Secţiunea 3 - Păşuni permanente - Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
SECŢIUNEA 3:Păşuni permanente
Art. 41: Cadru pentru desemnarea unor suprafeţe suplimentare cu păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului în afara zonelor Natura 2000
Păşunile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului din afara suprafeţelor vizate de Directiva 92/43/CEE sau de Directiva 2009/147/CE menţionate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie desemnate pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:
(a)acoperă soluri organice cu un procentaj ridicat de carbon organic, precum turbăriile sau zonele umede;
(b)găzduiesc habitate enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(c)conţin specii de plante enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(d)au o importanţă semnificativă pentru speciile de păsări sălbatice enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE;
(e)au o importanţă semnificativă pentru speciile de animale sălbatice protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislaţiei naţionale;
(f)acoperă păşuni permanente cu mare valoare naturală definită cu ajutorul unor criterii obiective care urmează a fi stabilite de statul membru;
(g)acoperă soluri cu un risc ridicat de eroziune;
(h)se află într-o zonă sensibilă desemnată în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul Directivei 2000/60/CE.
Statele membre pot decide în fiecare an să adauge noi suprafeţe desemnate şi informează în timp util fermierii în cauză în privinţa deciziei respective.
Art. 42: Reconversia în cazul nerespectării obligaţiei privind suprafeţele cu păşuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului
Fără a se aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), dacă un fermier a convertit sau a arat o păşune permanentă care face obiectul obligaţiei menţionate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză prevede obligaţia reconvertirii suprafeţei în păşune permanentă şi poate emite, de la caz la caz, instrucţiuni precise care trebuie respectate de fermierul respectiv, în legătură cu modul în care să fie reparate daunele aduse mediului, astfel încât să se ajungă din nou la statutul de suprafaţă sensibilă din punctul de vedere al mediului.
(1)Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
Imediat după constatarea încălcării, fermierul este informat în privinţa obligaţiei de reconversie şi a datei înaintea căreia trebuie respectată obligaţia respectivă. Data în cauză trebuie să fie cel târziu data transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenul care face obiectul reconversiei este considerat păşune permanentă începând din prima zi a reconversiei şi face obiectul obligaţiei menţionate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 43: Calcularea proporţiei păşunilor permanente
(1)Suprafeţele declarate de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri prevăzută în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum şi unităţile unei exploataţii care sunt utilizate pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (1) nu se includ în proporţia suprafeţelor cu păşuni permanente în totalul suprafeţei agricole şi în procentajul de referinţă menţionat la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(1)Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
(2)Suprafeţele declarate de fermieri în 2012 ca zone cu fâneţe permanente care au fost convertite în terenuri pentru alte utilizări pot fi deduse din calcularea suprafeţelor cu păşuni permanente, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, până la numărul hectarelor de fâneţe permanente sau de păşuni permanente pe care fermierii le-au stabilit după 2012 şi le-au declarat în 2015 la nivel naţional, regional sau subregional sau la nivel de exploataţie, cu condiţia respectării normelor existente privind menţinerea păşunilor permanente prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi la articolul 93 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
La calcularea numărului hectarelor cu fâneţe permanente sau cu păşuni permanente stabilite după 2012 menţionate la primul paragraf, se ţine cont doar de hectarele cu fâneţe permanente sau cu păşuni permanente de pe o suprafaţă agricolă declarată în 2012, 2013 sau 2014 în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)Statele membre adaptează proporţia de referinţă dacă consideră că există un impact semnificativ asupra evoluţiei proporţiei generat, în special, de o modificare a suprafeţei cu producţie ecologică, de o schimbare a populaţiei de participanţi la schema pentru micii fermieri sau atunci când un stat membru ia o decizie în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În astfel de situaţii, statele membre informează neîntârziat Comisia în privinţa adaptării efectuate, justificând respectiva adaptare.
Art. 44: Menţinerea proporţiei păşunilor permanente
(1)Statele membre pot prevedea obligaţia individuală a fermierilor de a nu converti, inclusiv, în cazul în care aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a nu face lucrări de arat pe suprafeţele de păşune permanentă fără o autorizare individuală prealabilă. Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa respectivei obligaţii, în orice caz înaintea datei de 15 noiembrie a anului în care statul membru în cauză adoptă dispoziţia respectivă. Respectiva obligaţie se aplică doar fermierilor care fac obiectul obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşune permanentă care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Eliberarea unei autorizaţii poate depinde de aplicarea unor criterii obiective şi nediscriminatorii, inclusiv a unor criterii referitoare la mediu. Dacă autorizaţia menţionată la primul paragraf face obiectul condiţiei că trebuie stabilită ca păşune permanentă o altă suprafaţă, cu un număr corespunzător de hectare sau, în cazul în care statul membru aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, al condiţiei că o altă suprafaţă sau suprafaţa respectivă trebuie să fie stabilită ca păşune permanentă, suprafaţa respectivă va fi considerată păşune permanentă din prima zi după conversie, inclusiv după arat, prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei, inclusiv a lucrărilor de arat. Cu toate acestea, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, suprafeţele respective sunt utilizate pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee pentru restul numărului de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.
(2)Dacă se constată că proporţia menţionată la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a scăzut cu mai mult de 5 % în comparaţie cu proporţia menţionată la articolul respectiv, statul membru în cauză prevede obligaţia reconversiei suprafeţelor în zone cu păşuni permanente şi norme pentru evitarea unor noi conversii de zone cu păşuni permanente.
Statele membre stabilesc categoriile de fermieri care fac obiectul obligaţiei de reconversie, din rândul fermierilor care:
a)sunt supuşi obligaţiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte suprafeţele cu păşuni permanente care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din regulamentul menţionat; şi
b)pe baza cererilor depuse în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cei doi ani calendaristici anteriori sau, în 2015, în cei trei ani calendaristici anteriori, au la dispoziţie suprafeţe agricole care au fost convertite din zone cu păşuni permanente sau din terenuri cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări.
În cazul în care perioadele menţionate la al doilea paragraf litera (b) includ ani calendaristici anteriori anului 2015, obligaţia de reconversie se aplică şi zonelor care au fost convertite în suprafeţe pentru alte utilizări din zone cu păşuni permanente care făceau obiectul obligaţiei menţionate la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau la articolul 93 alineatul (3)din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când stabilesc care fermieri trebuie să reconvertească suprafeţe în zone cu păşuni permanente, statele membre impun această obligaţie mai întâi fermierilor care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente într-o suprafaţă pentru alte utilizări, fără respectarea cerinţei referitoare la autorizare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, dacă aceasta este aplicabilă. Fermierii în cauză reconvertesc întreaga suprafaţă convertită.
(3)Dacă aplicarea alineatului (2) al patrulea paragraf nu duce la o creştere cu mai mult de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre prevăd că fermierii care au la dispoziţie o suprafaţă care a fost convertită dintr-o zonă cu păşuni permanente sau dintr-un teren cu fâneţe permanente în suprafeţe pentru alte utilizări în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol trebuie, de asemenea, să reconvertească în zone cu păşuni permanente un procentaj din suprafaţa convertită respectivă sau să stabilească drept zonă cu păşuni permanente o altă suprafaţă corespunzătoare respectivului procentaj. Procentajul respectiv se calculează pe baza zonei convertite de fermier în perioadele menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol şi pe baza suprafeţei necesare pentru creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf, statele membre pot exclude din zonele convertite de fermier acele zone care au devenit păşuni permanente după 31 decembrie 2015, cu condiţia ca statele membre în cauză să desfăşoare controale administrative încrucişate în ceea ce priveşte păşunile permanente declarate anual în cererea de ajutor cu informaţii geospaţiale, cu ajutorul unei intersectări spaţiale cu suprafaţa declarată ca fâneaţă permanentă în 2015, înregistrată în sistemul de identificare a parcelelor agricole şi cu condiţia ca respectivele zone cu păşuni permanente să nu fi fost stabilite ca urmare a unei obligaţii de reconversie sau de stabilire a unei zone cu păşuni permanente în temeiul alineatului (2) sau al prezentului alineat. Totuşi, în cazul în care o astfel de excludere nu permite creşterea peste pragul de 5 % a proporţiei menţionate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre nu exclud zonele respective.
Zonele cu păşuni permanente sau terenurile cu fâneţe permanente create de fermieri în cadrul angajamentelor asumate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1) şi cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 nu sunt luate în calcul ca zone convertite de fermier pentru calcularea procentajului menţionat la primul paragraf.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).
Fermierii sunt informaţi imediat în privinţa obligaţiei de reconversie individuale şi în privinţa normelor pentru evitarea unor noi conversii de păşuni permanente, în orice caz înaintea datei de 31 decembrie a anului în care se constată scăderea cu mai mult de 5 %. Obligaţia de reconversie trebuie îndeplinită înaintea datei transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei şi în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.
Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafeţele reconvertite în sau stabilite ca zone cu păşuni permanente sunt considerate păşuni permanente din prima zi a reconversiei sau a stabilirii. Suprafeţele respective trebuie utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee timp de cel puţin cinci ani consecutivi de la data conversiei sau, dacă statul membru decide acest lucru, în cazul fermierilor care convertesc în suprafeţe cu păşuni permanente suprafeţe care erau deja utilizate pentru producţia de iarbă şi alte plante furajere erbacee, numărul de ani necesari pentru a se ajunge la cei cinci ani consecutivi.