Capitolul 1 - DOMENIU DE APLICARE ŞI DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 639/11-mar-2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de modificare a anexei X la regulamentul menţionat
Acte UE
Jurnalul Oficial 181L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2019
CAPITOLUL 1:DOMENIU DE APLICARE ŞI DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Domeniu de aplicare
Prezentul regulament prevede dispoziţii de completare a anumitor elemente neesenţiale ale Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte:
(a)dispoziţiile generale referitoare la plăţile directe;
(b)schema de plată de bază;
(c)schema de plată unică pe suprafaţă;
(d)plata pentru fermierii care utilizează practici agricole benefice pentru climă şi mediu;
(e)plata pentru tinerii fermieri care îşi încep activitatea agricolă;
(f)sprijinul cuplat facultativ;
(g)plata specifică pentru cultura de bumbac;
(h)obligaţiile de notificare ale statelor membre.
Art. 2: Principii generale
(1)Statele membre implementează prezentul regulament în conformitate cu criterii obiective şi în aşa fel încât să asigure un tratament egal al fermierilor şi să evite denaturarea pieţei şi a concurenţei, promovând totodată o gestionare sustenabilă a resurselor naturale şi măsurile climatice.
(2)Statele membre se asigură că toate condiţiile referitoare la sprijin puse în aplicare în temeiul prezentului regulament pot fi verificate şi controlate.
(3)Statele membre pun în aplicare prezentul regulament:
a)în ceea ce priveşte sprijinul, altul decât sprijinul cuplat, respectând cerinţele stabilite la punctele 1, 5 şi 6 din anexa 2 la Acordul privind agricultura; şi
b)în ceea ce priveşte sprijinul cuplat, respectând cerinţele articolului 6 alineatul (5) din Acordul privind agricultura.
Art. 3: Reduceri ca urmare a disciplinei financiare
Reducerile ca urmare a disciplinei financiare prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se aplică sumei plăţilor provenite din diversele scheme de sprijin direct enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la care are dreptul fiecare fermier după aplicarea retragerilor şi a sancţiunilor administrative legate de plăţile directe în temeiul titlului II capitolul IV din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 şi înaintea aplicării sancţiunilor administrative legate de ecocondiţionalitate în temeiul titlului IV capitolul II din regulamentul delegat menţionat.
Art. 4: Cadru pentru criteriile privind menţinerea suprafeţei agricole într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
(1)În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fermierii în vederea respectării obligaţiei de a menţine suprafaţa agricolă într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare fără acţiuni pregătitoare care depăşesc metodele şi utilajele agricole uzuale se stabilesc de către statele membre într-unul dintre următoarele moduri sau în ambele:
a)statele membre solicită desfăşurarea de către un fermier a cel puţin unei activităţi anuale. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecţie a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activităţi desfăşurate o dată la doi ani;
b)statele membre stabilesc caracteristicile care trebuie îndeplinite de o suprafaţă agricolă pentru a fi considerată menţinută într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare.
(2)Când stabilesc criteriile menţionate la alineatul (1), statele membre pot face distincţia între diferite tipuri de suprafeţe agricole.
Art. 5: Cadru pentru activităţi minime pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activitatea minimă care urmează să fie stabilită de către statele membre pentru a fi efectuată pe suprafeţele agricole menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare este cel puţin o activitate anuală care trebuie desfăşurată de un fermier. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecţie a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activităţi desfăşurate o dată la doi ani.
Art. 6: Predominanţa ierbii şi a altor plante furajere erbacee în cazul păşunilor permanente
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că iarba şi alte plante furajere erbacee rămân predominante atunci când acoperă peste 50 % din suprafaţa eligibilă la nivelul parcelei agricole, în sensul articolului 67 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Art. 7: Practici ancorate în obiceiurile locului în cazul păşunilor permanente
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, practicile ancorate în obiceiurile locului sunt oricare dintre cele care urmează sau o combinaţie între acestea:
(a)practici pentru suprafeţele destinate păşunatului care au caracter tradiţional şi sunt utilizate în mod obişnuit în ceea ce priveşte suprafeţele în cauză;
(b)practici care sunt importante pentru conservarea habitatelor enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE (1) a Consiliului şi a biotopilor şi habitatelor vizate de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2).
(1)Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
(2)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
Art. 8: Coeficientul de reducere în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013
Când aplică articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 păşunilor permanente bune pentru păşunat şi care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee, statele membre pot distinge între categorii diferite de suprafeţe, pentru a aplica acestor categorii coeficienţi de reducere diferiţi.
Art. 9: Cânepă
(1)În sensul articolului 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, eligibilitatea suprafeţelor utilizate pentru producţia de cânepă este condiţionată de utilizarea de seminţe din soiurile enumerate în «Catalogul comun al soiurilor de plante agricole» la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă şi publicate în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (*). Seminţele trebuie să fie certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (**) sau în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2008/62/CE a Comisiei (***), în cazul soiurilor de conservare.
(*)Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002, p. 1).
(**)Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).
(***)Directiva 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale şi a varietăţilor agricole adaptate natural la condiţiile locale şi regionale şi ameninţate de eroziunea genetică şi pentru comercializarea seminţelor şi cartofilor de sămânţă ale acestor soiuri locale şi varietăţi (JO L 162, 21.6.2008, p. 13).
*) Se aplică în ceea ce priveşte cererile de ajutor referitoare la anul calendaristic 2018 şi la anii calendaristici ulteriori.
(2)Statele membre stabilesc sistemul de determinare a conţinutului de 
9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conţinutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.
9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conţinutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.(3)Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidenţa constatărilor privind conţinutul de THC. O astfel de evidenţă cuprinde, pentru fiecare soi, cel puţin rezultatele privind conţinutul de THC al fiecărui eşantion, exprimat ca procentaj cu două zecimale, procedura utilizată, numărul testelor efectuate, momentul în care a fost prelevat eşantionul şi măsurile luate la scară naţională.
(4)Dacă media tuturor eşantioanelor dintr-un anumit soi depăşeşte conţinutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre aplică procedura B descrisă în anexa III la prezentul regulament în cazul soiului respectiv în cursul anului de cerere următor. Procedura respectivă se utilizează în cursul anilor de cerere următori, cu excepţia cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conţinut de THC mai mic decât cel prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(5)Dacă, în cel de al doilea an, media tuturor eşantioanelor dintr-un anumit soi depăşeşte conţinutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei cererea de autorizare a interzicerii comercializării soiului respectiv în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2002/53/CE. Respectiva notificare se transmite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (***) cel târziu până la data de 15 ianuarie a anului de cerere următor. Începând cu respectivul an de cerere, soiul care face obiectul solicitării respective nu este eligibil pentru plăţile directe în statul membru în cauză.
(***)Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informaţiilor şi documentelor cu privire la implementarea organizării comune a pieţelor, la sistemul de plăţi directe, la promovarea produselor agricole şi la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice şi insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).
(6)În scopul prezentului regulament, "cânepă cultivată drept cultură secundară" înseamnă cultură de cânepă semănată după data de 30 iunie a unui anumit an.
(7)Culturile de cânepă sunt menţinute, în condiţii de creştere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puţin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele necesare pentru aplicarea prezentului articol. Cânepa cultivată drept cultură secundară este menţinută, în condiţii de creştere normale, în conformitate cu practica locală, cel puţin până la sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Totuşi, statele membre pot autoriza recoltarea cânepii după începerea înfloririi, dar înainte de sfârşitul perioadei de 10 zile după încheierea înfloririi, cu condiţia ca inspectorii să indice, pentru fiecare parcelă în cauză, părţile reprezentative care trebuie să fie menţinute timp de cel puţin 10 zile după încheierea înfloririi, în vederea inspecţiei, în conformitate cu metoda prevăzută în anexa III.
Art. 10: Cazuri în care suprafeţele agricole sunt în principal suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare
(1)În sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice deţine suprafeţe agricole care sunt în principal suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare dacă suprafeţele respective reprezintă mai mult de 50 % din suprafaţa agricolă totală declarată în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică unei persoane fizice sau juridice sau unui grup de persoane fizice sau juridice care efectuează, pe suprafeţe menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, o activitate agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 11: Venituri obţinute din activităţi neagricole
(1)În sensul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi, după caz, în sensul articolului 13 din prezentul regulament, veniturile obţinute din activităţile agricole sunt veniturile care au fost obţinute de un fermier din activitatea sa agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menţionat, în cadrul exploataţiei sale, inclusiv sprijinul din partea Uniunii din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), precum şi orice ajutor naţional acordat pentru activităţi agricole, cu excepţia plăţilor directe naţionale complementare în temeiul articolelor 18 şi 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Veniturile obţinute din prelucrarea produselor agricole în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ale exploataţiei sunt considerate venituri din activităţi agricole cu condiţia ca produsele prelucrate să rămână proprietatea fermierului şi ca o astfel de prelucrare să aibă ca rezultat un alt produs agricol în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Orice alte venituri sunt considerate venituri din activităţi neagricole.
(2)În sensul alineatului (1), "venituri" înseamnă veniturile brute, înaintea deducerii costurilor şi impozitelor aferente.
(3)Sprijinul din partea Uniunii menţionat la alineatul (1) se calculează:
a)în Bulgaria şi România, pentru anul 2015, pe baza cuantumului relevant prevăzut la punctul A din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
b)în Croaţia, pentru fiecare an menţionat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza cuantumului prevăzut la punctul A din anexa VI la respectivul regulament.
Art. 12: Cuantumul plăţilor directe menţionat la articolul 9 alineatele (2) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi la articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament
(1)Cuantumul anual al plăţilor directe ale unui fermier menţionat la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi, după caz, la articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament este cuantumul total al plăţilor directe la care avea dreptul fermierul respectiv în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile dovezi privind veniturile din activităţi neagricole. Cuantumul respectiv se calculează fără a se ţine cont de aplicarea articolului 63 şi a articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Când cel mai recent an fiscal menţionat la primul paragraf este anul 2014 sau un an anterior, cuantumul anual al plăţilor directe este cuantumul total al plăţilor directe la care fermierul avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 înaintea reducerilor şi a excluderilor prevăzute la articolele 21 şi 23 din regulamentul menţionat.
(2)Dacă un fermier nu a depus o cerere de ajutor pentru plăţi directe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în cel mai recent an fiscal menţionat la alineatul (1) primul paragraf, statele membre stabilesc cuantumul total al plăţilor directe menţionat la alineatul (1) primul paragraf înmulţind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv în anul depunerii cererii de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul menţionat la alineatul (1) primul paragraf.
Plata medie naţională la hectar a sprijinului direct menţionată la primul paragraf se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul respectiv la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul respectiv în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Dacă anul menţionat la alineatul (1) primul paragraf este anul 2014 sau un an anterior, plata medie naţională la hectar a sprijinului direct menţionată la primul paragraf al prezentului alineat se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional prevăzut în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru anul respectiv la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul respectiv în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)Cuantumul plăţilor directe ale unui fermier menţionat la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 este cuantumul total al plăţilor directe la care fermierul avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 înaintea aplicării articolului 63 şi a articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru anul precedent.
Când anul menţionat la primul paragraf este anul 2014, cuantumul plăţilor directe este cuantumul total al plăţilor directe pentru anul 2014 la care fermierul avea dreptul în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 înaintea reducerilor şi a excluderilor prevăzute la articolele 21 şi 23 din regulamentul menţionat.
(4)Dacă un fermier nu a depus o cerere de ajutor pentru plăţi directe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul precedent menţionat la alineatul (3) primul paragraf, statele membre stabilesc cuantumul total al plăţilor directe menţionat la alineatul (3) primul paragraf înmulţind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv în anul depunerii cererii de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul precedent.
Plata medie naţională la hectar a sprijinului direct menţionată la primul paragraf se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul respectiv la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul respectiv în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Dacă anul precedent menţionat la alineatul (3) primul paragraf este anul 2014, statele membre stabilesc cuantumul anual al plăţilor directe ale fermierului respectiv înmulţind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv pentru anul 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul 2014.
Plata medie naţională la hectar a sprijinului direct pentru anul 2014 se stabileşte prin împărţirea plafonului naţional pentru anul 2014 stabilit în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la numărul total al hectarelor eligibile declarate în statul membru respectiv pentru anul 2014 în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menţionat.
(5)Cuantumul total al plăţilor directe menţionat la alineatele (1) şi (2) se calculează:
a)în Bulgaria şi România, pentru anul 2015, pe baza cuantumului relevant prevăzut la punctul A din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
b)în Croaţia, pentru fiecare an menţionat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza cuantumului prevăzut la punctul A din anexa VI la respectivul regulament.
Art. 13: Criterii pentru demonstrarea faptului că activităţile agricole nu sunt nesemnificative şi că principalul obiect de activitate constă în desfăşurarea unei activităţi agricole
(1)În scopul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activităţile agricole nu sunt nesemnificative dacă veniturile totale obţinute din activităţi agricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi reprezintă cel puţin o treime din veniturile totale obţinute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi.
Statele membre pot decide să stabilească pragul pentru veniturile totale obţinute din activităţi agricole la un nivel inferior unei treimi, cu condiţia ca pragul respectiv să nu permită persoanelor fizice sau juridice cu activităţi agricole marginale să fie considerate fermieri activi.
Prin derogare de la primele două paragrafe, statele membre pot stabili criterii alternative pentru a permite unei entităţi să demonstreze că activităţile sale agricole nu sunt nesemnificative în temeiul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(2)În sensul articolului 9 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot decide că activităţile agricole constituie doar o parte nesemnificativă a ansamblului activităţilor economice ale unei persoane fizice sau juridice sau ale unui grup de persoane fizice sau juridice, aplicând următoarele metode:
a)cuantumul anual al plăţilor directe este mai mic de 5 % din veniturile totale obţinute din activităţi neagricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi;
b)cuantumul total al veniturilor obţinute din activităţi agricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi este sub un prag care urmează a fi decis de statele membre şi nu depăşeşte o treime din cuantumul total al veniturilor obţinute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili criterii alternative potrivit cărora activităţile agricole trebuie considerate nesemnificative în temeiul articolului 9 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(3)În sensul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi, dacă este cazul, în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menţionat, o activitate agricolă este considerată principalul obiect de activitate al unei persoane juridice dacă este înregistrată ca principal obiect de activitate în registrul comerţului sau în orice alt document justificativ oficial echivalent al unui stat membru. În cazul unei persoane fizice, sunt necesare dovezi echivalente.
În cazul în care nu există astfel de registre, statele membre utilizează documente justificative echivalente.
Prin derogare de la primele două paragrafe, statele membre pot institui criterii alternative în funcţie de care o activitate agricolă trebuie considerată un obiect de activitate principal al unei persoane fizice sau juridice în temeiul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) şi, după caz, în temeiul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menţionat.