Capitolul 3 - ECOLOGIZAREA - Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
CAPITOLUL 3:ECOLOGIZAREA
Art. 38: Cerinţe aplicabile schemelor de certificare naţionale sau regionale
(1)Statele membre care decid să pună în aplicare practicile echivalente menţionate la articolul 43 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 desemnează una sau mai multe autorităţi de certificare publice sau private care să certifice că fermierul respectă, pe exploataţia sa, practici care sunt în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din regulamentul menţionat.
(2)Autorităţile de certificare publice sau private trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)deţin cunoştinţele de specialitate, echipamentul şi infrastructura necesare pentru a exercita sarcinile de certificare;
b)deţin suficient personal calificat şi cu experienţă;
c)sunt imparţiale şi nu se află în niciun conflict de interese în ceea ce priveşte exercitarea sarcinilor de certificare.
Autorităţile de certificare private trebuie să fie acreditate în conformitate cu EN ISO/IEC 17021 (Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi certificare ale sistemelor de management) sau EN ISO/IEC 17065 (Evaluarea conformităţii - Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii) în sectorul producţiei agricole. Acreditarea se realizează numai de către un organism naţional de acreditare dintr-un stat membru, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30)/
(3)Desemnarea unei autorităţi de certificare publice sau private este retrasă atunci când aceasta nu îndeplineşte condiţiile pentru desemnarea sa menţionate la alineatul (2).
Art. 39: Calcularea sumei menţionate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013
(1)În cazul fermierilor care decid să respecte practicile menţionate la punctele 3 şi 4 din secţiunea I şi la punctul 7 din secţiunea III din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi oricare alte practici echivalente adăugate la anexa respectivă pentru care este necesar un calcul specific în scopul evitării dublei finanţări, ca practici echivalente în temeiul articolului 43 alineatul (3) litera (a) din regulamentul respectiv, statele membre scad din cuantumul sprijinului per hectar calculat în temeiul articolului 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 un cuantum corespunzător unei treimi din plata medie de ecologizare per hectar în statul membru sau în regiunea în cauză pentru fiecare practică de ecologizare cu care este echivalentă practica.
Plata medie de ecologizare per hectar în statul membru sau în regiunea în cauză se calculează pe baza procentajului menţionat la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 din media plafoanelor naţionale pentru anii 2015-2019 stabilite în anexa II la regulamentul respectiv şi pe baza numărului hectarelor eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 sau cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în 2015. Statele membre care decid să pună în aplicare practicile menţionate la primul paragraf din prezentul alineat încă din 2015 pot estima numărul hectarelor eligibile declarate în 2015 pe baza declaraţiilor întocmite în 2014 în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care decid să aplice articolul 43 alineatul (9) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot decide să aplice deducerea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol în mod individual, a unui cuantum corespunzător unei treimi din plata medie de ecologizare per hectar a fermierului în cauză.
Plata medie de ecologizare per hectar pentru fermier se calculează pe baza mediei plăţii individuale calculate în conformitate cu articolul 43 alineatul (9) paragrafele al treilea şi al patrulea din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anii 2015-2019 şi a numărului hectarelor eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 33 din regulamentul respectiv în 2015.
Art. 40: Calcularea proporţiilor diferitelor culturi pentru diversificarea culturilor
(1)În scopul calculării proporţiilor diferitelor culturi prevăzute la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, perioada care trebuie luată în considerare este partea cea mai relevantă a perioadei de cultivare având în vedere practicile tradiţionale de cultivare în contextul naţional. Perioada respectivă poate fi stabilită la nivel naţional, la nivel regional sau la nivelul subregional adecvat.
Statele membre informează fermierii în timp util în privinţa perioadei respective. În totalul terenurilor arabile ale exploataţiei, fiecare hectar este luat în calcul doar o singură dată într-un an de cerere în scopul calculării proporţiilor diferitelor culturi.
(2)Pentru calcularea proporţiilor diferitelor culturi, suprafaţa acoperită de o cultură poate include elemente de peisaj care fac parte din suprafaţa eligibilă în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.
(3)În cazul unei suprafeţe pe care există culturi mixte, cu două sau mai multe culturi cultivate simultan pe rânduri separate, fiecare cultură este calculată ca diferită atunci când acoperă cel puţin 25 % din suprafaţa respectivă. Suprafaţa acoperită de diferitele culturi se calculează prin împărţirea suprafeţei acoperite de culturile mixte la numărul culturilor care acoperă cel puţin 25 % din suprafaţa respectivă, indiferent de proporţia ocupată efectiv de o cultură pe suprafaţa respectivă.
În cazul suprafeţelor în care principiul culturilor mixte este aplicat prin cultivarea unei culturi principale subînsămânţate cu o a doua cultură, se consideră că suprafaţa este acoperită doar cu cultura principală.
Suprafeţele pe care se seamănă un amestec de seminţe, indiferent de culturile specifice incluse în amestec, sunt considerate acoperite cu o singură cultură. Fără a se aduce atingere articolul 44 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, respectiva cultură este denumită "cultură mixtă". Dacă se poate constata că speciile incluse în diferitele amestecuri de seminţe sunt diferite unele de altele, statele membre pot recunoaşte diferitele amestecuri de seminţe ca fiind culturi individuale distincte, cu condiţia ca respectivele amestecuri de seminţe diferite să nu fie utilizate pentru cultura menţionată la articolul 44 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Suprafeţele pe care se cultivă culturi diferite una lângă cealaltă şi în cazul cărora fiecare cultură acoperă o suprafaţă mai mică decât dimensiunea minimă stabilită de statele membre menţionată la articolul 72 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pot fi considerate de statele membre ca fiind acoperite cu o «cultură mixtă», astfel cum este menţionată la al treilea paragraf al prezentului alineat.
Art. 41: Cadru pentru desemnarea unor suprafeţe suplimentare cu păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului în afara zonelor Natura 2000
Păşunile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului din afara suprafeţelor vizate de Directiva 92/43/CEE sau de Directiva 2009/147/CE menţionate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie desemnate pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:
(a)acoperă soluri organice cu un procentaj ridicat de carbon organic, precum turbăriile sau zonele umede;
(b)găzduiesc habitate enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(c)conţin specii de plante enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(d)au o importanţă semnificativă pentru speciile de păsări sălbatice enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE;
(e)au o importanţă semnificativă pentru speciile de animale sălbatice protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(f)acoperă păşuni permanente cu mare valoare naturală definită cu ajutorul unor criterii obiective care urmează a fi stabilite de statul membru;
(g)acoperă soluri cu un risc ridicat de eroziune;
(h)se află într-o zonă sensibilă desemnată în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul Directivei 2000/60/CE.
Statele membre pot decide în fiecare an să adauge noi suprafeţe desemnate şi informează în timp util fermierii în cauză în privinţa deciziei respective.
Art. 42: Reconversia în cazul nerespectării obligaţiei privind suprafeţele cu păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului
Fără a se aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), dacă un fermier a convertit sau a arat o păşune permanentă care face obiectul obligaţiei menţionate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză prevede obligaţia reconvertirii suprafeţei în păşune permanentă şi poate emite, de la caz la caz, instrucţiuni precise care trebuie respectate de fermierul respectiv, în legătură cu modul în care să fie reparate daunele aduse mediului, astfel încât să se ajungă din nou la statutul de suprafaţă sensibilă din punctul de vedere al mediului.
(1)Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
Imediat după constatarea încălcării, fermierul este informat în privinţa obligaţiei de reconversie şi a datei înaintea căreia trebuie respectată obligaţia respectivă. Data în cauză trebuie să fie cel târziu data transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenul care face obiectul reconversiei este considerat păşune permanentă începând din prima zi a reconversiei şi face obiectul obligaţiei menţionate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 43: Calcularea proporţiei păşunilor permanente
(1)Suprafeţele declarate de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri prevăzută în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum şi unităţile unei exploataţii care sunt utilizate pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (1) nu se includ în proporţia suprafeţelor cu păşuni permanente în totalul suprafeţei agricole şi în procentajul de referinţă menţionat la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(1)Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
(2)Suprafeţele declarate de fermieri în 2012 ca zone cu fâneţe permanente care au fost convertite în terenuri pentru alte utilizări pot fi deduse din calcularea suprafeţelor cu păşuni permanente, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, până la numărul hectarelor de fâneţe permanente sau de păşuni permanente pe care fermierii le-au stabilit după 2012 şi le-au declarat în 2015 la nivel naţional, regional sau subregional sau la nivel de exploataţie, cu condiţia respectării normelor existente privind menţinerea păşunilor permanente prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi la articolul 93 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
La calcularea numărului hectarelor cu fâneţe permanente sau cu păşuni permanente stabilite după 2012 menţionate la primul paragraf, se ţine cont doar de hectarele cu fâneţe permanente sau cu păşuni permanente de pe o suprafaţă agricolă declarată în 2012, 2013 sau 2014 în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)Statele membre adaptează proporţia de referinţă dacă consideră că există un impact semnificativ asupra evoluţiei proporţiei generat, în special, de o modificare a suprafeţei cu producţie ecologică, de o schimbare a populaţiei de participanţi la schema pentru micii fermieri sau atunci când un stat membru ia o decizie în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În astfel de situaţii, statele membre informează neîntârziat Comisia în privinţa adaptării efectuate, justificând respectiva adaptare.
Art. 44: Menţinerea proporţiei păşunilor permanente
(1)Statele membre pot prevedea obligaţia individuală a fermierilor de a nu converti, inclusiv, în cazul în care aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a nu face lucrări de arat pe suprafeţele de păşune permanentă fără o autorizare individuală prealabilă. Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa respectivei obligaţii, în orice caz înaintea datei de 15 noiembrie a anului în care statul membru în cauză adoptă dispoziţia respectivă. Respectiva obligaţie se aplică doar fermierilor care fac obiectul obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşune permanentă care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Eliberarea unei autorizaţii poate depinde de aplicarea unor criterii obiective şi nediscriminatorii, inclusiv a unor criterii referitoare la mediu. Dacă autorizaţia menţionată la primul paragraf face obiectul condiţiei că trebuie stabilită ca păşune permanentă o altă suprafaţă, cu un număr corespunzător de hectare sau, în cazul în care statul membru aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, al condiţiei că o altă suprafaţă sau suprafaţa respectivă trebuie să fie stabilită ca păşune permanentă, suprafaţa respectivă va fi considerată păşune permanentă din prima zi după conversie, inclusiv după arat, prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei, inclusiv a lucrărilor de arat. Cu toate acestea, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, suprafeţele respective sunt utilizate pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee pentru restul numărului de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.
(2)Dacă se constată că proporţia menţionată la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a scăzut cu mai mult de 5 % în comparaţie cu proporţia menţionată la articolul respectiv, statul membru în cauză prevede obligaţia reconversiei suprafeţelor în zone cu păşuni permanente şi norme pentru evitarea unor noi conversii de zone cu păşuni permanente.
Statele membre stabilesc categoriile de fermieri care fac obiectul obligaţiei de reconversie, din rândul fermierilor care:
a)sunt supuşi obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşuni permanente care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din regulamentul menţionat; şi
b)pe baza cererilor depuse în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cei doi ani calendaristici anteriori sau, în 2015, în cei trei ani calendaristici anteriori, au la dispoziţie suprafeţe agricole care au fost convertite din zone cu păşuni permanente sau din terenuri cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări.
În cazul în care perioadele menţionate la al doilea paragraf litera (b) includ ani calendaristici anteriori anului 2015, obligaţia de reconversie se aplică şi zonelor care au fost convertite în suprafeţe pentru alte utilizări din zone cu păşuni permanente care făceau obiectul obligaţiei menţionate la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau la articolul 93 alineatul (3)din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când stabilesc care fermieri trebuie să reconvertească suprafeţe în zone cu păşuni permanente, statele membre impun această obligaţie mai întâi fermierilor care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente într-o suprafaţă pentru alte utilizări, fără respectarea cerinţei referitoare la autorizare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, dacă aceasta este aplicabilă. Fermierii în cauză reconvertesc întreaga suprafaţă convertită.
(3)Dacă aplicarea alineatului (2) al patrulea paragraf nu duce la o creştere cu mai mult de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre prevăd că fermierii care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol trebuie, de asemenea, să reconvertească în zone cu păşuni permanente un procentaj din suprafaţa convertită respectivă sau să stabilească drept zonă cu păşuni permanente o altă suprafaţă corespunzătoare respectivului procentaj. Procentajul respectiv se calculează pe baza zonei convertite de fermier în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol şi pe baza suprafeţei necesare pentru creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf, statele membre pot exclude din zonele convertite de fermier acele zone care au devenit păşuni permanente după 31 decembrie 2015, cu condiţia ca statele membre în cauză să desfăşoare controale administrative încrucişate în ceea ce priveşte păşunile permanente declarate anual în cererea de ajutor cu informaţii geospaţiale, cu ajutorul unei intersectări spaţiale cu suprafaţa declarată ca fâneaţă permanentă în 2015, înregistrată în sistemul de identificare a parcelelor agricole şi cu condiţia ca respectivele zone cu păşuni permanente să nu fi fost stabilite ca urmare a unei obligaţii de reconversie sau de stabilire a unei zone cu păşuni permanente în temeiul alineatului (2) sau al prezentului alineat. Totuşi, în cazul în care o astfel de excludere nu permite creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre nu exclud zonele respective.
Zonele cu păşuni permanente sau terenurile cu fâneţe permanente create de fermieri în cadrul angajamentelor asumate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1) şi cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 nu sunt luate în calcul ca zone convertite de fermier pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).
Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa obligaţiei de reconversie individuale şi în privinţa normelor pentru evitarea unor noi conversii de păşuni permanente, în orice caz înaintea datei de 31 decembrie a anului în care se constată scăderea cu mai mult de 5 %. Obligaţia de reconversie trebuie îndeplinită înaintea datei transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele reconvertite în sau stabilite ca zone cu păşuni permanente sunt considerate păşuni permanente din prima zi a reconversiei sau a stabilirii. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei sau, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, numărul de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.
Art. 45: Criterii suplimentare pentru tipurile de zone de interes ecologic
(1)Pentru calificarea tipurilor de zone enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ca zone de interes ecologic, se aplică alineatele (2)-(11) ale prezentului articol.
(2)Pe terenurile lăsate în pârloagă şi terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar) nu are loc nicio producţie agricolă. Statele membre stabilesc o perioadă a unui anumit an calendaristic în care terenurile trebuie lăsate în pârloagă. Perioada respectivă nu trebuie să fie mai scurtă de şase luni. În ceea ce priveşte terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere, statele membre trebuie să întocmească o listă cu speciile bogate în polen şi nectar care urmează să fie utilizate. Speciile de plante alogene invazive în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) nu trebuie să figureze pe această listă. Aceste zone nu includ zonele acoperite de culturi semănate în mod normal pentru recoltare. Statele membre pot institui cerinţe suplimentare. Aceste zone pot include speciile erbacee, cu condiţia să rămână predominante culturile de plante melifere. Fără a aduce atingere cerinţei privind absenţa oricărei producţii stabilită la alineatul (10a), stupii pot fi plasaţi pe zonele cu terenuri lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).
(*)Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenurile lăsate în pârloagă şi terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar) timp de peste cinci ani în scopul îndeplinirii cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic rămân terenuri arabile.
(3)Terasele sunt terase care sunt protejate în conformitate cu GAEC 7 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi alte terase. Statele membre pot decide să considere zone de interes ecologic doar terasele protejate în conformitate cu GAEC 7. Statele membre care decid să ia în considerare şi alte terase trebuie să stabilească criterii pentru respectivele alte terase, inclusiv înălţimea minimă bazată pe specificităţi naţionale sau regionale.
(4)Elementele de peisaj sunt la dispoziţia fermierului şi pot fi cele protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi/sau unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)gardurile vii, benzile împădurite sau arborii în aliniament;
b)arborii izolaţi;
c)pâlcurile arbustive din zona de câmpie, inclusiv arborii, tufele sau pietrele;
d)iazurile. Rezervoarele din beton sau din plastic nu sunt considerate zone de interes ecologic;
e)rigolele, inclusiv cursurile deschise de apă pentru irigaţii sau drenare. Canalele cu pereţi de beton nu sunt considerate zone de interes ecologic;
f)zidurile din piatră tradiţionale.
Statele membre pot decide să limiteze selecţia elementelor de peisaj la cele în conformitate cu GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi/sau la una sau mai multe dintre literele (a)-(f) de la primul paragraf.
În ceea ce priveşte gardurile vii, benzile împădurite şi arborii în aliniament, precum şi rigolele menţionate la primul paragraf literele (a) şi, respectiv, (e), suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 10 metri.
În ceea ce priveşte pâlcurile arbustive din zona de câmpie şi iazurile menţionate la primul paragraf literele (c) şi, respectiv, (d), suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o dimensiune maximă de 0,3 hectare.
În sensul primului paragraf litera (d), statele membre pot stabili o dimensiune minimă pentru iazuri. Atunci când de-a lungul apei există o bandă cu vegetaţie riverană, suprafaţa corespunzătoare este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. Statele membre pot stabili criterii pentru a se asigura că iazurile au valoare naturală, ţinând seama de rolul pe care îl au iazurile naturale pentru conservarea habitatelor şi a speciilor.
În sensul primului paragraf litera (f), statele membre stabilesc criterii minime bazate pe specificităţile naţionale sau regionale, inclusiv limitele dimensiunilor în înălţime şi lăţime.
(5)Zonele tampon şi marginile de câmpuri pot fi orice zone tampon şi margini de câmpuri, inclusiv zonele tampon aflate de-a lungul cursurilor de apă prevăzute de GAEC 1, CRMG 1 sau CRMG 10 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau marginile de câmpuri protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa respectivă.
Statele membre nu limitează selecţia de zone tampon şi de margini de câmpuri la cele prevăzute de normele privind ecocondiţionalitatea menţionate la primul paragraf.
Statele membre stabilesc lăţimea minimă a zonelor tampon şi a marginilor de câmpuri, care, în scopul zonelor de interes ecologic, nu este mai mică de un metru. De-a lungul cursurilor de apă, vegetaţia riverană este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. În zonele tampon şi pe marginile de câmpuri nu trebuie să existe nicio producţie agricolă.
În cazul zonelor tampon şi al marginilor de câmpuri care diferă de cele prevăzute sau protejate prin GAEC 1, GAEC 7, CRMG 1, CRMG 2, CRMG 3 sau CRMG 10 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 20 de metri.
(51)În scopul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele menţionate la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol sunt considerate suprafeţe sau elemente adiacente atunci când sunt adiacente unei zone de interes ecologic direct adiacente terenului arabil al exploataţiei.
(6)Hectarele de teren agroforestier sunt terenuri arabile care sunt eligibile pentru schema de plată de bază sau pentru schema de plată unică pe suprafaţă menţionată în titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi care îndeplinesc condiţiile pentru care s-a acordat sau se acordă sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.
(7)În privinţa benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, statele membre pot decide fie să permită producţia agricolă sau să stabilească o cerinţă privind absenţa oricărei producţii agricole, fie să ofere fermierilor cele două opţiuni. Statele membre stabilesc lăţimea minimă a benzilor respective, care nu trebuie să fie mai mică de un metru.
Suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 10 metri în cazul în care statele membre decid să permită producţia agricolă şi de 20 de metri în cazul în care statele membre decid să nu permită producţia agricolă.
(8)Pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu de producţie scurt unde nu se folosesc îngrăşăminte minerale şi/sau produse de protecţie a plantelor, statele membre întocmesc o listă a speciilor care pot fi utilizate în acest scop, selectând din lista întocmită în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 speciile cele mai adecvate din punct de vedere ecologic, excluzând astfel specii care în mod clar nu sunt indigene. Statele membre stabilesc, de asemenea, cerinţele în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor minerale şi/sau a produselor de protecţie a plantelor în cazul în care statele membre autorizează utilizarea lor, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special cel de a proteja şi de a îmbunătăţi biodiversitatea.
(81)În zonele cu Miscanthus şi cu Silphium perfoliatum, statele membre interzic utilizarea produselor de protecţie a plantelor, cu excepţia primului an în care cele două specii sunt introduse de către un fermier. Statele membre interzic sau stabilesc cerinţe în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor minerale în aceste zone, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special obiectivul de a proteja şi de a îmbunătăţi biodiversitatea.
(9)Zonele acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare includ astfel de zone stabilite în conformitate cu CRMG 1 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi alte zone acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare, cu condiţia ca acestea să fi fost stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânţarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală.
Statele membre stabilesc lista amestecurilor de specii de cultură care urmează să fie utilizate şi stabilesc, la nivel naţional, regional, subregional sau de fermă, perioada în care trebuie să existe zonele acoperite cu culturi secundare sau strat vegetal, în cazul în care acestea sunt stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură. Această perioadă nu poate fi mai mică de opt săptămâni. Statele membre pot stabili condiţii suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte metodele de producţie.
Zonele acoperite de culturi secundare sau de strat vegetal nu includ zone acoperite de culturi de iarnă semănate toamna în mod normal în vederea recoltării sau a păşunatului. De asemenea, ele nu includ zonele vizate de practicile echivalente menţionate la punctele I.3 şi I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(10)În zonele cu culturi fixatoare de azot, fermierii cultivă culturile fixatoare de azot care sunt incluse într-o listă stabilită de statul membru. Lista respectivă conţine culturile fixatoare de azot considerate de statul membru ca având o contribuţie la obiectivul de îmbunătăţire a biodiversităţii şi poate include amestecuri de culturi fixatoare de azot cu alte culturi, cu condiţia să predomine speciile de culturi fixatoare de azot. Aceste culturi trebuie să fie prezente pe durata perioadei de vegetaţie. Statele membre pot stabili condiţii suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte metoda de producţie, în special pentru a ţine seama de necesitatea îndeplinirii obiectivelor Directivei 91/676/CEE şi ale Directivei 2000/60/CE, dat fiind potenţialul culturilor fixatoare de azot de a creşte riscul de percolare a azotului toamna.
Zonele cu culturi fixatoare de azot nu includ zonele vizate de practicile echivalente menţionate la punctele I.3 şi I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(101)În scopurile alineatelor (2), (5) şi (7), «absenţa oricărei producţii agricole» înseamnă că nu se desfăşoară nicio activitate agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fără a se aduce atingere cerinţelor definite în cadrul GAEC 4 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Sunt permise acţiunile care vizează crearea unui strat vegetal pentru acoperirea solului în scopuri de biodiversitate, inclusiv semănarea unor amestecuri de seminţe de flori sălbatice.
Totuşi, prin derogare de la cerinţa privind absenţa oricărei producţii, în scopurile alineatelor (5) şi (7), statele membre pot permite păşunatul sau tăierea ierbii în zonele tampon şi pe marginile de câmpuri, precum şi pe benzile de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure fără producţie, cu condiţia ca suprafaţa să poată fi în continuare distinsă de terenul agricol adiacent.
(102)Se interzice utilizarea produselor de protecţie a plantelor pe toate suprafeţele menţionate la alineatele (2), (9) şi (10), precum şi pe toate suprafeţele cu producţie agricolă menţionate la alineatul (7).
(103)În cazul zonelor menţionate la alineatul (9) stabilite prin subînsămânţarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală, această interdicţie se aplică din momentul recoltării culturii principale timp de cel puţin opt săptămâni sau până la semănarea următoarei culturi principale.
(11)Un fermier poate declara aceeaşi zonă sau acelaşi element de peisaj o singură dată într-un an de cerere în scopul respectării cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic.
Art. 46: Norme pentru punerea în aplicare la nivel regional a zonelor de interes ecologic
(1)Statele membre care optează pentru punerea în aplicare la nivel regional prevăzută la articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 delimitează regiunile în sensul respectivului articol. Regiunile care urmează să fie delimitate constau în zone geografice unice şi omogene cu condiţii agricole şi de mediu similare. În acest sens, omogenitatea se referă la tipul de sol, la elevaţie, precum şi la prezenţa unor zone naturale şi seminaturale.
(2)În regiunile delimitate, statele membre desemnează zonele în care trebuie puse în aplicare până la jumătate din punctele procentuale prevăzute de cerinţa referitoare la zonele de interes ecologic.
(3)În ceea ce priveşte zonele delimitate, statele membre prevăd obligaţii specifice pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante. Obligaţiile respective garantează că zonele de interes ecologic adiacente au structuri contigue. Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante includ o cerinţă conform căreia fiecare fermier participant trebuie să aibă cel puţin 50 % din zona care face obiectul obligaţiei stabilite la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 situată pe terenul exploataţiei proprii din cadrul regiunii şi în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
(4)Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante garantează că zonele de interes ecologic contigue menţionate la alineatul (3) constau în una sau mai multe dintre zonele menţionate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (c), (d) şi (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(5)La momentul desemnării zonelor şi al prevederii obligaţiilor menţionate la alineatele (2) şi, respectiv, (3), statele membre iau în considerare, dacă este cazul, strategiile naţionale sau regionale existente privind biodiversitatea şi/sau atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenţei ecologice a reţelei Natura 2000, reţea menţionată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuţiei la punerea în aplicare a strategiei privind infrastructurile ecologice.
(6)Înainte de a prevedea obligaţii pentru fermieri, statele membre consultă fermierii sau grupurile de fermieri în cauză şi alte părţi interesate relevante. În urma unei astfel de consultări, statele membre elaborează un plan detaliat finalizat pentru implementarea la nivel regional şi informează părţile interesate care au participat la consultare şi fermierii sau grupurile de fermieri în cauză cu privire la planul respectiv, inclusiv cu privire la desemnarea zonelor şi la obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante şi, în special, cu privire la procentajul exact pe care fiecare fermier în parte trebuie să îl implementeze pe propria exploataţie. Statele membre transmit fermierului informaţiile respective cel târziu la data de 30 iunie a anului anterior anului în care se va aplica implementarea la nivel regional sau, pentru primul an de aplicare a prezentului regulament, în timp util pentru a permite fermierului să îşi întocmească cererea în consecinţă.
Fără a se aduce atingere plăţilor acordate fermierilor menţionate la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre se asigură că sunt stabilite măsuri referitoare la compensaţiile financiare dintre fermieri şi la sancţiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce priveşte zonele de interes ecologic contigue.
Art. 47: Norme pentru implementarea colectivă şi criteriile care trebuie îndeplinite de exploataţii pentru ca acestea să fie considerate ca aflându-se în imediată apropiere
(1)Statele membre care decid să permită o implementare colectivă, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, definesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească exploataţiile considerate a se afla în imediată apropiere, utilizând oricare dintre următoarele elemente:
a)fermierii a căror exploataţie se află, în proporţie de 80 %, în aceeaşi localitate;
b)fermierii a căror exploataţie se află, în proporţie de 80 %, într-o zonă cu o rază de un anumit număr de kilometri ce trebuie stabilit de statele membre, numărul maxim fiind de 15 kilometri.
(2)Statele membre care optează pentru desemnarea zonelor în care este posibilă implementarea colectivă şi optează pentru impunerea de obligaţii fermierilor sau grupurilor de fermieri participante iau în considerare strategiile naţionale sau regionale existente privind biodiversitatea şi/sau atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenţei ecologice a reţelei Natura 2000, reţea menţionată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuţiei la îmbunătăţirea infrastructurilor ecologice.
(3)Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante menţionate la alineatul (2) includ condiţia ca zonele de interes ecologic contigue să constea în una sau mai multe dintre zonele menţionate la articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (c), (d) şi (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(4)Fermierii care participă la implementarea colectivă încheie un acord scris care include detalii privind măsurile interne de compensare financiară şi sancţiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce priveşte zonele comune de interes ecologic.
Art. 48: Stabilirea proporţiei dintre păduri şi suprafaţa de teren agricol
(1)Statele membre care decid să pună în aplicare articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilesc procentajul reprezentat de păduri în suprafaţa totală de teren menţionată la primul paragraf din alineatul menţionat, pe baza datelor puse la dispoziţie de Eurostat. Datele privind pădurile se referă la definiţia pe care o aplică Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi exclud suprafaţa inclusă în alte suprafeţe împădurite. Din suprafaţa totală de teren se exclude suprafaţa acoperită de ape interioare, inclusiv de râuri şi de lacuri.
(2)Proporţia dintre păduri şi suprafaţa de teren agricol menţionată la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se calculează utilizând datele puse la dispoziţie de Eurostat. În cazul în care nu există date disponibile de la Eurostat cu privire la terenurile acoperite cu păduri şi terenurile agricole la scara necesară pentru evaluarea proporţiei pădurilor la un nivel al suprafeţei echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul unei unităţi clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, ce prezintă condiţii agricole similare, pot fi folosite alte surse de date.
Statele membre demonstrează că au folosit date la zi şi coerente cu privire la terenurile acoperite cu păduri şi la terenurile agricole, pentru a reflecta, în măsura posibilului, situaţia reală.
(3)Datele şi calculele menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt valabile timp de trei ani. După expirarea acestei perioade, statele membre care decid să aplice în continuare exceptarea prevăzută la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi să reînnoiască respectiva perioadă de trei ani recalculează proporţiile în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol utilizând cele mai recente date disponibile.
În cazul unor modificări ale graniţelor administrative care afectează proporţia menţionată la alineatul (2), datele şi calculele trebuie revizuite şi trebuie notificate Comisiei orice fel de modificări apărute în aplicarea scutirii.