Titlul ii - FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ŞI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI - Regulamentul 2447/24-nov-2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Acte UE
Jurnalul Oficial 343L
În vigoare Versiune de la: 19 Mai 2025 până la: 28 Februarie 2027
TITLUL II:FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ TAXELE LA IMPORT SAU LA EXPORT ŞI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL DE MĂRFURI
Art. 49: Norme generale privind gestionarea uniformă a contingentelor tarifare
[- Articolul 56 alineatul (4) din cod]
(1)Contingentele tarifare deschise în conformitate cu legislaţia Uniunii referitoare la metoda de gestionare de la prezentul articol şi de la articolele 50-54 din prezentul regulament sunt gestionate în conformitate cu ordinea cronologică a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale de punere în liberă circulaţie.
(2)Fiecare contingent tarifar este identificat în cadrul legislaţiei Uniunii printr-un număr de ordine care să faciliteze gestionarea acestuia.
(3)În scopul prezentei secţiuni, declaraţiile de punere în liberă circulaţie acceptate de autorităţile vamale pe data de 1, 2 sau 3 ianuarie se consideră ca fiind acceptate pe data de 3 ianuarie a aceluiaşi an. Totuşi, dacă una din aceste date cade într-o sâmbătă sau într-o duminică, se consideră că acceptarea a avut loc pe data de 4 ianuarie a aceluiaşi an.
(4)În scopul prezentei secţiuni, zile lucrătoare înseamnă zile care nu sunt sărbători legale pentru instituţiile Uniunii din Bruxelles.
Art. 50: Responsabilităţile autorităţilor vamale ale statelor membre pentru gestionarea uniformă a contingentelor tarifare
[- Articolul 56 alineatul (4) din cod]
(1)Autorităţile vamale verifică dacă o cerere pentru a beneficia de un contingent tarifar făcută de declarant în declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie este valabilă în conformitate cu legislaţia Uniunii privind deschiderea contingentului tarifar.
(2)În cazul în care se acceptă o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie care conţine o cerere valabilă din partea declarantului pentru a beneficia de un contingent tarifar şi toate documentele justificative necesare pentru acordarea contingentului tarifar au fost puse la dispoziţia autorităţilor vamale, autorităţile vamale transmit Comisiei cererea respectivă fără întârziere, specificând data acceptării declaraţiei vamale şi cantitatea exactă care face obiectul cererii.
Art. 51: Alocarea cantităţilor în cadrul contingentelor tarifare
[- Articolul 56 alineatul (4) din cod]
(1)Comisia face alocări în zilele lucrătoare. Totuşi, Comisia poate decide să nu aloce cantităţi într-o anumită zi lucrătoare, cu condiţia ca autorităţile competente ale statelor membre să fi fost informate în prealabil.
(2)Cantităţile din cadrul contingentelor tarifare nu se pot aloca mai devreme de a doua zi lucrătoare de la data acceptării declaraţiei vamale în care declarantul a formulat cererea pentru a beneficia de contingentul tarifar.
Orice alocare de către Comisie ia în considerare toate cererile nesoluţionate pentru a beneficia de contingente tarifare pe baza declaraţiilor vamale acceptate până şi inclusiv în a doua zi lucrătoare anterioară zilei de alocare, pe care autorităţile vamale le-au transmis către sistemul menţionat la articolul 54 din prezentul regulament.
(3)Pentru fiecare contingent tarifar, Comisia alocă cantităţile pe baza cererilor primite pentru a beneficia de respectivul contingent tarifar, în ordinea cronologică a datelor de acceptare a declaraţiilor vamale relevante şi în măsura în care soldul contingentului tarifar permite.
(4)Dacă în ziua de alocare suma cantităţilor din toate cererile pentru a beneficia de un contingent tarifar care sunt incluse în declaraţiile acceptate la aceeaşi dată este mai mare decât soldul contingentului tarifar, Comisia repartizează cantităţile pentru cererile respective proporţional, în funcţie de cantităţile solicitate.
(5)Atunci când se deschide un nou contingent tarifar, Comisia nu alocă cantităţi în cadrul acestui contingent tarifar înainte de a 11-a zi lucrătoare de la data publicării actului Uniunii prin care se deschide contingentul tarifar respectiv.
Art. 52: Anularea cererilor şi returnarea cantităţilor alocate neutilizate din cadrul contingentelor tarifare
[- Articolul 56 alineatul (4) din cod]
(1)Autorităţile vamale returnează de îndată în sistemul electronic menţionat la articolul 54 din prezentul regulament orice cantitate care a fost alocată în mod eronat. Totuşi, obligaţia de returnare nu se aplică în cazul în care o alocare eronată reprezentând o datorie vamală mai mică de 10 EUR se descoperă după prima lună de la încheierea perioadei de valabilitate a contingentului tarifar respectiv.
(2)În cazul în care autorităţile vamale invalidează o declaraţie vamală pentru mărfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar înainte de a fi alocat Comisia cantitatea solicitată, autorităţile vamale anulează întreaga cerere pentru a beneficia de contingentul tarifar.
În cazul în care Comisia a alocat deja cantitatea solicitată pe baza unei declaraţii vamale invalidate, autoritatea vamală returnează imediat cantitatea atribuită în sistemul electronic menţionat la articolul 54 din prezentul regulament.
Art. 53: Starea critică a contingentelor tarifare
[- Articolul 56 alineatul (4) din cod]
(1)În scopul articolului 153 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, un contingent tarifar este considerat critic atunci când s-a utilizat 90 % din volumul total al contingentului tarifar respectiv.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale, în oricare din următoarele cazuri:
a)contingentul tarifar este deschis pentru o perioadă de mai puţin de trei luni;
b)în cursul celor doi ani precedenţi nu s-au deschis contingente tarifare referitoare la aceleaşi produse, cu aceeaşi origine şi având o durată echivalentă cu a contingentului tarifar respectiv ("contingente tarifare echivalente");
c)un contingent tarifar echivalent deschis în cursul celor doi ani precedenţi a fost epuizat cel târziu în ultima zi din a treia lună de durată stabilită a contingentului sau a avut un volum iniţial mai mare decât contingentul tarifar respectiv.
(3)Un contingent tarifar al cărui singur scop este aplicarea fie a unei măsuri de salvgardare, fie a unei măsuri care rezultă din suspendarea concesiilor astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) este considerat critic atunci când s-a utilizat 90 % din volumul total, indiferent dacă au fost sau nu deschise contingente tarifare echivalente în cursul celor doi ani precedenţi.
(1)Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind exercitarea drepturilor Uniunii pentru aplicarea şi respectarea normelor comerţului internaţional şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3286/94 al Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 50).
Art. 54: Sistemul electronic pentru gestionarea contingentelor tarifare
[- Articolul 16 alineatul (1) şi articolul 56 alineatul (4) din cod]
(1)Pentru gestionarea contingentelor tarifare, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru:
a)schimburile de informaţii între autorităţile vamale şi Comisie cu privire la cererile pentru a beneficia de contingente tarifare, returnările în cadrul contingentelor tarifare şi statutul contingentelor tarifare şi pentru stocarea informaţiilor respective;
b)gestionarea de către Comisie a cererilor pentru a beneficia de contingente tarifare şi a returnărilor în cadrul contingentelor tarifare;
c)schimburile de informaţii între autorităţile vamale şi Comisie cu privire la alocarea cantităţilor în cadrul contingentelor tarifare şi stocarea informaţiilor respective;
d)înregistrarea oricărui eveniment sau act ulterior care ar putea afecta tragerile iniţiale sau returnările în cadrul contingentelor tarifare ori alocarea lor.
(2)Comisia pune la dispoziţie informaţiile referitoare la rezultatele alocărilor prin sistemul respectiv.
Art. 55: Normele generale privind supravegherea punerii în liberă circulaţie sau a exportului de mărfuri
[- Articolul 56 alineatul (5) din cod]
(1)În cazul în care Comisia stabileşte o cerinţă conform căreia anumite mărfuri fac obiectul supravegherii la punerea în liberă circulaţie sau la export, aceasta transmite în timp util autorităţilor vamale codurile NC ale mărfurilor respective şi datele necesare în scopul supravegherii, înainte ca cerinţa de supraveghere să devină aplicabilă.
Începând cu data prevăzută la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455, lista de date care poate fi solicitată de către Comisie este prevăzută în anexa 21-03 la prezentul regulament.
(2)În cazul în care mărfurile au fost supuse supravegherii la punerea în liberă circulaţie sau la export, autorităţile vamale furnizează Comisiei date privind declaraţiile vamale pentru procedura relevantă cel puţin o dată pe săptămână.
În cazul în care mărfurilor li se acordă liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autorităţile vamale furnizează Comisiei datele fără întârziere.
(3)Comisia divulgă datele menţionate la alineatul (1) furnizate de autorităţile vamale numai în formă agregată.”
(31)Comisia acordă utilizatorilor autorizaţi în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) acces la datele neagregate furnizate de autorităţile vamale ale statului membru care a solicitat accesul lor şi la datele agregate la nivelul Uniunii.
(32)Prin derogare de la alineatul (3a), Comisia acordă acces autorităţilor competente ale statelor membre la datele neagregate, în cazul în care un act al Uniunii prevede un astfel de acces.
(4)În cazul în care mărfurile sunt plasate sub un regim vamal pe baza unei declaraţii simplificate, astfel cum se menţionează la articolul 166 din cod, sau prin înscrierea în evidenţele declarantului, astfel cum se menţionează la articolul 182 din cod, iar datele solicitate de Comisie nu erau disponibile în momentul în care mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din cod, autorităţile vamale furnizează Comisiei informaţiile respective fără întârziere după primirea declaraţiei suplimentare depuse în conformitate cu articolul 167 din cod.
(5)În cazul în care se acordă o derogare de la obligaţia de a depune o declaraţie suplimentară în conformitate cu articolul 167 alineatul (3) din cod sau în cazul în care declaraţia suplimentară este depusă sau pusă la dispoziţie în conformitate cu articolul 225 din prezentul regulament, titularul autorizaţiei trimite autorităţilor vamale cel puţin o dată pe lună datele solicitate de Comisie sau autorităţile vamale colectează aceste date din sistemul declarantului.
Autorităţile vamale introduc fără întârziere datele respective în sistemul electronic menţionat la articolul 56 din prezentul regulament.
(6)Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate solicita punerea în liberă circulaţie a următoarelor liste de date în scopul supravegherii:
a)lista de date prevăzută în anexa 21-02 la prezentul regulament, până la data de implementare a modernizării sistemelor naţionale de import menţionate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei (*2);
(*2)Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei din 13 decembrie 2019 de stabilire a programului de lucru referitor la dezvoltarea şi instalarea sistemelor electronice prevăzute în Codul vamal al Uniunii (JO L 325, 16.12.2019, p. 168).
b)lista de date prevăzută în anexa 21-01 la prezentul regulament, până la ultima dată de implementare a etapei 1 a proiectului vizând vămuirea centralizată pentru import în cadrul CVU, menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151.
Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate solicita lista de date prevăzute în anexa 21-01 sau anexa 21-02 la prezentul regulament în scopul supravegherii la export, până la ultima dată de implementare a sistemului automatizat de export menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151.
Art. 56: Sistemul electronic pentru supravegherea punerii în liberă circulaţie sau a exportului de mărfuri
[- Articolul 16 alineatul (1) şi articolul 56 alineatul (5) din cod]
(1)Pentru supravegherea punerii în liberă circulaţie sau a exportului de mărfuri, se utilizează un sistem electronic implementat în acest scop în temeiul articolului 16 alineatul (1) din cod pentru transmiterea şi stocarea informaţiilor următoare:
a)datele de supraveghere privind punerea în liberă circulaţie sau exportul de mărfuri;
b)informaţii care pot actualiza datele de supraveghere introduse şi stocate în sistemul electronic privind punerea în liberă circulaţie sau exportul de mărfuri.
(2)Comisia poate să autorizeze accesul utilizatorilor la sistemul electronic menţionat la alineatul (1) pe baza cererilor statelor membre.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data introducerii primei etape a actualizării sistemului menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, pentru transmiterea şi stocarea datelor menţionate la literele (a) şi (b) de la alineatul respectiv se utilizează sistemul Supraveghere 2 al Comisiei.
Art. 57: Certificatul de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferenţiale
[- Articolul 61 alineatele (1) şi (2) din cod]
(1)Un certificat de origine referitor la produse care îşi au originea în ţări terţe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferenţiale, dacă regimurile respective se referă la prezentul articol, se eliberează utilizându-se formularul care figurează în anexa 22-14 în conformitate cu specificaţiile tehnice stabilite în anexa respectivă.
În cadrul regimurilor de import nepreferenţiale, trimiterile la certificatele de origine eliberate în conformitate cu articolele 55-65 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 sunt considerate trimiteri la certificatele de origine menţionate la prezentul articol.
(2)Certificatele de origine se eliberează de către autorităţile competente ale ţării terţe în care îşi au originea produsele cărora li se aplică regimuri speciale de import nepreferenţiale sau de către o agenţie fiabilă, autorizată în mod corespunzător de autorităţile competente respective în acest scop (autorităţi emitente), cu condiţia ca originea produselor să fi fost determinată în conformitate cu articolul 60 din cod.
Autorităţile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat de origine eliberat.
(3)Certificatele de origine se eliberează înainte ca produsele la care se referă acestea să fie declarate pentru export în ţara terţă de origine.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), certificatele de origine pot fi eliberate în mod excepţional după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unei erori, a unei omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale.
Autorităţile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la alineatul (1) decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul de export corespunzător.
Art. 58: Furnizarea de informaţii privind cooperarea administrativă referitoare la regimurile speciale de import nepreferenţiale
(- Articolul 61 din cod)
(1)Atunci când regimurile speciale de import nepreferenţiale pentru anumite produse prevăd folosirea certificatului de origine menţionat la articolul 57 din prezentul regulament, aplicarea regimurilor respective este condiţionată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimurile în cauză.
În scopul instituirii procedurii de cooperare administrativă sus-menţionate, ţările terţe vizate transmit Comisiei:
a)denumirile şi adresele autorităţilor emitente, precum şi specimenele de ştampile utilizate de autorităţile respective;
b)denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale cărora trebuie să li se trimită cererile de verificare ulterioară a certificatelor de origine prevăzute la articolul 59 din prezentul regulament.
Comisia transmite informaţiile de mai sus autorităţilor competente ale statelor membre.
(2)În cazul în care o ţară terţă nu transmite Comisiei informaţiile specificate la alineatul (1), autorităţile competente din Uniune refuză utilizarea regimului special de import nepreferenţial.
Art. 59: Verificarea ulterioară a certificatelor de origine pentru produsele care fac obiectul unor regimuri speciale de import nepreferenţiale
(- Articolul 61 din cod)
(1)Verificarea certificatelor de origine menţionate la articolul 57 din prezentul regulament se efectuează în conformitate cu prezentul articol după acceptarea declaraţiei vamale (verificare ulterioară).
(2)Atunci când autorităţile vamale au îndoieli întemeiate în ceea ce priveşte autenticitatea unui certificat de origine sau exactitatea informaţiilor pe care le conţine acesta şi atunci când efectuează verificări ulterioare prin sondaj, autorităţile vamale solicită autorităţii menţionate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament să verifice dacă respectivul certificat de origine este autentic sau dacă originea declarată a fost determinată în mod corect şi în conformitate cu articolul 60 din cod sau ambele.
În aceste scopuri, autorităţile vamale restituie certificatul de origine sau o copie a acestuia autorităţii menţionate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. În cazul în care o factură a însoţit declaraţia, factura originală sau o copie a acesteia se anexează la certificatul de origine restituit.
Autorităţile vamale specifică, dacă este cazul, motivele verificării ulterioare şi furnizează orice informaţii aflate în posesia lor care sugerează că informaţiile înscrise pe certificatul de origine sunt incorecte sau că certificatul de origine nu este autentic.
(3)Autoritatea menţionată la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament comunică autorităţilor vamale rezultatele verificărilor în cel mai scurt timp posibil.
În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns în termen de şase luni de la trimiterea unei solicitări în conformitate cu alineatul (2), autorităţile vamale refuză utilizarea regimului special de import nepreferenţial pentru produsele în cauză.
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 60
În scopul prezentei secţiuni, se aplică definiţiile stabilite la articolul 37 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
SUBSECŢIUNEA 1:Proceduri pentru facilitarea eliberării sau întocmirii dovezilor de origine
Art. 61: Declaraţiile furnizorului şi utilizările acestora
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care un furnizor oferă exportatorului sau comerciantului informaţiile necesare pentru a determina caracterul originar al mărfurilor în scopul dispoziţiilor care reglementează schimburile comerciale preferenţiale între Uniune şi anumite ţări sau teritorii (caracterul de produs cu origine preferenţială), furnizorul face acest lucru prin intermediul unei declaraţii a furnizorului.
Pentru fiecare trimitere de mărfuri se întocmeşte separat câte o declaraţie a furnizorului, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 62 din prezentul regulament.
(11)În cadrul comerţului dintre părţile contractante la Convenţia regională cu privire la regulile de origine preferenţiale paneuromediteraneene (*1) (denumită în continuare «Convenţia PEM»), în cazul în care se aplică două sau mai multe seturi de reguli de origine, originea preferenţială a mărfurilor poate fi determinată în conformitate cu unul sau mai multe seturi de reguli de origine.
(*1)JO L 54, 26.2.2013, p. 1.
Furnizorii precizează cadrul juridic utilizat pentru a determina originea mărfurilor. În cazul declaraţiilor furnizorului întocmite până la 31 decembrie 2025, dacă un astfel de cadru juridic nu este specificat, se consideră în mod implicit că declaraţia furnizorului indică faptul că, pentru a determina originea mărfurilor, s-au utilizat regulile de origine din Convenţia PEM, în versiunea sa iniţială.
(12)(1b) În scopul comerţului dintre părţile contractante la Convenţia PEM, exportatorul poate utiliza declaraţiile furnizorului ca documente justificative pentru a solicita eliberarea unui certificat de circulaţie sau pentru a întocmi o declaraţie de origine în conformitate cu regulile de origine din Convenţia PEM, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1/2023 (*1) a Comitetului mixt, atunci când declaraţiile furnizorului precizează caracterul originar în conformitate cu regulile de origine din Convenţia PEM, în versiunea sa iniţială, pentru produsele clasificate la capitolele 1, 3, 16 (pentru produse pescăreşti prelucrate) şi 25-97 din Sistemul armonizat.
(*1)Decizia nr. 1/2023 a Comitetului mixt al Convenţiei regionale cu privire la regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene din 7 decembrie 2023 privind modificarea Convenţiei regionale cu privire la regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene (JO L, 2024/390, 19.2.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2024/390/oj).
Exportatorul ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile pentru cumul şi pentru eliberarea sau întocmirea unei dovezi de origine în conformitate cu un set specific de reguli de origine.
(2)Furnizorul ataşează declaraţia la factura comercială privind trimiterea respectivă, la un aviz de expediţie sau la orice alt document comercial în care descrierea mărfurilor este suficient de detaliată pentru a permite identificarea lor.
(3)Furnizorul poate întocmi declaraţia în orice moment, chiar şi după livrarea mărfurilor.
Art. 62: Declaraţia pe termen lung a furnizorului
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care un furnizor aprovizionează regulat un exportator sau un comerciant cu trimiteri de mărfuri şi este de aşteptat ca toate mărfurile respective să aibă acelaşi caracter originar, furnizorul poate prezenta o singură declaraţie care acoperă mai multe trimiteri de mărfuri de acelaşi tip (declaraţie pe termen lung a furnizorului).
(11)În cadrul comerţului dintre părţile contractante la Convenţia PEM, în cazul în care se aplică două sau mai multe seturi de reguli de origine, originea preferenţială a mărfurilor poate fi determinată în conformitate cu unul sau mai multe seturi de reguli de origine.
Furnizorii precizează cadrul juridic utilizat pentru a determina originea mărfurilor. În cazul declaraţiilor furnizorului întocmite până la 31 decembrie 2025, dacă un astfel de cadru juridic nu este specificat, se consideră în mod implicit că declaraţia furnizorului indică faptul că, pentru a determina originea mărfurilor, s-au utilizat regulile de origine din Convenţia PEM, în versiunea sa iniţială.
(12)(1b) În scopul comerţului dintre părţile contractante la Convenţia PEM, exportatorul poate utiliza declaraţiile furnizorului ca documente justificative pentru a solicita eliberarea unui certificat de circulaţie sau pentru a întocmi o declaraţie de origine în conformitate cu Convenţia PEM, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1/2023, atunci când declaraţiile furnizorului precizează caracterul originar în conformitate cu regulile de origine din Convenţia PEM, în versiunea sa iniţială, pentru produsele clasificate la capitolele 1, 3, 16 (pentru produse pescăreşti prelucrate) şi 25-97 din Sistemul armonizat.
Exportatorul ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile pentru cumul şi pentru eliberarea sau întocmirea unei dovezi de origine în conformitate cu un set specific de reguli de origine.
(2)O declaraţie pe termen lung a furnizorului se întocmeşte pentru trimiteri expediate în decursul unei perioade de timp şi precizează trei date:
a)data la care este întocmită declaraţia (data emiterii);
b)data la care începe perioada (data începerii), care nu poate fi cu mai mult de 12 luni înainte sau cu mai mult de 6 luni după data emiterii;
c)data la care se încheie perioada (data încheierii), care nu poate fi cu mai mult de 24 de luni după data începerii.
(3)Furnizorul informează imediat exportatorul sau comerciantul vizat în cazul în care declaraţia pe termen lung a furnizorului nu este valabilă pentru unele sau pentru toate trimiterile de mărfuri livrate şi care urmează a fi livrate.
Art. 63: Întocmirea declaraţiilor furnizorului
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Pentru produsele care au obţinut caracterul de produs cu origine preferenţială, declaraţiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-15. Cu toate acestea, declaraţiile pe termen lung ale furnizorului pentru produsele respective se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-16.
(2)Pentru produsele care au fost supuse prelucrării sau transformării în Uniune fără să fi obţinut caracterul de produs cu origine preferenţială, declaraţiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-17. Cu toate acestea, pentru declaraţiile pe termen lung ale furnizorului, declaraţiile furnizorului se întocmesc astfel cum se prevede în anexa 22-18.
(3)Declaraţia furnizorului poartă o semnătură olografă a furnizorului. Totuşi, în cazul în care atât declaraţia furnizorului, cât şi factura se întocmesc prin mijloace electronice, acestea pot fi autentificate electronic sau furnizorul poate să furnizeze exportatorului sau comerciantului o declaraţie scrisă prin care îşi asumă integral răspunderea pentru orice declaraţie eliberată de furnizor care îl identifică, ca şi cum ar purta semnătura sa olografă.
Art. 64: Eliberarea certificatelor de informaţii INF 4
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Autorităţile vamale pot solicita exportatorului sau comerciantului să obţină de la furnizor un certificat de informaţii INF 4 care atestă exactitatea şi autenticitatea declaraţiei furnizorului.
(2)La cererea furnizorului, certificatul de informaţii INF 4 este eliberat de autorităţile vamale ale statului membru în care a fost întocmită declaraţia furnizorului, utilizând formularul prevăzut în anexa 22-02 în conformitate cu specificaţiile tehnice stabilite în anexa respectivă. Autorităţile pot solicita orice dovadă şi pot efectua verificări ale evidenţelor contabile ale furnizorului sau alte controale pe care le consideră adecvate.
(3)Autorităţile vamale îi eliberează furnizorului certificatul de informaţii INF 4 în termen de 90 de zile de la primirea cererii acestuia, precizând dacă declaraţia furnizorului este exactă şi autentică.
(4)Autoritatea vamală căreia i se solicită eliberarea unui certificat de informaţii INF 4 păstrează formularul de cerere timp de cel puţin trei ani sau pentru o perioadă mai lungă dacă acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea dispoziţiilor care reglementează schimburile comerciale preferenţiale între Uniune şi anumite ţări sau teritorii.
Art. 65: Cooperarea administrativă dintre statele membre
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Autorităţile vamale îşi oferă reciproc asistenţă pentru a verifica exactitatea informaţiilor furnizate în declaraţiile furnizorilor.
Art. 66: Controlul declaraţiilor furnizorilor
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care un exportator nu poate să prezinte un certificat de informaţii INF 4 în termen de 120 de zile de la data solicitării autorităţilor vamale, autorităţile vamale ale statului membru de export pot solicita autorităţilor vamale ale statului membru în care a fost întocmită declaraţia furnizorului să confirme originea produselor vizate în scopul aplicării dispoziţiilor care reglementează schimburile comerciale preferenţiale între Uniune şi anumite ţări.
(2)În scopul alineatului (1), autorităţile vamale ale statului membru de export trimit autorităţilor vamale ale statului membru în care a fost întocmită declaraţia furnizorului toate informaţiile şi documentele de care dispun, specificând motivele care justifică solicitarea.
(3)În scopul alineatului (1), autorităţile vamale ale statului membru în care a fost întocmită declaraţia furnizorului pot să solicite furnizorului dovezi sau pot efectua verificările corespunzătoare pentru declaraţia respectivă.
(4)Autorităţile vamale care au solicitat verificarea sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultate prin intermediul unui certificat de informaţii INF 4.
(5)În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns în termen de 150 de zile de la data cererii de verificare sau în cazul în care răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a determina originea produselor vizate, autorităţile vamale ale ţării de export declară nulă dovada de origine stabilită pe baza declaraţiei furnizorului.
Art. 67: Autorizaţia de "exportator autorizat"
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care Uniunea dispune de un regim preferenţial cu o ţară terţă care prevede că o dovadă de origine trebuie să ia forma unei declaraţii pe factură sau a unei declaraţii de origine întocmite de un exportator autorizat, exportatorii şi reexpeditorii stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii pot să solicite o autorizaţie de "exportator autorizat" în scopul întocmirii şi al înlocuirii declaraţiilor respective.
(2)Articolul 11 alineatul (1) litera (d) şi articolele 16, 17 şi 18 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 privind condiţiile de admisibilitate a cererilor şi suspendarea deciziilor şi articolele 10 şi 15 din prezentul regulament referitoare la utilizarea mijloacelor electronice pentru schimbul şi stocarea de informaţii şi la revocarea deciziilor favorabile aplicabile cererilor şi deciziilor nu se aplică deciziilor referitoare la autorizaţiile de "exportator autorizat".
(3)Autorizaţiile de "exportator autorizat" se acordă numai persoanelor care îndeplinesc condiţiile stabilite în dispoziţiile referitoare la originea mărfurilor din cadrul acordurilor încheiate de Uniune cu anumite ţări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii sau din cadrul măsurilor adoptate în mod unilateral de Uniune în ceea ce priveşte respectivele ţări sau teritorii.
(4)Autorităţile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală care apare pe dovezile de origine preferenţială. Numărul de autorizaţie vamală începe cu codul de ţară ISO 3166-1-alpha-2 al statului membru care eliberează autorizaţia.
(5)Comisia pune la dispoziţia ţărilor terţe în cauză adresele autorităţilor vamale responsabile cu controlul dovezilor de origine preferenţială întocmite de exportatori autorizaţi.
(6)Dacă în regimul preferenţial aplicabil nu se precizează formatul în care trebuie prezentate declaraţiile pe factură sau declaraţiile de origine, aceste declaraţii se întocmesc în conformitate cu formularul care figurează în anexa 22-13.
(7)Dacă în regimul preferenţial aplicabil nu se precizează valoarea limită până la care un exportator care nu este exportator autorizat poate întocmi o declaraţie pe factură sau o declaraţie de origine, atunci valoarea limită este de 6 000 EUR pentru fiecare trimitere.
Art. 68: Înregistrarea exportatorilor în afara cadrului SGP al Uniunii
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care Uniunea dispune de un regim preferenţial care impune unui exportator să completeze un document de origine în conformitate cu legislaţia relevantă a Uniunii, acest document poate fi completat doar de un exportator care este înregistrat în acest scop de către autorităţile vamale ale unui stat membru. Identitatea acestor exportatori este înregistrată în sistemul exportatorilor înregistraţi (REX) menţionat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578. Articolele 80, 82, 83, 84, 86, 87, 89 şi 91 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
(2)În scopul prezentului articol, articolul 11 alineatul (1) litera (d) şi articolele 16, 17 şi 18 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, referitoare la condiţiile pentru acceptarea cererilor şi suspendarea deciziilor, precum şi articolul 10 alineatul (1) şi articolul 15 din prezentul regulament nu se aplică. Cererile şi deciziile referitoare la prezentul articol nu se transmit printr-un sistem electronic de comunicaţii şi informaţii şi nici nu se stochează într-un astfel de sistem, astfel cum se prevede la articolul 10 din prezentul regulament.
(3)[textul din Art. 68, alin. (3) din titlul II, capitolul 2, sectiunea 2, subsectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2018 de Art. 1, punctul 1., litera C. din Regulamentul 604/18-apr-2018]
(4)În pofida alineatului (1), dacă regimul preferenţial aplicabil nu precizează valoarea limită până la care un exportator care nu este exportator înregistrat poate întocmi un document de origine, atunci valoarea limită este de 6 000 EUR pentru fiecare trimitere.
(5)[textul din Art. 68, alin. (5) din titlul II, capitolul 2, sectiunea 2, subsectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2018 de Art. 1, punctul 1., litera C. din Regulamentul 604/18-apr-2018]
(6)În cazul în care un regim preferenţial permite Uniunii să scutească produsele originare de obligaţia de a prezenta un document privind originea, această scutire se aplică în condiţiile prevăzute la articolul 103, în măsura în care condiţiile respective nu sunt prevăzute în regimul preferenţial în cauză.
(7)În cazul în care un regim preferenţial permite Uniunii să renunţe la obligaţia conform căreia un document de origine trebuie să fie semnat de către exportator, nu se solicită o astfel de semnătură.
Art. 69: Înlocuirea documentelor privind originea eliberate sau întocmite în afara cadrului SGP al Uniunii
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care produsele originare care fac obiectul unui document privind originea eliberat sau întocmit anterior în scopul unei măsuri tarifare preferenţiale astfel cum se menţionează la articolul 56 alineatul (2) litera (d) sau litera (e) din cod, alta decât sistemul SGP al Uniunii, nu au fost încă puse în liberă circulaţie şi sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Uniune, documentul iniţial privind originea poate fi înlocuit cu unul sau mai multe documente înlocuitoare privind originea în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre aceste produse în altă parte în cadrul Uniunii.
(2)Documentul înlocuitor privind originea menţionat la alineatul (1) poate fi eliberat pentru următorii sau poate fi întocmit de oricare dintre aceştia, în aceeaşi formă ca documentul iniţial privind originea sau sub forma unui atestat de origine înlocuitor întocmit mutatis mutandis în conformitate cu articolul 101 şi cu anexa 22-20:
a)un exportator autorizat sau înregistrat în Uniune, care reexpediază mărfurile;
b)un reexpeditor al mărfurilor pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea iniţială care urmează să fie divizată nu depăşeşte valoarea limită aplicabilă;
c)un reexpeditor al mărfurilor pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea iniţială care urmează să fie divizată depăşeşte valoarea limită aplicabilă şi cu condiţia ca reexpeditorul să ataşeze o copie a documentului iniţial privind originea la documentul înlocuitor privind originea.
Atunci când înlocuirea documentului iniţial privind originea nu este posibilă în conformitate cu primul paragraf, documentul înlocuitor privind originea menţionat la alineatul (1) pate fi eliberat sub forma unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 de către biroul vamal sub al cărui control sunt plasate mărfurile în cauză.
(3)În cazul în care documentul înlocuitor privind originea este un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, viza biroului vamal emitent al certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 înlocuitor se aplică în caseta 11 a certificatului. Datele din caseta 4 a certificatului privind ţara de origine trebuie să fie identice cu datele respective din documentul iniţial privind originea. Caseta 12 este semnată de reexpeditor. Un reexpeditor care semnează cu bună- credinţă caseta 12 nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe documentul iniţial privind originea.
Biroul vamal căruia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 notează pe documentul iniţial privind originea sau pe un document ataşat la acesta greutatea, numărul şi natura produselor reexpediate, precum şi ţara de destinaţie a acestora şi indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează documentul iniţial privind originea timp de cel puţin trei ani.
Art. 69a: Originea preferenţială a produselor prelucrate obţinute din mărfurile cu caracter originar preferenţial
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care se plasează sub regimul de perfecţionare activă mărfuri din afara Uniunii care au caracter originar preferenţial în temeiul unui regim preferenţial încheiat între Uniune şi ţările terţe, produsele prelucrate obţinute din aceste mărfuri, atunci când sunt puse în liberă circulaţie, sunt considerate a avea acelaşi caracter originar preferenţial ca şi mărfurile respective.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în niciunul dintre următoarele cazuri:
a)operaţiunea de prelucrare include, de asemenea, alte mărfuri din afara Uniunii decât cele menţionate la alineatul (1), inclusiv mărfurile cu caracter originar preferenţial care fac obiectul unui alt regim preferenţial;
b)produsele prelucrate sunt obţinute din mărfurile echivalente menţionate la articolul 223 din cod;
c)autorităţile vamale au autorizat reexportul temporar al mărfurilor pentru prelucrare ulterioară în conformitate cu articolul 258 din cod.
(3)În cazul în care se aplică alineatul (1), un document privind originea emis sau întocmit pentru mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare activă se consideră a fi un document privind originea emis sau întocmit pentru produsele prelucrate.
SUBSECŢIUNEA 2:Obligaţiile ţărilor beneficiare în cadrul SGP al Uniunii
Art. 70: Obligaţia de a asigura cooperarea administrativă în cadrul sistemului REX
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Pentru a asigura aplicarea adecvată a SGP, ţările beneficiare se angajează:
a)să creeze şi să menţină structurile şi sistemele administrative necesare pentru aplicarea şi gestionarea, pe teritoriile lor, a normelor şi a procedurilor prevăzute în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 inclusiv, acolo unde este cazul, dispoziţiile necesare pentru aplicarea cumulului;
b)să asigure cooperarea autorităţilor lor competente cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Cooperarea menţionată la alineatul (1) litera (b) constă în:
a)furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în ţara respectivă, inclusiv vizite de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 108 şi 109 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)Pentru a avea dreptul să aplice sistemul exportatorilor înregistraţi, ţările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menţionat la alineatul (1) cu cel puţin trei luni înainte de data la care intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
(4)În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat(ă) din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), normele şi procedurile prevăzute la articolul 55 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 şi obligaţiile prevăzute la articolele 72, 80 şi 108 din prezentul regulament se aplică în continuare acelei ţări sau acelui teritoriu timp de trei ani de la data eliminării sale din anexa respectivă.
(*)Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferinţe tarifare şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).
Art. 71: Proceduri şi metode de cooperare administrativă aplicabile cu privire la exporturile care utilizează certificate de origine tip A şi declaraţii pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Fiecare ţară beneficiară aplică sau se asigură că sunt aplicate:
a)regulile de origine pentru produsele exportate, prevăzute în subsecţiunea 2 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
b)normele privind completarea şi eliberarea certificatelor de origine tip A;
c)dispoziţiile cu privire la utilizarea declaraţiilor pe factură, care urmează să fie elaborate în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa 22-09;
d)dispoziţiile cu privire la obligaţiile de notificare menţionate la articolul 73 din prezentul regulament;
e)dispoziţiile cu privire la acordarea derogărilor menţionate la articolul 64 alineatul (6) din cod.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special prin:
a)furnizarea, la cererea Comisiei, a întregului sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a SGP în ţara respectivă, inclusiv vizite de control la faţa locului efectuate de Comisie sau de autorităţile vamale ale statelor membre;
b)fără a aduce atingere articolelor 73 şi 110 din prezentul regulament, verificarea caracterului originar al produselor, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, inclusiv vizite la faţa locului, la cererea Comisiei sau a autorităţilor vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii.
(3)În cazul în care, într-o ţară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să elibereze certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine şi se eliberează certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniune, se consideră că respectiva ţară beneficiară a acceptat condiţiile prevăzute la alineatul (1).
(4)În cazul în care o ţară este admisă sau readmisă ca ţară beneficiară în privinţa produselor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea ţară beneficiază de sistemul generalizat de preferinţe, cu condiţia să fi fost exportate din ţara beneficiară la data menţionată la articolul 73 alineatul (2) din prezentul regulament sau după această dată.
(5)În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, obligaţia de a asigura cooperarea administrativă prevăzută la articolul 55 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 şi la articolele 110 şi 111 din prezentul regulament se aplică în continuare pentru acea ţară sau acel teritoriu pe o perioadă de trei ani de la data eliminării din anexa respectivă.
(6)Obligaţiile menţionate la alineatul (5) se aplică Republicii Singapore timp de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014.
Art. 72: Obligaţiile de notificare aplicabile de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi (REX)
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Ţările beneficiare notifică Comisiei denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor situate pe teritoriul lor care:
a)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză sau acţionează sub autoritatea guvernului şi deţin competenţa de a înregistra exportatorii în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele privind înregistrarea, precum şi de a revoca înregistrările;
b)fac parte din autorităţile guvernamentale ale ţării în cauză şi sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu Comisia şi cu autorităţile vamale ale statelor membre, astfel cum se prevede în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(2)Notificarea se transmite Comisiei cu cel puţin trei luni înainte de data la care ţările beneficiare intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
(3)Ţările beneficiare informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informaţiilor notificate în temeiul alineatului (1).
Art. 73: Obligaţiile de notificare aplicabile până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi (REX)
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Ţările beneficiare comunică Comisiei denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, precum şi denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale responsabile cu controlul certificatelor de origine tip A şi al declaraţiilor pe factură.
Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor vamale ale statelor membre. Atunci când informaţiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ştampile conform instrucţiunilor date de autorităţile guvernamentale competente ale ţărilor beneficiare. Aceste informaţii sunt pentru uz oficial; totuşi, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ştampilelor.
Ţările beneficiare care au furnizat deja informaţiile prevăzute la primul paragraf nu au obligaţia de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.
(2)În scopul aplicării articolului 71 alineatul (4) din prezentul regulament, Comisia va publica pe site-ul său web data la care o ţară admisă sau readmisă ca ţară beneficiară în privinţa produselor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012 şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la prezentul articol, alineatul (1).
(3)La cererea unei ţări beneficiare, Comisia trimite ţării beneficiare respective specimenele ştampilelor folosite de autorităţile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
SUBSECŢIUNEA 3:Proceduri la export în ţările beneficiare şi în Uniune aplicabile în cadrul sistemului generalizat de preferinţe al Uniunii până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 74: Procedura de eliberare a unui certificat de origine tip A
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Certificatele de origine tip A se eliberează pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul acestuia, însoţită de orice alte documente justificative care dovedesc că produsele destinate exportului îndeplinesc condiţiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine tip A. Certificatele de origine tip A se eliberează utilizând formularul prevăzut în anexa 22-08.
(2)Autorităţile competente din ţările beneficiare pun certificatul de origine tip A la dispoziţia exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, autorităţile competente din ţările beneficiare pot, de asemenea, să elibereze un certificat de origine tip A după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:
a)certificatul nu a fost eliberat la momentul exportului din cauza unor erori sau omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale; sau
b)s-a dovedit autorităţilor competente că certificatul de origine tip A a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice; sau
c)destinaţia finală a produselor vizate a fost stabilită în timpul transportului sau al depozitării şi după o eventuală divizare a trimiterii, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(3)Autorităţile competente din ţările beneficiare pot elibera retroactiv un certificat numai după ce verifică dacă informaţiile furnizate în cererea exportatorului pentru un certificat de origine tip A eliberat retroactiv coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare şi dacă nu a fost eliberat un certificat de origine tip A în momentul exportului produselor respective, cu excepţia situaţiei în care certificatul de origine tip A nu a fost acceptat din motive tehnice. Menţiunea "Issued retrospectively", "Delivre a posteriori" sau "emitido a posteriori" trebuie să figureze în caseta 4 a certificatului de origine tip A eliberat retroactiv.
(4)În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităţilor competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Cuvintele "Duplicate", "Duplicata" sau "Duplicado", data eliberării şi numărul de serie al certificatului original sunt indicate în caseta 4 a duplicatului certificatului de origine tip A. Duplicatul este valabil de la aceeaşi dată ca şi originalul.
(5)Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autorităţile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate.
(6)Completarea casetelor 2 şi 10 din certificatul de origine tip A este opţională. Caseta 12 poartă menţiunea "Uniunea Europeană" sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în caseta 11. Semnătura înscrisă în caseta respectivă rezervată autorităţilor guvernamentale competente care eliberează certificatul, precum şi semnătura semnatarului autorizat al exportatorului înscrisă în caseta 12 trebuie să fie olografe.
Art. 75: Condiţii pentru întocmirea unei declaraţii pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Declaraţia pe factură poate fi întocmită de orice exportator care îşi desfăşoară activitatea într-o ţară beneficiară pentru orice trimitere formată din unul sau mai multe colete conţinând produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR, cu condiţia ca pentru această procedură să se aplice cooperarea administrativă menţionată la articolul 71 alineatul (2).
(2)Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente din ţara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor vizate.
(3)O declaraţie pe factură se întocmeşte de către exportator în limba franceză, în limba engleză sau în limba spaniolă, prin dactilografierea, ştampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediţie sau pe orice alt document comercial, a declaraţiei al cărei text este prezentat în anexa 22-09. Dacă declaraţia este scrisă de mână, se utilizează cerneală şi se scrie cu litere de tipar. Declaraţiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului.
(4)Utilizarea unei declaraţii pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
a)se întocmeşte o declaraţie pe factură pentru fiecare trimitere;
b)dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în ţara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiţia noţiunii de "produse originare", exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
Art. 76: Condiţiile pentru eliberarea unui certificat de origine tip A în caz de cumul
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 53, 54, 55 sau 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorităţile guvernamentale competente din ţara beneficiară cărora li s-a solicitat eliberarea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este permis cumulul se bazează pe următoarele elemente:
a)în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului şi eliberată în conformitate cu dispoziţiile de la articolul 77 din prezentul regulament;
b)în cazul cumulului cu Norvegia, Elveţia sau Turcia, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului şi eliberată în conformitate cu regulile de origine relevante ale Norvegiei, Elveţiei sau Turciei, după caz;
c)în cazul cumulului regional, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului, şi anume un certificat de origine tip A, eliberat pe baza formularului prevăzut în anexa 22-08, sau, după caz, o declaraţie pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 22-09;
d)în cazul cumulului extins, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului şi eliberată în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniune şi ţara vizată.
În cazurile menţionate la literele (a), (b), (c) şi (d) de la primul paragraf, caseta 4 din certificatul de origine tip A conţine, după caz, indicaţia:
- "EU cumulation", "Norway cumulation", "Switzerland cumulation", "Turkey cumulation", "Regional cumulation", "Extended cumulation with country x"; sau
- "Cumul UE", "Cumul Norvege", "Cumul Suisse", "Cumul Turquie", "Cumul regional", "Cumul etendu avec le pays x"; sau
- "Acumulacion UE", "Acumulacion Noruega", "Acumulacion Suiza", "Acumulacion Turqui'a", "Acumulacion regional", "Acumulacion ampliada con el pafs x".
Art. 77: Dovada caracterului originar din Uniune în scopul cumulului bilateral şi exportatorul autorizat
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Dovada caracterului originar al produselor unionale se face:
a)fie prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; fie
b)prin prezentarea unei declaraţii pe factură, al cărei text este prevăzut în anexa 22-09. O declaraţie pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru trimiterile care conţin produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniune.
(2)Exportatorul sau reprezentantul său introduce în caseta 2 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 menţiunile "GSP beneficiary countries" şi "EU" sau "Pays beneficiaires du SPG" şi "UE".
(3)Dispoziţiile din prezenta subsecţiune, din subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi din subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 cu privire la eliberarea, utilizarea şi verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi, cu excepţia dispoziţiilor privind eliberarea lor, declaraţiilor pe factură.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii, denumit în continuare "exportator autorizat", care expediază frecvent produse originare din Uniune în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declaraţii pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate, dacă respectivul exportator oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare verificării următoarelor aspecte:
a)caracterul originar al produselor;
b)respectarea celorlalte cerinţe aplicabile în statul membru respectiv.
(5)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate. Autorităţile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală care apare pe declaraţia pe factură.
(6)Autorităţile vamale monitorizează utilizarea autorizaţiei de către exportatorul autorizat. Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment.
Autorităţile vamale retrag autorizaţia în oricare dintre următoarele cazuri:
a)exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (4);
b)exportatorul autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate la alineatul (5);
c)exportatorul autorizat se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
(7)Un exportator autorizat nu are obligaţia să semneze declaraţiile pe factură dacă furnizează autorităţilor vamale o declaraţie scrisă prin care îşi asumă integral răspunderea pentru orice declaraţie pe factură care îl identifică, ca şi cum ar purta semnătura sa olografă.
SUBSECŢIUNEA 4:Proceduri la export în ţările beneficiare şi în Uniune aplicabile în cadrul sistemului generalizat de preferinţe al Uniunii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 78: Obligaţia ca exportatorii să fie înregistraţi şi derogarea de la această obligaţie
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)SGP se aplică în următoarele cazuri:
a)în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerinţele din prezenta subsecţiune, din subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi din subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 exportate de un exportator înregistrat;
b)în cazul oricărei trimiteri formate din unul sau mai multe colete care conţine produse originare exportate de orice exportator, dacă valoarea totală a produselor originare expediate nu depăşeşte 6 000 EUR.
(2)Valoarea produselor originare dintr-o trimitere este valoarea tuturor produselor originare dintr-o trimitere acoperite de un atestat de origine întocmit în ţara de export.
Art. 79: Procedura de înregistrare în ţările beneficiare şi procedurile la export aplicabile în perioada de tranziţie până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Ţările beneficiare încep înregistrarea exportatorilor la 1 ianuarie 2017.
Cu toate acestea, în cazul în care ţara beneficiară nu este în măsură să înceapă înregistrarea la acea dată, aceasta notifică Comisiei în scris până la 1 iulie 2016 faptul că înregistrarea exportatorilor este amânată până la 1 ianuarie 2018 sau 1 ianuarie 2019.
(2)Pentru o perioadă de 12 luni de la data la care ţara beneficiară începe înregistrarea exportatorilor, autorităţile competente din ţara beneficiară respectivă continuă să elibereze certificate de origine tip A la cererea exportatorilor care nu sunt încă înregistraţi la momentul depunerii cererii de eliberare a certificatului.
Fără a aduce atingere articolului 94 alineatul (2) din prezentul regulament, certificatele de origine tip A eliberate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat pot fi admise în Uniune ca dovadă de origine, dacă sunt eliberate înainte de data înregistrării exportatorului în cauză.
Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare care întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte încheierea procesului de înregistrare în termenul de 12 luni precizat mai sus, pot cere Comisiei prelungirea acestuia. O astfel de prelungire nu poate depăşi şase luni.
(3)Exportatorii dintr-o ţară beneficiară, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care ţara beneficiară intenţionează să înceapă înregistrarea exportatorilor.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data de la care înregistrarea lor este valabilă în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.
(4)Toate ţările beneficiare aplică sistemul exportatorilor înregistraţi cel târziu de la 30 iunie 2020.
SUBSECŢIUNEA 5:
Art. 80: Baza de date a exportatorilor înregistraţi: obligaţiile autorităţilor
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Comisia instituie un sistem pentru înregistrarea exportatorilor care sunt autorizaţi să certifice originea mărfurilor (sistemul REX) şi îl pune la dispoziţie până la 1 ianuarie 2017.
(2)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 22-06, atribuie fără întârziere exportatorului numărul de exportator înregistrat şi introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare şi data de la care este valabilă înregistrarea în conformitate cu articolul 86 alineatul (4).
Autorităţile vamale ale statelor membre, după primirea formularului de cerere completat prevăzut în anexa 22-06A, alocă fără întârziere exportatorului numărul de exportator înregistrat sau, după caz, reexpeditorului de mărfuri şi introduce în sistemul REX numărul de exportator înregistrat, datele de înregistrare şi data de la care este valabilă înregistrarea în conformitate cu articolul 86 alineatul (4).
Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul sau, după caz, reexpeditorul mărfurilor, cu privire la numărul de exportator înregistrat atribuit respectivului exportator sau reexpeditor de mărfuri şi cu privire la data de la care este valabilă înregistrarea.
(3)În cazul în care autorităţile competente consideră că informaţiile furnizate în cerere sunt incomplete, acestea informează exportatorul fără întârziere.
(4)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare şi autorităţile vamale ale statelor membre actualizează datele pe care le-au înregistrat. Acestea modifică datele menţionate imediat după ce au fost informate de exportatorul înregistrat în conformitate cu articolul 89 din prezentul regulament. Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru îl informează pe exportatorul înregistrat cu privire la modificarea datelor sale de înregistrare.
Art. 81: Data de aplicare a anumitor dispoziţii
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Articolele 70, 72, 78-80, 82-93, 99-107, 108, 109 şi 112 din prezentul regulament se aplică în ceea ce priveşte exportul mărfurilor de către exportatori înregistraţi în sistemul REX într-o ţară beneficiară de la data la care ţara beneficiară respectivă începe înregistrarea exportatorilor în sistemul menţionat. În ceea ce priveşte exportatorii din Uniune, articolele sus-menţionate se aplică de la 1 ianuarie 2017.
(2)Articolele 71, 73, 74-77, 94-98 şi 110-112 din prezentul regulament se aplică în ceea ce priveşte exportul de mărfuri de către exportatori care nu sunt înregistraţi în sistemul REX într-o ţară beneficiară. În ceea ce priveşte exportatorii din Uniune, articolele sus-menţionate se aplică până la 31 decembrie 2017.
Art. 82: Baza de date a exportatorilor înregistraţi: drepturile de acces la baza de date
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Comisia se asigură că accesul la sistemul REX se acordă în conformitate cu prezentul articol.
(2)Comisia are acces să consulte toate datele.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare au acces să consulte datele privind exportatorii înregistraţi de către acestea.
(4)Autorităţile vamale ale statelor membre au acces să consulte datele înregistrate de acestea, de către autorităţile vamale ale altor state membre, de către autorităţile competente ale ţărilor beneficiare, precum şi de Norvegia, Elveţia şi Turcia. Accesul la date menţionat se acordă în scopul verificării declaraţiilor vamale în conformitate cu articolul 188 din cod sau în scopul controlului vamal ulterior acordării liberului de vamă în conformitate cu articolul 48 din cod.
(5)Comisia acordă acces securizat la sistemul REX autorităţilor competente ale ţărilor beneficiare.
(6)În cazul în care o ţară sau un teritoriu a fost eliminat din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, autorităţile competente respective îşi păstrează accesul la sistemul REX atât cât este necesar pentru a le permite să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în temeiul articolului 70 din prezentul regulament.
(7)Comisia pune următoarele date la dispoziţia publicului, cu condiţia ca exportatorul să îşi fi exprimat consimţământul în acest sens prin semnarea casetei 6 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz:
a)numele exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
b)adresa sediului exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
c)detalii de contact, astfel cum se specifică în caseta 1 şi în caseta 2 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
d)o descriere cu titlu orientativ a mărfurilor care fac obiectul tratamentului preferenţial, inclusiv o listă orientativă a poziţiilor sau a capitolelor din Sistemul armonizat, astfel cum se specifică în caseta 4 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz;
e)numărul EORI al exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06A, sau numărul de identificare al operatorului (TIN) corespunzător exportatorului înregistrat, astfel cum se specifică în caseta 1 din formularul prevăzut în anexa 22-06;
f)dacă exportatorul înregistrat este operator sau producător, astfel cum se specifică în caseta 3 din formularul prevăzut în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz.
Refuzul de a semna caseta 6 nu constituie un motiv pentru refuzarea înregistrării exportatorului.
(8)Comisia pune întotdeauna următoarele date la dispoziţia publicului:
a)numărul exportatorului înregistrat;
b)data de înregistrare a exportatorului înregistrat;
c)data de la care este valabilă înregistrarea;
d)data revocării înregistrării, după caz;
e)informaţii care indică dacă înregistrarea este valabilă şi pentru exporturile în Norvegia, Elveţia sau Turcia;
f)data ultimei sincronizări între sistemul REX şi site-ul web public.
Art. 83: Baza de date a exportatorilor înregistraţi: protecţia datelor
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Datele înregistrate în sistemul REX se prelucrează numai în scopul aplicării SGP astfel cum se prevede în prezenta subsecţiune.
(2)Exportatorii înregistraţi primesc informaţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) sau la articolul 10 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2). În plus, aceştia primesc, de asemenea, următoarele informaţii:
(1)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(2)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
a)informaţii privind temeiul juridic al operaţiunilor de prelucrare la care urmează să fie supuse datele;
b)perioada de păstrare a datelor.
Exportatorii înregistraţi primesc aceste informaţii prin intermediul unei notificări anexate cererii de obţinere a statutului de exportator înregistrat, astfel cum se prevede în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz.
(3)Fiecare autoritate competentă dintr-o ţară beneficiară şi fiecare autoritate vamală dintr-un stat membru care a introdus date în sistemul REX este considerată ca fiind operatorul responsabil cu prelucrarea acestor date.
Comisia este considerată operator asociat în ceea ce priveşte prelucrarea tuturor datelor pentru a garanta faptul că exportatorii înregistraţi îşi vor obţine drepturile.
(4)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor care sunt stocate în sistemul REX enumerate în anexa 22-06 sau în anexa 22-06A, după caz şi prelucrate în cadrul sistemelor naţionale se exercită în conformitate cu legislaţia în materie de protecţie a datelor care transpune Directiva 95/46/CE din statul membru care stochează datele lor.
(5)Statele membre care copiază în sistemele lor naţionale datele din sistemul REX la care au acces, menţin actualizate datele copiate.
(6)Drepturile exportatorilor înregistraţi cu privire la prelucrarea datelor lor de înregistrare de către Comisia Europeană se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
(7)Orice cerere formulată de un exportator înregistrat pentru exercitarea dreptului de acces, rectificare, ştergere sau blocare a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se depune la operatorul de date şi este prelucrată de acesta.
În cazul în care un exportator înregistrat a depus o astfel de cerere la Comisie fără să fi încercat să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, Comisia transmite această cerere operatorului de date al exportatorului înregistrat.
În cazul în care exportatorul înregistrat nu a reuşit să îşi obţină drepturile de la operatorul de date, exportatorul înregistrat prezintă o astfel de cerere Comisiei, care acţionează în calitate de operator. Comisia are dreptul de a rectifica, de a şterge sau de a bloca datele.
(8)Autorităţile naţionale de supraveghere a protecţiei datelor şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, cooperează şi asigură o supraveghere coordonată a datelor de înregistrare.
Autorităţile menţionate, fiecare acţionând în conformitate cu competenţele sale, fac schimb de informaţii relevante, îşi oferă reciproc asistenţă la efectuarea auditurilor şi a inspecţiilor, examinează dificultăţile de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, examinează problemele survenite la aplicarea supravegherii independente sau la exercitarea drepturilor persoanelor vizate, redactează propuneri armonizate pentru soluţii comune la orice probleme survenite şi promovează cunoaşterea drepturilor privind protecţia datelor, după caz.
Art. 84: Obligaţiile de notificare aplicabile statelor membre pentru implementarea sistemului exportatorilor înregistraţi (REX)
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Statele membre notifică Comisiei denumirile, adresele şi datele de contact ale autorităţilor lor vamale care:
a)deţin competenţa de a înregistra exportatorii şi reexpeditorii de mărfuri în sistemul REX, de a modifica şi de a actualiza datele de înregistrare, precum şi de a revoca înregistrarea;
b)sunt responsabile pentru asigurarea cooperării administrative cu autorităţile competente ale ţărilor beneficiare, astfel cum se prevede în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 subsecţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Notificarea se transmite Comisiei până la 30 septembrie 2016.
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informaţiilor notificate în temeiul primului paragraf.
Art. 85: Procedura de înregistrare în statele membre şi procedurile la export aplicabile în perioada de tranziţie până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistraţi
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)La 1 ianuarie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre încep înregistrarea exportatorilor stabiliţi pe teritoriile lor.
(2)Începând de la 1 ianuarie 2018, autorităţile vamale din toate statele membre încetează eliberarea de certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, iar exportatorii autorizaţi încetează întocmirea de declaraţii pe factură în scopul cumulului în temeiul articolului 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(3)Până la 31 decembrie 2017, autorităţile vamale ale statelor membre eliberează certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau certificate de origine tip A înlocuitoare la cererea exportatorilor sau a reexpeditorilor de mărfuri care nu sunt încă înregistraţi. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care produsele originare trimise către Uniune sunt însoţite de atestate de origine întocmite de un exportator înregistrat într-o ţară beneficiară.
Până la 31 decembrie 2017, exportatorii autorizaţi din statele membre care nu sunt încă înregistraţi pot întocmi declaraţii pe factură în scopul cumulului în temeiul articolului 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(4)Exportatorii din Uniune, înregistraţi sau nu, întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora nu depăşeşte 6 000 EUR, începând cu 1 ianuarie 2017.
După înregistrare, exportatorii întocmesc atestate de origine pentru produsele originare expediate atunci când valoarea totală a acestora depăşeşte 6 000 EUR, începând cu data la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament.
(5)Reexpeditorii de mărfuri care sunt înregistraţi pot întocmi atestate de origine înlocuitoare din data de la care este valabilă înregistrarea lor în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din prezentul regulament. Această dispoziţie se aplică indiferent dacă mărfurile sunt însoţite de un certificat de origine tip A eliberat în ţara beneficiară, de o declaraţie pe factură sau de un atestat de origine întocmit de către exportator.
Art. 86: Cererea de obţinere a statutului de exportator înregistrat
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator depune o cerere la autorităţile competente din ţara beneficiară în care are sediul central sau în care este stabilit permanent.
Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 22-06.
(2)Pentru a deveni exportator înregistrat, un exportator sau un reexpeditor de mărfuri stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii depune o cerere la autorităţile vamale ale statelor membre respective. Cererea se redactează folosind formularul prevăzut în anexa anexa 22-06A.
(3)În scopul exportării în cadrul SGP al Uniunii, al Norvegiei sau al Elveţiei, exportatorii trebuie să se înregistreze doar o singură dată.
Exportatorului i se atribuie un număr de exportator înregistrat de către autorităţile competente ale ţării beneficiare în vederea exportului în cadrul SGP al Uniunii, al Norvegiei şi al Elveţiei, în măsura în care aceste ţări au recunoscut ţara în care a avut loc înregistrarea ca ţară beneficiară.
Primul şi al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis în scopul exporturilor în cadrul SGP al Turciei, după ce această ţară începe să aplice sistemul REX. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care Turcia începe să aplice acest sistem.
(4)Înregistrarea este valabilă de la data la care autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru primesc o cerere completă de înregistrare, în conformitate cu alineatele (1) şi (2).
(5)În cazul în care exportatorul este reprezentat în scopul efectuării formalităţilor de export, iar reprezentantul exportatorului este, de asemenea, un exportator înregistrat, reprezentantul respectiv nu utilizează numărul propriu de exportator înregistrat.
Art. 87: Sistemul exportatorilor înregistraţi: cerinţă privind publicarea
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Comisia publică pe site-ul său web data la care ţările beneficiare încep să aplice sistemul REX. Comisia actualizează aceste informaţii.
Art. 88: Înregistrarea automată a exportatorilor pentru o ţară care devine ţară beneficiară a SGP al Uniunii
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul în care se adaugă o ţară la lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia activează automat pentru SGP-ul său înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în cadrul sistemului REX şi să fie valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei.
În acest caz, un exportator care este deja înregistrat cel puţin pentru SGP-ul Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei nu trebuie să depună o cerere la autorităţile sale competente pentru a se înregistra pentru SGP-ul Uniunii.
Art. 89: Revocarea înregistrării
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Exportatorii înregistraţi informează imediat autorităţile competente ale ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru cu privire la modificarea informaţiilor pe care le-au furnizat în scopul înregistrării lor.
(2)Exportatorii înregistraţi care nu mai îndeplinesc condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP sau care nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul SGP, informează în acest sens autorităţile competente ale ţării beneficiare respective sau autorităţile vamale ale statului membru respectiv.
(3)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru revocă înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat:
a)nu mai există;
b)nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a exporta mărfuri în cadrul SGP;
c)a informat autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru că nu mai intenţionează să exporte mărfuri în cadrul SGP;
d)intenţionat sau din neglijenţă, întocmeşte sau permite întocmirea unui atestat de origine care conţine informaţii incorecte şi care duce la obţinerea tratamentului tarifar preferenţial în mod incorect.
(4)Autorităţile competente ale unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru pot revoca înregistrarea în cazul în care exportatorul înregistrat nu îşi menţine actualizate datele de înregistrare.
(5)Revocarea înregistrării produce efecte numai în viitor, şi anume pentru atestatele de origine întocmite după data revocării. Revocarea înregistrării nu are niciun efect asupra valabilităţii atestatelor de origine întocmite înainte de informarea exportatorului înregistrat cu privire la revocare.
(6)Autoritatea competentă a unei ţări beneficiare sau autorităţile vamale ale unui stat membru informează exportatorul înregistrat cu privire la revocarea înregistrării sale şi cu privire la data de la care revocarea produce efecte.
(7)Exportatorul sau reexpeditorul de mărfuri dispune de căi de atac în cazul revocării înregistrării sale.
(8)Revocarea unui exportator înregistrat se anulează în cazul unei revocări incorecte. Exportatorul sau reexpeditorul de mărfuri este autorizat să utilizeze numărul de exportator înregistrat care îi este atribuit în momentul înregistrării.
(9)Exportatorii sau reexpeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată pot depune o nouă cerere pentru a deveni exportator înregistrat în conformitate cu articolul 86 din prezentul regulament. Exportatorii sau reexpeditorii de mărfuri a căror înregistrare a fost revocată în conformitate cu alineatul (3) litera (d) şi cu alineatul (4) pot fi înregistraţi din nou numai dacă dovedesc autorităţii competente a ţării beneficiare sau autorităţilor vamale ale statului membru care i-a înregistrat faptul că au remediat situaţia care a condus la revocarea înregistrării.
(10)Datele referitoare la o înregistrare revocată se păstrează în sistemul REX de către autoritatea competentă a ţării beneficiare sau de către autorităţile vamale ale statului membru care le-a introdus în sistemul respectiv maximum 10 ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După cei 10 ani calendaristici, autoritatea competentă a ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru şterg datele respective.
Art. 90: Revocarea automată a înregistrărilor atunci când o ţară este eliminată de pe lista ţărilor beneficiare
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Comisia revocă toate înregistrările exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în cazul în care ţara beneficiară este eliminată de pe lista ţărilor beneficiare enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 sau dacă preferinţele tarifare acordate ţării beneficiare au fost retrase temporar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012.
(2)În cazul în care ţara respectivă este reintrodusă pe lista menţionată sau retragerea temporară a preferinţelor tarifare acordate ţării beneficiare ia sfârşit, Comisia reactivează înregistrările tuturor exportatorilor înregistraţi în ţara respectivă, cu condiţia ca datele de înregistrare ale exportatorilor să fie disponibile în sistem şi să fi rămas valabile cel puţin pentru SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei. În caz contrar, exportatorii se înregistrează din nou în conformitate cu articolul 86 din prezentul regulament.
(3)În cazul revocării înregistrărilor tuturor exportatorilor înregistraţi într-o ţară beneficiară în conformitate cu alineatul (1), datele privind înregistrările revocate se păstrează în sistemul REX cel puţin 10 ani calendaristici după anul calendaristic în care a avut loc revocarea. După perioada de 10 ani şi dacă ţara beneficiară nu mai este de mai mult de 10 ani ţară beneficiară a SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei, Comisia va şterge datele privind înregistrările revocate din sistemul REX.
Art. 91: Obligaţiile exportatorilor
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Exportatorii şi exportatorii înregistraţi îndeplinesc următoarele obligaţii:
a)ţin o contabilitate comercială adecvată privind producţia şi furnizarea de mărfuri eligibile pentru tratament preferenţial;
b)pun la dispoziţie toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare;
c)păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare;
d)păstrează, timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede astfel, registre:
(i)ale atestatelor de origine întocmite;
(ii)cu evidenţa materialelor originare şi neoriginare utilizate, precum şi cu evidenţa producţiei şi a stocurilor.
Registrele şi atestatele de origine menţionate pot fi păstrate în format electronic, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate şi confirmarea caracterului originar al acestora.
(2)Obligaţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică şi furnizorilor care întocmesc pentru uzul exportatorilor declaraţii ale furnizorului care atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.
(3)Reexpeditorii de mărfuri, indiferent dacă sunt înregistraţi sau nu, care întocmesc atestate de origine înlocuitoare păstrează atestatele de origine iniţiale pe care le-au înlocuit timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost întocmit atestatul de origine înlocuitor sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislaţia naţională prevede acest lucru.
Art. 92: Dispoziţii generale privind atestatul de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Un atestat de origine poate fi întocmit în momentul exportului către Uniune sau în momentul în care exportul în Uniune este asigurat.
În cazul în care produsele vizate sunt considerate originare din ţara exportatoare beneficiară sau din altă ţară beneficiară în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau în conformitate cu articolul 55 alineatul (6) al doilea paragraf din regulamentul menţionat, atestatul de origine este întocmit de exportator în ţara exportatoare beneficiară.
[textul din Art. 92, alin. (1) din titlul II, capitolul 2, sectiunea 2, subsectiunea 5 a fost abrogat la 14-iun-2017 de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 989/08-iun-2017]
(2)Se poate întocmi un atestat de origine şi după efectuarea exportului produselor vizate ("atestat retroactiv"). Un astfel de atestat de origine retroactiv se acceptă în cazul în care este prezentat autorităţilor vamale din statul membru de depunere a declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie în termen de maximum doi ani după efectuarea importului.
Dacă divizarea unei trimiteri are loc în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 şi dacă se respectă termenul de doi ani menţionat la primul paragraf, atestatul de origine poate fi întocmit retroactiv de exportatorul din ţara exportatoare a produselor. Această dispoziţie se aplică mutatis mutandis în cazul în care divizarea unei trimiteri are loc în altă ţară beneficiară ori în Norvegia, Elveţia sau Turcia.
(3)Atestatul de origine este furnizat de către exportator clientului său din Uniune şi conţine informaţiile prevăzute în anexa 22-07. Acesta se întocmeşte în limba engleză, în limba franceză sau în limba spaniolă.
Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului respectiv şi a mărfurilor vizate.
Exportatorul nu este obligat să semneze atestatul de origine.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis pentru următoarele:
a)atestatele de origine întocmite în Uniune în vederea cumulului bilateral, astfel cum se menţionează la articolul 53 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
b)atestatele de origine a mărfurilor exportate către o ţară beneficiară a sistemelor SGP ale Norvegiei, Elveţiei sau Turciei în scopul cumulului cu materiale originare din Uniune.
Art. 93: Atestatul de origine în cazul cumulului
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul cumulului bilateral sau regional, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare dintr-o ţară cu care este posibil cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizorul materialelor respective. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator conţine, după caz, menţiunea "EU cumulation", "Regional cumulation", "Cumul UE", "Cumul regional" sau "Acumulacion UE", "Acumulacion regional".
(2)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării unui cumul în temeiul articolului 54 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare din Norvegia, Elveţia sau Turcia se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu regulile de origine din cadrul SGP al Norvegiei, al Elveţiei sau al Turciei, după caz. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conţine menţiunea "Norway cumulation", "Switzerland cumulation", "Turkey cumulation", "Cumul Norvege", "Cumul Suisse", "Cumul Turquie" sau "Acumulacion Noruega", "Acumulacion Suiza", "Acumulacion Turqui'a".
(3)În scopul stabilirii originii materialelor utilizate în cadrul aplicării cumulului extins în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, exportatorul unui produs fabricat utilizând materiale originare de la o parte cu care este permis cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul materialelor respective, cu condiţia ca dovada să fi fost eliberată în conformitate cu dispoziţiile acordului de liber schimb relevant încheiat între Uniune şi partea în cauză.
În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator conţine menţiunea "Extended cumulation with country x", "Cumul etendu avec le pays x" sau "Acumulacion ampliada con el pais x".
SUBSECŢIUNEA 6:Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniune aplicabile în cadrul SGP al Uniunii până la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 94: Depunerea şi valabilitatea certificatelor de origine tip A sau a declaraţiilor pe factură şi prezentarea cu întârziere a acestora
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Certificatele de origine tip A sau declaraţiile pe factură sunt prezentate autorităţilor vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declaraţia vamală.
(2)Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data eliberării sale în ţara exportatoare şi trebuie prezentată în acest interval de timp autorităţilor vamale ale ţării importatoare.
Dovezile de origine prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale.
În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 95: Înlocuirea certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care produsele originare care nu au fost încă puse în liberă circulaţie sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui stat membru, biroul vamal respectiv, la cererea scrisă a reexpeditorului, înlocuieşte certificatul de origine tip A iniţial sau declaraţia pe factură iniţială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A (certificat înlocuitor) în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre produse în altă parte în Uniune, în Norvegia sau în Elveţia. Reexpeditorul indică în cererea sa dacă poate fi anexată o fotocopie a dovezii de origine iniţiale la certificatul înlocuitor.
(2)Certificatul înlocuitor se întocmeşte în conformitate cu anexa 22-19.
Biroul vamal verifică dacă certificatul înlocuitor este în conformitate cu dovada de origine iniţială.
(3)Dacă cererea de eliberare a unui certificat înlocuitor este făcută de un reexpeditor care acţionează cu bună-credinţă, acesta nu este responsabil de corectitudinea datelor înscrise pe dovada de origine iniţială.
(4)Biroul vamal căruia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor notează pe dovada de origine iniţială sau pe un document ataşat acesteia greutatea, numărul şi natura produselor reexpediate şi ţara de destinaţie a acestora şi indică numărul de serie al certificatului înlocuitor corespunzător sau numerele de serie ale certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează dovada de origine iniţială timp de cel puţin trei ani.
(5)În cazul produselor care beneficiază de preferinţe tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) din cod, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt destinate Uniunii.
Art. 96: Importul eşalonat folosind certificate de origine tip A sau declaraţii pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2 (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eşalonat, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranşe.
(2)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile:
a)sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente şi continue cu o valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, iar părţile contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în statul membru (statele membre);
c)sunt clasificate la acelaşi cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din acelaşi stat membru.
Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale competente.
Art. 97: Scutiri de la obligaţia de a furniza un certificat de origine tip A sau o declaraţie pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferinţele tarifare ale SGP, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declaraţie pe factură, cu condiţia:
a)ca respectivele produse:
(i)să nu constituie importuri cu caracter comercial;
(ii)să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de SGP;
b)să nu existe îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (a) punctul (ii).
(2)Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile au un caracter ocazional;
b)importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;
c)este evident, prin natura şi cantitatea produselor, că nu se urmăreşte un scop comercial.
(3)Valoarea totală a produselor menţionate la alineatul (2) nu depăşeşte 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.
Art. 98: Neconcordanţe şi erori formale în certificatele de origine tip A sau în declaraţiile pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între datele declarate în certificatul de origine tip A sau în declaraţia pe factură şi cele din documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu conduce ipso facto la considerarea certificatului sau a declaraţiei ca nul(ă) şi neavenit(ă) dacă se stabileşte în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.
(2)Erorile formale evidente dintr-un certificat de origine tip A, dintr-un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau dintr-o declaraţie pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privinţa corectitudinii datelor declarate din respectivul document.
SUBSECŢIUNEA 7:Proceduri la punerea în liberă circulaţie în Uniune aplicabile în cadrul SGP al Uniunii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
Art. 99: Valabilitatea atestatului de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Pentru fiecare trimitere se întocmeşte un atestat de origine.
(2)Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii.
(3)Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe trimiteri dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt prezentate neasamblate sau demontate în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat;
b)sunt clasificate la secţiunea XVI sau XVII sau la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat; şi
c)sunt destinate să fie importate în tranşe.
Art. 100: Admisibilitatea unui atestat de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Pentru ca importatorii să aibă dreptul de a beneficia de SGP la prezentarea unui atestat de origine, mărfurile trebuie să fi fost exportate la sau după data la care ţara beneficiară din care se exportă mărfurile a început înregistrarea exportatorilor în conformitate cu articolul 79 din prezentul regulament.
În cazul în care o ţară este admisă sau readmisă ca ţară beneficiară în ceea ce priveşte produsele menţionate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea ţară beneficiază de sistemul generalizat de preferinţe, cu condiţia să fi fost exportate din ţara beneficiară la sau după data la care ţara beneficiară a început să aplice sistemul exportatorilor înregistraţi menţionat la articolul 70 alineatul (3) din prezentul regulament.
Art. 101: Înlocuirea atestatelor de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care produsele originare care nu au fost încă puse în liberă circulaţie sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui stat membru, reexpeditorul poate înlocui atestatul de origine iniţial cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare (atestate înlocuitoare) în scopul trimiterii tuturor produselor sau a unora dintre produse în altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în Norvegia sau în Elveţia.
Atestatul înlocuitor se întocmeşte în conformitate cu cerinţele specificate în anexa 22-20.
Atestatele de origine înlocuitoare pot fi întocmite doar dacă atestatul de origine iniţial a fost întocmit în conformitate cu articolele 92, 93, 99 şi 100 din prezentul regulament şi cu anexa 22-07.
(2)Reexpeditorii trebuie să fie înregistraţi în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare pentru produse originare care urmează să fie expediate în altă parte pe teritoriul Uniunii, atunci când valoarea totală a produselor originare din trimiterea iniţială care urmează să fie divizată depăşeşte 6 000 EUR.
Cu toate acestea, reexpeditorii care nu sunt înregistraţi pot întocmi atestate de origine înlocuitoare când valoarea totală a produselor originare din trimiterea iniţială care urmează să fie divizată depăşeşte 6 000 EUR dacă ataşează o copie a atestatului de origine iniţial întocmit în ţara beneficiară.
(3)Numai reexpeditorii înregistraţi în sistemul REX pot întocmi atestate de origine înlocuitoare în ceea ce priveşte produsele care urmează să fie trimise în Norvegia sau în Elveţia.
(4)Un atestat de origine înlocuitor este valabil 12 luni de la data întocmirii atestatului de origine iniţial.
(5)Alineatele (1)-(4) se aplică şi în cazul atestatelor care înlocuiesc atestate de origine înlocuitoare.
(6)În cazul produselor care beneficiază de preferinţele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) din cod, atestatul înlocuitor prevăzut la prezentul articol poate fi întocmit numai dacă produsele respective sunt destinate Uniunii.
Art. 102: Principiile generale şi măsurile de precauţie care trebuie luate de către declarant
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care un declarant solicită tratament preferenţial în cadrul SGP, acesta face trimitere la atestatul de origine în declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie. Trimiterea la atestatul de origine va fi data eliberării sale în format aaaallzz, unde aaaa este anul, ll este luna, iar zz este ziua. În cazul în care valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR, declarantul indică şi numărul exportatorului înregistrat.
(2)Dacă declarantul solicită aplicarea SGP în conformitate cu alineatul (1) fără a deţine un atestat de origine la momentul acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie, respectiva declaraţie este considerată simplificată în sensul articolului 166 din cod şi tratată ca atare.
(3)Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulaţie, declarantul se asigură că mărfurile respectă normele prevăzute în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, în special verificând:
a)pe site-ul web public, dacă exportatorul este înregistrat în sistemul REX, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate depăşeşte 6 000 EUR; şi
b)dacă atestatul de origine este întocmit în conformitate cu anexa 22-07
Art. 103: Scutiri de la obligaţia de a furniza un atestat de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Pentru următoarele produse, întocmirea şi prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:
a)produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici a căror valoare totală nu depăşeşte 500 EUR;
b)produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor, a căror valoare totală nu depăşeşte 1 200 EUR.
(2)Produsele prevăzute la alineatul (1) îndeplinesc următoarele condiţii:
a)nu constituie importuri cu caracter comercial;
b)au fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru a beneficia de SGP;
c)nu există îndoieli asupra veridicităţii declaraţiei menţionate la litera (b).
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)importurile au un caracter ocazional;
b)importurile constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor ori al călătorilor sau al familiilor acestora;
c)este evident, prin natura şi cantitatea produselor, că nu se urmăreşte un scop comercial.
Art. 104: Neconcordanţe şi erori formale în atestatele de origine; prezentarea cu întârziere a atestatelor de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Constatarea unor mici neconcordanţe între datele incluse într-un atestat de origine şi cele menţionate în documentele prezentate autorităţilor vamale în vederea îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea atestatului de origine ca nul şi neavenit dacă se stabileşte în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor vizate.
(2)Erorile formale evidente, cum ar fi greşelile de dactilografiere dintr-un atestat de origine, nu au drept consecinţă respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.
(3)Atestatele de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale ale ţării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menţionate la articolul 99 din prezentul regulament pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul-limită stabilit se datorează unor circumstanţe excepţionale. În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
Art. 105: Importul eşalonat folosind atestate de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Procedura menţionată la articolul 99 alineatul (3) din prezentul regulament se aplică pe o perioadă stabilită de autorităţile vamale ale statelor membre.
(2)Autorităţile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile succesive în liberă circulaţie verifică dacă trimiterile succesive corespund produselor neasamblate sau demontate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.
Art. 106: Suspendarea aplicării preferinţei
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autorităţile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicaţiei de origine de pe declaraţie sau îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(2)Autorităţile vamale pot suspenda aplicarea preferinţei tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 109 din prezentul regulament dacă:
a)informaţiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau la articolul 43 din regulamentul menţionat;
b)declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informaţiilor menţionate la alineatul (1).
(3)În aşteptarea fie a informaţiilor solicitate declarantului, menţionate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menţionate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauţie considerate necesare.
Art. 107: Refuzul de a acorda o preferinţă tarifară
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferinţe tarifare, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită ţării beneficiare o cerere de verificare, dacă:
a)mărfurile nu sunt aceleaşi cu cele menţionate în atestatul de origine;
b)declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele vizate, în cazul în care se solicită un astfel de atestat;
c)fără a aduce atingere articolului 78 alineatul (1) litera (b) şi articolului 79 alineatul (3) din prezentul regulament, atestatul de origine deţinut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în ţara beneficiară;
d)atestatul de origine nu este întocmit în conformitate cu anexa 22-07;
e)nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 43 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(2)În urma unei cereri de verificare în sensul articolului 109 adresate autorităţilor competente ale ţării beneficiare, autorităţile vamale ale statului membru importator refuză să acorde preferinţe tarifare dacă:
a)au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu avea dreptul să întocmească atestatul de origine;
b)au primit un răspuns conform căruia produsele vizate nu sunt originare dintr-o ţară beneficiară sau nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446;
c)atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privinţa valabilităţii atestatului de origine sau a exactităţii informaţiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor vizate şi sunt îndeplinite oricare dintre condiţiile următoare:
(i)nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 109 din prezentul regulament; sau
(ii)au primit un răspuns care nu oferă explicaţii satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere.
SUBSECŢIUNEA 8:Controlul originii în cadrul SGP al Uniunii
Art. 108: Obligaţiile autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul originii de la data aplicării sistemului exportatorilor înregistraţi
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autorităţile competente din ţara beneficiară procedează la:
a)verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre;
b)controale regulate asupra exportatorilor, din proprie iniţiativă.
Primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităţilor Norvegiei şi Elveţiei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, cu scopul de a solicita acestor autorităţi să asigure legătura cu autorităţile competente din ţara beneficiară.
Cumulul extins este permis, în temeiul articolului 56 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, doar dacă o ţară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să furnizeze sprijin ţării beneficiare în materie de cooperare administrativă în acelaşi mod în care ar fi furnizat un astfel de sprijin autorităţilor vamale ale statelor membre, în conformitate cu dispoziţiile relevante din acordul de liber schimb în cauză.
(2)Controalele menţionate la alineatul (1) litera (b) asigură respectarea continuă de către exportatori a obligaţiilor care le revin. Controalele se efectuează la intervale stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. În acest scop, autorităţile competente din ţările beneficiare solicită exportatorilor să furnizeze copii ale atestatelor de origine sau o listă cu atestatele de origine pe care le-au întocmit.
(3)Autorităţile competente ale ţărilor beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative, să efectueze orice verificări ale evidenţelor contabile ale exportatorului şi, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv ale spaţiilor acestora sau să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare.
Art. 109: Verificarea ulterioară a atestatelor de origine şi a atestatelor de origine înlocuitoare
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Verificarea ulterioară a atestatelor de origine sau a atestatelor de origine înlocuitoare se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii lor, a caracterului originar al produselor vizate sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
Atunci când solicită cooperarea autorităţilor competente dintr-o ţară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autorităţile vamale ale unui stat membru indică în cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate în privinţa valabilităţii atestatului de origine sau a caracterului originar al produselor.
În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine sau a atestatului de origine înlocuitor şi orice alte informaţii sau documente suplimentare care sugerează că informaţiile indicate în atestat sau în atestatul înlocuitor sunt incorecte.
Pentru comunicarea rezultatelor verificării, statul membru solicitant stabileşte un termen iniţial de şase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepţia cererilor adresate Norvegiei sau Elveţiei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor pe baza unui atestat de origine întocmit într-o ţară beneficiară, în cazul cărora termenul se prelungeşte la opt luni.
(2)În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul menţionat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităţilor competente. Această comunicare stabileşte un termen suplimentar care nu trebuie să depăşească şase luni. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în termen de şase luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autorităţile solicitante refuză dreptul la preferinţe tarifare.
(3)În cazul în care verificarea prevăzută la alineatul (1) sau orice alte informaţii disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre sau a Comisiei efectuează de urgenţă investigaţiile necesare sau dispune efectuarea unor investigaţii pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea contravenţii. În acest scop, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la investigaţiile respective.
Art. 110: Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A şi a declaraţiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privinţa autenticităţii acestor documente, a caracterului originar al produselor vizate sau a respectării celorlalte cerinţe prevăzute în prezenta subsecţiune, în subsecţiunile 3-9 din prezenta secţiune şi în subsecţiunile 2 şi 3 din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(2)Atunci când solicită o verificare ulterioară, autorităţile vamale ale statelor membre înapoiază autorităţilor guvernamentale competente din ţara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A şi factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, şi declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.
Dacă autorităţile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferinţelor tarifare pe perioada cât aşteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauţie pe care le consideră necesare.
(3)Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, verificarea se efectuează în termen de maximum şase luni, iar rezultatele se comunică autorităţilor vamale ale statelor membre în acelaşi termen sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei sau Elveţiei pentru verificarea dovezilor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declaraţii pe factură întocmite într-o ţară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică produselor exportate efectiv şi dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din ţara beneficiară.
(4)În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include o copie a certificatului (copii ale certificatelor) de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, o copie a declaraţiei (copii ale declaraţiilor) pe factură corespunzătoare.
(5)În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul de şase luni menţionat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a stabili autenticitatea documentului vizat sau pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităţilor competente. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autorităţile solicitante refuză dreptul la preferinţe tarifare, cu excepţia unor situaţii excepţionale.
(6)Atunci când procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile oferă indicii că sunt încălcate regulile de origine, ţara beneficiară exportatoare, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor vamale ale statelor membre, efectuează de urgenţă investigaţiile necesare sau dispune efectuarea unor investigaţii pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea contravenţii. În acest scop, Comisia sau autorităţile vamale ale statelor membre pot participa la investigaţii.
(7)În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor vizate, iar autorităţile guvernamentale competente din ţara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor şi ale tuturor documentelor de export aferente. Documentele se păstrează timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului în care a fost eliberat certificatul de origine tip A.
Art. 111: Verificarea ulterioară a dovezilor de origine referitoare la produsele a căror origine a fost dobândită prin cumul
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Articolele 73 şi 110 din prezentul regulament se aplică, de asemenea, ţărilor din acelaşi grup regional în vederea furnizării de informaţii Comisiei sau autorităţilor vamale ale statelor membre şi în vederea verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declaraţiilor pe factură eliberate în conformitate cu regulile privind cumulul regional de origine.
SUBSECŢIUNEA 9:Alte dispoziţii aplicabile în cadrul SGP al Uniunii
Art. 112: Ceuta şi Melilla
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Articolele 41-58 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 se aplică pentru a determina dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o ţară beneficiară când sunt exportate în Ceuta sau Melilla sau dacă pot fi considerate originare din Ceuta şi Melilla când sunt exportate într-o ţară beneficiară în scopul cumulului bilateral.
(2)Articolele 74-79 şi articolele 84-93 din prezentul regulament se aplică produselor exportate dintr-o ţară beneficiară în Ceuta sau Melilla şi produselor exportate din Ceuta şi Melilla într-o ţară beneficiară în scopul cumulului bilateral.
(3)În scopurile menţionate la alineatele (1) şi (2), Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
SUBSECŢIUNEA 10:Dovezile de origine aplicabile în cadrul regulilor de origine în scopul aplicării măsurilor tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite ţări sau teritorii
Art. 113: Cerinţe generale
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Produsele originare din una dintre ţările sau teritoriile beneficiare beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, la prezentarea unuia dintre următoarele documente:
a)un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, eliberat conform formularului prevăzut în anexa 22-10; sau
b)în cazurile menţionate la articolul 119 alineatul (1), o declaraţie, al cărei text apare în anexa 22-13, dată de exportator pe o factură, pe un aviz de expediţie sau pe orice alt document comercial care descrie produsele vizate îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumită în continuare "declaraţie pe factură").
Caseta 7 din certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau declaraţiile pe factură conţin menţiunea "Autonomous trade measures" sau "Mesures commerciales autonomes".
Art. 114: Procedura de eliberare a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Produsele originare în sensul titlului II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sunt eligibile, la importul în Uniune, pentru a beneficia de preferinţele tarifare menţionate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, cu condiţia să fi fost transportate direct în Uniune în sensul articolului 69 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, prin prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autorităţile vamale, fie de alte autorităţi guvernamentale competente ale unei ţări beneficiare sau ale unui teritoriu beneficiar, cu condiţia ca ţara beneficiară respectivă sau teritoriul beneficiar respectiv:
a)să fi comunicat Comisiei informaţiile necesare în conformitate cu articolul 124 din prezentul regulament; şi
b)să acorde sprijin Uniunii permiţând autorităţilor vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informaţiilor referitoare la adevărata origine a produselor vizate.
(2)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca document justificativ necesar în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(3)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai la cererea scrisă a exportatorului sau a reprezentantului său. Cererea sus-menţionată se depune utilizându-se formularul prevăzut în anexa 22-10 şi se completează în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol şi ale articolelor 113, 115, 116, 117, 118, 121 şi 123 din prezentul regulament.
Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se păstrează de către autorităţile competente ale ţării beneficiare exportatoare, ale teritoriului beneficiar exportator sau ale statului membru exportator timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului în care a fost eliberat certificatul de circulaţie a mărfurilor.
(4)Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare care fac dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerinţele pentru eliberarea certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităţilor competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferenţial şi se angajează să permită controale ale evidenţelor sale contabile şi verificări de către autorităţile menţionate privind împrejurările în care au fost obţinute produsele.
(5)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile guvernamentale competente ale ţării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori de către autorităţile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul titlului II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(6)Întrucât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 constituie documentul justificativ pentru aplicarea regimurilor preferenţiale prevăzute la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, autorităţilor guvernamentale competente ale ţării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii produselor şi a celorlalte date declarate în certificat.
(7)Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condiţiile prevăzute la alineatul (5), autorităţile guvernamentale competente ale ţării beneficiare sau autorităţile vamale ale statului membru exportator au dreptul să solicite orice documente justificative sau să facă orice verificări pe care le consideră adecvate.
(8)Autorităţilor guvernamentale competente din ţara beneficiară sau din teritoriul beneficiar ori autorităţilor vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să se asigure că formularele menţionate la alineatul (1) sunt completate corespunzător.
(9)Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităţilor vamale.
(10)Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile competente ale ţării beneficiare sau ale teritoriului beneficiar ori de către autorităţile vamale ale statului membru exportator atunci când sunt exportate produsele care fac obiectul certificatului. Acesta este pus la dispoziţia exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.
Art. 115: Importul eşalonat
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
În cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale ţării importatoare, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii generale 2(a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se clasifică la secţiunea XVI sau XVII ori la poziţia 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat, sunt importate eşalonat, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranşe.
Art. 116: Prezentarea dovezii de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Dovezile de origine se depun la autorităţile vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 163 din cod. Autorităţile menţionate pot solicita traducerea unei dovezi de origine şi pot solicita, de asemenea, ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condiţiile necesare pentru aplicarea prezentei subsecţiuni.
Art. 117: Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Prin derogare de la articolul 114 alineatul (10), un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepţional după exportul produselor la care se referă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)nu a fost eliberat în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe speciale; sau
b)se demonstrează într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente că un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
(2)Autorităţile competente pot elibera un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare şi dacă nu s-a eliberat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispoziţiile prezentei subsecţiuni în momentul exportului produselor vizate.
(3)Pe certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze una dintre următoarele menţiuni:
ES: "EXPEDIDO A POSTERIORI"
HR: "IZDANO NAKNADNO"
CS: "VYSTAVENO DODATECNE"
DA: "UDSTEDT EFTERFOLGENDE"
DE: "NACHTRAGLICH AUSGESTELLT"
ET: "VALJA ANTUD TAGASIULATUVALT"
EN: "ISSUED RETROSPECTIVELY"
FR: "DELIVRE A POSTERIORI"
IT: "RILASCIATO A POSTERIORI"
LV: "IZSNIEGTS RETROSPEKTIVI"
LT: "RETROSPEKTYVUSIS ISDAVIMAS"
HU: "KIADVA VISSZAMENOLEGES HATALLYAL"
MT: "MAHRUG RETROSPETTIVAMENT"
NL: "AFGEGEVEN A POSTERIORI"
PL: "WYSTAWIONE RETROSPEKTYWNIE"
PT: "EMITIDO A POSTERIORI"
RO: "ELIBERAT ULTERIOR"
SL: "IZDANO NAKNADNO"
SK: "VYDANE DODATOCNE"
FI: "ANNETTU JALKIKATEEN"
SV: "UTFARDAT I EFTERHAND"
(4)Menţiunea prevăzută la alineatul (3) se introduce în caseta "Observaţii" a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 118: Eliberarea unui duplicat al certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita autorităţilor competente emitente eliberarea unui duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora.
(2)Pe duplicatul eliberat astfel trebuie să figureze una dintre următoarele menţiuni:
ES: "DUPLICADO"
HR: "DUPLIKAT"
CS: "DUPLIKAT"
DA: "DUPLIKAT"
DE: "DUPLIKAT"
ET: "DUPLIKAAT"
EN: "DUPLICATE"
FR: "DUPLICATA"
IT: "DUPLICATO"
LV: "DUBLIKATS"
LT: "DUBLIKATAS"
HU: "MASODLAT"
MT: "DUPLIKAT"
NL: "DUPLICAAT"
PL: "DUPLIKAT"
PT: "SEGUNDA VIA"
RO: "DUPLICAT"
SL: "DVOJNIK"
SK: "DUPLIKAT"
FI: "KAKSOISKAPPALE"
SV: "DUPLIKAT"
(3)Menţiunea prevăzută la alineatul (2) se introduce în caseta "Observaţii" a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
(4)Duplicatul, care poartă data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 original, produce efecte de la data respectivă.
Art. 119: Condiţii pentru întocmirea unei declaraţii pe factură
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Declaraţia pe factură poate fi întocmită de oricare dintre următorii:
a)un exportator autorizat din Uniune în sensul articolului 120 din prezentul regulament;
b)orice exportator pentru orice trimitere de mărfuri formată din unul sau mai multe colete care conţine produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR şi cu condiţia ca sprijinul menţionat la articolul 114 alineatul (1) din prezentul regulament să se aplice acestei proceduri.
(2)Se poate întocmi o declaraţie pe factură dacă produsele vizate pot fi considerate ca originare din Uniune, dintr-o ţară beneficiară sau dintr-un teritoriu beneficiar şi dacă îndeplinesc celelalte cerinţe din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunile 4 şi 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(3)Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităţilor vamale sau a altor autorităţi guvernamentale competente ale ţării exportatoare sau ale teritoriului exportator toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor vizate şi respectarea celorlalte cerinţe din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunile 4 şi 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(4)Declaraţia pe factură se întocmeşte de către exportator prin dactilografierea, ştampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediţie sau pe orice alt document comercial, a declaraţiei al cărei text figurează în anexa 22-13, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a ţării exportatoare. Dacă declaraţia este scrisă de mână, se utilizează cerneală şi se scrie cu litere de tipar.
(5)Declaraţiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 120 din prezentul regulament nu are obligaţia să semneze declaraţiile pe factură dacă furnizează autorităţilor vamale o declaraţie scrisă prin care îşi asumă integral răspunderea pentru orice declaraţie pe factură care îl identifică, ca şi cum ar purta semnătura sa olografă.
(6)În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declaraţii pe factură face obiectul următoarelor condiţii speciale:
a)se întocmeşte o declaraţie pe factură pentru fiecare trimitere;
b)dacă mărfurile din trimitere au fost deja supuse, în ţara exportatoare, unei verificări prin raportare la definiţia noţiunii de "produse originare", exportatorul poate menţiona această verificare în declaraţia pe factură.
Dispoziţiile de la primul paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligaţia de a îndeplini orice alte formalităţi necesare în temeiul regulamentelor vamale sau poştale.
Art. 120: Exportatorul autorizat
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Autorităţile vamale din Uniune pot autoriza orice exportator stabilit pe teritoriului vamal al Uniunii, denumit în continuare "exportator autorizat", care expediază frecvent produse originare din Uniune în sensul articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 şi care oferă autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor şi respectarea celorlalte cerinţe din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunile 4 şi 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, să întocmească declaraţii pe factură, indiferent de valoarea produselor vizate.
(2)Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
(3)Autorităţile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală care apare pe declaraţia pe factură.
(4)Autorităţile vamale monitorizează utilizarea autorizaţiei de către exportatorul autorizat.
(5)Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Autorităţile vamale retrag autorizaţia când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (1), nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate la alineatul (2) sau se foloseşte în mod abuziv de autorizaţie.
Art. 121: Valabilitatea dovezii de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)O dovadă de origine este valabilă pentru o perioadă de patru luni de la data eliberării în ţara exportatoare şi se prezintă autorităţilor vamale ale ţării importatoare în perioada respectivă.
(2)Dovezile de origine care se prezintă autorităţilor vamale din ţara importatoare după termenul limită de prezentare precizat la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferinţelor tarifare menţionate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, atunci când neprezentarea acestor documente până la termenul limită se datorează unor circumstanţe excepţionale.
(3)În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autorităţile vamale ale ţării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menţionat.
(4)La cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale ale statului membru importator, autorităţilor vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei trimiteri atunci când mărfurile îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente şi continue cu o valoare comercială semnificativă;
b)fac obiectul aceluiaşi contract de vânzare, ale cărui părţi contractante sunt stabilite în ţara exportatoare sau în Uniune;
c)sunt clasificate la acelaşi cod (de opt cifre) din Nomenclatura combinată;
d)provin exclusiv de la acelaşi exportator, sunt destinate aceluiaşi importator şi fac obiectul formalităţilor de intrare la acelaşi birou vamal din Uniune.
Această procedură se aplică pentru perioada şi cantităţile stabilite de autorităţile vamale competente. Această perioadă nu poate depăşi în niciun caz trei luni.
(5)Procedura descrisă la alineatul precedent se aplică şi în cazul în care se prezintă autorităţilor vamale o singură dovadă de origine la importul eşalonat în conformitate cu articolul 115 din prezentul regulament. Totuşi, în acest caz, autorităţile vamale competente pot acorda o perioadă de aplicare mai mare de trei luni.
Art. 122: Scutiri de la obligaţia prezentării dovezii de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Produsele expediate de persoane private către persoane private sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare care beneficiază de preferinţele tarifare menţionate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a unei declaraţii pe factură, cu condiţia ca aceste produse să nu constituie importuri cu caracter comercial, să fi fost declarate ca îndeplinind condiţiile necesare pentru aplicarea titlului II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunile 4 şi 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 şi să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea acestei declaraţii.
(2)Importurile cu un caracter ocazional şi care constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri lipsite de caracter comercial, dacă este evident, prin natura şi cantitatea produselor, că nu se urmăreşte un scop comercial.
În plus, valoarea totală a produselor nu trebuie să depăşească 500 EUR în cazul coletelor mici şi 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.
Art. 123: Neconcordanţe şi erori formale
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
Constatarea unor mici neconcordanţe între datele declarate în dovada de origine şi cele din documentele prezentate biroului vamal în scopul îndeplinirii formalităţilor pentru importul produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă şi neavenită dacă se stabileşte în mod clar că documentul respectiv corespunde produselor prezentate.
Erorile formale evidente, cum ar fi greşelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu au drept consecinţă respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea datelor declarate în documentul respectiv.
SUBSECŢIUNEA 11:Metodele de cooperare administrativă în scopul verificării originii în cadrul măsurilor tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite ţări sau teritorii
Art. 124: Cooperarea administrativă
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Ţările sau teritoriile beneficiare comunică Comisiei denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt abilitate să elibereze certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, specimenele ştampilelor folosite de aceste autorităţi, precum şi denumirile şi adresele autorităţilor guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi al declaraţiilor pe factură. Ştampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite aceste informaţii autorităţilor vamale ale statelor membre. Atunci când aceste comunicări au loc în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia indică data intrării în vigoare a noilor ştampile în conformitate cu instrucţiunile autorităţilor guvernamentale competente ale ţărilor sau teritoriilor beneficiare. Aceste informaţii sunt pentru uz oficial; totuşi, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulaţie, autorităţile vamale în cauză pot permite importatorului să consulte specimenele ştampilelor menţionate la prezentul alineat.
(2)Comisia trimite ţărilor sau teritoriilor beneficiare specimenele ştampilelor folosite de autorităţile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Art. 125: Verificarea dovezilor de origine
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)Verificările ulterioare ale certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau ale declaraţiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale statului membru importator sau autorităţile guvernamentale competente ale ţărilor sau teritoriilor beneficiare au îndoieli justificate legate de autenticitatea documentelor, de caracterul originar al produselor respective în sensul titlului II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunea 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 sau de îndeplinirea celorlalte cerinţe din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunea 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446.
(2)În scopul aplicării dispoziţiilor de la alineatul (1), autorităţile competente ale statului membru importator, ale ţării beneficiare importatoare sau ale teritoriului beneficiar importator înapoiază certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, şi declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente, autorităţilor competente din ţara beneficiară exportatoare, din teritoriul beneficiar exportator sau din statul membru exportator, indicând, dacă este cazul, motivele verificării. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.
Dacă autorităţile vamale din statul membru importator iau hotărârea să suspende acordarea preferenţelor tarifare menţionate la articolul 59 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pe perioada cât aşteaptă rezultatele verificării, se acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauţie considerate necesare.
(3)Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară în conformitate cu alineatul (1), verificarea se efectuează în termen de maximum şase luni, iar rezultatele se comunică în acelaşi termen autorităţilor vamale ale statului membru importator sau autorităţilor guvernamentale competente ale ţării beneficiare importatoare sau ale teritoriului beneficiar importator. Rezultatele trebuie să fie de aşa natură încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică produselor exportate efectiv şi dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din ţara beneficiară, din teritoriul beneficiar sau din Uniune.
(4)În cazurile în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primeşte niciun răspuns în termenul de şase luni menţionat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conţine suficiente informaţii pentru a stabili autenticitatea documentului vizat sau pentru a determina originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare autorităţilor competente. Dacă, după cea de a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităţilor solicitante în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticităţii documentului respectiv sau determinarea originii reale a produselor, autorităţile solicitante refuză dreptul la preferinţe tarifare, cu excepţia unor situaţii excepţionale.
(5)Atunci când procedura de verificare sau orice alte informaţii disponibile par să indice că sunt încălcate dispoziţiile din titlul II capitolul 1 secţiunea 2 subsecţiunile 4 şi 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, ţara beneficiară exportatoare sau teritoriul beneficiar exportator, din proprie iniţiativă sau la cererea Uniunii, efectuează de urgenţă investigaţiile necesare sau dispune efectuarea unor investigaţii pentru identificarea şi prevenirea unor asemenea contravenţii. În acest scop, Uniunea poate participa la investigaţii.
(6)În scopul verificării ulterioare a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, copiile certificatelor, precum şi orice documente de export aferente, sunt păstrate de autorităţile guvernamentale competente ale ţării beneficiare exportatoare sau ale teritoriului beneficiar exportator ori de autorităţile vamale ale statului membru exportator timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului în care au fost eliberate certificatele de circulaţie a mărfurilor.
SUBSECŢIUNEA 12:Alte dispoziţii aplicabile în cadrul regulilor de origine în scopul aplicării măsurilor tarifare preferenţiale adoptate unilateral de Uniune pentru anumite ţări sau teritorii
Art. 126: Ceuta şi Melilla
[- Articolul 64 alineatul (1) din cod]
(1)PSubsecţiunile 10 şi 11 se aplică mutatis mutandis pentru a se determina dacă produsele pot fi considerate ca fiind originare din ţările sau teritoriile beneficiare exportatoare care beneficiază de preferinţe la importul în Ceuta şi Melilla sau ca fiind originare din Ceuta şi Melilla.
(2)Ceuta şi Melilla sunt considerate un singur teritoriu.
(3)Dispoziţiile subsecţiunilor 10 şi 11 privind eliberarea, utilizarea şi verificarea ulterioară a certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta şi Melilla.
(4)Autorităţile vamale spaniole sunt responsabile pentru aplicarea prezentei subsecţiuni în Ceuta şi Melilla.
Art. 127: Dispoziţii generale
[- Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]
(1)În scopul prezentului capitol, două persoane sunt considerate a fi afiliate dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a)una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administraţie al întreprinderii celeilalte persoane;
b)au calitatea juridică de asociaţi;
c)una este angajatorul celeilalte;
d)o terţă parte posedă, controlează sau deţine direct sau indirect 5 % sau mai mult din acţiunile sau părţile emise cu drept de vot de ambele persoane;
e)una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;
f)ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terţă persoană;
g)împreună, acestea controlează direct sau indirect o terţă persoană;
h)sunt membre ale aceleiaşi familii.
(2)Persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt considerate afiliate numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).
(3)În scopurile alineatului (1) literele (e), (f) şi (g), se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când aceasta deţine, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.
Art. 128: Valoarea de tranzacţie
[- Articolul 70 alineatul (1) din cod]
(1)Valoarea de tranzacţie a mărfurilor vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii se determină la momentul acceptării declaraţiei vamale pe baza vânzării care a avut loc imediat înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal respectiv.
(2)În cazul în care mărfurile sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii nu înainte de a fi introduse pe teritoriul vamal respectiv, ci în timp ce se află în depozitare temporară sau sunt plasate sub un alt regim special decât regimul vamal de tranzit intern, regimul de destinaţie finală sau regimul de perfecţionare pasivă, valoarea de tranzacţie se va determina pe baza vânzării respective.
Art. 129: Preţul efectiv plătit sau de plătit
[- Articolul 70 alineatele (1) şi (2) din cod]
(1)Preţul efectiv plătit sau de plătit în sensul articolului 70 alineatele (1) şi (2) din cod include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate drept condiţie a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către oricare dintre următoarele persoane:
a)vânzătorul;
b)o terţă parte în beneficiul vânzătorului;
c)o terţă parte afiliată cu vânzătorul;
d)o terţă parte atunci când plata este efectuată către partea respectivă pentru a îndeplini o obligaţie a vânzătorului. Plăţile se pot face cu acreditive sau instrumente negociabile şi se pot efectua direct sau indirect.
(2)Activităţile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător sau de o societate afiliată cu cumpărătorul în numele cumpărătorului sau în nume propriu, altele decât cele pentru care este prevăzută o ajustare la articolul 71 din cod, nu se consideră plată indirectă către vânzător.
Art. 130: Reducerile
[- Articolul 70 alineatele (1) şi (2) din cod]
(1)În scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, reducerile se iau în considerare dacă, la momentul acceptării declaraţiei vamale, în contractul de vânzare se prevede aplicarea reducerilor şi cuantumul lor.
(2)Reducerile pentru plata anticipată se iau în considerare pentru mărfurile al căror preţ nu a fost plătit efectiv la momentul acceptării declaraţiei vamale.
(3)Reducerile care rezultă din modificări ale contractului survenite după momentul acceptării declaraţiei vamale nu se iau în considerare.
Art. 131: Livrarea parţială
[- Articolul 70 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care mărfurile declarate pentru un regim vamal reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare din aceleaşi mărfuri cumpărate în contextul unei tranzacţii unice, preţul efectiv plătit sau de plătit se calculează, în scopul articolului 70 alineatul (1) din cod, proporţional cu preţul pentru cantitatea totală cumpărată.
(2)O repartizare proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică şi în cazul pierderii unei părţi din trimitere sau în cazul în care mărfurile au fost deteriorate înainte de punerea lor în liberă circulaţie.
Art. 132: Ajustările de preţ pentru mărfurile cu defecte
[- Articolul 70 alineatul (1) din cod]
O ajustare făcută de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi luată în considerare pentru determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)mărfurile erau defecte în momentul acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie;
b)vânzătorul a făcut ajustarea pentru a compensa defectele în vederea îndeplinirii:
(i)fie a unei obligaţii contractuale asumate înainte de acceptarea declaraţiei vamale;
(ii)fie a unei obligaţii legale aplicabile mărfurilor;
c)[textul din Art. 132, litera C. din titlul II, capitolul 3 a fost abrogat la 01-mai-2016 de Art. 1, punctul 1. din Regulamentul 893/29-iun-2020]
Art. 133: Evaluarea condiţiilor şi a prestaţiilor
[- Articolul 70 alineatul (3) litera (b) din cod]
În cazul în care vânzarea sau preţul mărfurilor importate face obiectul unei condiţii sau al unei prestaţii a cărei valoare poate fi determinată în raport cu mărfurile care se evaluează, se consideră că această valoare face parte din preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia cazului în care aceste condiţii sau prestaţii se referă la oricare dintre următoarele:
a)o activitate în cazul căreia se aplică articolul 129 alineatul (2) din prezentul regulament;
b)un element al valorii în vamă în temeiul articolului 71 din cod.
Art. 134: Tranzacţiile între persoane afiliate
[- Articolul 70 alineatul (3) litera (d) din cod]
(1)În cazul în care cumpărătorul şi vânzătorul sunt afiliaţi şi pentru a stabili dacă această afiliere nu influenţează preţul, se examinează circumstanţele vânzării, după cum este necesar, iar declarantului i se oferă posibilitatea de a furniza informaţii suplimentare detaliate care ar putea fi necesare cu privire la aceste circumstanţe.
(2)Totuşi, mărfurile se evaluează în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod dacă declarantul demonstrează că valoarea de tranzacţie declarată este foarte apropiată de una dintre următoarele valori de referinţă determinate la aceeaşi dată sau în jurul aceleiaşi date:
a)valoarea de tranzacţie în vânzările, între cumpărători şi vânzători care nu sunt afiliaţi în niciun caz special, de mărfuri identice sau similare pentru export către teritoriul vamal al Uniunii;
b)valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod;
c)valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod.
(3)La stabilirea valorii mărfurilor identice sau similare menţionate la alineatul (2) se iau în considerare următoarele elemente:
a)diferenţele demonstrate la nivelurile comerciale;
b)nivelurile cantitative;
c)elementele enumerate la articolul 71 alineatul (1) din cod;
d)costurile suportate de vânzător în cadrul vânzărilor în care acesta şi cumpărătorul nu sunt afiliaţi, unde astfel de costuri nu sunt suportate de vânzător în cadrul vânzărilor între persoane afiliate.
(4)Valorile de referinţă enumerate la alineatul (2) trebuie utilizate la cererea declarantului. Acestea nu înlocuiesc valoarea de tranzacţie declarată.
Art. 135: Mărfuri şi servicii utilizate la fabricarea mărfurilor importate
[- Articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod]
(1)În cazul în care un cumpărător furnizează vânzătorului oricare dintre mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod, valoarea mărfurilor şi a serviciilor respective se consideră a fi egală cu preţul de achiziţie a acestora. Preţul de achiziţie include toate plăţile pe care cumpărătorul mărfurilor sau serviciilor enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) este obligat să le facă pentru a achiziţiona mărfurile sau serviciile respective.
În cazul în care mărfurile sau serviciile au fost produse de cumpărător sau de o persoană afiliată cu acesta, valoarea lor este corespunzătoare costului de producţie.
(2)În cazul în care valoarea mărfurilor şi a serviciilor enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod nu poate fi determinată în conformitate cu alineatul (1), aceasta se determină pe baza altor date obiective şi cuantificabile.
(3)În cazul în care mărfurile menţionate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod au fost utilizate de cumpărător înainte de a fi furnizate, valoarea acestora se ajustează pentru a ţine seama de orice depreciere.
(4)Valoarea serviciilor menţionate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod include costurile activităţilor de dezvoltare nefinalizate cu succes în măsura în care costurile respective au fost suportate în legătură cu proiectele sau cu comenzile referitoare la mărfurile importate.
(5)În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare şi costurile schiţelor preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.
(6)Valoarea mărfurilor şi a serviciilor furnizate, astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1)-(5), se repartizează proporţional între mărfurile importate.
Art. 136: Redevenţe şi drepturi de licenţă
[- Articolul 71 alineatul (1) litera (c) din cod]
(1)Redevenţele şi drepturile de licenţă sunt legate de mărfurile importate dacă, în special, drepturile transferate în temeiul contractului de licenţă sau al contractului de redevenţe sunt încorporate în mărfurile respective. Metoda de calculare a cuantumului redevenţei sau dreptului de licenţă nu constituie factorul decisiv.
(2)În cazul în care metoda de calculare a cuantumului redevenţelor sau drepturilor de licenţă derivă din preţul mărfurilor importate, se presupune că plata respectivelor redevenţe sau drepturi de licenţă este legată de mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel.
(3)Dacă redevenţele sau drepturile de licenţă sunt legate parţial de mărfurile care se evaluează şi parţial de alte ingrediente ori părţi componente adăugate mărfurilor după import sau de alte activităţi sau servicii ulterioare importului, se efectuează o ajustare corespunzătoare.
(4)Redevenţele şi drepturile de licenţă sunt considerate a fi plătite ca o condiţie a vânzării pentru mărfurile importate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)vânzătorul sau o persoană afiliată cu vânzătorul cere cumpărătorului să efectueze această plată;
b)cumpărătorul face plata pentru a îndeplini o obligaţie a vânzătorului, în conformitate cu obligaţiile contractuale;
c)mărfurile nu pot fi vândute cumpărătorului sau nu pot fi cumpărate de către cumpărător fără a se efectua plata unei redevenţe sau a unui drept de licenţă către un licenţiator.
(5)Ţara în care este stabilit beneficiarul plăţii redevenţelor sau al drepturilor de licenţă nu se ia în considerare.
Art. 137: Locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii
[- Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]
(1)În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este:
a)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă în unul din departamentele franceze de peste mări care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii şi transportate direct către o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, sau viceversa, portul în care mărfurile sosesc prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiţia ca acestea să fi fost descărcate sau transbordate acolo;
c)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă şi apoi, fără transbordare, pe căi navigabile interioare, primul port unde se poate face descărcarea;
d)pentru mărfurile transportate pe calea ferată, pe căi navigabile interioare sau pe căi rutiere, locul unde este situat biroul vamal de intrare;
e)pentru mărfurile transportate în alte moduri, locul unde se traversează frontiera teritoriului vamal al Uniunii.
(2)În scopul articolului 71 alineatul (1) litera (e) din cod, în cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii şi apoi transportate la o destinaţie dintr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii prin teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii, locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este locul în care mărfurile au fost introduse prima dată pe teritoriul vamal al Uniunii, cu condiţia ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile respective pe o rută obişnuită la locul de destinaţie.
(3)Alineatul (2) se aplică şi în cazul în care mărfurile sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii din motive strict legate de transport.
(4)Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (b), la alineatul (2) şi la alineatul (3), locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii este următorul:
a)pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, portul de descărcare;
b)pentru mărfurile transportate cu alte moduri de transport, locul specificat la alineatul (1) literele (c), (d) sau (e) situat în acea parte a teritoriului vamal al Uniunii în care sunt expediate mărfurile.
Art. 138: Cheltuieli de transport
[- Articolul 71 alineatul (1) litera (e) din cod]
(1)În cazul în care mărfurile se transportă cu acelaşi mod de transport până la un punct situat dincolo de locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, cheltuielile de transport se evaluează proporţional cu distanţa până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 137 din prezentul regulament, dacă nu se prezintă autorităţilor vamale dovezi care să indice cheltuielile care ar fi fost suportate pe baza unui tarif standard pentru transportul mărfurilor până la locul în care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.
(2)Cheltuielile de transport aerian, inclusiv cheltuielile de livrare expres pe cale aeriană, care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu anexa 23-01.
(3)Dacă transportul este gratuit sau este asigurat de cumpărător, cheltuielile de transport care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se calculează în conformitate cu tariful uzual practicat pentru aceleaşi moduri de transport.
Art. 139: Taxe percepute pentru trimiterile poştale
[- Articolul 70 alineatul (1) din cod]
Taxele poştale achitate până la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia taxelor poştale suplimentare percepute pe teritoriul vamal al Uniunii.
Art. 140: Neacceptarea valorilor de tranzacţie declarate
[- Articolul 70 alineatul (1) din cod]
(1)În cazul în care autorităţile vamale au îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacţie declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menţionează la articolul 70 alineatul (1) din cod, pot solicita declarantului să furnizeze informaţii suplimentare.
(2)În cazul în care îndoielile lor nu sunt eliminate, autorităţile vamale pot decide că valoarea mărfurilor nu se poate determina în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din cod.
Art. 141: Valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare
[- Articolul 74 alineatul (2) literele (a) şi (b) din cod]
(1)La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a) sau litera (b) din cod se utilizează valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice sau similare, vândute la acelaşi nivel comercial şi substanţial în aceleaşi cantităţi ca şi mărfurile care se evaluează.
În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantităţi diferite. Această valoare de tranzacţie ar trebui ajustată pentru a ţine cont de diferenţele care pot fi atribuite nivelului comercial şi/sau cantităţii.
(2)Se efectuează o ajustare pentru a ţine seama de diferenţe semnificative la nivelul costurilor şi al taxelor dintre mărfurile importate şi mărfurile identice sau similare vizate care se datorează diferenţelor de distanţă şi moduri de transport.
(3)În cazul în care se constată că există mai multe valori de tranzacţie pentru mărfuri identice sau similare, se utilizează cea mai mică dintre aceste valori de tranzacţie pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor importate.
(4)Expresiile "mărfuri identice" şi "mărfuri similare", după caz, nu includ mărfuri care încorporează sau reflectă activităţi de inginerie şi de dezvoltare, artă, design, planuri sau schiţe pentru care nu s-a făcut nicio ajustare în temeiul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activităţi au fost executate în Uniune.
(5)Valoarea de tranzacţie a mărfurilor produse de o altă persoană se ia în considerare numai în cazul în care nu se pot găsi valori de tranzacţie pentru mărfuri identice sau similare produse de persoana care a produs mărfurile care se evaluează.
Art. 142: Metoda deductivă
[- Articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod]
(1)Preţul unitar utilizat pentru a determina valoarea în vamă în temeiul articolului 74 alineatul (2) litera (c) din cod este preţul la care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute în Uniune, în starea în care sunt importate, în acelaşi moment sau aproximativ în acelaşi moment cu importul mărfurilor care se evaluează.
(2)În absenţa unui preţ unitar astfel cum se menţionează la alineatul (1), preţul unitar utilizat este preţul la care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate sunt vândute, în starea în care sunt importate, pe teritoriul vamal al Uniunii, la data cea mai apropiată după importul mărfurilor care se evaluează şi, în orice caz, în termen de 90 de zile de la data importului.
(3)În absenţa unui preţ unitar, astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), la cererea declarantului se utilizează preţul unitar la care mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul vamal al Uniunii după ce au fost prelucrate sau transformate ulterior, ţinând cont în mod corespunzător de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare.
(4)Vânzările următoare nu se iau în considerare în scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod:
a)vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial în afară de primul nivel comercial după import;
b)vânzările către persoane afiliate;
c)vânzările către persoane care furnizează, în mod direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod pentru a fi utilizate la fabricarea şi vânzarea la export a mărfurilor importate;
d)vânzările în cantităţi care nu sunt suficiente pentru a permite să se determine preţul unitar.
(5)La determinarea valorii în vamă, din preţul unitar determinat în conformitate cu alineatele (1)-(4) se deduc următoarele elemente:
a)fie comisioanele plătite în mod obişnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obişnuit pentru profit şi cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal al Uniunii a mărfurilor importate din aceeaşi categorie sau de acelaşi tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;
b)cheltuieli uzuale de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal al Uniunii;
c)taxele la import şi alte taxe de plătit pe teritoriul vamal al Uniunii pentru importul sau vânzarea mărfurilor.
(6)Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile, astfel cum se menţionează în anexa 23-02, importate în regim de consignaţie poate fi determinată direct în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (c) din cod. În acest scop, preţurile unitare sunt notificate Comisiei de către statele membre, iar Comisia le transmite prin intermediul TARIC în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun (JO L 378, 31.12.1987, p. 120).
Aceste preţuri unitare se pot utiliza la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pentru perioade de 14 zile. Fiecare perioadă începe într-o zi de vineri.
Preţurile unitare se calculează şi se notifică după cum urmează:
a)după aplicarea deducerilor prevăzute la alineatul (5), statele membre notifică Comisiei un preţ unitar per 100 kg net pentru fiecare categorie de mărfuri. Statele membre pot stabili sume forfetare pentru costurile menţionate la alineatul (5) litera (b) care se vor aduce la cunoştinţa Comisiei;
b)perioada de referinţă pentru determinarea preţurilor unitare este perioada precedentă de 14 zile care se încheie în ziua de joi care precede săptămâna în cursul căreia urmează să fie stabilite noi preţuri unitare;
c)statele membre notifică Comisiei preţurile unitare în euro nu mai târziu de ora 12.00 a zilei de luni din săptămâna în cursul căreia noile preţuri unitare sunt transmise de către Comisie. În cazul în care această zi nu este lucrătoare, notificarea se efectuează în ziua lucrătoare imediat precedentă. Preţurile unitare se aplică numai dacă notificarea respectivă este transmisă de către Comisie.
Art. 143: Metoda valorii calculate
[- Articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod]
(1)La aplicarea articolului 74 alineatul (2) litera (d) din cod, autorităţile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu este stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii să prezinte spre examinare sau să permită accesul la documente contabile sau alte documente pentru determinarea valorii în vamă.
(2)Costul sau valoarea materialelor şi a fabricării menţionate la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (i) din cod include costul elementelor precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) din cod. Acesta include, de asemenea, valoarea repartizată proporţional a oricărui produs sau serviciu precizat la articolul 71 alineatul (1) litera (b) din cod care a fost furnizat direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat la fabricarea mărfurilor care se evaluează. Valoarea elementelor precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se execută în Uniune se include numai în măsura în care elementele respective intră în sarcina producătorului.
(3)Costul de producţie include toate cheltuielile suportate în operaţiunile de creare de bunuri economice, în cele în care se fac adăugiri bunurilor economice sau în cele care ameliorează în mod substanţial bunurile economice. Acesta include şi costurile precizate la articolul 71 alineatul (1) litera (b) punctele (ii) şi (iii) din cod.
(4)Cheltuielile generale menţionate la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (ii) din cod acoperă costurile directe şi indirecte de producţie şi de vânzare a mărfurilor la export care nu sunt incluse la articolul 74 alineatul (2) litera (d) punctul (i) din cod.
Art. 144: Metoda determinării valorii în vamă pe baza datelor disponibile (metoda "fall-back")
[- Articolul 74 alineatul (3) din cod]
(1)La determinarea valorii în vamă în conformitate cu articolul 74 alineatul (3) din cod, se poate da dovadă de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor prevăzute la articolul 70 şi la articolul 74 alineatul (2) din cod. Valoarea determinată astfel se bazează, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.
(2)Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alineatul (1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz valoarea în vamă nu se determină pe baza niciunuia dintre elementele următoare:
a)preţul de vânzare pe teritoriul vamal al Uniunii pentru mărfuri produse pe teritoriul vamal al Uniunii;
b)un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;
c)preţul mărfurilor pe piaţa internă a ţării exportatoare;
d)costul de producţie, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (d) din cod;
e)preţurile pentru exportul într-o ţară terţă;
f)valorile în vamă minime;
g)valori arbitrare sau fictive.
Art. 145: Documente justificative referitoare la valoarea în vamă
[- Articolul 163 alineatul (1) din cod]
Factura care se referă la valoarea de tranzacţie declarată este necesară ca document justificativ.
Art. 146: Conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă
[- Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod]
(1)În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din cod, se utilizează următoarele rate de schimb pentru conversia monetară în scopul determinării valorii în vamă:
a)rata de schimb publicată de Banca Centrală Europeană, pentru statele membre a căror monedă este euro;
b)rata de schimb publicată de autoritatea naţională competentă sau, atunci când autoritatea naţională a desemnat o bancă privată în scopul publicării ratei de schimb, rata publicată de banca privată respectivă, pentru statele membre a căror monedă nu este euro.
(2)Rata de schimb care se utilizează în conformitate cu alineatul (1) este rata de schimb publicată în penultima zi de miercuri a fiecărei luni.
În cazul în care nu s-a publicat nicio rată de schimb în acea zi, se aplică rata de schimb cea mai recent publicată.
(3)Rata de schimb se aplică timp de o lună, începând din prima zi a lunii următoare.
(4)În cazul în care rata de schimb nu a fost publicată, astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), rata utilizată pentru aplicarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) din cod se determină de către statul membru vizat. Această rată trebuie să reflecte cât se poate de bine valoarea monedei statului membru vizat.