Secţiunea 2 - Dispoziţii legate de definiţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 - Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
SECŢIUNEA 2:Dispoziţii legate de definiţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Art. 4: Cadru pentru criteriile privind menţinerea suprafeţei agricole într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
(1)În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fermierii în vederea respectării obligaţiei de a menţine suprafaţa agricolă într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare fără acţiuni pregătitoare care depăşesc metodele şi utilajele agricole uzuale se stabilesc de către statele membre într-unul dintre următoarele moduri sau în ambele:
a)statele membre solicită desfăşurarea de către un fermier a cel puţin unei activităţi anuale. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecţie a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activităţi desfăşurate o dată la doi ani;
b)statele membre stabilesc caracteristicile care trebuie îndeplinite de o suprafaţă agricolă pentru a fi considerată menţinută într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare.
(2)Când stabilesc criteriile menţionate la alineatul (1), statele membre pot face distincţia între diferite tipuri de suprafeţe agricole.
Art. 5: Cadru pentru activităţi minime pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activitatea minimă care urmează să fie stabilită de către statele membre pentru a fi efectuată pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare este cel puţin o activitate anuală care trebuie desfăşurată de un fermier. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecţie a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activităţi desfăşurate o dată la doi ani.
Art. 6: Predominanţa ierbii şi a altor plante furajere erbacee în cazul păşunilor permanente
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că iarba şi alte plante furajere erbacee rămân predominante atunci când acoperă peste 50 % din suprafaţa eligibilă la nivelul parcelei agricole, în sensul articolului 67 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Art. 7: Practici ancorate în obiceiurile locului în cazul păşunilor permanente
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, practicile ancorate în obiceiurile locului sunt oricare dintre cele care urmează sau o combinaţie între acestea:
(a)practici pentru suprafeţele destinate păşunatului care au caracter tradiţional şi sunt utilizate în mod obişnuit în ceea ce priveşte suprafeţele în cauză;
(b)practici care sunt importante pentru conservarea habitatelor enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE (1) a Consiliului şi a biotopilor şi habitatelor vizate de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(1)Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(2)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
Art. 8: Coeficientul de reducere în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Când aplică articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 păşunilor permanente bune pentru păşunat şi care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee, statele membre pot distinge între categorii diferite de suprafeţe, pentru a aplica acestor categorii coeficienţi de reducere diferiţi.
Art. 9: Cânepă
(1)În sensul articolului 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, eligibilitatea suprafeţelor utilizate pentru producţia de cânepă este condiţionată de utilizarea de seminţe din soiurile enumerate în «Catalogul comun al soiurilor de plante agricole» la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă şi publicate în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (*). Seminţele trebuie să fie certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (**) sau în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2008/62/CE a Comisiei (***), în cazul soiurilor de conservare.
(*)Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002, p. 1).
(**)Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).
(***)Directiva 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale şi a varietăţilor agricole adaptate natural la condiţiile locale şi regionale şi ameninţate de eroziunea genetică şi pentru comercializarea seminţelor şi cartofilor de sămânţă ale acestor soiuri locale şi varietăţi (JO L 162, 21.6.2008, p. 13).
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anul calendaristic 2018 şi la anii calendaristici ulteriori.
(2)Statele membre stabilesc sistemul de determinare a conţinutului de 
9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conţinutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.
9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conţinutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.(3)Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidenţa constatărilor privind conţinutul de THC. O astfel de evidenţă cuprinde, pentru fiecare soi, cel puţin rezultatele privind conţinutul de THC al fiecărui eşantion, exprimat ca procentaj cu două zecimale, procedura utilizată, numărul testelor efectuate, momentul în care a fost prelevat eşantionul şi măsurile luate la scară naţională.
(4)Dacă media tuturor eşantioanelor dintr-un anumit soi depăşeşte conţinutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre aplică procedura B descrisă în anexa III la prezentul regulament în cazul soiului respectiv în cursul anului de cerere următor. Procedura respectivă se utilizează în cursul anilor de cerere următori, cu excepţia cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conţinut de THC mai mic decât cel prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(5)Dacă, în cel de al doilea an, media tuturor eşantioanelor dintr-un anumit soi depăşeşte conţinutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei cererea de autorizare a interzicerii comercializării soiului respectiv în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2002/53/CE. Respectiva notificare se transmite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (***) cel târziu până la data de 15 ianuarie a anului de cerere următor. Începând cu respectivul an de cerere, soiul care face obiectul solicitării respective nu este eligibil pentru plăţile directe în statul membru în cauză.
(***)Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informaţiilor şi documentelor cu privire la implementarea organizării comune a pieţelor, la sistemul de plăţi directe, la promovarea produselor agricole şi la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice şi insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).
(6)În scopul prezentului regulament, "cânepă cultivată drept cultură secundară" înseamnă cultură de cânepă semănată după data de 30 iunie a unui anumit an.
(7)Culturile de cânepă sunt menţinute, în condiţii de creştere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puţin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele necesare pentru aplicarea prezentului articol. Cânepa cultivată drept cultură secundară este menţinută, în condiţii de creştere normale, în conformitate cu practica locală, cel puţin până la sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Totuşi, statele membre pot autoriza recoltarea cânepii după începerea înfloririi, dar înainte de sfârşitul perioadei de 10 zile după încheierea înfloririi, cu condiţia ca inspectorii să indice, pentru fiecare parcelă în cauză, părţile reprezentative care trebuie să fie menţinute timp de cel puţin 10 zile după încheierea înfloririi, în vederea inspecţiei, în conformitate cu metoda prevăzută în anexa III.