată păşune permanentă din prima zi după conversie, inclusiv după arat, prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei, inclusiv a lucrărilor de arat. Cu toate acestea, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, suprafeţele respective sunt utilizate pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee pentru restul numărului de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.
(2)Dacă se constată că proporţia menţionată la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a scăzut cu mai mult de 5 % în comparaţie cu proporţia menţionată la articolul respectiv, statul membru în cauză prevede obligaţia reconversiei suprafeţelor în zone cu păşuni permanente şi norme pentru evitarea unor noi conversii de zone cu păşuni permanente.
Statele membre stabilesc categoriile de fermieri care fac obiectul obligaţiei de reconversie, din rândul fermierilor care:
a)sunt supuşi obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşuni permanente care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din regulamentul menţionat; şi
b)pe baza cererilor depuse în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cei doi ani calendaristici anteriori sau, în 2015, în cei trei ani calendaristici anteriori, au la dispoziţie suprafeţe agricole care au fost convertite din zone cu păşuni permanente sau din terenuri cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări.
În cazul în care perioadele menţionate la al doilea paragraf litera (b) includ ani calendaristici anteriori anului 2015, obligaţia de reconversie se aplică şi zonelor care au fost convertite în suprafeţe pentru alte utilizări din zone cu păşuni permanente care făceau obiectul obligaţiei menţionate la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau la articolul 93 alineatul (3)din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când stabilesc care fermieri trebuie să reconvertească suprafeţe în zone cu păşuni permanente, statele membre impun această obligaţie mai întâi fermierilor care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente într-o suprafaţă pentru alte utilizări, fără respectarea cerinţei referitoare la autorizare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, dacă aceasta este aplicabilă. Fermierii în cauză reconvertesc întreaga suprafaţă convertită.
(3)Dacă aplicarea alineatului (2) al patrulea paragraf nu duce la o creştere cu mai mult de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre prevăd că fermierii care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol trebuie, de asemenea, să reconvertească în zone cu păşuni permanente un procentaj din suprafaţa convertită respectivă sau să stabilească drept zonă cu păşuni permanente o altă suprafaţă corespunzătoare respectivului procentaj. Procentajul respectiv se calculează pe baza zonei convertite de fermier în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol şi pe baza suprafeţei necesare pentru creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf, statele membre pot exclude din zonele convertite de fermier acele zone care au devenit păşuni permanente după 31 decembrie 2015, cu condiţia ca statele membre în cauză să desfăşoare controale administrative încrucişate în ceea ce priveşte păşunile permanente declarate anual în cererea de ajutor cu informaţii geospaţiale, cu ajutorul unei intersectări spaţiale cu suprafaţa declarată ca fâneaţă permanentă în 2015, înregistrată în sistemul de identificare a parcelelor agricole şi cu condiţia ca respectivele zone cu păşuni permanente să nu fi fost stabilite ca urmare a unei obligaţii de reconversie sau de stabilire a unei zone cu păşuni permanente în temeiul alineatului (2) sau al prezentului alineat. Totuşi, în cazul în care o astfel de excludere nu permite creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre nu exclud zonele respective.
Zonele cu păşuni permanente sau terenurile cu fâneţe permanente create de fermieri în cadrul angajamentelor asumate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1) şi cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 nu sunt luate în calcul ca zone convertite de fermier pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).
Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa obligaţiei de reconversie individuale şi în privinţa normelor pentru evitarea unor noi conversii de păşuni permanente, în orice caz înaintea datei de 31 decembrie a anului în care se constată scăderea cu mai mult de 5 %. Obligaţia de reconversie trebuie îndeplinită înaintea datei transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele reconvertite în sau stabilite ca zone cu păşuni permanente sunt considerate păşuni permanente din prima zi a reconversiei sau a stabilirii. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei sau, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, numărul de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.