Regulamentul 167/05-feb-2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele agricole şi forestiere

Acte UE

Jurnalul Oficial 60L

În vigoare
Versiune de la: 27 Noiembrie 2024 până la: 1 August 2026
Regulamentul 167/05-feb-2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele agricole şi forestiere
Dată act: 5-feb-2013
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 54, 19.2.2011, p. 42.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 28 ianuarie 2013.
întrucât:
(1)În vederea promovării pieţei interne, Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora şi a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele şi unităţile lor tehnice separate (3), a instituit un sistem complex de omologare de tip la nivelul Uniunii pentru tractoare, remorcile şi echipamentele tractabile interschimbabile ale acestora.
(3)JO L 171, 9.7.2003, p. 1.
(2)În scopul dezvoltării şi funcţionării pieţei interne a Uniunii este necesar să fie înlocuite sistemele de omologare ale statelor membre cu o procedură de omologare de tip la nivelul Uniunii bazată pe principiul unei totale armonizări, luând în considerare în acelaşi timp aspectele legate de beneficii şi costuri, cu o atenţie specială acordată întreprinderilor mici şi mijlocii.
(3)Ca urmare a unei solicitări din partea Parlamentului European şi în scopul simplificării şi accelerării adoptării legislaţiei privind omologarea de tip, o nouă abordare de reglementare a fost introdusă în legislaţia Uniunii pentru omologarea de tip a vehiculelor, conform căreia legislatorul, în procedura legislativă ordinară, se limitează la stabilirea regulilor şi principiilor fundamentale şi deleagă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate privind prevederile tehnice mai detaliate. În ceea ce priveşte cerinţele de fond, prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească numai cerinţele fundamentale privind siguranţa în funcţionare, siguranţa la locul de muncă şi performanţele de mediu şi să delege Comisiei competenţa de a adopta specificaţiile tehnice prin intermediul actelor delegate.
(4)Cerinţele din prezentul regulament sunt în conformitate cu principiile prevăzute în Comunicarea Comisiei din 5 iunie 2002 intitulată "Planul de acţiune «Simplificarea şi ameliorarea mediului de reglementare»".
(5)Este deosebit de important ca măsurile viitoare, propuse pe baza prezentului regulament, sau procedurile necesare pentru punerea în aplicare a acestuia să fie conforme cu aceste principii, care au fost reafirmate în raportul publicat de către Comisie în 2006, intitulat "CARS 21: Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI" (CARS 21). În special, în scopul unei mai bune reglementări şi al simplificării, precum şi pentru a evita nevoia de actualizare permanentă a legislaţiei în vigoare a Uniunii privind specificaţiile tehnice, prezentul regulament ar trebui să facă trimiteri la standardele şi reglementările internaţionale care se află la dispoziţia publicului, fără a le reproduce în cadrul juridic al Uniunii.
(6)Deoarece nici Directiva 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinaţie rutieră (1), nici Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice (2), şi nici prezentul regulament nu prevăd cerinţe referitoare la proiectare şi construcţie pentru a garanta siguranţa rutieră a utilajelor mobile nerutiere autopropulsate, destinate în special aplicaţiilor agricole sau forestiere, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea armonizării legislaţiei statelor membre din domeniu şi ar trebui să analizeze propunerea unei măsuri legislative pentru a asigura un grad ridicat de siguranţă, luând în considerare legislaţia existentă a Uniunii.
(1)JO L 59, 27.2.1998, p. 1.
(2)JO L 157, 9.6.2006, p. 24.
(7)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere măsurilor de la nivel naţional sau de la nivelul Uniunii privitoare la utilizarea vehiculelor agricole şi forestiere pe drumuri publice, cum sunt cerinţele specifice pentru permisul de conducere, limitările vitezei maxime sau măsurile care reglementează accesul pe anumite drumuri.
(8)Directiva 2003/37/CE, într-o primă etapă, a limitat aplicarea obligatorie a procedurii de omologare CE de tip pentru întregul vehicul la vehicule din categoriile T1, T2 şi T3 şi nu a oferit toate cerinţele necesare pentru aplicarea pe bază voluntară a omologării CE de tip pentru întregul vehicul la alte categorii. În vederea finalizării pieţei interne şi pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a acesteia, prezentul regulament ar trebui să permită constructorilor să aplice omologarea UE de tip pentru întregul vehicul la toate categoriile care intră sub incidenţa prezentului regulament pe bază voluntară, ceea ce le-ar permite să beneficieze de avantajele oferite de piaţa internă în contextul omologării UE de tip.
(9)Directiva 2003/37/CE a prevăzut omologarea CE de tip pentru întregul vehicul în cazul vehiculelor pentru toate tipurile de teren şi al vehiculelor "side-by-side" utilizate ca tractoare. Prin urmare, respectivele tipuri de vehicule ar trebui să facă, de asemenea, obiectul prezentului regulament, cu condiţia ca tipul de vehicul în cauză să intre într-o categorie de vehicule menţionată în prezentul regulament şi să respecte toate cerinţele prezentului regulament.
(10)Obligaţiile autorităţilor naţionale menţionate în cadrul dispoziţiilor privind supravegherea pieţei ale prezentului regulament sunt mai specifice decât dispoziţiile corespunzătoare ale Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor (3).
(3)JO L 218, 13.8.2008, p. 30.
(11)Pentru a se asigura un nivel ridicat de siguranţă în funcţionare, de siguranţă la locul de muncă şi de protecţie a mediului, ar trebui armonizate cerinţele tehnice şi normele de mediu aplicabile vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate cu privire la omologarea de tip.
(12)Este oportun să se stabilească principiul conform căruia vehiculele trebuie proiectate, construite şi asamblate astfel încât să se minimizeze riscul de rănire a ocupanţilor vehiculului şi a altor participanţi la trafic. În acest scop, este nevoie ca fabricanţii să se asigure că vehiculele respectă cerinţele relevante stabilite în prezentul regulament. Aceste prevederi trebuie să includă, dar să nu fie limitate la acestea, cerinţe cu privire la integritatea structurală a vehiculelor, sisteme care să ajute la controlul vehiculelor de către conducătorii auto, sisteme care să asigure conducătorilor auto vizibilitate şi informaţii cu privire la starea vehiculelor şi zona înconjurătoare, sisteme de iluminare a vehiculelor, sisteme de protecţie a ocupanţilor vehiculelor, exteriorul vehiculelor şi accesoriile acestora, masele şi dimensiunile vehiculelor, precum şi pneurile vehiculelor.
(13)Pentru a garanta că procedura de monitorizare a conformităţii producţiei, care reprezintă un element cheie al sistemului de omologare UE de tip, a fost corect pusă în aplicare şi funcţionează corespunzător, producătorii ar trebui să fie controlaţi periodic de o autoritate competentă sau de un serviciu tehnic calificat desemnat în acest scop.
(14)Într-un număr restrâns de cazuri, este oportun să se permită o omologare de tip pentru vehiculele produse în serii mici. Aceasta ar trebui totuşi limitată la un număr restrâns de vehicule. În consecinţă, este necesară definirea precisă a conceptului de serie mică, prin raportare la numărul vehiculelor care urmează să fie fabricate.
(15)Obiectivul principal al legislaţiei Uniunii privind omologarea vehiculelor este să garanteze faptul că vehiculele, componentele şi unităţile tehnice separate noi introduse pe piaţă asigură un nivel ridicat de siguranţă şi protecţie a mediului. Acest obiectiv nu ar trebui să fie subminat prin montarea unor anumite piese sau echipamente după introducerea pe piaţă sau după intrarea în exploatare a vehiculelor. În consecinţă, se impune adoptarea unor măsuri adecvate care să garanteze că acele piese sau echipamente care pot fi montate pe vehicule şi care au capacitatea de a afecta în mod semnificativ funcţionarea sistemelor cu un rol esenţial în siguranţă şi protecţia mediului fac obiectul unui control preliminar efectuat de către o autoritate de omologare, înainte de a fi introduse pe piaţă. Astfel de măsuri ar trebui să se concretizeze prin dispoziţii tehnice privind cerinţele care trebuie respectate de piesele sau echipamentele respective.
(16)Astfel de măsuri ar trebui aplicate numai unui număr limitat de piese şi echipamente, a căror listă ar trebui stabilită de Comisie într-un act de punere în aplicare după consultarea părţilor interesate. Măsurile ar trebui să garanteze că piesele sau echipamentele în cauză nu afectează siguranţa sau performanţa de mediu a vehiculului, menţinând în acelaşi timp, oriunde este posibil, concurenţa după introducerea pe piaţă.
(17)Uniunea este parte contractantă la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind adoptarea specificaţiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roţi, echipamente şi componente care pot fi montate şi/sau folosite la vehicule cu roţi şi condiţiile pentru recunoaşterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificaţii ("Acordul revizuit din 1958") (1). Pentru a simplifica legislaţia de omologare de tip în conformitate cu recomandările CARS 21, este indicat să se abroge toate directivele individuale fără a se reduce nivelul de protecţie. Cerinţele stabilite în respectivele directive ar trebui preluate în prezentul regulament sau în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament şi, după caz, înlocuite cu trimiteri la regulamentele corespondente ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) pentru care Uniunea a votat în favoare sau la care Uniunea a aderat şi care sunt anexate la Acordul revizuit din 1958. Pentru a reduce sarcina administrativă aferentă procesului de omologare de tip, ar trebui să se permită producătorilor de vehicule să solicite omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament, dacă este cazul, direct prin intermediul obţinerii unei omologări în temeiul regulamentelor CEE-ONU aplicabile menţionate în anexa I la prezentul regulament sau în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.
(1)Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 (JO L 346, 17.12.1997, p. 78).
(18)În consecinţă, regulamentele CEE-ONU şi modificările acestora în favoarea cărora Uniunea a votat, în temeiul Deciziei 97/836/CE, ar trebui încorporate în legislaţia privind omologarea UE de tip. Prin urmare, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta adaptările necesare ale anexei I la prezentul regulament sau ale actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.
(19)O altă posibilitate constă în a face trimitere, în actele delegate, la Coduri elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) sau la norme CEN/Cenelec sau ISO, aflate direct la dispoziţia publicului şi menţionate în cadrul lor.
(20)Este important ca producătorii să furnizeze informaţii relevante proprietarilor de vehicule pentru a evita folosirea defectuoasă a dispozitivelor de siguranţă.
(21)Pentru a permite fabricanţilor de componente sau de unităţi tehnice separate să solicite omologări UE de tip pentru componente sau unităţi tehnice separate sau pentru autorizaţii pentru piese sau echipamente, este important pentru aceşti fabricanţi să aibă acces la anumite informaţii care sunt disponibile numai la producătorul vehiculului, cum sunt informaţiile tehnice, inclusiv desenele, necesare pentru concepţia articolelor pentru piaţa accesoriilor şi a pieselor de schimb.
(22)Pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne, în special în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii, este necesar un acces nediscriminatoriu la informaţiile referitoare la repararea vehiculelor, prin intermediul unui format standardizat care să poată fi folosit pentru a obţine informaţii tehnice, precum şi o concurenţă corectă pe piaţa serviciilor de reparare a vehiculelor şi a serviciilor de informare cu privire la întreţinerea acestora. O bună parte a acestor informaţii are legătură cu sistemele de diagnosticare la bord şi cu interacţiunea acestora cu alte sisteme ale vehiculelor. Este recomandabil să se stabilească specificaţii tehnice pe care paginile de internet ale producătorilor trebuie să le facă disponibile, precum şi măsuri specifice prin care să se asigure accesul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor) în condiţii rezonabile.
(23)Producătorii de vehicule ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile privind acordarea de acces la informaţiile referitoare la reparaţii şi la întreţinere în ceea ce priveşte protocoalele de comunicare dintre tractoare şi echipamentele remorcate sau montate, astfel cum sunt definite în ISO 11783, furnizând pe site-ul producătorului un link către un site creat în comun de câţiva producători sau un consorţiu de producători.
(24)Pentru a asigura condiţii unitare de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (2).
(2)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(25)În vederea completării prezentului regulament cu prevederi tehnice mai detaliate, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte siguranţa în funcţionare, cerinţele referitoare la construcţie, performanţa de mediu şi în materie de propulsie, accesul la informaţii cu privire la reparaţii şi întreţinere, precum şi desemnarea serviciilor tehnice şi autorizarea unor sarcini specifice pentru acestea. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.
(26)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile pentru încălcările prezentului regulament şi ale actelor delegate sau ale actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament şi să asigure punerea lor în aplicare. Sancţiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporţionale şi disuasive.
(27)Deşi nicio dispoziţie a prezentului regulament nu împiedică statele membre să aplice în continuare sistemele lor de omologare individuală, Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European şi Consiliului cu privire la funcţionarea acestor sisteme naţionale, pe baza informaţiilor primite de la statele membre, pentru a reexamina oportunitatea prezentării unei propuneri legislative pentru armonizarea sistemului de omologare individuală la nivelul Uniunii.
(28)Ca urmare a aplicării noului sistem de reglementare pus în aplicare prin prezentul regulament, este necesară abrogarea următoarelor directive:
- Directiva 2003/37/CE;
- Directiva 74/347/CEE a Consiliului din 25 iunie 1974 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la câmpul vizual şi la ştergătoarele de parbriz ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (1);
(1)JO L 191, 15.7.1974, p. 5.
- Directiva 76/432/CEE a Consiliului din 6 aprilie 1976 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la sistemul de frânare al tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (2);
(2)JO L 122, 8.5.1976, p. 1.
- Directiva 76/763/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoţitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roţi (3);
(3)JO L 262, 27.9.1976, p. 135.
- Directiva 77/537/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de poluanţi de la motoarele diesel cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roţi (4);
(4)JO L 220, 29.8.1977, p. 38.
- Directiva 78/764/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roţi (5);
(5)JO L 255, 18.9.1978, p. 1.
- Directiva 80/720/CEE a Consiliului din 24 iunie 1980 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la spaţiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum şi la uşile şi ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (6);
(6)JO L 194, 28.7.1980, p. 1.
- Directiva 86/297/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la prizele de putere ale tractoarelor agricole şi ale tractoarelor forestiere pe roţi şi la protecţia acestora (7);
(7)JO L 186, 8.7.1986, p. 19.
- Directiva 86/298/CEE a Consiliului din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecţie în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole şi forestiere pe roţi, cu ecartament îngust (8);
(8)JO L 186, 8.7.1986, p. 26.
- Directiva 86/415/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 cu privire la instalarea, amplasarea, funcţionarea şi identificarea comenzilor tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (9);
(9)JO L 240, 26.8.1986, p. 1.
- Directiva 87/402/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind dispozitivele de protecţie în caz de răsturnare, montate în partea din faţă a tractoarelor agricole şi forestiere pe roţi, cu ecartament îngust (10);
(10)JO L 220, 8.8.1987, p. 1.
- Directiva 2000/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2000 privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de pulberi provenind de la motoarele pentru tractoare agricole şi forestiere (11);
(11)JO L 173, 12.7.2000, p. 1.
- Directiva 2009/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de protecţie în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (12);
(12)JO L 261, 3.10.2009, p. 1.
- Directiva 2009/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de remorcare şi de mers înapoi ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (1);
(1)JO L 198, 30.7.2009, p. 4.
- Directiva 2009/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind oglinzile retrovizoare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (2);
(2)JO L 198, 30.7.2009, p. 9.
- Directiva 2009/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 cu privire la viteza maximă prin construcţie şi la platformele de încărcare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (3);
(3)JO L 198, 30.7.2009, p. 15.
- Directiva 2009/61/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 cu privire la instalarea de echipamente de iluminare şi semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roţi (4);
(4)JO L 203, 5.8.2009, p. 19.
- Directiva 2009/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind unele componente şi caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (5);
(5)JO L 214, 19.8.2009, p. 23.
- Directiva 2009/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind suprimarea paraziţilor radio electrici produşi de tractoarele agricole sau forestiere (compatibilitate electromagnetică) (6);
(6)JO L 216, 20.8.2009, p. 1.
- Directiva 2009/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind mecanismul de direcţie al tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (7);
(7)JO L 201, 1.8.2009, p. 11.
- Directiva 2009/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 cu privire la omologarea dispozitivelor de iluminare şi de semnalizare luminoasă ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (8);
(8)JO L 203, 5.8.2009, p. 52.
- Directiva 2009/75/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de protecţie în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roţi (încercări statice) (9);
(9)JO L 261, 3.10.2009, p. 40.
- Directiva 2009/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roţi (10);
(10)JO L 201, 1.8.2009, p. 18.
- Directiva 2009/144/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind anumite componente şi caracteristici ale tractoarelor agricole şi forestiere pe roţi (11).
(11)JO L 27, 30.1.2010, p. 33.
(29)Este important pentru toate părţile interesate să stabilească un mod clar de a înţelege legătura dintre acest regulament şi Directiva 2006/42/CE pentru a putea evita suprapunerile şi a identifica fără echivoc cerinţele pe care un anumit produs trebuie să le satisfacă.
(30)Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume de a stabili norme armonizate privind cerinţele administrative şi tehnice de omologare de tip şi privind supravegherea pieţei vehiculelor agricole sau forestiere, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre singure şi, în consecinţă, având în vedere amploarea şi efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
(1)Prezentul regulament stabileşte cerinţele tehnice şi administrative pentru omologarea de tip a tuturor vehiculelor noi, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate menţionate la articolul 2 alineatul (1).
Prezentul regulament nu se aplică omologării vehiculelor individuale. Cu toate acestea, statele membre care acordă asemenea omologări individuale acceptă orice omologare de tip a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor şi a unităţilor tehnice separate acordate în temeiul prezentului regulament şi nu în temeiul dispoziţiilor naţionale pertinente.
(2)Prezentul regulament stabileşte cerinţele pentru supravegherea pieţei vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate care fac obiectul omologării în conformitate cu prezentul regulament. Prezentul regulament stabileşte de asemenea cerinţele pentru supravegherea pieţei pieselor şi echipamentelor destinate acestor vehicule.
(3)Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării legislaţiei în materie de securitate rutieră.
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică vehiculelor agricole şi forestiere descrise la articolul 4, concepute şi construite într-una sau mai multe etape, precum şi sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate, precum şi pieselor şi echipamentelor concepute şi construite pentru astfel de vehicule.
Mai precis, prezentul regulament se aplică următoarelor vehicule:
a)tractoare (categoriile T şi C);
b)remorci (categoria R); precum şi
c)echipamente remorcate interschimbabile (categoria S).
(2)Prezentul regulament nu se aplică echipamentelor interschimbabile care sunt ridicate complet de la sol sau care nu se pot articula în jurul unei axe verticale atunci când vehiculul la care sunt ataşate se află în circulaţie pe un drum.

(3)Pentru următoarele tipuri de vehicule, producătorul poate să opteze pentru omologare în conformitate cu prezentul regulament sau pentru respectarea normelor naţionale relevante:
a)remorci (categoria R) şi echipamente remorcate interschimbabile (categoria S);
b)tractoare cu şenile (categoria C);
c)tractoare cu roţi cu destinaţie specială (categoriile T4.1 şi T4.2).
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentului regulament şi al actelor enumerate în anexa I, dacă nu se specifică altfel în cuprinsul acestora, se aplică următoarele definiţii:
1."omologare de tip" înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;
2."omologare de tip pentru întregul vehicul" înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul complet, incomplet sau completat satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;
3."omologare de tip pentru un sistem" înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un sistem încorporat într-un vehicul de un anumit tip satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;
4."omologare de tip pentru o componentă" înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că o componentă independentă de un vehicul complet satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;
5."omologare de tip pentru o unitate tehnică separată" înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că o unitate tehnică separată satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule;
6."omologare naţională de tip" înseamnă o procedură de omologare de tip prevăzută de legislaţia internă a unui stat membru, valabilitatea omologării fiind limitată la teritoriul statului membru respectiv;
7."omologare UE de tip" înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile din prezentul regulament;
8."tractor" înseamnă orice vehicul agricol sau forestier cu motor, pe roţi sau şenile, având cel puţin două axe şi o viteză maximă prin construcţie de cel puţin 6 km/h, a cărui principală funcţie constă în puterea sa de tracţiune şi care a fost proiectat în mod special pentru a tracta, împinge, transporta şi acţiona anumite echipamente interschimbabile destinate efectuării lucrărilor agricole sau forestiere sau pentru a tracta remorci agricole sau forestiere; tractorul poate fi adaptat pentru a transporta o încărcătură în cazul lucrărilor agricole sau forestiere şi/sau poate fi echipat cu unul sau mai multe scaune pentru pasageri;
9."remorcă" înseamnă orice vehicul agricol sau forestier destinat în principal să fie remorcat de un tractor şi destinat în principal pentru transportul de încărcături sau pentru prelucrarea de materiale şi al cărui raport între masa maximă cu încărcătură tehnic admisibilă şi masa fără încărcătură este mai mare sau egală cu 3,0;
10."echipament remorcat interschimbabil" înseamnă orice vehicul utilizat în agricultură sau lucrări forestiere construit pentru a fi remorcat de un tractor şi care modifică funcţia acestuia sau îi adaugă o nouă funcţie, este permanent echipat cu utilaje sau este destinat prelucrării de materiale, poate fi dotat cu o platformă de încărcare proiectată şi construită să preia orice unelte sau dispozitive necesare pentru executarea funcţiilor prevăzute şi pentru a depozita temporar orice materiale produse sau necesare în timpul lucrului şi al cărui raport între masa maximă cu încărcătură tehnic admisibilă şi masa fără încărcătură este mai mică de 3,0;
11."vehicul" înseamnă orice tractor, remorcă sau echipament remorcat interschimbabil, astfel cum sunt definite la punctele 8, 9 şi 10;
12."vehicul de bază" înseamnă orice vehicul utilizat în etapa iniţială a unui proces de omologare de tip în mai multe etape;
13."vehicul incomplet" înseamnă orice vehicul a cărui finalizare necesită cel puţin încă o etapă de fabricaţie pentru a îndeplini toate cerinţele tehnice aplicabile cuprinse în prezentul regulament;
14."vehicul completat" înseamnă orice vehicul rezultat în urma procesului de omologare de tip în mai multe etape care îndeplineşte cerinţele tehnice aplicabile specificate în prezentul regulament;
15."vehicul complet" înseamnă orice vehicul care nu trebuie să fie completat pentru a îndeplini cerinţele tehnice aplicabile specificate în prezentul regulament;
16."vehicul de sfârşit de serie" înseamnă orice vehicul care face parte dintr-un stoc şi care nu poate fi pus la dispoziţie pe piaţă sau nu mai poate fi pus la dispoziţie pe piaţă, înmatriculat sau pus în exploatare, datorită intrării în vigoare a unor noi cerinţe tehnice în conformitate cu care nu a fost omologat;
17."sistem" înseamnă un ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau mai multor funcţii specifice într-un vehicul şi care face obiectul cerinţelor din prezentul regulament sau din orice act delegat sau de punere în aplicare adoptat în temeiul prezentului regulament;
18."componentă" înseamnă un dispozitiv care trebuie să corespundă cerinţelor cuprinse în prezentul regulament sau în orice act delegat sau de punere în aplicare adoptat în temeiul prezentului regulament, care este destinat să constituie un element al unui vehicul şi care poate fi omologat independent de vehicul în conformitate cu prezentul regulament şi cu orice act delegat sau de punere în aplicare adoptat în temeiul prezentului regulament, atunci când astfel de acte cuprind dispoziţii specifice în acest sens;
19."unitate tehnică separată" înseamnă un dispozitiv care trebuie să corespundă cerinţelor cuprinse în prezentul regulament sau în orice act delegat sau de punere în aplicare adoptat în temeiul prezentului regulament şi care este destinat să facă parte dintr-un vehicul şi care poate fi omologat independent, dar numai în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule specificate, atunci când astfel de acte cuprind dispoziţii specifice în acest sens;
20."piese" înseamnă bunuri utilizate la asamblarea unui vehicul, precum şi piese de schimb;
21."echipament" înseamnă orice bunuri, altele decât piesele care pot fi adăugate unui vehicul sau instalate pe acesta;
22."piese sau echipamente originale" înseamnă piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificaţiile şi normele de producţie prevăzute de producătorul vehiculului pentru producţia de piese sau echipamente destinate asamblării vehiculului în cauză; sunt incluse piesele sau echipamentele fabricate pe aceeaşi linie de producţie ca piesele sau echipamentele destinate asamblării vehiculului; se prezumă, până la proba contrară, că piesele sau echipamentele sunt originale, dacă producătorul certifică faptul că respectivele piese sau echipamente prezintă un nivel de calitate egal cu cel al componentelor utilizate la asamblarea vehiculului în cauză şi că au fost fabricate în conformitate cu specificaţiile şi normele de producţie ale producătorului vehiculului;
23."piese de schimb" înseamnă bunuri care urmează să fie instalate în sau pe un autovehicul pentru a înlocui piesele iniţiale ale respectivului autovehicul, inclusiv bunuri cum ar fi lubrifianţii necesari la funcţionarea autovehiculului, cu excepţia combustibilului;
24."siguranţă în funcţionare" înseamnă absenţa oricărui risc inacceptabil de vătămare sau de punere în pericol a sănătăţii umane sau a proprietăţii ca urmare a unor pericole provocate de funcţionarea defectuoasă a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice sau electronice;
25."producător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică responsabilă în faţa autorităţii de omologare de toate aspectele procesului de omologare de tip, de procesul de autorizare, de asigurarea conformităţii producţiei şi care este, de asemenea, responsabilă de aspectele legate de supravegherea pieţei pentru vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate pe care le produce, indiferent dacă persoana fizică sau juridică respectivă este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare şi construcţie a unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată supuse procedurii de omologare;
26."reprezentant al producătorului" înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Uniunii care a fost desemnată în mod corespunzător de producător să îl reprezinte în faţa autorităţii de omologare sau a autorităţii de supraveghere a pieţei şi care acţionează în numele producătorului în chestiuni care ţin de domeniul de aplicare al prezentului regulament;
27."autoritate de omologare" înseamnă autoritatea unui stat membru stabilită sau desemnată de un stat membru şi notificată Comisiei de către statul membru, responsabilă de toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, de procesul de autorizare, de eliberarea şi, după caz, retragerea sau neacordarea certificatului de omologare, de legătura cu autorităţile competente în materie de omologare ale altor state membre, de desemnarea serviciilor tehnice şi de supravegherea respectării de către producător a obligaţiilor în materie de conformitate a producţiei;
28."serviciu tehnic" înseamnă organizaţia sau organismul desemnat de autoritatea de omologare a unui stat membru drept laborator de încercări în vederea efectuării de încercări sau drept organism de evaluare a conformităţii în vederea efectuării evaluării iniţiale şi a altor încercări sau inspecţii, în numele autorităţii de omologare, care poate îndeplini ea însăşi aceste funcţii;
29."încercare internă" înseamnă o încercare efectuată în propriile spaţii amenajate ale producătorului, înregistrarea rezultatelor încercării şi prezentarea unui raport cuprinzând concluziile către autoritatea competentă în materie de omologare de către un producător care a fost desemnat drept serviciu tehnic pentru evaluarea respectării anumitor cerinţe;
30."metodă de încercare virtuală" înseamnă simulări pe computer, inclusiv calcule, pentru a demonstra dacă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată îndeplineşte condiţiile tehnice cuprinse într-un act delegat adoptat în temeiul articolului 27 alineatul (6), fără a fi necesar să se recurgă la utilizarea fizică a vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate.
31."certificat de omologare de tip" înseamnă documentul prin care autoritatea de omologare certifică în mod oficial faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este omologat;
32."certificat de omologare UE de tip" înseamnă un certificat bazat pe modelul prevăzut în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul prezentului regulament sau în fişa de comunicare prevăzută în regulamentele CEE-ONU echivalente aplicabile menţionate în prezentul regulament sau în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament;
33."certificat de conformitate" însemnă un document emis de producător cu scopul de a atesta că vehiculul produs corespunde tipului omologat de vehicul;
34."sistem de diagnosticare la bord" sau "sistem OBD" înseamnă un sistem capabil să identifice zona probabilă a unei defecţiuni prin intermediul unor coduri de eroare înregistrate în memoria unui calculator;
35."informaţii referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculului" înseamnă toate informaţiile necesare pentru diagnosticarea, efectuarea de lucrări de întreţinere, inspecţia, controlul periodic, repararea, reprogramarea sau reiniţializarea parametrilor vehiculului şi pe care producătorii le furnizează distribuitorilor şi reparatorilor agreaţi, inclusiv toate modificările şi completările ulterioare ale informaţiilor menţionate; informaţiile respective includ toate informaţiile necesare pentru montarea pieselor şi echipamentelor pe vehicule;
36."operator independent" înseamnă agenţi economici, alţii decât distribuitorii şi reparatorii agreaţi, care sunt implicaţi, în mod direct sau indirect, în repararea sau întreţinerea vehiculelor, în special reparatori, producători sau distribuitori de echipamente pentru reparaţii, dispozitive sau piese de schimb, editori de informaţii tehnice, cluburi automobilistice, operatori de asistenţă rutieră, operatori care oferă servicii de inspecţie şi încercare, operatori care oferă cursuri de formare pentru instalatori, producători şi reparatori de echipamente pentru vehicule alimentate cu carburanţi alternativi;
37."vehicul nou" înseamnă un vehicul care nu a fost înmatriculat în prealabil sau pus în exploatare;
38."înmatriculare" înseamnă autorizarea administrativă de punere în exploatare, inclusiv în traficul rutier a unui vehicul, implicând identificarea acestuia şi emiterea unui număr de serie, numit număr de înmatriculare, cu titlu permanent, temporar sau pentru o perioadă scurtă de timp;
39."introducere pe piaţă" înseamnă punerea la dispoziţie pentru prima oară în Uniune a unui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament;
40."punere în exploatare" înseamnă prima utilizare în Uniune, în scopul căruia îi este destinat, a unui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament;
41."importator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care introduce pe piaţă un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament dintr-o ţară terţă;
42."distribuitor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanţul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţă un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament;
43."operator economic" înseamnă producătorul, reprezentantul producătorului, importatorul sau distribuitorul;
44."supravegherea pieţei" înseamnă activităţile desfăşurate de autorităţile naţionale şi măsurile luate de acestea pentru a se asigura că vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate puse la dispoziţie pe piaţă respectă cerinţele stabilite în legislaţia relevantă a Uniunii de armonizare şi nu periclitează sănătatea, siguranţa sau orice alt aspect legat de protecţia intereselor publice;
45."autoritate de supraveghere a pieţei" înseamnă o autoritate a unui stat membru responsabilă cu supravegherea pieţei pe teritoriul acestuia;
46."autoritate naţională" înseamnă o autoritate de omologare sau orice altă autoritate implicată în sau competentă pentru supravegherea pieţei, controlul la frontieră sau înmatricularea în ceea ce priveşte vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele sau echipamentele;
47."punere la dispoziţie pe piaţă" înseamnă furnizarea unui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament pentru distribuire sau utilizare pe piaţă în cadrul unei activităţi comerciale, contra cost sau gratuit;
48."tip de vehicul" înseamnă un grup de vehicule, inclusiv variante şi versiuni din aceeaşi categorie, care nu diferă cel puţin în privinţa următoarelor aspecte esenţiale:
- categorie;
- producător;
- desemnarea tipului de către producător;
- caracteristici esenţiale de construcţie şi proiectare;
- şasiu cu grindă centrală/şasiu cu lonjeroane/şasiu articulat (diferenţe evidente şi fundamentale);
- pentru categoria T: axe (număr) sau pentru categoria C: axe/şenile (număr);
- în cazul vehiculelor construite în mai multe etape, producătorul şi tipul vehiculului din etapa anterioară;
49."variantă" înseamnă vehicule de acelaşi tip care nu diferă cel puţin în privinţa următoarelor aspecte:
(a)în ceea ce priveşte tractoarele:
- concept structural al caroseriei sau tip de caroserie;
- stadiu de completare;
- motor (cu ardere internă/hibrid/electric/hibrid-electric);
- principiul de funcţionare;
- numărul şi dispunerea cilindrilor;
- diferenţe de putere de maximum 30 % (puterea maximă fiind de cel mult 1,3 ori mai mare decât puterea minimă);
- diferenţă în privinţa capacităţii cilindrice de maximum 20 % (valoarea maximă fiind de cel mult 1,2 ori mai mare decât valoarea minimă);
- axe motoare (număr, poziţie, interconectare);
- axe directoare (număr şi poziţie);
- masa maximă cu încărcătură diferind cu cel mult 10 %;
- transmisie (tip);
- dispozitiv de protecţie în caz de răsturnare;
- axe cu frână (număr);
(b)remorci şi echipamente remorcate interschimbabile:
- axe directoare (număr, poziţie, interconectare);
- masa maximă cu încărcătură diferind cu cel mult 10 %;
- axe cu frână (număr);
50."vehicul hibrid" înseamnă un vehicul motorizat dotat cu cel puţin două convertizoare de energie diferite şi două sisteme de stocare a energiei diferite (amplasate pe vehicul) care asigură propulsia vehiculului;
51."vehicul electric hibrid" înseamnă un vehicul care, pentru a-şi asigura propulsia mecanică, preia energie din ambele surse de energie stocată cu care este prevăzut vehiculul, menţionate în continuare:
(a)un carburant;
(b)o baterie, condensator, volant/generator sau alte dispozitive de stocare a energiei electrice.
Această definiţie include şi vehiculele care obţin energie de la un carburant doar în scopul reîncărcării dispozitivului de stocare a energiei electrice;
52."vehicul pur electric" înseamnă un vehicul acţionat de un sistem compus din unul sau mai multe dispozitive de stocare a energiei electrice, unul sau mai multe dispozitive pentru condiţionarea energiei electrice şi unul sau mai multe maşini electrice care transformă energia electrică stocată în energie mecanică transmisă roţilor pentru propulsarea vehiculului;
53."versiune a unei variante" înseamnă vehicule care constau într-o combinaţie de elemente prezentate în dosarul de omologare menţionat la articolul 24 alineatul (10).
Trimiterile în prezentul regulament la cerinţe, proceduri sau aranjamente prevăzute în prezentul regulament se interpretează ca trimiteri la astfel de cerinţe, proceduri sau aranjamente aşa cum sunt prevăzute în prezentul regulament şi în actele delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament.
Art. 4: Categorii de vehicule
În sensul prezentului regulament, se disting următoarele categorii de vehicule:
1."categoria T" cuprinde tractoarele pe roţi; fiecare categorie de tractoare pe roţi descrisă la punctele 2-8 este completată la final de un indice "a" sau "b", conform vitezei sale constructive:
(a)"a" pentru tractoarele pe roţi cu o viteză maximă constructivă mai mică sau egală cu 40 km/h;
(b)"b" pentru tractoarele pe roţi cu o viteză maximă prin construcţie de peste 40 km/h;
2.«categoria T1» cuprinde tractoare pe roţi, având axa cea mai apropiată de conducător cu un ecartament minim de cel puţin 1 150 mm, cu o masă fără încărcătură, în ordine de mers de peste 600 kg şi cu o gardă la sol de cel mult 1 000 mm; pentru tractoare cu post de conducere reversibil (scaun şi volan reversibile), axa cea mai apropiată de conducător este cea echipată cu pneurile cu cel mai mare diametru;

3.«categoria T2» cuprinde tractoare pe roţi, având ecartamentul minim mai mic de 1 150 mm, cu o masă fără încărcătură, în ordine de mers de peste 600 kg, cu o gardă la sol de cel mult 600 mm; dacă înălţimea centrului de greutate al tractorului (determinată în conformitate cu standardul ISO 789-6: 1982 şi măsurată în raport cu solul) împărţită la media ecartamentului minim al fiecărei axe depăşeşte 0,90, viteza maximă prin construcţie este limitată la 30 km/h;

4."categoria T3" cuprinde tractoare cu roţi, cu o masă fără încărcătură, în ordine de mers, de cel mult 600 kg;
5."categoria T4" cuprinde tractoare cu roţi cu destinaţie specială;
6."categoria T4.1" (tractoare cu garda la sol mare) cuprinde tractoare destinate lucrărilor agricole pe terenuri cu plante înalte, de exemplu viţa de vie. Acestea au un şasiu ridicat sau o secţiune a şasiului ridicată, permiţându-le să avanseze în paralel cu plantele cultivate, roţile din stânga şi cele din dreapta aflându-se de o parte şi de alta a unuia sau mai multor rânduri de plante cultivate. Aceste tractoare sunt proiectate pentru a transporta sau a folosi utilaje care pot fi montate în partea din faţă, între axe, în partea din spate sau pe o platformă. Atunci când tractorul se află în poziţie de lucru, garda la sol, măsurată perpendicular pe rândurile de culturi, este mai mare de 1 000 mm. Atunci când înălţimea centrului de greutate al tractorului măsurată în raport cu solul, utilizând pneurile montate în mod normal, împărţită la media ecartamentului minim al tuturor axelor este mai mare de 0,90, viteza maximă prin construcţie nu trebuie să depăşească 30 km/h;
7."categoria T4.2" (tractoare de lăţime mare) cuprinde tractoare caracterizate prin dimensiuni de gabarit mari, fiind destinate, în principal, lucrărilor pe suprafeţe mari de teren agricol;
8."categoria T4.3" (tractoare cu garda la sol joasă) cuprinde tractoare cu patru roţi motrice ale căror echipamente interschimbabile sunt destinate lucrărilor agricole sau forestiere şi care sunt caracterizate printr-un şasiu portant, echipate cu una sau mai multe prize de putere, având o masă tehnic admisibilă de maximum 10 tone, la care raportul dintre această masă şi masa maximă fără încărcătură, în ordine de mers, este de cel mult 2,5 şi care au centrul de greutate măsurat în raport cu solul, utilizând pneurile montate în mod normal, de cel mult 850 mm;
9."categoria C" cuprinde tractoare pe şenile care pot fi propulsate de şenile sau de o combinaţie de roţi şi şenile, având subcategoriile definite prin analogie cu categoria T;
10."categoria R" cuprinde remorci; fiecare categorie de remorci descrisă la punctele 11-14 este completată la final de un indice "a" sau "b", conform vitezei sale constructive:
(a)"a" pentru remorci cu o viteză maximă constructivă de cel mult 40 km/h;
(b)"b" pentru remorci cu o viteză maximă constructivă de peste 40 km/h;
11."categoria R1" cuprinde remorci a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depăşeşte 1 500 kg;
12."categoria R2" cuprinde remorci a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depăşeşte 1 500 kg, dar nu este mai mare de 3 500 kg;
13."categoria R3" cuprinde remorci a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depăşeşte 3 500 kg, dar nu este mai mare de 21 000 kg;
14."categoria R4" cuprinde remorci a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depăşeşte 21 000 kg;
15."categoria S" cuprinde echipamente remorcate interschimbabile.
Fiecare categorie de echipament remorcat interschimbabil este completată la final de un indice "a" sau "b", conform vitezei sale constructive:
(a)"a" pentru echipament remorcat interschimbabil cu o viteză maximă constructivă de cel mult 40 km/h;
(b)"b" pentru echipament remorcat interschimbabil cu o viteză maximă constructivă de peste 40 km/h;
16."categoria S1" cuprinde echipamente remorcate interschimbabile, a căror sumă a maselor tehnic admise pe axă nu depăşeşte 3 500 kg;
17."categoria S2" cuprinde echipamente remorcate interschimbabile, a căror sumă a maselor tehnic admise pe axă depăşeşte 3 500 kg.
Art. 5: Obligaţiile statelor membre
(1)Statele membre instituie sau desemnează autorităţile de omologare competente în materie de omologare, precum şi autorităţile de supraveghere a pieţei competente în materie de supraveghere a pieţei în conformitate cu prezentul regulament. Statele membre notifică Comisia cu privire la instituirea şi desemnarea autorităţilor în cauză.
Notificarea cu privire la autorităţile de omologare şi de supraveghere a pieţei cuprinde denumirile acestora, adresa, inclusiv adresa electronică şi domeniul de competenţă ale autorităţilor respective. Comisia publică pe site-ul său o listă cuprinzând autorităţile de omologare, precum şi detalii cu privire la acestea.
(2)Statele membre permit introducerea pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare numai a acelor vehicule, componente şi unităţi tehnice separate care respectă cerinţele din prezentul regulament.
(3)Statele membre nu interzic, nu limitează şi nu împiedică introducerea pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate din motive legate de aspecte privind construcţia sau funcţionarea lor reglementate prin prezentul regulament, dacă acestea respectă cerinţele acestuia.
(4)În conformitate cu capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, statele membre organizează şi efectuează supravegherea pieţei, precum şi controale ale vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate care intră pe piaţă.
Art. 6: Obligaţiile autorităţilor de omologare
(1)Autorităţile de omologare se asigură că producătorii care solicită omologarea de tip îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentului regulament.
(2)Autorităţile de omologare omologhează numai acele vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate care respectă cerinţele din prezentul regulament.
Art. 7: Măsuri de supraveghere a pieţei
(1)În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate omologate de tip, autorităţile de supraveghere a pieţei efectuează, la nivelul corespunzător, controale adecvate ale documentelor, ţinând seama de principiile consacrate în materie de evaluare a riscurilor, de plângeri şi de alte informaţii.
Autorităţile de supraveghere a pieţei le pot solicita operatorilor economici să le pună la dispoziţie anumite documente şi informaţii considerate necesare în vederea desfăşurării activităţii de supraveghere.
În cazul în care operatorii economici prezintă certificate de conformitate, autorităţile de supraveghere a pieţei ţin seama în mod corespunzător de aceste certificate.
(2)În cazul pieselor şi echipamentelor care nu fac obiectul alineatului (1) din prezentul articol, se aplică integral articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.
Art. 8: Obligaţiile producătorilor
(1)La introducerea pe piaţă sau punerea în exploatare a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate, producătorii se asigură că acestea sunt fabricate şi omologate în conformitate cu cerinţele specificate în prezentul regulament şi în actele delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia.
(2)În cazul omologării de tip în mai multe etape, fiecare producător este responsabil pentru omologarea şi conformitatea producţiei sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate adăugate în cadrul etapei de completare a vehiculului de care se ocupă producătorul. Orice producător care modifică componentele sau sistemele deja omologate în etapele anterioare este responsabil pentru omologarea şi conformitatea producţiei componentelor şi sistemelor modificate.
(3)Producătorii care modifică vehiculul incomplet de o manieră care conduce la o clasificare în altă categorie de vehicul cu consecinţa că cerinţele legale deja evaluate într-o etapă anterioară de omologare s-au modificat sunt, de asemenea, responsabili de asigurarea respectării cerinţelor care se aplică în cazul categoriei de vehicule căreia îi aparţine vehiculul modificat.
(4)În vederea omologării vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate care fac obiectul prezentului regulament, producătorii stabiliţi în afara Uniunii desemnează un reprezentant unic stabilit în Uniune cu misiunea de a-i reprezenta în faţa autorităţii de omologare.
(5)Producătorii stabiliţi în afara Uniunii desemnează un reprezentant unic stabilit în Uniune cu sarcini de supraveghere a pieţei, care poate fi reprezentantul menţionat la alineatul (4) sau un alt reprezentant.
(6)Producătorii răspund în faţa autorităţii de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare şi pentru asigurarea conformităţii producţiei, indiferent dacă aceştia sunt sau nu implicaţi direct în toate etapele fabricării unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată.
(7)În conformitate cu prezentul regulament şi cu actele delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, producătorii garantează că se implementează proceduri care să asigure că producţia de serie respectă tipul omologat. Modificările în proiectarea unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, precum şi modificările cerinţelor în raport cu care un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este declarat conform sunt luate în considerare în conformitate cu capitolul VI.
(8)Pe lângă marcajul reglementar şi mărcile de omologare de tip care, în conformitate cu articolul 34, trebuie inscripţionate pe vehicule, componente sau unităţi tehnice separate, producătorii acestora indică numele lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor comercială înregistrată şi adresa din Uniune la care pot fi contactaţi pe vehiculele, componentele sau unităţile lor tehnice separate puse la dispoziţie pe piaţă sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoţeşte componenta sau unitatea tehnică separată.
(9)Producătorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau transport nu afectează conformitatea cu cerinţele stabilite în prezentul regulament.
Art. 9: Obligaţiile producătorilor privind produsele lor care nu sunt conforme sau care prezintă un risc grav
(1)Producătorii care sunt de părere sau au motive să presupună că introducerea pe piaţă sau punerea în exploatare a vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate a acestora nu este în conformitate cu prezentul regulament sau cu actele delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia întreprind neîntârziat măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate ori pentru a-l (a o) retrage sau rechema, după caz.
Producătorul informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea, furnizând, în special, detalii cu privire la neconformitate şi la măsurile corective întreprinse.
(2)Dacă un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament prezintă un risc deosebit, producătorii informează imediat în legătură cu aceasta autorităţile de omologare şi de supraveghere a pieţei din statele membre în care vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul a fost introdus pe piaţă sau pus în exploatare, furnizând, în special, detalii cu privire la neconformitate şi la măsurile corective întreprinse.
(3)Producătorii păstrează dosarul de omologare menţionat la articolul 24 alineatul (10) şi, de asemenea, producătorul vehiculului păstrează o copie a certificatelor de conformitate menţionate la articolul 33 pentru a le pune la dispoziţia autorităţilor de omologare pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piaţă a unui vehicul şi de cinci ani de la introducerea pe piaţă în cazul unui sistem sau al unei componente sau unităţi tehnice separate.
(4)La cererea justificată a unei autorităţi naţionale, producătorii îi furnizează autorităţii respective, prin intermediul autorităţii de omologare, o copie a certificatului de omologare UE de tip sau autorizaţia menţionată la articolul 46 alineatele (1) şi (2) pentru a demonstra conformitatea vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unităţii tehnice separate într-o limbă care poate fi înţeleasă cu uşurinţă de autoritatea respectivă. În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, producătorii cooperează cu autoritatea naţională cu privire la orice măsură întreprinsă pentru eliminarea riscului prezentat de vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate care au fost introduse pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare.
Art. 10: Obligaţiile reprezentanţilor producătorului cu privire la supravegherea pieţei
Reprezentantul producătorului pentru supravegherea pieţei îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător. Respectivul mandat permite reprezentantului să îndeplinească cel puţin următoarele sarcini:
(a)au acces la dosarul de omologare menţionat la articolul 22 şi la certificatele de conformitate menţionate la articolul 33 pentru a le putea pune la dispoziţia autorităţilor de omologare pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piaţă a unui vehicul şi de cinci ani de la introducerea pe piaţă în cazul unui sistem sau al unei componente sau unităţi tehnice separate;
(b)la cererea justificată din partea unei autorităţi de omologare, pune la dispoziţia acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesare pentru a demonstra conformitatea fabricării vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unităţii tehnice separate;
(c)cooperează cu autorităţile de omologare şi de supraveghere a pieţei, la cererea acestora, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscului grav prezentat de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul care face obiectul mandatului său.
Art. 11: Obligaţiile importatorilor
(1)Importatorii introduc pe piaţă doar vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate care fie au primit omologarea UE de tip, fie îndeplinesc cerinţele legate de omologarea naţională, sau piese şi echipamente care fac exclusiv obiectul cerinţelor Regulamentului (CE) nr. 765/2008.
(2)Înainte de introducerea pe piaţă a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate omologate de tip, importatorii se asigură că dispun de un dosar de omologare ce respectă articolul 24 alineatul (10) şi că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poartă marca de omologare de tip necesară şi respectă cerinţele articolului 8 alineatul (8). În cazul unui vehicul, importatorul verifică faptul că vehiculul este însoţit de certificatul de conformitate corespunzător.
(3)În cazul în care importatorii sunt de părere sau au motive să presupună că un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament nu respectă cerinţele din prezentul regulament şi, în special, că nu corespunde omologării de tip, aceştia nu introduc pe piaţă, nu permit punerea în exploatare sau înmatricularea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate atât timp cât conformitatea acesteia nu a fost restabilită. În plus, atunci când importatorul este de părere sau are motive să presupună că vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul prezintă un risc grav, acesta informează producătorul şi autorităţile de supraveghere a pieţei. În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate omologate de tip, importatorii informează în această privinţă şi autoritatea de omologare care a acordat omologarea.
(4)Importatorii indică numele lor, denumirea sau marca înregistrată a acestora, precum şi adresa la care pot fi contactaţi, pe vehicul, pe sistem, pe componentă, pe unitatea tehnică separată, pe piesă sau pe echipament sau, dacă acest lucru nu este posibil, indică aceste informaţii pe ambalaj sau într-un document care însoţeşte vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul.
(5)Importatorii se asigură că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată este însoţit (însoţită) de instrucţiuni şi informaţii, în conformitate cu articolul 51, în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în cauză.
(6)Importatorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau transport nu afectează conformitatea cu cerinţele stabilite în prezentul regulament.
(7)În cazul în care acest lucru este considerat oportun în raport cu riscurile deosebite prezentate de un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament, importatorii, pentru protecţia sănătăţii şi a siguranţei consumatorilor, investighează şi, dacă este necesar, menţin un registru de reclamaţii şi de rechemări ale unor vehicule, sisteme, componente, unităţi tehnice separate, piese sau echipamente, informând distribuitorii în legătură cu această monitorizare.
Art. 12: Obligaţiile importatorilor privind produsele lor care nu sunt conforme sau care prezintă un risc grav
(1)Importatorii care sunt de părere sau au motive să presupună că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată pe care au introdus-o pe piaţă nu este în conformitate cu prezentul regulament întreprind neîntârziat măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate ori pentru a-l (a o) retrage sau rechema, după caz.
(2)Dacă un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament prezintă un risc grav, importatorii informează imediat producătorul şi autorităţile de omologare şi de supraveghere a pieţei din statele membre în care le-au introdus pe piaţă. Importatorul îi informează de asemenea cu privire la orice acţiune întreprinsă furnizând detalii, în special cu privire la riscul grav şi la măsurile corective întreprinse de producător.
(3)Pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piaţă a vehiculului şi, respectiv, de cinci ani de la introducerea pe piaţă a unui sistem sau a unei componente sau unităţi tehnice separate, importatorii păstrează şi pun la dispoziţia autorităţilor de omologare şi de supraveghere a pieţei o copie a certificatului de omologare UE de tip şi se asigură că, la cerere, dosarul de omologare menţionat la articolul 24 alineatul (10) poate fi pus la dispoziţia acestor autorităţi.

(4)La cererea justificată a unei autorităţi naţionale, importatorii îi furnizează acesteia toate informaţiile şi documentele necesare pentru a demonstra conformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate într-o limbă care poate fi uşor înţeleasă de către autoritatea în cauză. Importatorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care l-au introdus pe piaţă.
Art. 13: Obligaţiile distribuitorilor
(1)La introducerea pe piaţă a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unităţi tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament, distribuitorii acţionează cu grija cuvenită în ceea ce priveşte cerinţele prezentului regulament.
(2)Înainte de punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate, distribuitorii verifică dacă vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poartă placa reglementară sau marca de omologare de tip necesară, dacă sunt însoţite de documentele necesare şi de instrucţiunile şi informaţiile privind siguranţa în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată urmează să fie introdusă pe piaţă şi dacă importatorul şi producătorul au respectat cerinţele specificate la articolul 11 alineatele (2) şi (4) şi la articolul 34 alineatele (1) şi (2).
(3)Distribuitorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau transport nu afectează conformitatea cu cerinţele stabilite în prezentul regulament.
Art. 14: Obligaţiile distribuitorilor privind produsele lor care nu sunt conforme sau care prezintă un risc grav
(1)În cazul în care un distribuitor este de părere sau are motive să presupună că un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată nu respectă cerinţele din prezentul regulament, acesta se va abţine să pună la dispoziţie pe piaţă, să pună în exploatare sau să înmatriculeze vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată atât timp cât conformitatea acesteia nu a fost restabilită.
(2)Distribuitorii care sunt de părere sau au motive să presupună că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată pe care au introdus-o pe piaţă sau înmatriculat ori pentru a cărei punere în exploatare sunt răspunzători nu este în conformitate cu prezentul regulament informează producătorul sau reprezentantul producătorului pentru a se asigura că sunt întreprinse măsurile corective necesare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) sau cu articolul 12 alineatul (1), pentru a restabili conformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate ori pentru a le retrage sau rechema, dacă este cazul.
(3)Atunci când un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, piesă sau echipament prezintă un risc grav, distribuitorii informează neîntârziat producătorul, importatorul şi autorităţile de omologare şi de supraveghere a pieţei ale statelor membre în care au fost puse la dispoziţie pe piaţă. Distribuitorul îi informează de asemenea în legătură cu orice măsură adoptată, furnizând detalii în special cu privire la riscul grav şi la orice măsură corectivă adoptată de către producător.
(4)La cererea justificată a unei autorităţi naţionale, distribuitorii se asigură că producătorul furnizează autorităţii naţionale informaţiile specificate la articolul 9 alineatul (4) sau că importatorul furnizează autorităţii naţionale informaţiile specificate la articolul 12 alineatul (3). Distribuitorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscului prezentat de vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele sau echipamentele pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă.
Art. 15: Situaţiile în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor
În sensul prezentului regulament, un importator sau distribuitor poate fi considerat producător şi poate fi supus obligaţiilor care revin producătorului în temeiul articolelor 8-10 atunci când importatorul sau distribuitorul pune la dispoziţie pe piaţă, înmatriculează sau este responsabil pentru punerea în exploatare a unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată în numele său sau al mărcii sale comerciale sau modifică un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată în aşa fel încât conformitatea cu cerinţele aplicabile riscă să fie afectată.
Art. 16: Identificarea operatorilor economici
Operatorii economici, la cerere, pun la dispoziţia autorităţilor de omologare şi de supraveghere a pieţei, pentru o perioadă de cinci ani, datele de identificare ale:
(a)oricărui operator economic care le-a furnizat un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament;
(b)oricărui operator economic căruia i-au furnizat un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament.
Art. 17: Cerinţe privind siguranţa în funcţionare a vehiculelor
(1)Producătorii asigură proiectarea, construirea şi asamblarea vehiculelor astfel încât să se minimizeze riscul de rănire a ocupanţilor vehiculului şi a altor persoane din preajma vehiculului.
(2)Producătorii asigură conformitatea vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate cu cerinţele aplicabile stabilite în prezentul regulament, inclusiv cerinţele referitoare la:
a)integritatea structurii vehiculului;
b)sistemele de asistenţă la conducere a conducătorului vehiculului, în special cele de direcţie şi de frânare, cuprinzând şi sistemele de frânare avansate, precum şi sistemele de control electronic al stabilităţii;
c)sisteme care asigură conducătorului auto vizibilitate şi informaţii cu privire la starea vehiculului şi a zonei înconjurătoare, inclusiv geamuri, oglinzi şi sisteme de informare a conducătorului auto;
d)sisteme de iluminare a vehiculului;
e)sistemele de protecţie a ocupanţilor vehiculului, inclusiv amenajările interioare, tetierele, centurile de siguranţă, portierele;
f)exteriorul vehiculului şi accesoriile;
g)compatibilitatea electromagnetică;
h)dispozitive de avertizare sonoră;
i)sisteme de încălzire;
j)dispozitive pentru prevenirea folosirii neautorizate;
k)sisteme de identificare a vehiculului;
l)mase şi dimensiuni;
m)siguranţa din punct de vedere electric, inclusiv electricitatea statică;
n)dispozitivele de protecţie spate;
o)protecţia laterală;
p)platformele de încărcare;
q)dispozitive de remorcare;
r)pneuri;
s)dispozitivele antiîmproşcare;
t)mers înapoi;
u)şenile;
v)cuplajele mecanice, inclusiv protecţia împotriva greşelilor de montare.
(3)Componentele vehiculelor, ale căror pericole de natură electrică fac obiectul actelor delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, nu fac obiectul Directivei 2006/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (1).
(1)JO L 374, 27.12.2006, p. 10.
(4)Cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (2) se aplică vehiculelor, precum şi sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, dacă sunt aplicabile în conformitate cu anexa I.
(5)Pentru a asigura atingerea unui nivel ridicat de siguranţă în funcţionare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 71, referitoare la cerinţele tehnice detaliate pentru elementele vizate la alineatul (2) al prezentului articol, inclusiv proceduri de încercare şi valori limită, după caz. Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Aceste cerinţe detaliate trebuie să crească sau cel puţin să menţină nivelul de siguranţă în funcţionare prevăzut de directivele menţionate la articolul 76 alineatul (1) şi la articolul 77 şi să asigure următoarele:
a)vehiculele cu o viteză maximă constructivă de peste 40 km/h respectă un nivel echivalent de siguranţă în funcţionare în ceea ce priveşte performanţa de frânare şi, după caz, a sistemelor de frânare cu antiblocare cu cel al autovehiculelor şi al remorcilor acestora;
b)presiunea de contact maximă exercitată pe suprafaţa de rulare dură de cauciucuri sau şenile nu depăşeşte 0,8 MPa.
Art. 18: Cerinţe pentru siguranţa la locul de muncă
(1)Producătorii asigură proiectarea, construcţia şi asamblarea vehiculelor în aşa fel încât să se minimizeze riscul de rănire a persoanelor care lucrează pe vehicul sau cu vehiculul.
(2)Producătorii asigură conformitatea vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate cu cerinţele aplicabile stabilite în prezentul regulament, inclusiv cerinţele referitoare la:
a)structurile de protecţie contra răsturnării ("ROPS" - Roll- Over Protection Systems);
b)structurile de protecţie împotriva căderii de obiecte ("FOPS" - Falling Objects Protective Structures);
c)scaunele pentru pasageri;
d)nivelul zgomotului la care este expus conducătorul auto;
e)scaunul conducătorului;
f)spaţiul de operare şi accesul la postul de conducere, inclusiv protecţia împotriva riscului de alunecare, împiedicare sau cădere;
g)prizele de putere;
h)protecţia elementelor de acţionare;
i)punctele de fixare a centurilor de siguranţă;
j)centurile de siguranţă;
k)protecţia conducătorului împotriva obiectelor penetrante ("OPS" - Operator Protection Structures);
l)protecţia conducătorului împotriva substanţelor periculoase;
m)protecţia faţă de expunerea la piese sau materiale la temperaturi extreme;
n)manualul de utilizare;
o)sistemele de control, inclusiv siguranţa şi fiabilitatea sistemelor de control, dispozitivele de oprire de urgenţă şi cele automate;
p)protecţia împotriva riscurilor mecanice, altele decât cele menţionate la literele (a), (b), (g) şi (k), inclusiv protecţia împotriva suprafeţelor rugoase, a marginilor şi a unghiurilor ascuţite, a spargerii conductelor care transportă lichide, precum şi a deplasării necontrolate a vehiculului;
q)exploatare şi întreţinere, inclusiv curăţarea în siguranţă a vehiculelor;
r)apărătoarele şi dispozitivele de protecţie;
s)informaţii, avertizări şi marcaje;
t)materiale şi produse;
u)baterii.
(3)Cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (2) se aplică vehiculelor, precum şi sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, dacă sunt aplicabile în conformitate cu anexa I.
(4)Pentru a asigura obţinerea unui nivel ridicat de siguranţă la locul de muncă, în conformitate cu articolul 71, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate referitoare la cerinţele tehnice detaliate pentru elementele vizate la alineatul (2) al prezentului articol, inclusiv proceduri de încercare şi, după caz, valori limită. Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Aceste cerinţe detaliate trebuie să crească sau cel puţin să menţină nivelul de siguranţă la locul de muncă prevăzut de directivele menţionate la articolul 76 alineatul (1) şi la articolul 77, ţinând seama de ergonomie (inclusiv protecţia împotriva utilizării defectuoase care poate fi prevăzută, funcţionalitatea sistemelor de control, accesibilitatea comenzilor pentru evitarea activării neintenţionate a acestora, adaptarea interfeţei de comunicare dintre operator şi vehicul la caracteristicile previzibile ale şoferului, vibraţii şi intervenţia operatorului), de stabilitate şi de protecţia împotriva incendiilor.
Art. 19: Cerinţe pentru performanţa de mediu
(1)Producătorii se asigură că vehiculele sunt proiectate, construite şi asamblate în aşa fel încât impactul asupra mediului să fie minim.
(2)Producătorii asigură conformitatea vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate cu cerinţele aplicabile stabilite în prezentul regulament, inclusiv cerinţele referitoare la:
a)emisiile poluante;
b)nivelul sonor extern.
(3)Se aplică dispoziţiile privind categoriile de motoare, limitele emisiilor de gaze de evacuare, ciclurile de încercare, perioadele de durabilitate a emisiilor, cerinţele privind emisiile de gaze de evacuare, monitorizarea emisiilor motoarelor în circulaţie şi efectuarea măsurătorilor şi a încercărilor, precum şi dispoziţiile tranzitorii şi dispoziţiile care permit omologarea UE de tip timpurie şi introducerea pe piaţă timpurie a motoarelor din etapa V prevăzute pentru echipamentele mobile fără destinaţie rutieră în Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) şi în actele delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia.
(*)Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerinţele referitoare la limitele emisiilor de poluanţi gazoşi şi de particule poluante şi omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinaţie rutieră, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 şi a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 şi de modificare şi abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53).
În sensul introducerii pe piaţă, înregistrării sau punerii în funcţiune a tractoarelor din categoriile T2, T4.1 şi C2, motoarele din intervalul de putere 56-130 kW care îndeplinesc cerinţele etapei IIIB sunt considerate motoare de tranziţie, conform definiţiei de la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul (UE) 2016/1628.

(4)Valorile limită pentru nivelurile sonore externe specifice nu depăşesc următoarele niveluri:
a)89 dB(A) pentru tractoare având masa fără încărcătură, în ordine de mers de peste 1 500 kg;
b)85 dB(A) pentru tractoare având masa fără încărcătură, în ordine de mers de cel mult 1 500 kg.
Nivelurile respective se măsoară în conformitate cu procedurile de încercare prevăzute în actele delegate menţionate la alineatul (6).
(5)Cerinţele menţionate la alineatele (1) şi (2) se aplică vehiculelor, precum şi sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, dacă sunt aplicabile în conformitate cu anexa I.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 71 în ceea ce priveşte cerinţele tehnice detaliate privind nivelurile sonore externe, inclusiv procedurile de încercare, precum şi privind instalarea pe un vehicul de motoare care au fost omologate în legătură cu emisiile poluante şi dispoziţiile conexe privind flexibilitatea în vederea obţinerii unui nivel ridicat de performanţe de mediu. Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Aceste cerinţe tehnice specifice trebuie să fie de natură să mărească sau cel puţin să menţină nivelul performanţei de mediu prevăzute de directivele menţionate la articolul 76 alineatul (1) şi, după caz, la articolul 77.
Prin derogare de la principiul enunţat în al doilea paragraf, Comisia este împuternicită să modifice până la 31 decembrie 2016 Regulamentul delegat (UE) 2015/96 al Comisiei (*), astfel încât:
(*)Regulamentul delegat (UE) 2015/96 al Comisiei din 1 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de performanţă de mediu şi de performanţă a unităţii de propulsie ale vehiculelor agricole şi forestiere (JO L 16, 23.1.2015, p. 1).
a)în scopul omologării UE de tip pentru tractoarele din categoriile T2, T4.1 şi C2, perioada de amânare prevăzută la articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/96 să fie de patru ani;
b)în cadrul regimului de flexibilitate menţionat la articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2015/96, flexibilitatea permisă în temeiul punctului 1.1.1 din anexa V la regulamentul delegat menţionat anterior să fie majorată la 150 % pentru tractoarele din categoriile T2, T4.1 şi C2.

Art. 20: Proceduri pentru omologarea UE de tip
(1)La depunerea unei cereri de omologare de tip pentru întregul vehicul, producătorul poate alege una dintre următoarele proceduri:
a)omologarea de tip în etape succesive;
b)omologarea de tip într-o singură etapă;
c)omologarea de tip mixtă.
În plus, producătorul poate alege omologarea de tip multietapă.
Pentru omologarea de tip a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate, singura procedură aplicabilă este omologarea de tip într-o singură etapă.
(2)Omologarea de tip în etape succesive constă în colectarea treptată a întregului set de certificate de omologare UE de tip pentru sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate care fac parte din vehicul şi care duce, în ultima etapă, la omologarea de tip a întregului vehiculul.
(3)Omologarea de tip într-o singură etapă constă în omologarea unui vehicul ca întreg, într-o singură operaţie.
(4)Omologarea de tip mixtă înseamnă o procedură de omologare de tip în etape succesive în cazul căreia se realizează una sau mai multe omologări de sisteme în ultimul stadiu al omologării întregului vehicul, fără a fi necesară eliberarea unor certificate de omologare UE de tip pentru sistemele respective.
(5)În cazul procedurii de omologare de tip multietapă, una sau mai multe autorităţi de omologare atestă faptul că, în funcţie de stadiul de completare, un tip de vehicul incomplet sau completat respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile cuprinse în prezentul regulament.
Omologarea de tip multietapă se acordă pentru un tip de vehicul incomplet sau completat care respectă datele din dosarul informativ prevăzut la articolul 22 şi cerinţele tehnice stabilite în actele aplicabile enumerate în anexa I, ţinând seama de stadiul de completare al vehiculului.
(6)Omologarea de tip pentru stadiul final se acordă numai după ce autoritatea de omologare a verificat că vehiculul omologat în stadiul final satisface, la momentul respectiv, toate cerinţele tehnice aplicabile. Aceasta cuprinde o verificare a documentelor pentru toate cerinţele prevăzute în omologarea de tip pentru un vehicul incomplet acordată în cadrul unei proceduri multietapă, chiar dacă este acordată pentru o categorie sau o subcategorie diferită de vehicul.
(7)Alegerea procedurii de omologare nu aduce atingere cerinţelor de fond aplicabile pe care vehiculul de omologat trebuie să le satisfacă la momentul eliberării omologării de tip pentru întregul vehicul.
(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate referitoare la reglementări detaliate privind procedurile de omologare de tip, în conformitate cu articolul 71. Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Art. 21: Cererea de omologare de tip
(1)Producătorul înaintează cererea de omologare de tip autorităţii de omologare.
(2)Pentru un anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată poate fi depusă o singură cerere, într-un singur stat membru.
(3)Pentru fiecare tip care urmează a fi omologat se prezintă o cerere separată.
Art. 22: Dosarul informativ
(1)Solicitantul prezintă autorităţii de omologare un dosar informativ.
(2)Dosarul informativ cuprinde următoarele elemente:
a)un document informativ;
b)toate datele, desenele, fotografiile şi alte informaţii;
c)pentru vehicule, indicarea procedurii/procedurilor alese în conformitate cu articolul 20 alineatul (1);
d)orice informaţie suplimentară cerută de autoritatea de omologare în contextul procedurii de solicitare.
(3)Dosarul informativ poate fi furnizat pe suport de hârtie sau într-un format electronic care este acceptat de serviciul tehnic şi de autoritatea de omologare.
(4)Comisia stabileşte modele pentru documentul informativ şi dosarul informativ prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Art. 23: Cerinţe specifice privind informaţiile care trebuie furnizate în cererea de omologare de tip, în funcţie de procedura aleasă
(1)Cererea de omologare de tip în etape succesive este însoţită de un dosar informativ în conformitate cu articolul 22, precum şi de setul complet de certificate de omologare de tip necesare în temeiul fiecăruia dintre actele aplicabile enumerate în anexa I.
În cazul omologării de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate, în temeiul actelor aplicabile prezentate în anexa I, autoritatea de omologare trebuie să aibă acces la dosarul informativ corespunzător până în momentul acordării sau refuzului omologării.
(2)O cerere de omologare de tip într-o singură etapă este însoţită de un dosar informativ astfel cum este prevăzut la articolul 22 conţinând informaţiile pertinente în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament în legătură cu actele aplicabile respective.
(3)În cazul unei proceduri de omologare de tip mixte, dosarul informativ trebuie însoţit de unul sau mai multe certificate de omologare necesare în temeiul fiecăruia dintre actele aplicabile menţionate în anexa I şi trebuie să cuprindă, dacă nu este prezentat niciun certificat de omologare, informaţiile relevante în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, în legătură cu actele aplicabile respective.
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), pentru omologarea de tip multietapă se furnizează următoarele informaţii:
a)în prima etapă, acele părţi ale dosarului informativ şi certificatele de omologare UE de tip care sunt relevante pentru stadiul de completare al vehiculului de bază;
b)în cea de-a doua etapă şi în cele ulterioare, acele părţi ale dosarului informativ şi certificatele de omologare UE de tip care sunt relevante pentru stadiul de fabricaţie curent, precum şi o copie a certificatului de omologare UE de tip a vehiculului emis în stadiul de fabricaţie anterior, precum şi informaţii complete privind orice modificare sau completare pe care producătorul o aduce vehiculului.
Informaţiile specificate în prezentul alineat primul paragraf literele (a) şi (b) pot fi furnizate în conformitate cu alineatul (3).
(5)Printr-o cerere argumentată, autoritatea de omologare poate să solicite producătorului să furnizeze orice informaţie suplimentară necesară pentru a permite luarea unei decizii privind încercările necesare sau pentru facilitarea efectuării încercărilor respective.
Art. 24: Dispoziţii generale
(1)Autorităţile de omologare acordă omologarea UE de tip numai după ce au verificat măsurile privind conformitatea producţiei menţionate la articolul 28 şi îndeplinirea cerinţelor aplicabile de către vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză.
(2)Omologările UE de tip se acordă în conformitate cu prezentul capitol.
(3)Autoritatea de omologare poate refuza acordarea omologării UE de tip în cazul în care constată că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, deşi se conformează dispoziţiilor necesare, prezintă un risc grav pentru siguranţă sau poate să dăuneze în mod grav mediului înconjurător sau sănătăţii publice sau prezintă un risc grav pentru siguranţa la locul de muncă. În acest caz, autoritatea de omologare în cauză trimite neîntârziat celorlalte state membre şi Comisiei un dosar detaliat în care explică motivele deciziei sale şi prezintă dovezi în sprijinul constatărilor sale.
(4)Certificatul de omologare UE de tip se numerotează în conformitate cu sistemul armonizat prevăzut de către Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
(5)În termen de o lună de la eliberarea certificatului de omologare UE de tip, autoritatea de omologare trimite autorităţilor de omologare ale celorlalte state membre o copie a certificatului de omologare UE de tip a vehiculului, însoţită de anexe, pentru fiecare tip de vehicul căruia i-a acordat omologarea printr-un sistem comun şi sigur de schimb de informaţii electronice. Copia poate fi şi sub forma unui fişier electronic securizat.
(6)Autoritatea de omologare informează fără întârziere autorităţile de omologare ale celorlalte state membre asupra refuzului sau retragerii omologării oricărui vehicul, precizând motivele deciziei sale.
(7)La intervale de câte trei luni, autoritatea de omologare trimite autorităţilor de omologare ale celorlalte state membre o listă a omologărilor UE de tip pe care le-a acordat, modificat, refuzat sau retras în intervalul precedent pentru sisteme, componente sau unităţi tehnice separate.
(8)La cererea autorităţii de omologare a unui alt stat membru, autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip trimite, în termen de o lună de la primirea cererii respective, o copie a certificatului de omologare UE de tip solicitat, însoţită de anexe, printr-un sistem comun şi securizat de schimb de informaţii electronice. Copia poate fi şi sub forma unui fişier electronic securizat.
(9)La solicitarea Comisiei, autoritatea de omologare transmite şi acesteia informaţiile menţionate la alineatele (5)-(8).
(10)Autoritatea de omologare pregăteşte dosarul de omologare constând în dosarul informativ însoţit de rapoarte de încercare şi de orice alte documente adăugate de serviciul tehnic sau de autoritatea de omologare la dosarul informativ în cursul exercitării funcţiilor care le revin. Dosarul de omologare include un opis în care este precizat conţinutul acestuia, numerotat sau marcat în mod corespunzător, astfel încât să poată fi identificate precis toate paginile şi formatul fiecărui document pentru a prezenta o evidenţă a etapelor succesive din gestionarea omologării UE de tip, în special a datelor reviziilor şi ale actualizărilor. Autoritatea de omologare păstrează informaţiile cuprinse în dosarul de omologare disponibile timp de 10 ani de la încetarea valabilităţii omologării în cauză.
Art. 25: Dispoziţii speciale privind certificatul de omologare UE de tip
(1)Certificatul de omologare UE de tip conţine, în anexă, următoarele:
a)dosarul de omologare menţionat la articolul 24 alineatul (10);
b)fişa cu rezultatele încercărilor;

c)numele şi specimenul (specimenele) de semnătură al (ale) persoanei (persoanelor) autorizate să semneze certificatele de conformitate şi funcţia lor în cadrul societăţii;
d)în cazul omologării UE de tip a întregului vehicul, un specimen completat al certificatului de conformitate.
(2)Certificatul de omologare UE de tip se eliberează pe baza unui model stabilit de Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
(3)Pentru fiecare tip de vehicul, autoritatea de omologare efectuează următoarele operaţii:
a)completează toate secţiunile relevante ale certificatului de omologare UE de tip, inclusiv fişa anexată cu rezultatele încercărilor;
b)redactează opisul dosarului de omologare;
c)eliberează solicitantului fără întârziere certificatul completat, însoţit de anexele sale.
Comisia stabileşte modelul pentru fişa rezultatelor încercărilor menţionată la litera (a) prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
(4)Dacă pentru o anumită omologare UE de tip au fost impuse, în conformitate cu articolul 35, restricţii de valabilitate sau s-au acordat derogări de la anumite dispoziţii ale prezentului regulament sau ale actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia, certificatul de omologare UE de tip menţionează restricţiile sau derogările respective.
(5)În cazul în care producătorul optează pentru procedura de omologare de tip mixtă, autoritatea de omologare completează dosarul de omologare cu referinţele pentru rapoartele de încercare, instituite prin actele de punere în aplicare menţionate la articolul 27 alineatul (1), pentru care nu există niciun certificat de omologare UE de tip.
(6)În cazul în care producătorul optează pentru o procedură de omologare de tip într-o singură fază, autoritatea de omologare întocmeşte o listă a cerinţelor sau actelor aplicabile şi adaugă această listă la certificatul de omologare UE de tip. Comisia adoptă modelul pentru această listă prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Art. 26: Dispoziţii speciale privind sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate
(1)Omologarea UE de tip se acordă pentru un sistem care este în conformitate cu informaţiile din dosarul de omologare şi care satisface cerinţele tehnice prevăzute în actele aplicabile menţionate în anexa I.
(2)Omologarea UE de tip pentru o componentă sau unitate tehnică separată se acordă componentei sau unităţii tehnice separate care este în conformitate cu informaţiile din dosarul informativ şi dacă aceasta satisface cerinţele tehnice prevăzute în actele aplicabile menţionate în anexa I.
(3)În cazul în care componentele sau unităţile tehnice separate, indiferent dacă sunt sau nu destinate pentru reparaţii, service sau întreţinere, fac la rândul lor obiectul unei omologări de tip de sistem pentru un vehicul, nu este necesară omologarea suplimentară a componentelor sau unităţilor tehnice separate, dacă nu se specifică altfel în actele aplicabile menţionate în anexa I.
(4)În cazul în care o componentă sau unitate tehnică separată îşi îndeplineşte funcţia sau prezintă o caracteristică specifică numai împreună cu alte părţi ale vehiculului, iar din acest motiv respectarea uneia sau a mai multor cerinţe poate fi verificată numai când componenta sau unitatea tehnică separată respectivă funcţionează împreună cu alte părţi ale vehiculului, domeniul de aplicare al omologării UE de tip a componentei sau a unităţii tehnice separate este limitat în consecinţă.
În astfel de cazuri, certificatul de omologare UE de tip specifică orice restricţie de utilizare a componentei sau unităţii tehnice separate şi precizează condiţiile speciale de montaj.
În cazul în care o astfel de componentă sau unitate tehnică separată este montată de producătorul vehiculului, în momentul omologării vehiculului se verifică respectarea tuturor restricţiilor de utilizare aplicabile sau a condiţiilor de montaj aplicabile.
Art. 27: Încercările necesare pentru omologarea UE de tip
(1)Respectarea cerinţelor tehnice prevăzute în prezentul regulament şi în actele menţionate în anexa I se demonstrează prin intermediul unor încercări adecvate efectuate de serviciile tehnice desemnate.
Procedurile de încercare menţionate la primul paragraf, precum şi echipamentele şi instrumentele specifice necesare pentru efectuarea acestor încercări sunt stabilite în actele aplicabile enumerate în anexa I.
Formatul raportului de încercare respectă cerinţele generale stabilite de Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele astfel de acte de punere în aplicare se adoptă până la 31 decembrie 2014.
(2)Producătorul pune la dispoziţia autorităţii de omologare atâtea vehicule, componente sau unităţi tehnice separate câte sunt necesare în temeiul actelor aplicabile menţionate în anexa I pentru a permite efectuarea încercărilor necesare.
(3)Încercările necesare sunt efectuate asupra vehiculelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat.
Cu toate acestea, producătorul poate selecta, de comun acord cu autoritatea de omologare, un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care, deşi nu este reprezentativă pentru tipul care urmează a fi omologat, întruneşte mai multe dintre cele mai nefavorabile caracteristici din punctul de vedere al nivelului de performanţă prevăzut. Pot fi folosite metode de încercare virtuale pentru a facilita luarea deciziilor în timpul procesului de selecţie.
(4)Sub rezerva acordului autorităţii de omologare, ca alternativă la procedurile de încercare menţionate la alineatul (1) pot fi utilizate, la cererea producătorului, metode de încercare virtuale cu privire la cerinţele stabilite în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (6).
(5)Metodele de încercare virtuale respectă condiţiile stabilite în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (6).
(6)Pentru a garanta că rezultatele obţinute prin încercări virtuale sunt la fel de semnificative ca rezultatele obţinute prin încercări fizice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 71 în ceea ce priveşte cerinţele care pot face obiectul încercărilor virtuale, precum şi condiţiile în care aceste încercări virtuale urmează să fie efectuate. La adoptarea respectivelor acte delegate, Comisia ia drept bază cerinţele şi procedurile prevăzute în anexa XVI la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (1), după caz.
(1)JO L 263, 9.10.2007, p. 1.
Art. 28: Măsurile privind conformitatea producţiei
(1)O autoritate de omologare care acordă o omologare UE de tip ia toate măsurile necesare pentru a verifica, dacă este necesar în cooperare cu autorităţile de omologare ale celorlalte state membre, dacă au fost luate măsurile necesare pentru a garanta conformitatea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate în producţie cu tipul omologat.
(2)O autoritate de omologare care acordă o omologare de tip pentru întregul vehicul ia măsurile necesare pentru a verifica dacă certificatele de conformitate eliberate de producător sunt în conformitate cu articolul 33. În acest scop, autoritatea de omologare verifică dacă un număr suficient de eşantioane de certificate de conformitate sunt în conformitate cu articolul 33 şi dacă producătorul a luat măsurile necesare pentru a garanta că datele din certificatele de conformitate sunt corecte.
(3)O autoritate de omologare care a acordat o omologare UE de tip ia toate măsurile necesare cu privire la omologarea respectivă pentru a verifica, dacă este necesar în cooperare cu autorităţile de omologare ale celorlalte state membre, dacă măsurile prevăzute la alineatele (1) şi (2) continuă să fie adecvate astfel încât vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate aflate în producţie să continue să fie conforme cu tipul omologat, iar certificatele de conformitate să continue să fie conforme cu articolul 33.
(4)Pentru a verifica dacă un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este conformă cu tipul omologat, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip poate efectua orice verificare şi încercare impusă de omologarea UE de tip pe eşantioane prelevate la sediul producătorului, inclusiv la unităţile de producţie.
(5)În cazul în care o autoritate de omologare care a acordat o omologare UE de tip constată că măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) nu sunt aplicate, se abat semnificativ de la măsurile sau planurile de control convenite, au încetat să mai fie aplicate sau nu mai sunt considerate adecvate, deşi producţia nu a fost întreruptă, autoritatea de omologare respectivă ia măsurile necesare pentru a se asigura că procedura de asigurare a conformităţii producţiei este urmată corect sau retrage omologarea de tip.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 71 cu privire la reglementări detaliate referitoare la conformitatea producţiei. Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Art. 29: Dispoziţii generale
(1)Producătorul informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip asupra oricărei modificări a datelor din dosarul de omologare.
Respectiva autoritate de omologare decide care dintre procedurile prevăzute la articolul 30 trebuie urmată.
În cazul în care este necesar, autoritatea de omologare poate decide, în urma consultării cu producătorul, că o nouă omologare UE de tip trebuie acordată.
(2)O cerere de modificare a unei omologări UE de tip este înaintată exclusiv autorităţii de omologare care a acordat omologarea UE de tip iniţială.
(3)În cazul în care constată că pentru efectuarea unei modificări, inspecţiile sau încercările trebuie repetate, autoritatea de omologare îl informează pe producător în consecinţă.
Procedurile menţionate la articolul 30 se aplică numai dacă, pe baza acestor inspecţii sau teste, autoritatea de omologare ajunge la concluzia că cerinţele pentru omologarea UE de tip continuă să fie respectate.
Art. 30: Revizuiri şi extinderi ale omologărilor UE de tip
(1)În cazul modificării datelor din dosarul de omologare, fără a fi necesară repetarea inspecţiilor sau încercărilor, modificarea este considerată "revizuire".
În astfel de cazuri, autoritatea de omologare emite paginile revizuite în consecinţă din dosarul de omologare, marcând fiecare pagină revizuită pentru a indica în mod clar natura modificării şi data noii eliberări. De asemenea, cerinţa menţionată se consideră îndeplinită şi de o versiune consolidată, actualizată, a dosarului de omologare, însoţită de o descriere detaliată a modificărilor respective.
(2)Modificarea este considerată "extindere" atunci când datele din dosarul de omologare au fost modificate şi când survine una dintre situaţiile de mai jos:
a)sunt necesare noi inspecţii sau încercări;
b)una dintre informaţiile din certificatul de omologare UE de tip, cu excepţia anexelor, s-a modificat;
c)noi cerinţe pe baza oricărui act menţionat în anexa I devin aplicabile tipului de vehicul, de sistem, de componentă sau de unitate tehnică separată omologate.
În cazul unei extinderi, autoritatea de omologare emite un certificat de omologare UE de tip actualizat, însoţit de un număr de extindere, care creşte în concordanţă cu numărul de extinderi succesive deja acordate. Certificatul de omologare respectiv specifică în mod clar motivul extinderii şi data noii emiteri.
(3)Ori de câte ori sunt emise pagini modificate sau o versiune consolidată şi actualizată, opisul dosarului de omologare care se anexează la certificatul de omologare se modifică în consecinţă, astfel încât să indice data celei mai recente extinderi sau revizuiri sau data celei mai recente consolidări a versiunii actualizate.
(4)Nu este necesară nicio modificare a omologării de tip a unui vehicul în cazul în care noile cerinţe prevăzute la alineatul (2) litera (c) sunt, din punct de vedere tehnic, irelevante pentru tipul de vehicul respectiv sau se referă la alte categorii de vehicule decât cea din care face parte tipul în cauză.
Art. 31: Emiterea şi notificarea modificărilor
(1)În cazul unei extinderi, toate secţiunile relevante din certificatul de omologare UE de tip, anexele sale, precum şi opisul dosarului de omologare se actualizează. Certificatul actualizat şi anexele sale sunt puse la dispoziţia solicitantului fără întârziere.
(2)În cazul unei revizuiri, documentele revizuite sau, după caz, versiunea consolidată sau actualizată, inclusiv opisul revizuit al dosarului de omologare, sunt puse fără întârziere la dispoziţia solicitantului de către autoritatea de omologare.
(3)Autoritatea de omologare notifică autorităţilor de omologare ale celorlalte state membre orice modificare adusă omologărilor UE de tip, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 24.
Art. 32: Încetarea valabilităţii
(1)Omologarea UE de tip se eliberează pe durată nelimitată.
(2)Omologarea UE de tip pentru un vehicul devine nevalabilă în oricare dintre cazurile următoare:
a)noi cerinţe aplicabile vehiculului omologat devin obligatorii pentru punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor, iar omologarea nu poate fi actualizată în consecinţă;
b)producţia vehiculului omologat este întreruptă definitiv, în mod voluntar;
c)valabilitatea omologării expiră ca urmare a unei restricţii în conformitate cu articolul 35 alineatul (6);
d)omologarea a fost retrasă în conformitate cu articolul 28 alineatul (5), articolul 44 alineatul (1) sau articolul 47 alineatul (4).
(3)În cazul în care o singură variantă a unui tip sau o singură versiune a unei variante îşi încetează valabilitatea, omologarea UE de tip a vehiculului respectiv îşi pierde valabilitatea doar în cazul variantei sau al versiunii respective.
(4)Atunci când producţia unui anumit tip de vehicul este întreruptă definitiv, producătorul notifică acest fapt autorităţii de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru vehiculul respectiv.
În termen de o lună de la primirea notificării menţionate la primul paragraf, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru vehiculul în cauză informează în consecinţă autorităţile de omologare ale celorlalte state membre.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (4), în cazurile în care o omologare UE de tip pentru un vehicul este pe cale să îşi înceteze valabilitatea, producătorul notifică acest fapt autorităţii de omologare care a acordat omologarea UE de tip.
Autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip comunică fără întârziere toate informaţiile relevante autorităţilor de omologare ale celorlalte state membre pentru a permite aplicarea, dacă este cazul, a articolului 39.
Comunicarea menţionată la paragraful al doilea specifică în special data producţiei şi numărul de identificare ale ultimului vehicul produs.
Art. 33: Certificat de conformitate
(1)În calitate de deţinător al unei omologări de tip pentru un vehicul, producătorul eliberează un certificat de conformitate, pe suport de hârtie, care însoţeşte fiecare vehicul, complet, incomplet sau completat, care a fost produs în conformitate cu tipul de vehicul omologat.
Un astfel de certificat îi este înmânat în mod gratuit cumpărătorului, odată cu vehiculul. Înmânarea certificatului nu poate fi condiţionată de o cerere explicită sau de transmiterea de informaţii suplimentare producătorului.
În decursul unei perioade de 10 ani de la data producţiei vehiculului, producătorul vehiculului eliberează, la cererea proprietarului vehiculului, un duplicat al certificatului de conformitate contra unei plăţi care nu depăşeşte costurile de eliberare. Cuvântul "duplicat" este perfect vizibil pe faţa oricărui duplicat al certificatului.
(2)Producătorul utilizează modelul de certificat de conformitate adoptat de Comisie prin actele de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Certificatul de conformitate se întocmeşte astfel încât să excludă orice posibilitate de falsificare. În acest scop, actul de punere în aplicare prevede faptul că hârtia folosită pentru certificat este protejată prin câteva elemente de siguranţă. Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
(3)Certificatul de conformitate se redactează cel puţin întruna dintre limbile oficiale ale Uniunii. Orice stat membru poate solicita traducerea în limba sau limbile sale oficiale a certificatului de conformitate.
(4)Persoana (persoanele) autorizată (autorizate) să semneze certificatele de conformitate activează în cadrul organizaţiei producătorului şi este (sunt) autorizată (autorizate) de către conducere să angajeze întreaga responsabilitate juridică a producătorului în ceea ce priveşte proiectarea şi construcţia sau conformitatea producţiei vehiculului.
(5)Certificatul de conformitate trebuie să fie completat integral şi să nu conţină restricţii de utilizare a vehiculului diferite de cele prevăzute de prezentul regulament sau de oricare dintre actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.
(6)În cazul unui tip de vehicul incomplet sau completat, producătorul completează doar acele elemente din certificatul de conformitate care au fost adăugate sau modificate în stadiul actual al omologării şi, după caz, anexează la certificatul de omologare toate certificatele de conformitate emise în etapele anterioare.
(7)Certificatul de conformitate trebuie să conţină, pentru vehiculele omologate în conformitate cu dispoziţiile articolului 35 alineatul (2), în titlu expresia "Pentru vehicule complete/completate, omologate de tip în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele agricole şi forestiere (omologare provizorie)".
(8)Certificatul de conformitate, astfel cum este descris în actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (2), pentru vehiculele omologate de tip în conformitate cu articolul 37, trebuie să conţină în titlu expresia "Pentru vehicule complete/ completate omologate de tip în serii mici", iar în imediata sa apropiere trebuie indicat anul de producţie, urmat de un număr secvenţial cuprins între 1 şi limita indicată în tabelul din anexa II, specificând, pentru fiecare an de producţie, poziţia vehiculului în cadrul producţiei alocate pentru anul respectiv.
(9)Fără să aducă atingere alineatului (1), producătorul poate transmite în format electronic autorităţii de înmatriculare a statului membru certificatul de conformitate.
Art. 34: Plăcuţa regulamentară cu marcarea adecvată a vehiculelor şi marca de omologare de tip a componentelor sau unităţilor tehnice separate
(1)Producătorul vehiculului fixează pe fiecare vehicul produs în conformitate cu tipul omologat o plăcuţă regulamentară cu marcarea adecvată impusă de actul de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3).
(2)Producătorul unei componente sau unităţi tehnice separate care face sau nu parte dintr-un sistem aplică fiecărei componente sau unităţi tehnice separate produse în conformitate cu tipul omologat marca de omologare de tip impusă prin actul de punere în aplicare relevant adoptat în temeiul prezentului regulament sau prin regulamentul CEE-ONU sau codul OCDE aplicabil.
În cazul în care nu este prevăzută aplicarea unei astfel de mărci de omologare de tip, producătorul aplică cel puţin denumirea comercială sau marca producătorului, numărul tipului sau un număr de identificare.
(3)Plăcuţa regulamentară şi marca de omologare UE de tip este în conformitate cu modelul stabilit de Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2). Primele acte de punere în aplicare de acest tip se adoptă până la 31 decembrie 2014.
Art. 35: Derogări pentru tehnologii sau concepte noi
(1)Producătorul poate solicita o omologare UE de tip pentru un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care încorporează noi tehnologii sau concepte care sunt incompatibile cu unul sau mai multe acte enumerate în anexa I.
(2)Autoritatea de omologare acordă omologarea UE de tip menţionată la alineatul (1) dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)cererea stipulează motivele pentru care tehnologiile sau conceptele în cauză determină incompatibilitatea dintre sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată şi unul sau mai multe acte enumerate în anexa I;
b)în cerere sunt descrise implicaţiile de siguranţă şi de mediu ale noilor tehnologii şi măsurile luate pentru a se garanta că este asigurat un nivel de siguranţă şi de protecţie a mediului cel puţin echivalent, în comparaţie cu cerinţele pentru care se solicită derogare;
c)sunt prezentate descrieri şi rezultate ale încercărilor care dovedesc că este îndeplinită condiţia specificată la punctul (b).
(3)Acordarea unei astfel de omologări de tip care reprezintă o derogare pentru noi tehnologii sau concepte face obiectul unei autorizaţii din partea Comisiei. Autorizaţia respectivă se acordă printr-un act de punere în aplicare. Respectivul act de punere în aplicare este adoptat în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2).
(4)În aşteptarea deciziei Comisiei privind autorizarea, autoritatea de omologare poate acorda deja o omologare UE de tip, dar aceasta este provizorie, valabilă numai pe teritoriul statului membru în cauză, pentru un tip de vehicul vizat în derogarea solicitată. Autoritatea de omologare informează neîntârziat Comisia şi alte state membre în legătură cu aceasta prin intermediul unui dosar care conţine informaţiile menţionate la alineatul (2).
Caracterul provizoriu şi valabilitatea teritorială limitată figurează în titlul certificatului de omologare de tip şi în titlul certificatului de conformitate. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii unor modele armonizate pentru certificatul de omologare de tip şi pentru certificatul de conformitate în sensul prezentului alineat. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2).
(5)Alte autorităţi de omologare pot decide la rândul lor să accepte în scris pe teritoriul lor omologarea provizorie menţionată la alineatul (4).
(6)După caz, autorizaţia din partea Comisiei menţionată la alineatul (3) precizează, de asemenea, dacă face obiectul vreunei restricţii. În toate cazurile, omologarea de tip este valabilă cel puţin 36 de luni.
(7)În cazul în care Comisia decide să refuze acordarea autorizaţiei, autoritatea de omologare informează de îndată pe deţinătorul omologării de tip provizorii menţionate la alineatul (3) că omologarea provizorie va fi revocată în termen de şase luni de la data refuzului Comisiei.
Cu toate acestea, vehiculele produse în conformitate cu omologarea provizorie înainte de încetarea valabilităţii acesteia pot fi introduse pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare în oricare dintre statele membre care a acceptat omologarea provizorie.
Art. 36: Adaptarea ulterioară a actelor delegate şi a actelor de punere în aplicare
(1)În cazul în care Comisia autorizează acordarea unei derogări în temeiul articolului 35, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru adaptarea la progresul tehnologic a actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare în cauză.
În cazul în care derogarea acordată în temeiul articolului 35 se referă la un regulament CEE-ONU, Comisia propune o modificare la regulamentul CEE-ONU în cauză, în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului din 1958 revizuit.
(2)De îndată ce actele relevante au fost modificate, orice restricţie din decizia Comisiei de autorizare a derogării este ridicată imediat.
Dacă măsurile necesare adaptării actelor delegate sau de punere în aplicare nu au fost întreprinse, Comisia poate, la cererea statului membru care a acordat omologarea, să autorizeze statul membru respectiv, printr-o decizie sub forma unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2), să extindă omologarea de tip.
Art. 37: Omologarea naţională de tip pentru serii mici
(1)Producătorul poate solicita omologarea naţională de tip pentru un tip de vehicul produs în serie mică în limitele cantitative anuale prezentate în anexa II. Aceste limite se aplică punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau punerii în exploatare a vehiculelor din tipul omologat pe piaţa fiecărui stat membru într-un anumit an.
În cazul omologării naţionale de tip pentru serii mici, autoritatea de omologare, dacă dispune de motive rezonabile, poate să acorde derogări de la aplicarea uneia sau mai multor dispoziţii din prezentul regulament şi de la aplicarea uneia sau mai multor dispoziţii dintr-unul sau mai multe acte enumerate în anexa I, cu condiţia să fi specificat cerinţe alternative.
(2)Cerinţele alternative menţionate la alineatul (1) trebuie să asigure un nivel de siguranţă în funcţionare, de protecţie a mediului şi de siguranţă la locul de muncă echivalent, în măsura posibilului, celui asigurat prin actele relevante menţionate în anexa I.
(3)În cazul omologării naţionale de tip a vehiculelor în temeiul prezentului articol, sunt acceptate sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate care sunt omologate de tip în conformitate cu actele enumerate la anexa I.
(4)Certificatul de omologare de tip pentru vehiculele cărora li s-a acordat omologarea de tip în temeiul prezentului articol este redactat în conformitate cu modelul menţionat la articolul 25 alineatul (2), dar nu poartă antetul "Certificat de omologare UE de tip pentru vehicule" şi precizează conţinutul derogărilor acordate în temeiul alineatului (1). Certificatele de omologare de tip se numerotează în conformitate cu sistemul armonizat menţionat la articolul 24 alineatul (4).
(5)Valabilitatea omologării naţionale de tip pentru serii mici este limitată la teritoriul statului membru a cărui autoritate de omologare a acordat omologarea.
(6)Cu toate acestea, la solicitarea producătorului, se expediază prin scrisoare recomandată sau prin poşta electronică o copie a certificatului de omologare de tip şi a anexelor acestuia autorităţilor de omologare ale statelor membre desemnate de producător.
(7)În termen de 3 luni de la primirea solicitării menţionate la alineatul (6), autorităţile de omologare ale statelor membre desemnate de producător decid dacă acceptă sau nu omologarea de tip. Acestea comunică în mod oficial decizia lor autorităţii de omologare care a acordat omologarea naţională de tip pentru serii mici.
(8)Autorităţile de omologare ale statelor membre acceptă omologarea naţională de tip, cu excepţia cazului în care au motive întemeiate de a considera că cerinţele tehnice naţionale în conformitate cu care vehiculul a fost omologat nu sunt echivalente cu propriile lor cerinţe.
(9)La cererea unui solicitant care doreşte să introducă pe piaţă sau să înmatriculeze un vehicul printr-o omologare naţională de tip pentru serii mici în alt stat membru, autoritatea de omologare care a acordat omologarea naţională de tip pentru serii mici furnizează autorităţii naţionale a celuilalt stat membru o copie a certificatului de omologare de tip, inclusiv a dosarului de omologare. Se aplică alineatele (7) şi (8).
Art. 38: Punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor
(1)Fără a aduce atingere articolelor 41 şi 44, vehiculele pentru care omologarea UE de tip a întregului vehicul este obligatorie sau pentru care producătorul a obţinut o astfel de omologare de tip în temeiul prezentului regulament se pun la dispoziţie pe piaţă, se înmatriculează sau sunt puse în exploatare numai dacă sunt însoţite de un certificat de conformitate eliberat în conformitate cu articolul 33.
În cazul vehiculelor incomplete, punerea la dispoziţie pe piaţă sau punerea în exploatare a unor astfel de vehicule este permisă, dar autorităţile responsabile cu înmatricularea vehiculelor din statele membre pot refuza să permită înmatricularea şi circulaţia pe drumuri a unor astfel de vehicule.
(2)Cerinţele alineatului (1) nu se aplică vehiculelor destinate utilizării de către forţele armate, serviciile de protecţie civilă, de protecţie contra incendiilor şi de menţinere a ordinii publice sau vehiculelor omologate în conformitate cu articolul 37.
Art. 39: Punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor de sfârşit de serie
(1)Ţinând seama de limitele de sfârşit de serie şi de termenele specificate la alineatele (2) şi (4), vehiculele conforme cu un tip de vehicul a cărui omologare UE de tip a devenit nevalabilă în temeiul articolului 32 pot fi puse la dispoziţie pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare.
Primul paragraf se aplică numai pentru vehiculele aflate pe teritoriul Uniunii cărora li s-a acordat o omologare UE de tip valabilă în momentul fabricării, dar care nu au fost nici înmatriculate nici puse în funcţiune înainte de expirarea valabilităţii omologării UE de tip respective.

(2)Alineatul (1) se aplică, în cazul vehiculelor complete, pentru o perioadă de 24 de luni de la data la care omologarea UE de tip a devenit nevalabilă şi, în cazul vehiculelor completate, pentru o perioadă de 30 de luni de la data respectivă.
(3)Producătorul care doreşte să beneficieze de alineatul (1) înaintează o cerere autorităţii naţionale din fiecare stat membru în care vehiculul vizat urmează să fie pus la dispoziţie pe piaţă, înmatriculat sau pus în exploatare. În cererea respectivă se specifică orice motiv tehnic sau economic care nu permite vehiculelor respective să fie conforme cu noile cerinţe pentru omologarea de tip.
Autoritatea naţională în cauză decide, în termen de trei luni de la primirea cererii, dacă permite înmatricularea vehiculelor pe teritoriul ei şi în ce cantitate.
(4)Numărul de vehicule de sfârşit de serie nu depăşeşte fie 10 % din numărul de vehicule înmatriculate în cei doi ani precedenţi, fie 20 de vehicule pe stat membru, luându-se în calcul cea mai mare dintre aceste două cantităţi.
(5)Se face o menţiune specială pe certificatul de conformitate al vehiculelor puse în exploatare conform acestei proceduri, care identifică vehiculul ca fiind "de sfârşit de serie".
(6)Statele membre se asigură că numărul de vehicule ce urmează să fie puse la dispoziţie pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare în cadrul procedurii stabilite de prezentul articol este controlat eficient.
(7)Prezentul articol se aplică numai la încetarea producţiei datorată expirării valabilităţii omologării de tip în cazul menţionat la articolul 32 alineatul (2) litera (a).
Art. 40: Punerea la dispoziţie pe piaţă sau punerea în exploatare a componentelor şi a unităţilor tehnice separate
(1)Componentele sau unităţile tehnice separate pot fi puse la dispoziţie pe piaţă sau puse în exploatare doar dacă satisfac cerinţele actelor aplicabile enumerate în anexa I şi sunt marcate corect în conformitate cu articolul 34.
(2)Alineatul (1) nu se aplică în cazul componentelor sau unităţilor tehnice separate special fabricate sau proiectate pentru vehiculele noi care nu sunt reglementate de prezentul regulament.
(3)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot permite punerea la dispoziţie pe piaţă sau punerea în exploatare a componentelor sau a unităţilor tehnice separate care fac obiectul unei derogări de la aplicarea uneia sau a mai multor dispoziţii din prezentul regulament în temeiul articolului 35 sau care sunt destinate instalării pe vehicule care beneficiază de omologările acordate în conformitate cu articolul 37 privind componenta sau unitatea tehnică separată în cauză.
(4)Prin derogare de la alineatul (1) şi dacă nu se prevede altfel în prezentul regulament sau într-unul din actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, statele membre pot permite punerea la dispoziţie pe piaţă sau punerea în exploatare a componentelor sau unităţilor tehnice separate care sunt destinate instalării pe vehicule pentru care, la data punerii la dispoziţie pe piaţă sau a punerii în exploatare, nu a fost solicitată, în temeiul prezentului regulament sau al Directivei 2003/37/CE, omologarea de tip.
Art. 41: Procedura la nivel naţional aplicată vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate care prezintă un risc grav
(1)În cazul în care autorităţile de supraveghere a pieţei dintr-un stat membru au acţionat în temeiul articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau în cazul în care au motive suficiente să creadă că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată care intră sub incidenţa prezentului regulament prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranţa persoanelor sau pentru alte aspecte legate de protecţia interesului public care intră sub incidenţa prezentului regulament, autoritatea de omologare care a acordat omologarea face o evaluare cu privire la vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză, acoperind toate cerinţele stabilite de prezentul regulament. Operatorii economici relevanţi cooperează pe deplin cu autorităţile de omologare şi/sau de supraveghere a pieţei.
În cazul în care, pe parcursul evaluării menţionate, autoritatea de omologare care a acordat omologarea constată că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată nu este conformă cerinţelor stabilite de prezentul regulament, aceasta solicită de îndată operatorului economic relevant să întreprindă toate acţiunile corective adecvate pentru a garanta că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată este în conformitate cu cerinţele în cauză sau să retragă vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată de pe piaţă sau să o recheme în decursul unei perioade rezonabile, proporţională cu natura riscului.
- Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor menţionate în prezentul alineat al doilea paragraf.
(2)În cazul în care autorităţile de omologare consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor naţional, acestea informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării şi la acţiunile impuse operatorului economic.
(3)Operatorul economic se asigură că sunt luate toate măsurile corective necesare în privinţa tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate neconforme pe care le-a introdus pe piaţă sau înmatriculat sau pentru a căror punere în exploatare este responsabil în Uniune.
(4)În cazul în care operatorul economic nu ia măsuri corective adecvate în termenul precizat la alineatul (1) al doilea paragraf, autorităţile naţionale iau toate măsurile adecvate pentru a interzice sau a restricţiona punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate neconforme pe piaţa lor naţională sau pentru a le retrage de pe piaţă ori pentru a le rechema.
(5)Autorităţile naţionale informează fără întârziere Comisia şi celelalte state membre cu privire la măsurile prevăzute la alineatul (4).
Informaţiile furnizate includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare identificării vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate neconforme, originea acesteia, natura neconformităţii invocate şi a riscului implicat, tipul şi durata măsurilor naţionale adoptate, precum şi argumentele prezentate de operatorul economic relevant. În special, autorităţile de omologare indică dacă neconformitatea se datorează unuia dintre următoarele motive:
a)neîndeplinirea de către vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată a cerinţelor legate de sănătatea şi siguranţa persoanelor, de protecţia mediului sau de alte aspecte referitoare la interesul public precizate în prezentul regulament;
b)lacunele din actele relevante enumerate în anexa I.
(6)Statele membre informează, în termen de o lună, Comisia şi celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate şi la informaţiile suplimentare de care dispun cu privire la neconformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate în cauză şi, în caz de dezacord faţă de măsura naţională notificată, cu privire la obiecţiile lor.
(7)În cazul în care, în termen de o lună de la primirea informaţiilor menţionate la alineatul (6) din prezentul articol, un alt stat membru sau Comisia ridică o obiecţie cu privire la o măsură luată de un stat membru, măsura respectivă este evaluată de Comisie în conformitate cu articolul 42.
(8)Statele membre se asigură că sunt luate măsurile restrictive adecvate în legătură cu vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză, cum ar fi retragerea fără întârziere a vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate de pe piaţa lor.
Art. 42: Procedura UE de salvgardare
(1)În cazul în care, în cursul procedurii prevăzute la articolul 41 alineatele (3) şi (4), se ridică obiecţii la adresa unei măsuri luate de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură naţională contravine legislaţiei Uniunii, Comisia evaluează fără întârziere măsura naţională, după ce se consultă cu statele membre şi cu operatorul sau operatorii economici relevanţi. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2), dacă măsura naţională este considerată justificată sau nu.
Comisia comunică decizia sa tuturor statelor membre şi operatorului sau operatorilor economici relevanţi.
(2)În cazul în care măsura naţională este considerată justificată de către Comisie, toate statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată neconformă este retrasă de pe pieţele lor şi informează Comisia în consecinţă. În cazul în care măsura naţională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage sau adaptează măsura, în conformitate cu decizia menţionată la alineatul (1).
(3)În cazul în care măsura naţională este considerată justificată şi se datorează lacunelor prezentului regulament sau ale actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, Comisia propune măsuri corespunzătoare după cum urmează:
a)în situaţia în care actele în cauză sunt actele delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, Comisia propune modificările necesare la actul respectiv;
b)în situaţia în care sunt vizate regulamente CEE-ONU, Comisia propune proiectele de amendamente necesare ale regulamentelor CEE-ONU relevante în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului revizuit din 1958.
Art. 43: Vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate conforme care prezintă un risc grav
(1)În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în temeiul articolului 41 alineatul (1), un stat membru constată că vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate respective, cu toate că sunt conforme cu cerinţele aplicabile sau sunt marcate corespunzător, prezintă un risc grav pentru siguranţă sau pot afecta grav mediul sau sănătatea publică, statul membru respectiv solicită operatorului economic relevant să ia toate măsurile adecvate pentru a garanta că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză nu mai prezintă acel risc în momentul introducerii pe piaţă, înmatriculării sau punerii în exploatare sau să retragă de pe piaţă vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată ori să o recheme într-un termen rezonabil, proporţional cu natura riscului. Statul membru poate refuza înmatricularea unor astfel de vehicule până când producătorul ia toate măsurile corespunzătoare.
(2)În cazul unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată astfel cum este precizat la alineatul (1), operatorul economic se asigură că măsura corectivă este luată pentru toate vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate de acest fel care sunt introduse pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare în Uniune.
(3)În termen de o lună, statul membru menţionat la alineatul (1) transmite Comisiei şi celorlalte state membre toate detaliile disponibile, în special datele necesare identificării vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate în cauză, originea şi lanţul de aprovizionare ale vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate, natura riscului implicat şi natura şi durata măsurilor naţionale întreprinse.
(4)Comisia consultă fără întârziere statele membre şi operatorul sau operatorii economici relevanţi precum şi, în special, autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip, evaluând, totodată, măsurile naţionale întreprinse. Pe baza evaluării respective, Comisia decide dacă măsurile naţionale menţionate la alineatul (1) sunt considerate sau nu justificate, şi, după caz, propune măsuri adecvate.
(5)Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre şi o comunică imediat acestora şi operatorului sau operatorilor economici relevanţi.
Art. 44: Vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate neconforme cu tipul omologat
(1)Dacă vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate noi însoţite de un certificat de conformitate sau purtând o marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul care a fost omologat, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip ia măsurile necesare, inclusiv retragerea omologării de tip, pentru a se asigura că vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate în producţie sunt în conformitate cu tipul omologat.
(2)În sensul alineatului (1), abaterile de la datele cuprinse în certificatul de omologare UE de tip sau în dosarul de omologare sunt considerate un motiv de neconformitate cu tipul omologat.
(3)Dacă o autoritate de omologare demonstrează că vehiculele, componentele sau unităţile tehnice separate noi însoţite de un certificat de conformitate sau purtând o marcă de omologare eliberată în alt stat membru nu se conformează tipului omologat, aceasta poate solicita autorităţii de omologare care a acordat omologarea UE de tip să verifice dacă vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate în curs de fabricaţie se conformează în continuare tipului omologat. La primirea unei solicitări în acest sens, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip ia măsurile care se impun în cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult trei luni de la data solicitării.
(4)Autoritatea de omologare cere autorităţii de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată sau un vehicul incomplet să ia măsurile necesare pentru a se asigura că vehiculele în curs de fabricaţie sunt din nou conforme cu tipul omologat în cazurile următoare:
a)pentru o omologare UE de tip pentru vehicule, în cazul în care neconformitatea unui vehicul este atribuibilă exclusiv neconformităţii unui sistem, componente sau unităţi tehnice separate;
b)pentru o omologare de tip în mai multe etape, în cazul în care neconformitatea unui vehicul completat este atribuibilă exclusiv neconformităţii unui sistem, componente sau unităţi tehnice care face parte din vehiculul incomplet sau neconformităţii vehiculului incomplet.
(5)La primirea unei solicitări în acest sens, autoritatea de omologare în cauză ia măsurile care se impun, după caz în cooperare cu autoritatea de omologare solicitantă, în cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult trei luni de la data solicitării.
(6)În cazul în care se constată neconformitatea, autoritatea de omologare a statului membru care a acordat omologarea UE de tip sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate sau omologarea vehiculului incomplet ia măsurile precizate la alineatul (1).
Autorităţile de omologare se informează reciproc în termen de o lună privind orice retragere a omologării UE de tip şi motivele care au determinat-o.
(7)Dacă autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip contestă neconformitatea care i-a fost notificată, statele membre în cauză depun eforturi pentru soluţionarea diferendului. Comisia este informată şi organizează, atunci când este necesar, consultări adecvate în vederea ajungerii la o înţelegere.
Art. 45: Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a pieselor sau echipamentelor care pot prezenta un risc grav pentru buna funcţionare a sistemelor esenţiale
(1)Piesele sau echipamentele care pot prezenta un risc grav pentru buna funcţionare a sistemelor care sunt esenţiale pentru siguranţa vehiculului sau pentru performanţa lui de mediu nu sunt introduse pe piaţă, înmatriculate sau puse în funcţiune şi sunt interzise, cu excepţia cazului în care aceste piese sau echipamente au fost autorizate de către o autoritate de omologare în conformitate cu articolul 46 alineatele (1), (2) şi (4).
(2)Pentru a garanta punerea în aplicare uniformă a alineatului (1), Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare pentru a întocmi o listă a acestor piese sau echipamente pe baza informaţiilor disponibile şi, în special, a informaţiilor comunicate de statele membre privind:
a)gravitatea riscului pentru siguranţa sau performanţa de mediu a vehiculelor echipate cu piesele sau echipamentele în cauză;
b)efectul posibil asupra consumatorilor şi producătorilor de pe piaţa pieselor de schimb a impunerii, în temeiul prezentului articol, a unei posibile cerinţe de autorizare pentru piesele sau echipamentul prevăzute.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2).
(3)Alineatul (1) nu se aplică pieselor sau echipamentelor originale şi pieselor sau echipamentelor care au primit omologarea de tip în conformitate cu oricare dintre actele enumerate în anexa I, cu excepţia cazului în care omologarea se referă la alte aspecte decât cele vizate la alineatul (1).
(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 71 în ceea ce priveşte cerinţele pe care le îndeplinesc piesele şi echipamentele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
(5)Aceste cerinţe pot fi bazate pe actele enumerate în anexa I sau pot consta dintr-o comparaţie a pieselor sau echipamentului cu performanţele de mediu sau de siguranţă ale vehiculului original sau cu una dintre piesele sale, după caz. În oricare dintre aceste cazuri, cerinţele garantează că piesele sau echipamentele nu afectează buna funcţionare a sistemelor care sunt esenţiale pentru siguranţa vehiculului sau performanţa sa de mediu.
Art. 46: Piese sau echipamente care pot prezenta un risc grav pentru buna funcţionare a sistemelor esenţiale - cerinţe conexe
(1)În sensul articolului 45 alineatul (1), producătorul de piese sau echipamente prezintă autorităţii de omologare o cerere însoţită de un raport de încercare redactat de un serviciu tehnic desemnat, care certifică faptul că piesele sau echipamentele pentru care este solicitată autorizaţia sunt conforme cu cerinţele menţionate la articolul 45 alineatul (4). Producătorul poate depune doar o singură cerere pentru un tip de piesă unei singure autorităţi de omologare.
La cererea autorităţii competente a unui alt stat membru, autoritatea de omologare care a acordat autorizaţia trimite, în termen de o lună de la primirea cererii respective, o copie a certificatului de autorizare solicitat, însoţită de anexe, printr-un sistem comun şi securizat de schimb de informaţii electronice. Copia poate fi şi sub forma unui fişier electronic securizat.
(2)Cererea include detaliile privind producătorul pieselor sau al echipamentelor, tipul, numărul de identificare şi numărul de piese sau de echipamente, numele producătorului vehiculului, tipul de vehicul şi, după caz, anul de fabricaţie sau orice altă informaţie care permite identificarea vehiculului în care urmează să fie montate piesele sau echipamentele respective.
Atunci când autoritatea de omologare constată, luând în considerare raportul de încercare şi alte probe, că piesele sau echipamentele vizate sunt conforme cu cerinţele menţionate la articolul 45 alineatul (4), ea autorizează introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a pieselor sau echipamentelor, sub rezerva dispoziţiei menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf din prezentul articol.
Autoritatea de omologare emite, fără întârziere, un certificat producătorului.
(3)Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili un model şi un sistem de numerotare pentru certificatul menţionat în prezentul articol, alineatul (2) al treilea paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2).
(4)Producătorul informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat autorizaţia asupra oricărei modificări care afectează condiţiile în care acesta a fost eliberat. Autoritatea de omologare decide dacă autorizaţia trebuie revizuită sau dacă trebuie eliberată o altă autorizaţie şi dacă sunt necesare alte teste.
Responsabilitatea producătorului este să se asigure că piesele sau echipamentele sunt produse şi continuă să fie produse potrivit condiţiilor în care a fost eliberată autorizaţia.
(5)Înainte de eliberarea unei autorizaţii, autoritatea de omologare se asigură de existenţa unor modalităţi şi proceduri corespunzătoare de asigurare a unui control efectiv al conformităţii producţiei.
În cazul în care autoritatea de omologare consideră că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a autorizaţiei, aceasta îi solicită producătorului să ia măsurile necesare pentru a se asigura că piesele sau echipamentele sunt din nou conforme. Dacă este necesar, autoritatea de omologare retrage autorizaţia.
(6)Autorităţile de omologare din diferite state membre semnalează Comisiei orice dezacord cu privire la autorizaţia menţionată la alineatul (2) al doilea paragraf. Comisia ia măsurile necesare pentru a soluţiona dezacordul, inclusiv, dacă este necesar, prin solicitarea retragerii autorizaţiei, după consultarea autorităţilor de omologare.
(7)Până la întocmirea listei menţionate la articolul 45 alineatul (2), statele membre pot menţine dispoziţii naţionale referitoare la piesele sau echipamentele susceptibile să afecteze funcţionarea corectă a sistemelor esenţiale pentru siguranţa vehiculului sau performanţa sa de mediu.
Art. 47: Retragerea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate
(1)În situaţia în care un producător care a obţinut omologarea UE de tip pentru întregul vehicul este obligat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, să retragă vehicule deja introduse pe piaţă, înmatriculate sau pentru a căror punere în funcţiune producătorul a fost responsabil, deoarece un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată montată pe vehicul prezintă un risc grav pentru siguranţă, sănătatea publică sau protecţia mediului, indiferent dacă au fost omologate în mod corespunzător sau nu în conformitate cu prezentul regulament, sau deoarece o piesă care nu face obiectul unor cerinţe speciale în temeiul legislaţiei privind omologarea de tip prezintă un risc grav pentru siguranţă, sănătatea publică sau protecţia mediului, producătorul în cauză informează de îndată autoritatea de omologare care a acordat omologarea vehiculului.
(2)În cazul în care un producător de sisteme, componente sau unităţi tehnice separate căruia i s-a acordat omologarea UE de tip este obligat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, să retragă sisteme, componente sau unităţi tehnice separate care au fost introduse pe piaţă sau pentru a căror punere în funcţiune producătorul a fost responsabil, din cauză că acestea prezintă un risc grav pentru siguranţă, siguranţa la locul de muncă, sănătatea publică sau protecţia mediului, indiferent dacă acestea au fost sau nu omologate în conformitate cu prezentul regulament, producătorul informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea.
(3)Producătorul propune autorităţii de omologare un ansamblu de soluţii adecvate pentru a neutraliza riscul grav menţionat la alineatele (1) şi (2). Autoritatea de omologare comunică fără întârziere autorităţilor de omologare ale celorlalte state membre soluţiile propuse.
Autorităţile de omologare se asigură că soluţiile sunt puse în practică eficient pe teritoriu respectivului stat membru.
(4)Dacă se consideră că soluţiile sunt insuficiente sau că nu au fost puse în aplicare suficient de repede de către autoritatea de omologare în cauză, aceasta informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip.
Autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip îl informează apoi pe producător. Dacă producătorul nu propune şi nu implementează măsuri eficace de remediere, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip va lua toate măsurile de protecţie necesare, inclusiv retragerea omologării UE de tip. În cazul retragerii omologării UE de tip, în termen de o lună de la respectiva retragere, autoritatea de omologare informează, prin scrisoare recomandată sau mijloace electronice echivalente producătorul, autorităţile de omologare ale celorlalte state membre şi Comisia.
Art. 48: Notificarea deciziilor şi a căilor de atac disponibile
(1)Toate deciziile adoptate în temeiul prezentului regulament, precum şi toate deciziile privind refuzarea sau retragerea unei omologări UE de tip, refuzarea înmatriculării, interzicerea sau restricţionarea introducerii pe piaţă, a înmatriculării sau a punerii în funcţiune a unui vehicul sau solicitarea retragerii de pe piaţă a unui vehicul, precizează în detaliu motivele pe care se întemeiază.
(2)Aceste decizii sunt transmise părţii interesate, cu precizarea căilor de atac de care aceasta dispune în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru respectiv, precum şi a termenelor în care acestea pot fi exercitate.
Art. 49: Regulamentele CEE-ONU necesare pentru omologarea UE de tip
(1)Regulamentele CEE-ONU sau amendamentele la acestea pentru care Uniunea a votat în favoare sau la care Uniunea a aderat, şi care sunt menţionate în anexa I la prezentul regulament sau în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament fac parte din cerinţele pentru omologarea UE de tip a unui vehicul.
(2)Autorităţile de omologare din statele membre acceptă omologările acordate în conformitate cu reglementările CEE- ONU menţionate la articolul 1 şi, după caz, mărcile de omologare relevante, în locul omologărilor şi mărcilor de omologare echivalente acordate în conformitate cu prezentul regulament şi cu actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.
(3)În cazul în care Uniunea a votat în favoarea unui regulament CEE-ONU sau a modificărilor aduse acestuia în scopul omologării UE de tip a vehiculelor, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 71 pentru a face regulamentul CEE-ONU sau modificările aduse acestuia obligatorii şi pentru a modifica anexa I la prezentul regulament sau actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, după caz.
Actul delegat respectiv specifică datele aplicării obligatorii a regulamentului CEE-ONU sau ale modificărilor la acesta şi include dispoziţii tranzitorii, după caz.
Comisia adoptă acte delegate separate care indică punerea în aplicare obligatorie a regulamentelor CEE-ONU.
Art. 50: Recunoaşterea rapoartelor de încercare ale OCDE în scopul omologării UE de tip
(1)Fără a aduce atingere celorlalte cerinţe din prezentul regulament, atunci când se face referire la codurile OCDE în prezentul regulament, omologarea UE de tip se poate baza pe raportul de încercare complet emis pe baza codurilor standard OCDE, ca alternativă la rapoartele de încercare întocmite în temeiul prezentului regulament sau al actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.
(2)Pentru a fi acceptabil în scopul omologării UE de tip, raportul de încercare al OCDE menţionat în alineatul (1) trebuie să fi fost aprobat în conformitate cu apendicele 1 la Decizia Consiliului OCDE din februarie 2012 de revizuire a codurilor standard ale OCDE pentru încercările oficiale ale tractoarelor agricole şi forestiere, astfel cum a fost modificată.
Art. 51: Informaţiile destinate utilizatorilor
(1)Producătorul nu poate comunica informaţii tehnice legate de elementele prevăzute în prezentul regulament, în actele delegate sau în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, care să difere de elementele omologate de autoritatea de omologare.
(2)În cazul în care un act delegat sau un act de punere în aplicare adoptat în temeiul prezentului regulament prevede astfel, producătorul pune la dispoziţia utilizatorilor toate informaţiile relevante, precum şi instrucţiunile necesare care descriu orice condiţii speciale sau restricţii privind utilizarea vehiculului, a unui sistem, a unei componente sau unităţi tehnice separate.
(3)Informaţiile menţionate la alineatul (2) sunt puse la dispoziţie în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care vehiculul urmează să fie introdus pe piaţă, înmatriculat sau pus în funcţiune. Informaţiile figurează, după aprobarea acestora de către autoritatea de omologare, în manualul de utilizare al proprietarului.
Art. 52: Informaţii destinate producătorilor de componente sau de unităţi tehnice separate
(1)Producătorul vehiculului comunică fabricanţilor de componente sau de unităţi tehnice separate toate datele care sunt necesare pentru omologarea UE de tip a componentelor sau a unităţilor tehnice separate sau pentru obţinerea unei autorizaţii în temeiul articolului 45, inclusiv, după caz, desene menţionate în actele delegate şi în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament.
Producătorul vehiculului poate impune un acord obligatoriu producătorilor de componente sau unităţi tehnice separate pentru a proteja confidenţialitatea oricăror informaţii care nu fac parte din domeniul public, inclusiv a celor legate de drepturile de proprietate intelectuală.
(2)Producătorul componentelor sau unităţilor tehnice separate, în calitatea sa de deţinător al unui certificat de omologare UE de tip care, în conformitate cu articolul 26 alineatul (4), include restricţii de utilizare, condiţii speciale de montaj sau ambele, furnizează producătorului vehiculului toate informaţiile detaliate relevante.
În cazul în care un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament conţine astfel de prevederi, producătorul componentelor sau al unităţilor tehnice separate furnizează, împreună cu componentele sau unităţile tehnice separate produse, instrucţiuni privind restricţiile de utilizare, condiţiile speciale de asamblare sau ambele.
Art. 53: Obligaţiile producătorilor
(1)Producătorii le asigură comercianţilor şi reparatorilor autorizaţi, precum şi operatorilor independenţi un acces nediscriminatoriu la informaţiile privind întreţinerea şi repararea vehiculelor prin intermediul paginilor web, utilizând un format standard, de o manieră uşor accesibilă şi comodă. Această obligaţie nu se aplică dacă vehiculul a fost omologat ca vehicul produs în serie mică.
Programele informatice care sunt esenţiale pentru buna funcţionare a sistemului de siguranţă şi de control al mediului pot fi protejate împotriva manipulărilor neautorizate. Totuşi, orice manipulare a acestor sisteme care este necesară pentru reparare sau întreţinere sau care este accesibilă comercianţilor sau reparatorilor autorizaţi este pusă, în mod nediscriminatoriu, şi la dispoziţia operatorilor independenţi.
(2)Până la adoptarea de către Comisie a unui format standard de furnizare a informaţiilor menţionate la alineatul (1), respectivele informaţii sunt puse la dispoziţie în mod consecvent, astfel încât să poată fi procesate de operatori independenţi prin eforturi rezonabile.
Producătorii le asigură comercianţilor şi reparatorilor autorizaţi, precum şi operatorilor independenţi un acces nediscriminatoriu la materiale de formare şi echipamente de lucru. Acest acces include, după caz, formare corespunzătoare cu privire la descărcarea de software, gestionarea codurilor de eroare ale sistemului de diagnosticare a defectelor şi utilizarea echipamentelor de lucru.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), informaţiile menţionate aici includ:
a)tipul şi modelul tractorului;
b)un număr de identificare neechivoc al vehiculului;
c)manuale de service cuprinzând înscrierea reparaţiilor şi acţiunilor de întreţinere, precum şi calendarul de service;
d)manuale tehnice şi buletine de servicii tehnice;
e)informaţii privind componentele şi diagnosticarea (cum ar fi valorile teoretice minime şi maxime pentru măsurători);
f)scheme de cablaj;
g)codurile de diagnosticare a defectelor, inclusiv codurile specifice ale producătorilor;
h)toate informaţiile necesare pentru a instala software-uri noi sau actualizate pe un vehicul sau tip de vehicul nou (de exemplu, numărul de identificare a software-ului);
i)informaţii cu privire la dispozitivele şi echipamentele brevetate, precum şi informaţii furnizate prin intermediul acestor dispozitive şi echipamente;
j)informaţii privind înregistrările de date, rezultatele încercării, precum şi alte informaţii tehnice (cum ar fi datele bidirecţionale de control, în cazul în care acestea se aplică tehnologiei utilizate);
k)unităţi de lucru sau perioade de timp standard pentru sarcinile de reparare şi întreţinere, dacă acestea sunt puse la dispoziţie direct sau prin intermediul unei părţi terţe concesionarilor şi reparatorilor autorizaţi ai producătorilor.
(4)Comercianţii sau reparatorii autorizaţi în cadrul sistemului de distribuţie a unui anumit producător de vehicule sunt consideraţi ca operatori independenţi în sensul prezentului regulament, în măsura în care aceştia prestează servicii de reparaţii şi întreţinere pentru vehicule provenind de la un producător din al cărui sistem de distribuţie aceştia nu fac parte.
(5)Informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor trebuie să fie disponibile în orice moment, cu excepţia cazului în care este necesară întreţinerea sistemului informatic.
(6)În scopul fabricării şi întreţinerii pieselor de schimb, a uneltelor de diagnosticare şi a echipamentelor de testare compatibile cu sistemele OBD, producătorii vor furniza, pe bază nediscriminatorie, informaţiile relevante privind sistemele OBD, precum şi cele referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor, tuturor producătorilor sau reparatorilor de componente, unelte de diagnosticare sau echipamente de testare interesaţi.
(7)În scopul proiectării şi fabricării echipamentelor auto pentru vehiculele alimentate cu carburanţi alternativi, producătorii furnizează, pe bază nediscriminatorie, informaţiile relevante privind sistemele OBD, precum şi referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor, tuturor producătorilor, instalatorilor sau reparatorilor de echipamente pentru vehiculele pe bază de carburanţi alternativi interesaţi.
(8)La depunerea cererii pentru omologarea UE de tip sau pentru omologarea naţională de tip, producătorul pune la dispoziţia autorităţii de omologare dovada conformităţii cu prezentul regulament în ceea ce priveşte informaţiile solicitate în temeiul prezentului articol.
În cazul în care, la momentul respectiv, aceste informaţii nu sunt disponibile sau nu sunt în conformitate cu prezentul regulament şi cu actele delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, aplicabile în momentul depunerii cererii de omologare UE sau naţionale de tip, producătorul furnizează aceste informaţii în termen de şase luni de la data omologării.
Comisia poate să adopte un act de punere în aplicare pentru a stabili un model de certificat privind accesul la sistemul OBD al vehiculului şi informaţii privind repararea şi întreţinerea vehiculului care să ofere această dovadă privind conformitatea autorităţii de omologare. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2).
(9)Dacă dovada conformităţii nu este furnizată în termenul menţionat la alineatul (8) al doilea paragraf, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea.
(10)Producătorul publică pe site-urile sale modificările şi completările ulterioare ale informaţiilor referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor în acelaşi timp în care le pune la dispoziţia reparatorilor autorizaţi.
(11)Atunci când datele privind repararea şi întreţinerea unui vehicul sunt păstrate într-o bancă centrală de date a producătorului vehiculului sau în numele său, reparatorii independenţi au acces gratuit la aceste date şi pot introduce informaţii privind reparaţiile şi activităţile de întreţinere pe care le-au efectuat.
(12)În conformitate cu articolul 71, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de stabilire a detaliilor cerinţelor referitoare la accesul la informaţiile privind reparaţiile şi activităţile de întreţinere, în special la specificaţiile tehnice privind modul în care sunt comunicate informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculului.
(13)Prin intermediul actelor delegate menţionate la alineatul (12), Comisia adaptează cerinţele privind informaţiile stabilite în prezentul articol, inclusiv specificaţiile tehnice legate de modul în care informaţiile urmează să fie furnizate, pentru a asigura proporţionalitatea, având în vedere, în special, cazul particular în care volumul de producţie a vehiculului tip în cauză este relativ mic, ţinând seama de limitele pentru vehiculele de serie mică, astfel cum sunt stabilite în anexa II. În cazurile justificate corespunzător, o astfel de adaptare poate implica scutirea de obligaţia de a furniza informaţiile într-un format standard. O posibilă adaptare sau scutire asigură, în orice caz, îndeplinirea obiectivelor prevăzute de prezentul articol.
Art. 54: Obligaţiile în cazul în care există mai mulţi titulari ai omologării de tip
În cazul omologării de tip în etape succesive, al omologării de tip mixte, inclusiv al omologării de tip multietapă, producătorul responsabil pentru omologarea de tip respectivă are, în acelaşi timp, sarcina să comunice atât producătorului final, cât şi operatorilor independenţi informaţii legate de repararea unui anumit sistem, a unei anumite componente sau unităţi tehnice separate sau legate de o anumită etapă.
Producătorul final este responsabil pentru furnizarea informaţiilor privind întregul vehicul operatorilor independenţi.
Art. 55: Tarife de acces la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor
(1)Producătorii pot percepe tarife rezonabile şi adecvate pentru accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor, la instrumentele de lucru şi la cursurile de formare care intră sub incidenţa prezentului regulament. Un tarif nu este considerat rezonabil sau adecvat dacă descurajează accesul, neţinând cont de frecvenţa accesării de către operatorul independent.
(2)Producătorii fac disponibile informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor zilnic, lunar sau anual, tarifele pentru accesul la aceste informaţii variind în funcţie de perioadele pentru care este acordat accesul.
Art. 56: Forumul privind accesul la informaţiile referitoare la vehicule
Domeniul de aplicare al activităţilor desfăşurate de Forumul privind accesul la informaţiile referitoare la vehicule, stabilite în conformitate cu articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare şi modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele comerciale uşoare (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor (1) se extinde la vehiculele care fac obiectul prezentului regulament.
(1)JO L 199, 28.7.2008, p. 1.
Pe baza dovezilor de utilizare abuzivă deliberată sau neintenţionată a informaţiilor referitoare la sistemele OBD ale vehiculelor şi la repararea şi întreţinerea vehiculelor, forumul menţionat la primul paragraf acordă Comisiei consiliere privind măsurile de prevenire a unor asemenea utilizări abuzive ale informaţiilor.
Art. 57: Cerinţe legate de serviciile tehnice
(1)Prin desemnarea autorităţilor de omologare se garantează că, înainte ca acestea să desemneze un serviciu tehnic în conformitate cu articolul 59, acest serviciu tehnic îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(9) din prezentul articol.
(2)Sub rezerva articolului 60 alineatul (1), un serviciu tehnic se instituie în conformitate cu legislaţia naţională a unui stat membru şi are personalitate juridică.
(3)Un serviciu tehnic este o parte terţă independentă de procesul de proiectare, fabricare, furnizare sau întreţinere a vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate evaluate.
Un organism care aparţine unei asociaţii de întreprinderi sau unei federaţii profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreţinerea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate pe care le evaluează, supune încercărilor sau inspectează poate fi considerat că îndeplineşte cerinţele din primul paragraf, cu condiţia să se demonstreze că este independent şi că nu există conflicte de interese.
(4)Un serviciu tehnic, personalul său de conducere şi personalul responsabil de îndeplinirea tipurilor de activităţi pentru care sunt desemnaţi în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) nu sunt proiectantul, producătorul, furnizorul sau operatorul de întreţinere al vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate pe care le evaluează şi nici nu reprezintă părţile implicate în aceste activităţi. Acest lucru nu exclude utilizarea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate evaluate, menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, care sunt necesare pentru funcţionarea serviciului tehnic, nici utilizarea în scopuri personale a unor astfel de vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate.
Un serviciu tehnic se asigură că activităţile filialelor sale sau ale subcontractanţilor săi nu afectează confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea tipurilor de activităţi pentru care a fost desemnat.
(5)Un serviciu tehnic şi personalul său îndeplinesc tipurile de activităţi pentru care au fost desemnaţi la cel mai înalt nivel de integritate profesională şi de competenţă tehnică necesară în domeniul respectiv şi sunt liberi de orice presiuni şi stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa aprecierea sau rezultatele activităţilor de evaluare şi, în special, liberi de presiunile sau stimulentele din partea persoanelor sau grupurilor de persoane interesate de rezultatele activităţilor în cauză.
(6)Un serviciu tehnic este capabil să îndeplinească toate tipurile de activităţi pentru care a fost desemnat în conformitate cu articolul 59 alineatul (1), demonstrând, aşa cum a solicitat autoritatea de omologare care l-a desemnat, că dispune de:
a)personal care are cunoştinţele necesare, cunoştinţe tehnice şi formare profesională specifice şi care are experienţă suficientă şi adecvată pentru a-şi îndeplini sarcinile;
b)descrierea procedurilor relevante pentru tipurile de activităţi pentru care doreşte să fie desemnat, garantând transparenţa şi reproductibilitatea acestor proceduri;
c)procedurile necesare pentru desfăşurarea tipurilor de activităţi pentru care doreşte să fie desemnat, ţinând seama în mod corespunzător de gradul de complexitate al tehnologiei utilizate pentru producerea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate respective, precum şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie; şi
d)mijloacele necesare pentru îndeplinirea în mod corespunzător a sarcinilor legate de tipurile de activităţi pentru care doreşte să fie desemnat şi accesul la toate echipamentele şi facilităţile necesare.
În plus, el demonstrează autorităţii de omologare responsabile cu desemnarea că respectă standardele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 61, relevante pentru categoriile de activităţi pentru care este desemnat.
(7)Se garantează imparţialitatea serviciilor tehnice, a personalului lor de conducere şi a personalului lor de evaluare. Aceştia nu se implică în niciun fel de activitate care le-ar putea afecta imparţialitatea sau integritatea în ceea ce priveşte tipurile de activităţi pentru care au fost desemnaţi.
(8)Serviciile tehnice încheie o asigurare de răspundere pentru activităţile pe care le desfăşoară, cu excepţia cazului în care răspunderea revine, în conformitate cu legislaţia naţională, statului membru sau în cazul în care statul membru este direct responsabil de evaluarea conformităţii.
(9)Personalul unui serviciu tehnic păstrează secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute în îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul prezentului regulament sau al oricărei dispoziţii din legislaţia naţională de punere în aplicare a regulamentului menţionat mai sus, mai puţin faţă de autoritatea de omologare care l-a desemnat sau atunci când acest lucru este impus de legislaţia Uniunii sau de cea naţională. Drepturile de autor sunt protejate.
Art. 58: Filiale şi subcontractanţi ai serviciilor tehnice
(1)Serviciile tehnice pot subcontracta unele dintre activităţile pentru care au fost desemnate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) sau pot delega aceste activităţi unei filiale, doar cu aprobarea autorităţii de omologare care le-a desemnat.
(2)În cazul în care un serviciu tehnic subcontractează anumite sarcini legate de tipurile de activităţi pentru care a fost desemnat sau recurge la o filială, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 57 şi informează autoritatea de omologare care l-a desemnat în acest sens.
(3)Serviciile tehnice îşi asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de oricare dintre subcontractanţii sau filialele lor, oriunde ar fi acestea stabilite.
(4)Serviciile tehnice pun la dispoziţia autorităţii de omologare care le-a desemnat documentele relevante privind evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei şi privind sarcinile îndeplinite de acestea.
Art. 59: Desemnarea serviciilor tehnice
(1)Serviciile tehnice sunt desemnate pentru una sau mai multe dintre următoarele patru categorii de activităţi, în funcţie de domeniul lor de competenţă:
a)categoria A: servicii tehnice care efectuează în cadrul propriilor lor unităţi încercările specificate în prezentul regulament şi în actele enumerate în anexa I;
b)categoria B: servicii tehnice care supraveghează încercările specificate în prezentul regulament şi în actele enumerate în anexa I, în cazul în care astfel de încercări au loc în cadrul unităţilor producătorului sau ale unei părţi terţe;
c)categoria C: servicii tehnice care evaluează şi monitorizează cu regularitate procedurile producătorului de control al conformităţii producţiei;
d)categoria D: servicii tehnice care supraveghează sau efectuează încercări sau inspecţii pentru supravegherea conformităţii producţiei.
(2)Autoritatea de omologare poate fi desemnată în calitate de serviciu tehnic pentru una sau mai multe dintre activităţile menţionate la alineatul (1).
(3)Serviciile tehnice dintr-o ţară terţă, altele decât cele desemnate în conformitate cu articolul 60, pot fi notificate în sensul articolului 63, dar doar dacă acceptarea serviciilor tehnice se face printr-un acord bilateral între Uniune şi ţara terţă în cauză. Acest lucru nu împiedică un serviciu tehnic înfiinţat în conformitate cu dreptul naţional al unui stat membru, în conformitate cu articolul 57 alineatul (2), să înfiinţeze filiale în ţările terţe, cu condiţia ca filialele să fie gestionate şi controlate direct de serviciul tehnic desemnat.
Art. 60: Serviciile tehnice interne acreditate ale producătorului
(1)Serviciul tehnic intern acreditat al unui producător poate fi desemnat doar pentru activităţile de categoria A cu privire la cerinţele tehnice pentru care încercările interne sunt permise printr-un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament. Serviciul tehnic respectiv constituie o parte separată şi distinctă a întreprinderii şi nu este implicat în proiectarea, producerea, furnizarea sau întreţinerea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate pe care le evaluează.
(2)Un serviciu tehnic intern acreditat îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)pe lângă faptul că este desemnat de autoritatea de omologare dintr-un stat membru, acesta este acreditat şi de un organism naţional de acreditare, astfel cum este prevăzut la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 şi în conformitate cu standardele şi procedurile prevăzute la articolul 61 din prezentul regulament;
b)serviciul tehnic intern acreditat şi personalul acestuia sunt identificabile din punctul de vedere al organizării întreprinderii şi aplică metode de raportare în cadrul întreprinderii din care fac parte, ceea ce asigură imparţialitatea lor şi o demonstrează faţă de organismul naţional de acreditare;
c)nici serviciul tehnic intern acreditat, nici personalul acestuia nu se implică în niciun fel de activitate care le-ar putea afecta imparţialitatea sau integritatea în ceea ce priveşte tipurile de activităţi pentru care au fost desemnaţi;
d)serviciul tehnic intern acreditat prestează servicii exclusiv pentru întreprinderea din care face parte.
(3)Un serviciu tehnic intern acreditat nu trebuie notificat Comisiei, în sensul articolului 63, dar întreprinderea din care face parte sau organismul naţional de acreditare furnizează autorităţii de omologare care l-a desemnat, la cererea acesteia din urmă, informaţiile cu privire la acreditarea acestuia.
Art. 61: Proceduri pentru standardele de performanţă şi evaluarea serviciilor tehnice
Pentru a se asigura că serviciile tehnice îndeplinesc aceleaşi standarde ridicate de performanţă în toate statele membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 71 în ceea ce priveşte standardele pe care trebuie să le respecte serviciile tehnice, precum şi procedura de evaluare a acestora, în conformitate cu articolul 62, şi acreditarea lor, în conformitate cu articolul 60.
Art. 62: Evaluarea competenţelor serviciilor tehnice
(1)Autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea întocmeşte un raport de evaluare prin care demonstrează că serviciul tehnic candidat a fost evaluat în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor din prezentul regulament şi actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament. Acest raport poate include un certificat de acreditare eliberat de un organism de acreditare.
(2)Evaluarea care stă la baza raportului menţionat la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu dispoziţiile stabilite într-un act delegat adoptat în temeiul articolului 61. Raportul de evaluare este revizuit cel puţin o dată la trei ani.
(3)Raportul de evaluare este comunicat Comisiei, la cerere. În cazurile în care evaluarea nu se bazează pe un certificat de acreditare eliberat de un organism de acreditare naţional care să certifice că serviciul tehnic îndeplineşte cerinţele prezentului regulament, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea furnizează Comisiei documente justificative care certifică competenţele serviciului tehnic şi măsurile luate pentru a garanta că serviciul tehnic este monitorizat periodic de autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea şi că acesta satisface cerinţele prezentului regulament şi ale actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.
(4)Autoritatea de omologare care intenţionează să fie desemnată ca serviciu tehnic, în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), documentează conformitatea printr-o evaluare efectuată de auditori independenţi de activitatea supusă evaluării. Auditorii pot aparţine aceleiaşi organizaţii, cu condiţia de a fi administraţi în mod separat faţă de personalul implicat în activitatea evaluată.
(5)Un serviciu tehnic intern acreditat respectă dispoziţiile relevante ale prezentului articol.
Art. 63: Procedurile de notificare
(1)Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei numele, adresa, inclusiv adresa electronică, persoanele responsabile şi categoria de activităţi ale fiecărui serviciu tehnic pe care l-au desemnat, precum şi orice modificări ulterioare aduse acestor desemnări. Actul de notificare precizează pentru care dintre elementele enumerate în anexa I au fost desemnate serviciile tehnice.
(2)Un serviciu tehnic îşi poate exercita activităţile vizate la articolul 59 alineatul (1) în numele autorităţii de omologare însărcinate cu desemnarea, responsabile pentru omologarea de tip dacă acest lucru a fost notificat în prealabil Comisiei, în conformitate cu prezentul articol alineatul (1).
(3)Acelaşi serviciu tehnic poate fi desemnat de mai multe autorităţi de omologare însărcinate cu desemnarea şi notificat de statele membre de care aparţin aceste autorităţi de omologare însărcinate cu desemnarea, indiferent de categoria sau categoriile de activităţi pe care acesta le va desfăşura în conformitate cu articolul 59 alineatul (1).
(4)Comisia este notificată cu privire la orice modificări ulterioare relevante legate de desemnare.
(5)În cazul în care, în aplicarea unui act menţionat în anexa I, trebuie desemnată o organizaţie specifică sau un organism competent care să desfăşoare o activitate ce nu este inclusă în activităţile menţionate la articolul 59 alineatul (1), notificarea se face în conformitate cu prezentul articol.
(6)Comisia publică pe site-ul său o listă şi detalii privind serviciile tehnice notificate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 64: Modificări ale desemnărilor
(1)În cazul în care o autoritate de omologare însărcinată cu desemnarea a constatat sau a fost informată că un serviciu tehnic desemnat nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul regulament sau că acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea restricţionează, suspendă sau retrage desemnarea, după caz, în funcţie de gravitatea încălcării cerinţelor sau a neîndeplinirii obligaţiilor. Statul membru care a notificat acest serviciu tehnic informează fără întârziere Comisia în acest sens. Comisia modifică în consecinţă informaţiile publicate, menţionate la articolul 63 alineatul (6).
(2)În caz de restricţionare, suspendare sau retragere a desemnării sau în cazul în care serviciul tehnic şi-a încetat activitatea, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea ia măsurile necesare pentru a se asigura că dosarele serviciului tehnic respectiv sunt fie tratate de un alt serviciu tehnic, fie sunt puse la dispoziţia autorităţii de omologare însărcinate cu desemnarea sau a autorităţilor de supraveghere a pieţei, la cererea acestora.
Art. 65: Contestarea competenţei serviciilor tehnice
(1)Comisia investighează toate cazurile în care se îndoieşte sau i se atrage atenţia asupra unei îndoieli privind competenţa unui serviciu tehnic sau continuarea îndeplinirii de către un serviciu tehnic a cerinţelor şi responsabilităţilor care îi revin.
(2)Statul membru de care aparţine autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea prezintă Comisiei, la cerere, toate informaţiile referitoare la baza desemnării sau la menţinerea desemnării serviciului tehnic în cauză.
(3)Comisia se asigură că toate informaţiile sensibile obţinute pe parcursul investigaţiilor sale sunt tratate în mod confidenţial.
(4)În cazul în care Comisia constată că un serviciu tehnic nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte cerinţele pentru desemnarea sa, ea informează statul membru de care aparţine autoritate de omologare însărcinată cu desemnarea, în vederea adoptării, în cooperare cu statul membru respectiv, a măsurilor corective necesare şi solicită statului membru respectiv să aplice aceste măsuri corective, inclusiv, dacă este necesar, să retragă desemnarea.
Art. 66: Obligaţii privind activitatea serviciilor tehnice
(1)Serviciile tehnice desfăşoară tipurile de activităţi pentru care au fost desemnate în numele autorităţii de omologare însărcinate cu desemnarea şi în conformitate cu procedurile de evaluare şi de încercare prevăzute în prezentul regulament şi în actele menţionate în anexa I.
Serviciile tehnice supraveghează încercările sau efectuează propriile încercări necesare pentru omologare sau pentru inspecţiile specificate în prezentul regulament sau într-unul dintre actele enumerate la anexa I, cu excepţia cazului în care sunt permise proceduri alternative. Serviciile tehnice nu efectuează încercări, evaluări sau inspecţii pentru care nu au fost desemnate în mod corespunzător de autoritatea lor de omologare.
(2)Serviciile tehnice iau, în orice moment, următoarele măsuri:
a)permit autorităţii lor de omologare însărcinate cu desemnarea să asiste serviciul tehnic în cursul evaluării conformităţii, după caz; şi
b)fără a aduce atingere articolului 57 alineatul (9) şi articolului 67, furnizează autorităţii lor de omologare însărcinate cu desemnarea informaţiile care pot fi solicitate cu privire la categoriile lor de activităţi care intră sub incidenţa prezentului regulament.
(3)În cazul în care un serviciu tehnic constată că producătorul nu a îndeplinit cerinţele stabilite în prezentul regulament, acesta informează autoritatea de omologare de desemnare pentru ca autoritatea de omologare de desemnare să solicite producătorului să ia măsurile corective adecvate şi, ulterior, să nu elibereze un certificat de omologare de tip până când nu au fost luate măsurile corective necesare, solicitate de autoritatea de omologare.
(4)În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformităţii producţiei, după eliberarea certificatului de omologare de tip, un serviciu tehnic care acţionează în numele autorităţii de omologare însărcinate cu desemnarea constată că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată nu mai respectă prezentul regulament, acesta informează, în consecinţă, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea. Autoritatea de omologare ia măsurile necesare, astfel cum este prevăzut la articolul 28.
Art. 67: Obligaţii privind informarea serviciilor tehnice
(1)Serviciile tehnice informează autorităţile de omologare însărcinate cu desemnarea cu privire la:
a)orice neconformitate observată care poate implica refuzarea, restricţionarea, suspendarea sau retragerea certificatului de omologare de tip;
b)orice circumstanţe care afectează domeniul de aplicare şi condiţiile desemnării lor;
c)orice cerere de informare cu privire la activităţile lor, primită de la autorităţile de supraveghere a pieţei.
(2)La cererea autorităţii de omologare însărcinate cu desemnarea, serviciile tehnice furnizează informaţii privind activităţile care fac obiectul desemnării, precum şi privind orice altă activitate desfăşurată, inclusiv activităţile şi subcontractările transfrontaliere.
Art. 68: Acte de punere în aplicare
În vederea atingerii obiectivelor din prezentul regulament şi pentru a stabili condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 69 alineatul (2), acte de punere în aplicare care stabilesc următoarele dispoziţii de aplicare:
(a)modele pentru documentul informativ şi pentru dosarul informativ menţionate la articolul 22;
(b)sistemul de numerotare a certificatelor de omologare UE de tip menţionat la articolul 24 alineatul (4);
(c)modelul pentru certificatul de omologare UE de tip menţionat la articolul 25 alineatul (2);
(d)modelul pentru fişa cu rezultatele încercărilor anexată la certificatul de omologare UE de tip, menţionat la articolul 25 alineatul (3) litera (a);
(e)modelul pentru lista cerinţelor sau a actelor menţionate la articolul 25 alineatul (6);
(f)cerinţele generale pentru formatul raportului de încercare menţionat la articolul 27 alineatul (1);
(g)modelul pentru certificatul de conformitate menţionat la articolul 33 alineatul (2);
(h)modelul pentru marca de omologare UE de tip menţionată la articolul 34;
(i)autorizaţiile de a acorda omologări UE de tip care scutesc noile tehnologii sau noile concepte menţionate la articolul 35 alineatul (3);
(j)modelele pentru certificatul de omologare de tip şi pentru certificatul de conformitate în ceea ce priveşte noile tehnologii sau noile concepte menţionate la articolul 35 alineatul (4);
(k)autorizaţiile acordate statelor membre de a extinde omologarea de tip menţionată la articolul 36 alineatul (2);
(l)lista pieselor sau echipamentelor menţionată la articolul 45 alineatul (2);
(m)modelul şi sistemul de numerotare pentru certificatul menţionat la articolul 46 alineatul (3), precum şi aspectele legate de procedura de autorizare menţionată la articolul respectiv;
(n)modelul pentru certificatul care oferă autorităţii de omologare dovada conformităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 53 alineatul (8).
Art. 69: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de "Comitetul tehnic - vehicule agricole" (TC-AV). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 70: Modificarea anexelor
Fără a aduce atingere prevederilor prezentului regulament legate de modificarea anexelor sale, Comisia este împuternicită, de asemenea, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 71 referitor la modificările aduse anexei I, pentru a introduce referinţele actului de reglementare şi pentru a lua în considerare rectificările.
Art. 71: Exercitarea delegării
(1)Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 17 alineatul (5), articolul 18 alineatul (4), articolul 19 alineatul (6), articolul 20 alineatul (8), articolul 27 alineatul (6), articolul 28 alineatul (6), articolul 45 alineatul (4), articolul 49 alineatul (3), articolul 53 alineatul (12), articolul 61 şi articolul 70 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 22 martie 2013. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. Comisia întocmeşte un raport cu privire la delegarea de competenţe până la 22 iunie 2022 şi cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea fiecărei perioade de cinci ani succesive.

(3)Delegarea competenţelor prevăzută la articolul 17 alineatul (5), articolul 18 alineatul (4), articolul 19 alineatul (6), articolul 20 alineatul (8), articolul 27 alineatul (6), articolul 28 alineatul (6), articolul 45 alineatul (4), articolul 49 alineatul (3), articolul 53 alineatul (12), articolul 61 şi articolul 70 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenţei specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, menţionată în decizie. Aceasta nu aduce atingere valabilităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului acest lucru.
(5)Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 17 alineatul (5), articolul 18 alineatul (4), articolul 19 alineatul (6), articolul 20 alineatul (8), articolul 27 alineatul (6), articolul 28 alineatul (6), articolul 45 alineatul (4), articolul 49 alineatul (3), articolul 53 alineatul (12), articolul 61 şi articolul 70 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu au formulat obiecţii la acesta în termen de două luni de la data notificării actului respectiv Parlamentului European şi Consiliului sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu intenţionează să formuleze obiecţii. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului, această perioadă de obiecţii se prelungeşte cu două luni.
Art. 72: Sancţiuni
(1)Statele membre stabilesc sancţiunile în cazul încălcării prezentului regulament şi a actelor sale delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament de către operatorii economici. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sancţiunile sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute sunt eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre informează Comisia despre dispoziţiile în cauză până la 23 martie 2015 şi îi comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziţii de natură să le afecteze.
(2)Tipurile de încălcări care fac obiectul unei sancţiuni includ:
a)fals în declaraţii în timpul procedurilor de omologare sau al procedurilor de rechemare de pe piaţă;
b)falsificarea rezultatelor încercărilor privind omologarea de tip sau privind conformitatea în funcţionare;
c)disimularea datelor sau specificaţiilor tehnice care ar putea duce la rechemarea în service, refuzarea sau retragerea omologării de tip;
d)utilizarea dispozitivelor de manipulare;
e)refuzul de a permite accesul la informaţii;
f)punerea la dispoziţie pe piaţă de către operatorii economici de vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate care trebuie să facă obiectul omologării, dar care nu sunt omologate sau falsificarea de către aceştia de documente sau marcaje în acest scop.
Art. 73: Dispoziţii tranzitorii
(1)Fără a aduce atingere altor prevederi din prezentul regulament, prezentul regulament nu invalidează nicio omologare UE de tip acordată vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate înainte de 1 ianuarie 2016.
(2)Autorităţile de omologare continuă să acorde prelungirea omologărilor pentru vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate menţionate la alineatul (1) în conformitate cu Directiva 2003/37/CE şi oricare din directivele enumerate la articolul 76 alineatul (1). Totuşi, aceste omologări nu sunt utilizate în scopul obţinerii unei omologări de tip a întregului vehicul, în temeiul prezentului regulament.
(3)Prin derogare de la prezentul regulament, noile sisteme, componente, unităţi tehnice separate sau vehicule care au primit omologarea de tip a întregului vehicul, în conformitate cu Directiva 2003/37/CE, pot fi în continuare înregistrate, introduse pe piaţă sau puse în funcţiune până la 31 decembrie 2017. Noile vehicule care nu au făcut obiectul omologării de tip în temeiul Directivei 2003/37/CE pot continua, de asemenea, să fie înregistrate sau să fie puse în funcţiune până la acea dată, în conformitate cu legislaţia din statul membru în care acestea au fost puse în funcţiune sau înmatriculate.
Într-un astfel de caz, autorităţile naţionale nu interzic, nu restricţionează şi nu împiedică înmatricularea, introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a vehiculelor care corespund tipului aprobat.
Art. 74:
[textul din Art. 74 din capitolul XVIII a fost abrogat la 27-nov-2024 de Art. 2, punctul 1. din Regulamentul 2838/23-oct-2024]
Art. 75:
[textul din Art. 75 din capitolul XVIII a fost abrogat la 27-nov-2024 de Art. 3 din Regulamentul 2838/23-oct-2024]
Art. 76: Abrogare
(1)Fără a aduce atingere articolului 73 alineatul (2) din prezentul regulament, Directivele 76/432/CEE, 76/763/CEE, 77/537/CEE, 78/764/CEE, 80/720/CEE, 86/297/CEE, 86/298/CEE, 86/415/CEE, 87/402/CEE, 2000/25/CE, 2003/37/CE, 2008/2/CE, 2009/57/CE, 2009/58/CE, 2009/59/CE, 2009/60/CE, 2009/61/CE, 2009/63/CE, 2009/64/CE, 2009/66/CE, 2009/68/CE, 2009/75/CE, 2009/76/CE şi 2009/144/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2016.

(2)Referirile la directivele abrogate se consideră drept referiri la prezentul regulament şi se interpretează, în ceea ce priveşte Directiva 2003/37/CE, în conformitate cu tabelul de corelare prezentat în anexa III.
Art. 77: Modificări ale Directivei 2006/42/CE
- Articolul 1 alineatul (2) litera (e) prima liniuţă din Directiva 2006/42/CE se înlocuieşte cu următorul text:
"- tractoarele agricole şi forestiere, excluzând echipamentele instalate pe aceste vehicule,"
Art. 78: Intrare în vigoare şi aplicare
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2016.
Din 22 martie 2013, autorităţile naţionale nu refuză acordarea unei omologări UE de tip sau a unei omologări naţionale pentru un nou tip de vehicul sau nu interzic înmatricularea, introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a unui nou vehicul, în cazul în care vehiculul respectiv respectă prezentul regulament, precum şi actele delegate şi de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, în cazul în care un producător solicită acest lucru.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 5 februarie 2013.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

L. CREIGHTON

ANEXA I:LISTA CERINŢELOR ÎN SCOPUL OMOLOGĂRII UE DE TIP A VEHICULELOR

Nr.

Articolul

Obiect

Referinţa actului de reglementare

Autovehicule

Categorii de vehicule

T1a

T1b

T2a

T2b

T3a

T3b

T4.1a

T4.1b (+)

T4.2a

T4.2b (+)

T4.3a

T4.3b

Ca

Cb (++)

Ra

Rb

Sa

Sb

1

17(2)(a)

Integritatea structurii vehiculului

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

X

X

X

X

2

1 7(2)(b)

Viteza maximă constructivă, regulatorul de viteză şi dispozitivele de limitare a vitezei

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

3

17(2)(b)

Dispozitive de frânare şi cuplarea frânei remorcii

RVBR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

4

17(2)(b)

Direcţia pentru tractoarele rapide

RVFSR (bazat pe CEE- ONU 79 REV. [număr nou])

Y

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

I

NA

NA

NA

NA

5

17(2)(b)

Direcţia

RVFSR

Y

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

I

NA

NA

NA

NA

NA

6

17(2)(b)

Vitezometrul

  

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

7

17(2)(c)

Câmp vizual şi ştergătoare

RVFSR (bazat pe CEE- ONU 71 REV. 1)

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

8

17(2)(c)

Geamuri

RVFSR (bazat pe CEE- ONU 43 Rev.2 Am. 3 Supl. 11)

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

9

17(2)(c)

Oglinzi retrovizoare

RVFSR

Y

X

X

X

X

NA

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

10

17(2)(c)

Sisteme de informare a conducătorului auto

RVFSR

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

11

17(2)(d)

Dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă şi sursele lor de lumină

RVFSR (bazat pe CEE-ONU 3 Rev.3 Am. 1 Supl. 11; CEE-ONU 4 Rev. 4 Supl. 14; CEE-ONU 5 Suplimentul 7 la seria 02 de amendamente; CEE-ONU 6 Rev. 4 Supl. 17; CEE- ONU 7 Rev. 4 Supl. 15; CEE-ONU 19 Rev. 5 Supl. 1; CEE-ONU 23 Rev. 2 Supl. 15; CEE-ONU 31 Suplimentul 7 la seria 02 de amendamente; CEE-ONU 37 Suplimentul 36 la seria 03 de amendamente; CEE-ONU 38 Rev. 2 Supl. 14; CEE-ONU 98 Rev. 1 Supl. 11; CEE-ONU 99 Suplimentul 6 la versiunea originală a regulamentului; CEE-ONU 112 seria 01 de amendamente; CEE-ONU 113 Suplimentul 9 la versiunea originală a regulamentului)

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

12

1 7(2)(d)

Instalaţii de iluminat

RVFSR (bazat pe CEE- ONU 86 Am. [număr nou])

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

X

X

X

X

13

1 7(2)(e)

Sistemele de protecţie a ocupanţilor vehiculului, inclusiv amenajările interioare, tetierele, centurile de siguranţă, portierele

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

14

17(2)(f)

Exteriorul vehiculului şi accesoriile

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

15

17(2)(g)

Compatibilitate electromagnetică

RVFSR

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

16

17(2)(h)

Dispozitive de avertizare acustică

RVFSR

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

17

17(2)(i)

Sisteme de încălzire

RVFSR

Y

X

X

X

X

X

NA

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

18

1 7(2)(j)

Dispozitive de prevenire a utilizării neautorizate

RVFSR

Y (doar pentru categoriile T şi C)

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

Z

Z

X

X

19

17(2)(k)

Placă de înmatriculare

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

X

X

X

X

20

17(2)(k)

Placa regulamentară şi marcarea

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

X

X

X

X

21

17(2)(l)

Dimensiunile şi masa remorcii

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

X

X

X

X

22

17(2)(l)

Masa maximă cu încărcătură

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

23

17(2)(l)

Mase de balast

RVFSR

 

X

X

X

X

NA

NA

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

24

17(2)(m)

Siguranţa sistemelor electrice

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

25

17(2)(a), 17(2)(m), 18(2)(l)

Rezervor de combustibil

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

26

17(2)(n)

Dispozitive de protecţie spate

RVFSR

 

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

NA

NA

27

17(2)(o)

Protecţie laterală

RVFSR

 

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

NA

NA

28

17(2)(p)

Platforme de încărcare

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

29

17(2)(q)

Dispozitive de remorcare

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

30

17(2)(r)

Pneuri

RVFSR (bazat pe CEE- ONU 106 Am. 5 Supl. 6)

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

X

X

X

X

31

17(2)(s)

Dispozitive antiîmproşcare

RVFSR

Y

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

X

NA

NA

NA

X

NA

NA

32

17(2)(t)

Mers înapoi

RVFSR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

33

17(2)(u)

Şenile

RVFSR

 

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

NA

NA

NA

NA

34

17(2)(v)

Cuplaje mecanice

RVFSR

 

X

X

X

X

X

 

X

X

X

X

X

X

I

I

X

X

X

X

35

18(2)(a)

Dispozitive de protecţie în caz de răsturnare

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codului OCDE 3, astfel cum a fost modificat)

 

X

X

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

NA

NA

36

18(2)(a)

Dispozitive de protecţie în caz de răsturnare (tractoare cu şenile)

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codului OCDE 8, astfel cum a fost modificat)

 

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

NA

NA

NA

NA

37

18(2)(a)

Dispozitive de protecţie în caz de răsturnare (încercări statice)

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codului OCDE 4, astfel cum a fost modificat)

 

X

X

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

38

18(2)(a)

Dispozitive de protecţie în caz de răsturnare montate în faţă (tractoare cu ecartament îngust)

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codului OCDE 6, astfel cum a fost modificat)

 

NA

NA

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

X

X

NA

NA

NA

NA

NA

NA

39

18(2)(a)

Dispozitive de protecţie în caz de răsturnare montate în spate (tractoare cu ecartament îngust)

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codului OCDE 7, astfel cum a fost modificat)

 

NA

NA

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

X

X

NA

NA

NA

NA

NA

NA

40

18(2)(b)

Dispozitive de protecţie contra căderii obiectelor

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codului OCDE 10, astfel cum a fost modificat)

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

41

18(2)(c)

Scaune pentru pasageri

RVCR

 

X

X

NA

NA

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

42

18(2)(d)

Nivelul zgomotului la care este expus conducătorul auto

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

43

18(2)(e)

Scaunul şi poziţia conducătoru-lui

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

44

18(2)(f)

Spaţiul de manevră şi de acces la postul de conducere

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

45

18(2)(g)

Prizele de putere

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

46

18(2)(h)

Protecţia elementelor de acţionare

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

47

18(2)(i)

Ancorajele centurilor de siguranţă

RVCR (raport de încercare alternativ la cel din domeniul de aplicare al codurilor OCDE 3, 4, 6, 7, 8, astfel cum a fost modificat)

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

48

18(2)(j)

Centuri de siguranţă

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

49

18(2)(k)

OPS, Protecţia contra penetrării obiectelor

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

50

18(2)(l)

Sistemul de evacuare

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

51

18(2)(l), 18(2)(n), 18(2)(q), 18(4)

Manualul de utilizare

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

52

18(2)(o)

Sistemele de control, inclusiv în special dispozitivele de oprire de urgenţă şi cele automate

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

53

18(2)(p)

Protecţia împotriva riscurilor mecanice, altele decât cele menţionate la articolul 18 alineatul (2) literele (a), (b), (g), (k), inclusiv protecţia împotriva spargerii conductelor care transportă lichide, precum şi a deplasării necontrolate a vehiculului

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

Z

Z

X

X

54

18(2)(r), 18(2)(p)

Apărătoare şi dispozitive de protecţie

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

Z

Z

X

X

55

18(2)(l), 18(2)(s), 18(2)(q), 18(4)

Informaţii, avertizări şi marcaje

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

Z

Z

X

X

56

18(2)(t)

Materiale şi produse

RVCR

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

57

18(2)(u)

Baterii

RVCR

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

58

18(4)

Ieşirea de urgenţă

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

 

59

18(2)(l), 18(4)

Sistemul de ventilaţie şi filtrare din cabină

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

60

18(4)

Viteza de ardere a materialului cabinei

RVCR

 

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

61

19(2)(a)

Emisii poluante

REPPR (etapele de emisii din 2000/25/CE şi 97/68/CE)

 

X

X

X

X

X Dacă intră în domeniul de aplicare al directivei

X Dacă intră în domeniul de aplicare al directivei

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

NA

62

19(2)(b)

Nivelul sonor (extern)

REPPR (valorile limită din 2009/63/CE)

Y

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

I

I

NA

NA

NA

NA

(+) = dacă se creează o astfel de subcategorie în cadrul categoriei

(++) = doar pentru subcategoriile care corespund celor cu indice b în cadrul categoriei T

X = aplicabil

I = acelaşi ca pentru T conform categoriei

Y = actele relevante pentru autovehicule sunt acceptate ca echivalente, după cum se specifică în actul delegat

Z = aplicabil doar în cazul echipamentelor remorcate interschimbabile care intră în categoria R din cauza raportului între masa maximă cu încărcătură tehnic admisibilă şi masa fără încărcătură de minimum 3,0 (articolul 3, definiţia 9)

NA = nu se aplică

RVFSR = Regulament privind cerinţele de siguranţă în funcţionare a vehiculului (act delegat)

RVCR = Regulament privind cerinţele de construcţie a vehiculului (act delegat)

REPPR = Regulament privind cerinţele de performanţă de mediu şi de propulsie (act delegat)

RVBR = Regulament privind cerinţele referitoare la sistemele de frânare ale vehiculului (act delegat)

*) La rândul nr. 39, intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca şi Cb se înlocuiesc cu "X";
**) La rândul nr. 41, intrările care corespund categoriilor de vehicule T2a şi T2b se înlocuiesc cu "X";
***) La rândul nr. 43, intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca şi Cb se înlocuiesc cu "X";
****) La rândul nr. 44, intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca şi Cb se înlocuiesc cu "X"

*) pe rândul "nr. 6" din celula care corespunde coloanei "Trimiterea la actul de reglementare", se inserează următoarea abreviere:
RVFSR
**) [e rândul "nr. 9", intrarea care corespunde categoriei de vehicule T3a se înlocuieşte cu "X
***) Pe rândul "nr. 17", intrarea care corespunde categoriei de vehicule T3b se înlocuieşte cu "X
****) Pe rândul "nr. 23", intrările care corespund categoriilor de vehicule T3a şi T3b se înlocuiesc cu "X
*****) Pe rândul "nr. 30", intrările care corespund categoriilor de vehicule Ca şi Cb se înlocuiesc cu "X
******) Pe rândul "nr. 34", în celula care corespunde categoriei de vehicule T3b, se inserează următoarea literă:
X

*) În anexa I, la rândul nr. 38, în coloanele referitoare la categoriile de vehicule Ca şi Cb, "NA" se înlocuieşte cu "X".

ANEXA II:LIMITE PENTRU SERII MICI
Numărul de unităţi de un anumit tip destinate înmatriculării, punerii la dispoziţie pe piaţă sau punerii în exploatare pe an în fiecare stat membru nu depăşeşte valoarea indicată mai jos pentru fiecare categorie în cauză.

Categoria

Unităţi (pentru fiecare tip)

T

150

C

50

ANEXA III:Tabel de corespondenţă (menţionat la articolul 76)

Directiva 2003/37/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolele 1 şi 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolele 20-23

Articolul 4

Articolele 22, 24 şi 26

Articolul 5

Articolele 29-31

Articolul 6

Articolele 33 şi 34

Articolul 7

Articolele 5, 38 şi 40

Articolul 8 alineatul (1) Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 38 alineatul (2) Articolele 35-37 şi 39

Articolul 9

Articolul 37

Articolul 10

Articolul 39

Articolul 11

Articolele 35 şi 36

Articolul 12

Articolele 49 şi 50

Articolul 13

Articolele 8 şi 28

Articolul 14

Articolul 24

Articolul 15

Articolele 41-48

Articolul 16

Articolele 41 şi 44

Articolul 17

Articolul 44

Articolul 18

Articolul 48

Articolul 19

Articolele 68, 70 şi 71

Articolul 20

Articolul 69

Articolul 21

Articolele 5, 57-67

Articolul 22

-

Articolul 23

-

Articolul 24

-

Articolul 25

-

Articolul 26

-

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 60L din data de 2 martie 2013