Secţiunea 4 - Zona de interes ecologic - Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
SECŢIUNEA 4:Zona de interes ecologic
Art. 45: Criterii suplimentare pentru tipurile de zone de interes ecologic
(1)Pentru calificarea tipurilor de zone enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ca zone de interes ecologic, se aplică alineatele (2)-(11) ale prezentului articol.
(2)Pe terenurile lăsate în pârloagă şi terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar) nu are loc nicio producţie agricolă. Statele membre stabilesc o perioadă a unui anumit an calendaristic în care terenurile trebuie lăsate în pârloagă. Perioada respectivă nu trebuie să fie mai scurtă de şase luni. În ceea ce priveşte terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere, statele membre trebuie să întocmească o listă cu speciile bogate în polen şi nectar care urmează să fie utilizate. Speciile de plante alogene invazive în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) nu trebuie să figureze pe această listă. Aceste zone nu includ zonele acoperite de culturi semănate în mod normal pentru recoltare. Statele membre pot institui cerinţe suplimentare. Aceste zone pot include speciile erbacee, cu condiţia să rămână predominante culturile de plante melifere. Fără a aduce atingere cerinţei privind absenţa oricărei producţii stabilită la alineatul (10a), stupii pot fi plasaţi pe zonele cu terenuri lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).
(*)Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35).
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenurile lăsate în pârloagă şi terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar) timp de peste cinci ani în scopul îndeplinirii cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic rămân terenuri arabile.
(3)Terasele sunt terase care sunt protejate în conformitate cu GAEC 7 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi alte terase. Statele membre pot decide să considere zone de interes ecologic doar terasele protejate în conformitate cu GAEC 7. Statele membre care decid să ia în considerare şi alte terase trebuie să stabilească criterii pentru respectivele alte terase, inclusiv înălţimea minimă bazată pe specificităţi naţionale sau regionale.
(4)Elementele de peisaj sunt la dispoziţia fermierului şi pot fi cele protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi/sau unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)gardurile vii, benzile împădurite sau arborii în aliniament;
b)arborii izolaţi;
c)pâlcurile arbustive din zona de câmpie, inclusiv arborii, tufele sau pietrele;
d)iazurile. Rezervoarele din beton sau din plastic nu sunt considerate zone de interes ecologic;
e)rigolele, inclusiv cursurile deschise de apă pentru irigaţii sau drenare. Canalele cu pereţi de beton nu sunt considerate zone de interes ecologic;
f)zidurile din piatră tradiţionale.
Statele membre pot decide să limiteze selecţia elementelor de peisaj la cele în conformitate cu GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi/sau la una sau mai multe dintre literele (a)-(f) de la primul paragraf.
În ceea ce priveşte gardurile vii, benzile împădurite şi arborii în aliniament, precum şi rigolele menţionate la primul paragraf literele (a) şi, respectiv, (e), suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 10 metri.
În ceea ce priveşte pâlcurile arbustive din zona de câmpie şi iazurile menţionate la primul paragraf literele (c) şi, respectiv, (d), suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o dimensiune maximă de 0,3 hectare.
În sensul primului paragraf litera (d), statele membre pot stabili o dimensiune minimă pentru iazuri. Atunci când de-a lungul apei există o bandă cu vegetaţie riverană, suprafaţa corespunzătoare este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. Statele membre pot stabili criterii pentru a se asigura că iazurile au valoare naturală, ţinând seama de rolul pe care îl au iazurile naturale pentru conservarea habitatelor şi a speciilor.
În sensul primului paragraf litera (f), statele membre stabilesc criterii minime bazate pe specificităţile naţionale sau regionale, inclusiv limitele dimensiunilor în înălţime şi lăţime.
(5)Zonele tampon şi marginile de câmpuri pot fi orice zone tampon şi margini de câmpuri, inclusiv zonele tampon aflate de-a lungul cursurilor de apă prevăzute de GAEC 1, CRMG 1 sau CRMG 10 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau marginile de câmpuri protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menţionate în anexa respectivă.
Statele membre nu limitează selecţia de zone tampon şi de margini de câmpuri la cele prevăzute de normele privind ecocondiţionalitatea menţionate la primul paragraf.
Statele membre stabilesc lăţimea minimă a zonelor tampon şi a marginilor de câmpuri, care, în scopul zonelor de interes ecologic, nu este mai mică de un metru. De-a lungul cursurilor de apă, vegetaţia riverană este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. În zonele tampon şi pe marginile de câmpuri nu trebuie să existe nicio producţie agricolă.
În cazul zonelor tampon şi al marginilor de câmpuri care diferă de cele prevăzute sau protejate prin GAEC 1, GAEC 7, CRMG 1, CRMG 2, CRMG 3 sau CRMG 10 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 20 de metri.
(51)În scopul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele menţionate la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol sunt considerate suprafeţe sau elemente adiacente atunci când sunt adiacente unei zone de interes ecologic direct adiacente terenului arabil al exploataţiei.
(6)Hectarele de teren agroforestier sunt terenuri arabile care sunt eligibile pentru schema de plată de bază sau pentru schema de plată unică pe suprafaţă menţionată în titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi care îndeplinesc condiţiile pentru care s-a acordat sau se acordă sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.
(7)În privinţa benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, statele membre pot decide fie să permită producţia agricolă sau să stabilească o cerinţă privind absenţa oricărei producţii agricole, fie să ofere fermierilor cele două opţiuni. Statele membre stabilesc lăţimea minimă a benzilor respective, care nu trebuie să fie mai mică de un metru.
Suprafaţa care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lăţime maximă de 10 metri în cazul în care statele membre decid să permită producţia agricolă şi de 20 de metri în cazul în care statele membre decid să nu permită producţia agricolă.
(8)Pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu de producţie scurt unde nu se folosesc îngrăşăminte minerale şi/sau produse de protecţie a plantelor, statele membre întocmesc o listă a speciilor care pot fi utilizate în acest scop, selectând din lista întocmită în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 speciile cele mai adecvate din punct de vedere ecologic, excluzând astfel specii care în mod clar nu sunt indigene. Statele membre stabilesc, de asemenea, cerinţele în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor minerale şi/sau a produselor de protecţie a plantelor în cazul în care statele membre autorizează utilizarea lor, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special cel de a proteja şi de a îmbunătăţi biodiversitatea.
(81)În zonele cu Miscanthus şi cu Silphium perfoliatum, statele membre interzic utilizarea produselor de protecţie a plantelor, cu excepţia primului an în care cele două specii sunt introduse de către un fermier. Statele membre interzic sau stabilesc cerinţe în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor minerale în aceste zone, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special obiectivul de a proteja şi de a îmbunătăţi biodiversitatea.
(9)Zonele acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare includ astfel de zone stabilite în conformitate cu CRMG 1 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi alte zone acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare, cu condiţia ca acestea să fi fost stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânţarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală.
Statele membre stabilesc lista amestecurilor de specii de cultură care urmează să fie utilizate şi stabilesc, la nivel naţional, regional, subregional sau de fermă, perioada în care trebuie să existe zonele acoperite cu culturi secundare sau strat vegetal, în cazul în care acestea sunt stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură. Această perioadă nu poate fi mai mică de opt săptămâni. Statele membre pot stabili condiţii suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte metodele de producţie.
Zonele acoperite de culturi secundare sau de strat vegetal nu includ zone acoperite de culturi de iarnă semănate toamna în mod normal în vederea recoltării sau a păşunatului. De asemenea, ele nu includ zonele vizate de practicile echivalente menţionate la punctele I.3 şi I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(10)În zonele cu culturi fixatoare de azot, fermierii cultivă culturile fixatoare de azot care sunt incluse într-o listă stabilită de statul membru. Lista respectivă conţine culturile fixatoare de azot considerate de statul membru ca având o contribuţie la obiectivul de îmbunătăţire a biodiversităţii şi poate include amestecuri de culturi fixatoare de azot cu alte culturi, cu condiţia să predomine speciile de culturi fixatoare de azot. Aceste culturi trebuie să fie prezente pe durata perioadei de vegetaţie. Statele membre pot stabili condiţii suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte metoda de producţie, în special pentru a ţine seama de necesitatea îndeplinirii obiectivelor Directivei 91/676/CEE şi ale Directivei 2000/60/CE, dat fiind potenţialul culturilor fixatoare de azot de a creşte riscul de percolare a azotului toamna.
Zonele cu culturi fixatoare de azot nu includ zonele vizate de practicile echivalente menţionate la punctele I.3 şi I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(101)În scopurile alineatelor (2), (5) şi (7), «absenţa oricărei producţii agricole» înseamnă că nu se desfăşoară nicio activitate agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fără a se aduce atingere cerinţelor definite în cadrul GAEC 4 menţionate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Sunt permise acţiunile care vizează crearea unui strat vegetal pentru acoperirea solului în scopuri de biodiversitate, inclusiv semănarea unor amestecuri de seminţe de flori sălbatice.
Totuşi, prin derogare de la cerinţa privind absenţa oricărei producţii, în scopurile alineatelor (5) şi (7), statele membre pot permite păşunatul sau tăierea ierbii în zonele tampon şi pe marginile de câmpuri, precum şi pe benzile de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure fără producţie, cu condiţia ca suprafaţa să poată fi în continuare distinsă de terenul agricol adiacent.
(102)Se interzice utilizarea produselor de protecţie a plantelor pe toate suprafeţele menţionate la alineatele (2), (9) şi (10), precum şi pe toate suprafeţele cu producţie agricolă menţionate la alineatul (7).
(103)În cazul zonelor menţionate la alineatul (9) stabilite prin subînsămânţarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală, această interdicţie se aplică din momentul recoltării culturii principale timp de cel puţin opt săptămâni sau până la semănarea următoarei culturi principale.
(11)Un fermier poate declara aceeaşi zonă sau acelaşi element de peisaj o singură dată într-un an de cerere în scopul respectării cerinţei referitoare la zonele de interes ecologic.
Art. 46: Norme pentru punerea în aplicare la nivel regional a zonelor de interes ecologic
(1)Statele membre care optează pentru punerea în aplicare la nivel regional prevăzută la articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 delimitează regiunile în sensul respectivului articol. Regiunile care urmează să fie delimitate constau în zone geografice unice şi omogene cu condiţii agricole şi de mediu similare. În acest sens, omogenitatea se referă la tipul de sol, la elevaţie, precum şi la prezenţa unor zone naturale şi seminaturale.
(2)În regiunile delimitate, statele membre desemnează zonele în care trebuie puse în aplicare până la jumătate din punctele procentuale prevăzute de cerinţa referitoare la zonele de interes ecologic.
(3)În ceea ce priveşte zonele delimitate, statele membre prevăd obligaţii specifice pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante. Obligaţiile respective garantează că zonele de interes ecologic adiacente au structuri contigue. Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante includ o cerinţă conform căreia fiecare fermier participant trebuie să aibă cel puţin 50 % din zona care face obiectul obligaţiei stabilite la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 situată pe terenul exploataţiei proprii din cadrul regiunii şi în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
(4)Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante garantează că zonele de interes ecologic contigue menţionate la alineatul (3) constau în una sau mai multe dintre zonele menţionate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (c), (d) şi (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(5)La momentul desemnării zonelor şi al prevederii obligaţiilor menţionate la alineatele (2) şi, respectiv, (3), statele membre iau în considerare, dacă este cazul, strategiile naţionale sau regionale existente privind biodiversitatea şi/sau atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenţei ecologice a reţelei Natura 2000, reţea menţionată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuţiei la punerea în aplicare a strategiei privind infrastructurile ecologice.
(6)Înainte de a prevedea obligaţii pentru fermieri, statele membre consultă fermierii sau grupurile de fermieri în cauză şi alte părţi interesate relevante. În urma unei astfel de consultări, statele membre elaborează un plan detaliat finalizat pentru implementarea la nivel regional şi informează părţile interesate care au participat la consultare şi fermierii sau grupurile de fermieri în cauză cu privire la planul respectiv, inclusiv cu privire la desemnarea zonelor şi la obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante şi, în special, cu privire la procentajul exact pe care fiecare fermier în parte trebuie să îl implementeze pe propria exploataţie. Statele membre transmit fermierului informaţiile respective cel târziu la data de 30 iunie a anului anterior anului în care se va aplica implementarea la nivel regional sau, pentru primul an de aplicare a prezentului regulament, în timp util pentru a permite fermierului să îşi întocmească cererea în consecinţă.
Fără a se aduce atingere plăţilor acordate fermierilor menţionate la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre se asigură că sunt stabilite măsuri referitoare la compensaţiile financiare dintre fermieri şi la sancţiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce priveşte zonele de interes ecologic contigue.
Art. 47: Norme pentru implementarea colectivă şi criteriile care trebuie îndeplinite de exploataţii pentru ca acestea să fie considerate ca aflându-se în imediată apropiere
(1)Statele membre care decid să permită o implementare colectivă, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, definesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească exploataţiile considerate a se afla în imediată apropiere, utilizând oricare dintre următoarele elemente:
a)fermierii a căror exploataţie se află, în proporţie de 80 %, în aceeaşi localitate;
b)fermierii a căror exploataţie se află, în proporţie de 80 %, într-o zonă cu o rază de un anumit număr de kilometri ce trebuie stabilit de statele membre, numărul maxim fiind de 15 kilometri.
(2)Statele membre care optează pentru desemnarea zonelor în care este posibilă implementarea colectivă şi optează pentru impunerea de obligaţii fermierilor sau grupurilor de fermieri participante iau în considerare strategiile naţionale sau regionale existente privind biodiversitatea şi/sau atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenţei ecologice a reţelei Natura 2000, reţea menţionată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuţiei la îmbunătăţirea infrastructurilor ecologice.
(3)Obligaţiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante menţionate la alineatul (2) includ condiţia ca zonele de interes ecologic contigue să constea în una sau mai multe dintre zonele menţionate la articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (c), (d) şi (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(4)Fermierii care participă la implementarea colectivă încheie un acord scris care include detalii privind măsurile interne de compensare financiară şi sancţiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce priveşte zonele comune de interes ecologic.
Art. 48: Stabilirea proporţiei dintre păduri şi suprafaţa de teren agricol
(1)Statele membre care decid să pună în aplicare articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilesc procentajul reprezentat de păduri în suprafaţa totală de teren menţionată la primul paragraf din alineatul menţionat, pe baza datelor puse la dispoziţie de Eurostat. Datele privind pădurile se referă la definiţia pe care o aplică Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi exclud suprafaţa inclusă în alte suprafeţe împădurite. Din suprafaţa totală de teren se exclude suprafaţa acoperită de ape interioare, inclusiv de râuri şi de lacuri.
(2)Proporţia dintre păduri şi suprafaţa de teren agricol menţionată la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se calculează utilizând datele puse la dispoziţie de Eurostat. În cazul în care nu există date disponibile de la Eurostat cu privire la terenurile acoperite cu păduri şi terenurile agricole la scara necesară pentru evaluarea proporţiei pădurilor la un nivel al suprafeţei echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul unei unităţi clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, ce prezintă condiţii agricole similare, pot fi folosite alte surse de date.
Statele membre demonstrează că au folosit date la zi şi coerente cu privire la terenurile acoperite cu păduri şi la terenurile agricole, pentru a reflecta, în măsura posibilului, situaţia reală.
(3)Datele şi calculele menţionate la alineatele (1) şi (2) sunt valabile timp de trei ani. După expirarea acestei perioade, statele membre care decid să aplice în continuare exceptarea prevăzută la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi să reînnoiască respectiva perioadă de trei ani recalculează proporţiile în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol utilizând cele mai recente date disponibile.
În cazul unor modificări ale graniţelor administrative care afectează proporţia menţionată la alineatul (2), datele şi calculele trebuie revizuite şi trebuie notificate Comisiei orice fel de modificări apărute în aplicarea scutirii.