Directiva 2009/28/CE/23-apr-2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 140L

În vigoare

Versiune de la: 21 Decembrie 2018

Dată act: 23-apr-2009

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Controlul consumului de energie în Europa şi intensificarea utilizării energiei din surse regenerabile, împreună cu economiile de energie şi creşterea eficienţei energetice, constituie componente importante ale pachetului de măsuri necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru respectarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice şi a altor angajamente asumate la nivel comunitar şi internaţional în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în perspectiva anului 2012. De asemenea, aceşti factori joacă un rol important în promovarea siguranţei în aprovizionarea cu energie, promovarea dezvoltării tehnologice şi a inovaţiei şi oferirea unor oportunităţi de ocupare a forţei de muncă şi de dezvoltare regională, în special în zonele rurale şi în cele izolate.

(2)În special, creşterea numărului îmbunătăţirilor tehnologice, a stimulentelor pentru utilizarea şi extinderea transportului public, a utilizării tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic şi a utilizării energiei din surse regenerabile în domeniul transportului constituie unele dintre cele mai eficiente instrumente prin care Comunitatea poate să îşi reducă gradul de dependenţă faţă de ţiţeiul importat în sectorul transporturilor, unde problema siguranţei în aprovizionarea cu energie se resimte cel mai acut, şi să influenţeze piaţa combustibililor pentru transport.

(3)S-au recunoscut oportunităţile de obţinere a unei creşteri economice prin inovaţie şi o politică competitivă şi durabilă în domeniul energiei. Producţia de energie din surse regenerabile depinde deseori de întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) locale şi regionale. Oportunităţile în materie de creştere şi creare de locuri de muncă aduse în statele membre şi în regiunile acestora de investiţiile în producţia de energie din surse regenerabile la nivel regional şi local sunt considerabile. Prin urmare, Comisia şi statele membre ar trebui să sprijine măsurile de dezvoltare naţionale şi regionale în aceste domenii, să încurajeze schimbul de bune practici, în domeniul producţiei de energie din surse regenerabile, între iniţiativele de dezvoltare locale şi regionale, şi să promoveze utilizarea fondurilor structurale în acest domeniu.

(6)Este adecvat să fie sprijinite etapele de demonstraţie şi de comercializare ale tehnologiilor descentralizate în domeniul energiei regenerabile. Trecerea la o producţie descentralizată de energie are multe avantaje, inclusiv utilizarea surselor de energie locale, creşterea siguranţei în aprovizionare cu energie pe plan local, diminuarea distanţelor de transport şi reducerea pierderilor ocazionate de transportul energiei. De asemenea, o astfel de descentralizare stimulează dezvoltarea comunităţilor şi coeziunea, prin crearea unor locuri de muncă şi a unor surse de venit la nivel local.

(7)Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricităţii produse din surse regenerabile de energie pe piaţa internă a electricităţii (¹) şi Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport (²) au stabilit definiţiile pentru diferite tipuri de energie din surse regenerabile. Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică (³) a stabilit definiţii pentru sectorul electricităţii în general. Din motive de securitate juridică şi claritate, se impune utilizarea aceloraşi definiţii sau a unor definiţii similare în prezenta directivă.

(8)Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă - Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil" a demonstrat că un obiectiv de 20 % privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile şi un obiectiv de 10 % privind energia din surse regenerabile în transporturi ar constitui obiective corespunzătoare şi realizabile şi că un cadru care include obiective obligatorii ar trebui să ofere comunităţii de afaceri stabilitatea pe termen lung necesară efectuării unor investiţii raţionale, durabile în sectorul energiei regenerabile, care să permită reducerea dependenţei de combustibilii fosili importaţi şi creşterea gradului de utilizare a noilor tehnologii în domeniul energiei. Aceste obiective sunt stabilite în contextul îmbunătăţirii eficienţei energetice cu 20 % până în 2020 astfel cum se precizează în Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006 intitulată "Un plan de acţiune privind eficienţa energetică: realizarea potenţialului", aprobată de Consiliul European din martie 2007 şi de Parlamentul European prin rezoluţia sa din 31 ianuarie 2008 privind planul de acţiune menţionat.

(9)Consiliul European din martie 2007 a reafirmat angajamentul Comunităţii faţă de dezvoltarea la scară comunitară a energiei din surse regenerabile după anul 2010. Acesta a aprobat un obiectiv obligatoriu constând într-o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din întregul consum de energie la nivel comunitar până în anul 2020 şi un obiectiv minim obligatoriu de 10 %, ce trebuie atins de toate statele membre în ceea ce priveşte ponderea bio-carburanţilor în consumul de benzină şi motorină în transporturi până în anul 2020, introducerea acestuia urmând să se facă într-un mod rentabil. Consiliul European a afirmat că este adecvat ca obiectivul privind biocarburanţii să aibă caracter obligatoriu, sub rezerva durabilităţii producţiei, a disponibilităţii comerciale a biocarburanţilor de a doua generaţie şi a modificării, în sensul permiterii unor niveluri corespunzătoare de amestecuri, a Directivei 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei şi a motorinei (⁴). Consiliul European din martie 2008 a reiterat faptul că este esenţială elaborarea şi îndeplinirea unor criterii eficiente de durabilitate pentru biocarburanţi şi asigurarea disponibilităţii comerciale a biocarburanţilor de a doua generaţie. Consiliul European din iunie 2008 a abordat din nou criteriile de durabilitate şi dezvoltarea unei a doua generaţii de biocarburanţi şi a subliniat necesitatea de a se evalua impactul posibil al producţiei de biocarburant asupra produselor alimentare agricole şi de a se lua măsuri, dacă este necesar, pentru a aborda eventualele neajunsuri. Mai mult, acesta a stabilit că ar trebui evaluate în continuare impactul asupra mediului şi consecinţele de ordin social ale producţiei şi consumului de biocarburanţi.

(12)Utilizarea materialelor agricole, cum ar fi gunoiul de origine vegetală şi gunoiul de grajd, precum şi alte deşeuri de origine animală sau organică, pentru producerea de biogaz, oferă avantaje de mediu considerabile, având în vedere potenţialul puternic de realizare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, atât în procesul de producere a căldurii şi a curentului electric, cât şi în procesul de utilizare a acestora ca biocarburanţi. Dat fiind caracterul descentralizat al acestora, precum şi mediul de investiţii la nivel regional, instalaţiile de producere a biogazului pot contribui în mod hotărâtor la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale şi pot oferi agricultorilor noi posibilităţi de a obţine venituri.

(15)Punctele de plecare ale statelor membre, potenţialele lor în ceea ce priveşte energia regenerabilă şi mixurile energetice de care acestea dispun variază. Prin urmare, este necesar ca obiectivul comunitar de 20 % să fie transpus în obiective individuale pentru fiecare stat membru, avându-se în vedere o alocare echitabilă şi adecvată care să ia în considerare diferenţele privind punctele de plecare şi potenţialele statelor membre, inclusiv nivelul existent al energiei din surse regenerabile şi al mixului energetic. Este oportun să se realizeze acest lucru prin împărţirea între statele membre a unei părţi din creşterea totală necesară utilizării energiei din surse regenerabile pe baza unei creşteri egale a proporţiei corespunzătoare fiecărui stat membru şi o parte ponderată în funcţie de produsul intern brut (PIB) al acestora, modulată astfel încât să reprezinte punctele lor de plecare, precum şi prin contabilizarea în funcţie de consumul final brut de energie, ţinându-se cont de eforturile de până acum ale statelor membre în materie de utilizare a energiei din surse regenerabile.

(16)Pe de altă parte, este necesar ca obiectivul de 10 % privind energia din surse regenerabile în transporturi să se fixeze la acelaşi nivel pentru fiecare stat membru, pentru a se asigura coerenţa specificaţiilor şi a disponibilităţii combustibilului pentru transport. Deoarece combustibilii pentru transport pot face cu uşurinţă obiectul tranzacţiilor comerciale, statele membre care dispun de mai puţine resurse relevante vor putea obţine cu uşurinţă biocarburanţi din altă parte. Deşi pentru Comunitate ar fi posibil din punct de vedere tehnic să îşi îndeplinească obiectivul în materie de utilizare a energiei din surse regenerabile în transporturi numai pe baza producţiei interne, este atât probabil, cât şi de dorit ca obiectivul să fie atins printr-o combinaţie între producţia internă şi importuri. În acest scop, Comisia ar trebui să monitorizeze alimentarea cu biocarburanţi a pieţii comunitare şi, după caz, să propună măsuri corespunzătoare de realizare a unei abordări echilibrate între producţia internă şi importuri, luând în considerare, printre altele, dezvoltarea negocierilor comerciale multilaterale şi bilaterale, considerentele de ordin ecologic, social şi economic, precum şi securitatea aprovizionării cu energie.

(17)Îmbunătăţirea eficienţei energetice reprezintă un obiectiv-cheie al Comunităţii, care urmăreşte să realizeze o îmbunătăţire cu 20 % a eficienţei energetice până în 2020. Acest obiectiv, împreună cu legislaţia existentă şi viitoare, inclusiv Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor (¹), Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iulie 2005 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie (²) şi Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice (³) joacă un rol esenţial în asigurarea faptului că obiectivele legate de schimbările climatice şi de energie sunt atinse la costuri minime şi că acestea pot oferi, de asemenea, noi oportunităţi economiei Uniunii Europene. Eficienţa energetică şi politicile de economisire a energiei se numără printre metodele cele mai eficace prin care statele membre îşi pot creşte ponderea energiei din surse regenerabile şi, prin urmare, statele membre vor atinge în acest mod mai uşor obiectivele globale naţionale şi în domeniul transporturilor privind energia din surse regenerabile stabilite de prezenta directivă.

(18)Statelor membre le revine sarcina de a efectua îmbunătăţiri semnificative ale eficienţei energetice în toate sectoarele în scopul facilitării îndeplinirii obiectivelor privind energia din surse regenerabile, care sunt exprimate ca procent din consumul final brut de energie. Obţinerea eficienţei energetice în sectorul transporturilor este imperativă, întrucât este probabil ca obiectivul procentual obligatoriu în ceea priveşte energia din surse regenerabile să fie din ce în mai dificil de realizat în mod durabil în cazul în care cererea totală de energie pentru transporturi continuă să crească. Obiectivul obligatoriu de 10 % pentru transporturi care trebuie atins de toate statele membre ar trebui, prin urmare, definit ca pondere din energia finală consumată în transporturi care trebuie realizată din surse regenerabile în general, nu doar din biocarburanţi.

(19)Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor globale naţionale obligatorii, statele membre ar trebui să depună eforturi în vederea elaborării unei traiectorii orientative, care să traseze calea către atingerea obiectivelor finale obligatorii ale acestora. Statele membre ar trebui să stabilească un plan naţional de acţiune privind energia regenerabilă, care să includă informaţii privind obiective sectoriale, ţinând totodată cont de diferitele utilizări ale biomasei şi de importanţa, în consecinţă, a mobilizării de noi resurse de biom-asă. În plus, statele membre ar trebui să stabilească măsuri pentru atingerea acestor obiective. Fiecare stat membru ar trebui să estimeze, atunci când îşi evaluează consumul final brut de energie preconizat în cadrul planului naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile, contribuţia pe care o pot avea măsurile privind eficienţa energetică şi economiile de energie pentru a-şi atinge obiectivele naţionale. Statele membre ar trebui să ţină seama de combinaţia optimă dintre tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic şi energia din surse regenerabile.

(20)Pentru a putea beneficia de progresul tehnologic şi de economiile de scară, traiectoriile orientative ar trebui să ia în considerare posibilitatea unei creşteri mai rapide a utilizării energiei din surse regenerabile în viitor. În acest mod, se poate acorda o atenţie specială sectoarelor care suferă într-un mod disproporţionat din cauza absenţei progresului tehnologic şi a economiilor de scară şi, ca urmare, rămân subdezvoltate, dar care în viitor ar putea contribui semnificativ la atingerea obiectivelor pentru anul 2020.

(25)Statele membre deţin potenţiale diferite de energie regenerabilă şi gestionează diferite scheme de sprijin la nivel naţional pentru energia din surse regenerabile. Majoritatea statelor membre aplică scheme de sprijin care oferă avantaje doar pentru energia din surse regenerabile produsă pe teritoriul lor. În vederea unei funcţionări corespunzătoare a schemelor naţionale de sprijin este vital ca statele membre să poată controla efectul şi costurile schemelor naţionale de sprijin proprii în conformitate cu potenţialele diferite pe care le deţin. O modalitate importantă de atingere a obiectivului prezentei directive este garantarea funcţionării adecvate a schemelor naţionale de sprijin, în temeiul Directivei 2001/77/CE, pentru a păstra încrederea investitorilor şi pentru a permite statelor membre să conceapă măsuri naţionale eficiente pentru respectarea obiectivelor. Prezenta directivă are drept scop facilitarea sprijinirii transfrontaliere a energiei din surse regenerabile fără a se afecta schemele naţionale de sprijin. Aceasta introduce mecanisme opţionale de cooperare între statele membre, care le permit să convină cu privire la nivelul până la care un stat membru sprijină producţia de energie dintr-un alt stat membru şi cu privire la nivelul până la care producţia de energie din surse regenerabile ar trebui să conteze pentru obiectivele naţionale globale ale unuia sau altuia dintre ele. În vederea asigurării eficienţei ambelor măsuri pentru respectarea obiectivelor, şi anume schemele naţionale de sprijin şi mecanismele de cooperare, este esenţial ca statele membre să poată hotărî în ce măsură schemele lor naţionale de sprijin se aplică energiei din surse regenerabile produse în alte state membre şi să poată conveni asupra acestui aspect prin aplicarea mecanismelor de cooperare prevăzute de prezenta directivă.

(28)Comunitatea şi statele membre ar trebui să se străduiască să reducă consumul total de energie din transporturi şi să crească eficienţa energetică a transporturilor. Principalul mijloc de reducere a consumului de energie în transporturi include planificarea transporturilor, sprijinul acordat transportului în comun, mărirea ponderii automobilelor electrice în producţie şi producerea de automobile mai mici, atât din punct de vedere al dimensiunilor, cât şi al capacităţii cilindrice, care sunt eficiente din punct de vedere energetic.

(31)Pentru a funcţiona, pompele de căldură care permit utilizarea energiei termice aerotermale, geotermale sau hidroter-male la un nivel de temperatură utilă, au nevoie de energie electrică sau de o altă formă de energie auxiliară. În consecinţă, energia folosită pentru a face să funcţioneze pompele de căldură ar trebui scăzută din căldura totală utilizabilă. Doar pompele de căldură a căror producţie depăşeşte în mod semnificativ energia primară necesară pentru funcţionare ar trebui luate în considerare.

(33)În unele dintre statele membre, aviaţia are o cotă importantă în consumul lor final brut de energie. Având în vedere actualele constrângeri tehnologice şi de reglementare, care împiedică utilizarea comercială a biocarburanţilor în aviaţie, este necesar să se ofere o scutire parţială pentru astfel de state membre, excluzând din calculul consumului lor final brut de energie în transportul aerian naţional cantitatea cu care depăşesc cu o dată şi jumătate media comunitară pentru consumul final brut de energie în aviaţie în 2005, aşa cum a fost evaluat de Eurostat, respectiv 6,18 %. Cipru şi Malta, datorită caracterului insular şi periferic, se bazează pe aviaţie ca mod de transport, care este esenţial pentru cetăţeni şi economie. În consecinţă, Cipru şi Malta au un consum final brut de energie în transportul aerian naţional care este disproporţionat de mare, respectiv mai mult de trei ori media comunitară pe 2005 şi prin urmare, sunt afectate într-un mod disproporţionat de actualele constrângeri tehnologice şi de reglementare. Prin urmare pentru aceste state membre este adecvat să se prevadă ca această scutire ar acoperi cantitatea cu care depăşesc media comunitară pentru consumul final brut de energie în aviaţie în 2005, aşa cum a fost evaluat de Eurostat, respectiv 4,12 %.

(35)Concomitent cu respectarea dispoziţiilor prezentei directive, statele membre ar trebui încurajate să continue toate formele adecvate de cooperare legate de obiectivele stabilite prin prezenta directivă. O astfel de cooperare poate interveni la toate nivelurile, la nivel bilateral sau multilateral. Pe lângă mecanismele care au efect asupra calculării obiectivelor şi respectării acestora, prevăzute exclusiv în prezenta directivă, cum ar fi transferurile statistice dintre statele membre, proiectele comune şi schemele de sprijin comune, cooperarea poate de asemenea îmbrăca, de exemplu, forma schimbului de informaţii şi de bune practici, după cum se prevede în special în platforma în materie de transparenţă instituită prin prezenta directivă şi a altor moduri de coordonare voluntară între toate tipurile de scheme de sprijin.

(36)Pentru a crea oportunităţi de reducere a costurilor ocazionate de realizarea obiectivelor prevăzute de prezenta directivă, este necesar atât să se faciliteze consumul în statele membre de energie din surse regenerabile produsă în alte state membre, cât şi să se permită statelor membre să includă energia din surse regenerabile consumată în alte state membre în cifrele aferente propriilor obiective naţionale. Din acest motiv, sunt necesare măsuri de flexibilitate, dar acestea rămân sub controlul statelor membre pentru a nu afecta capacitatea acestora de a-şi atinge obiectivele naţionale. Aceste măsuri de flexibilitate iau forma transferurilor statistice, proiectelor comune dintre statele membre şi/sau a schemelor comune de sprijin.

(37)Ar trebui să fie posibil ca energia electrică provenită din importuri, produsă din surse regenerabile de energie în afara Comunităţii să poată contribui la îndeplinirea obiectivelor statelor membre. Cu toate acestea, pentru a evita o creştere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră prin redi-recţionarea surselor regenerabile existente şi înlocuirea lor completă sau parţială cu surse de energie convenţionale, doar energia electrică produsă de instalaţiile care utilizează energie regenerabilă care au devenit operaţionale după intrarea în vigoare a prezentei directive sau prin capacitatea crescută a unei instalaţii care a fost retehnologizată după data respectivă ar trebui considerate ca fiind eligibile pentru a fi luate în considerare. În scopul garantării unui efect adecvat al înlocuirii energiilor convenţionale cu energii din surse regenerabile în ţările comunitare şi în ţările terţe, este necesar să se asigure faptul că astfel de importuri pot fi urmărite şi justificate într-un mod fiabil. Vor fi luate în considerare acordurile cu ţări terţe privind organizarea acestui tip de comerţ cu energie electrică provenind din surse regenerabile de energie. Dacă, în temeiul unei decizii luate în acest scop în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei (¹), părţile contractante la acest tratat se obligă să respecte dispoziţiile pertinente ale prezentei directive, acestora li se aplică măsurile de cooperare între statele membre prevăzute în prezenta directivă.

(38)În cazul în care statele membre întreprind proiecte comune cu una sau mai multe ţări terţe privind producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, este necesar ca aceste proiecte comune să vizeze numai instalaţiile nou construite sau instalaţiile care au cunoscut o creştere de capacitate recentă. Prin aceasta se va asigura că ponderea de energie din surse regenerabile în consumul total de energie al ţării terţe nu este redusă ca urmare a importului de energie din surse regenerabile în cadrul Comunităţii. În plus, statele membre vizate ar trebui să faciliteze utilizarea pentru consumul intern al ţării terţe în cauză a unei părţi a producţiei de energie electrică provenite de la instalaţiile prevăzute de proiectul comun. Mai mult, ţările terţe în cauză ar trebui încurajate de Comisie şi de statele membre să elaboreze o politică privind energia din surse regenerabile care să cuprindă obiective ambiţioase.

(40)Procedura folosită de administraţia responsabilă de supervizarea autorizării, certificării şi acordării de licenţe instalaţiilor de energie regenerabilă ar trebui să fie obiectivă, transparentă, nediscriminatorie şi proporţională atunci când se aplică norme pentru proiecte specifice. În special, este necesar să se evite orice povară inutilă care ar putea apărea din clasificarea proiectelor privind energia regenerabilă în rândul instalaţiilor care prezintă un risc ridicat pentru sănătate.

(41)Până acum s-a dovedit că lipsa unor reguli transparente şi a coordonării între diferitele organisme de autorizare împiedică utilizarea energiei din surse regenerabile. Prin urmare, atunci când revizuiesc procedurile administrative de acordare a autorizaţiei de construire şi exploatare pentru instalaţiile şi infrastructurile de reţele de transport şi de distribuţie asociate pentru producţia de energie electrică, încălzire şi răcire sau combustibili pentru transport din surse regenerabile de energie, autorităţile regionale şi locale ar trebui să ia în considerare structura specifică a sectorului energiei regenerabile. Procedurile de autorizare administrativă ar trebui raţionalizate cu calendare transparente pentru instalaţiile care utilizează energie din surse regenerabile. Normele şi orientările de planificare ar trebui adaptate pentru a lua în considerare instalaţiile de încălzire şi răcire şi de energie electrică pe bază de energie regenerabilă care sunt rentabile şi ecologice.

(42)Pentru beneficiul utilizării rapide a energiei din surse regenerabile şi având în vedere sustenabilitatea lor globală mare şi calitatea benefică asupra mediului, statele membre ar trebui, atunci când aplică norme administrative, planifică structuri şi legislaţie, elaborate pentru acordarea de licenţe privind reducerea poluării şi controlul pentru fabrici industriale, pentru a combate poluarea aerului şi pentru a împiedica sau reduce eliberarea de substanţe periculoase în mediul înconjurător, să ia în considerare contribuţia surselor regenerabile de energie la îndeplinirea obiectivelor de mediu şi a celor privind schimbările climatice, în special atunci când sunt comparate cu instalaţiile pe bază de energie neregenerabilă.

(44)Ar trebui asigurată coerenţa între obiectivele prezentei directive şi legislaţia comunitară privind mediul. În special, pe parcursul procedurii de evaluare, de planificare sau de acordare a licenţei pentru instalaţiile pe bază de energie din surse regenerabile, statele membre ar trebui să ţină seama de toată legislaţia comunitară privind mediul şi contribuţia surselor regenerabile de energie la îndeplinirea obiectivelor de mediu şi a celor legate de schimbările climatice, îndeosebi în comparaţie cu instalaţiile pe bază de energie din surse neregenerabile.

(45)Specificaţiile tehnice naţionale şi alte cerinţe cuprinse în sfera de aplicare a Directivei 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (¹), referitoare, de exemplu, la nivelurile de calitate, metodele de testare sau condiţiile de utilizare, nu ar trebui să creeze obstacole în calea comerţului cu echipamente şi sisteme de energie regenerabilă. Prin urmare, schemele de sprijin pentru energia din surse regenerabile nu ar trebui să prescrie specificaţii tehnice care se abat de la standardele comunitare în vigoare sau să impună ca echipamentele sau sistemele vizate să fie certificate sau testate într-un anumit amplasament sau de către o anumită entitate.

(47)La nivel naţional şi regional, regulile şi obligaţiile pentru cerinţele minime referitoare la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădirile noi şi renovate au condus la o creştere semnificativă a utilizării de energie din surse regenerabile. Aceste măsuri ar trebui încurajate într-un context comunitar mai larg, promovând în acelaşi timp utilizarea unor aplicaţii mai rentabile ale energiei din surse regenerabile în regulamentele şi codurile din domeniul construcţiilor.

(51)În timp ce Directiva 2005/36/CE stabileşte cerinţe pentru recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale, inclusiv pentru arhitecţi, este necesar, de asemenea, să se garanteze că arhitecţii şi urbaniştii ţin seama în mod corespunzător de combinaţia optimă dintre sursele regenerabile de energie şi tehnologiile cu eficienţă ridicată în planurile şi proiectele lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună la dispoziţie orientări clare în acest sens. Acest lucru ar trebui să se realizeze fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivei 2005/36/CE, în special articolelor 46 şi 49.

(52)Garanţiile de origine, emise în sensul prezentei directive, au funcţia unică de a dovedi consumatorului final că o anumită pondere sau cantitate de energie a fost produsă din surse regenerabile. O garanţie de origine poate fi transferată, în mod independent de tipul de energie la care face referire, de la un deţinător la altul. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că o unitate de energie electrică din surse regenerabile de energie este pusă la dispoziţie o singură dată unui client, ar trebui evitate dubla înregistrare şi dubla punere la dispoziţie a garanţiilor de origine. Energia din surse regenerabile pentru care producătorul a vândut separat garanţia de origine nu ar trebui pusă la dispoziţie sau vândută consumatorului final ca energie din surse regenerabile. Este important să se facă o distincţie între certificatele verzi folosite pentru schemele de sprijin şi garanţiile de origine.

(53)Este necesar să se permită pieţei emergente de consum a energiei electrice din surse regenerabile de energie să contribuie la construcţia de instalaţii noi pentru energia din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată solicita furnizorilor de energie electrică care pun la dispoziţie mixul de energie consumatorilor finali în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, să includă un procent minim de garanţii de origine din instalaţiile recent construite care produc energie din surse regenerabile, cu condiţia ca acest lucru să se facă în conformitate cu dreptul comunitar.

(55)Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei (¹) prevede garanţii de origine pentru dovedirea originii energiei electrice produse în centrale de cogener-are cu eficienţă ridicată. Astfel de garanţii de origine nu pot fi utilizate în punerea la dispoziţie a utilizării energiei din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, dat fiind faptul că acest lucru nu ar exclude riscul înregistrării duble şi al punerii la dispoziţie duble.

(58)Ar trebui accelerată dezvoltarea unor proiecte privind energia din surse regenerabile, inclusiv "proiecte privind energia din surse regenerabile de interes european", în cadrul Programului reţelei transeuropene de energie (TEN-E). În acest scop, Comisia ar trebui de asemenea să analizeze modul în care poate fi îmbunătăţită finanţarea unor astfel de proiecte. Ar trebui acordată o atenţie deosebită proiectelor privind energia din surse regenerabile care vor avea o contribuţie însemnată la securitatea aprovizionării cu energie a Comunităţii şi a ţărilor învecinate.

(59)Interconectarea între ţări facilitează integrarea electricităţii provenite din surse regenerabile de energie. Pe lângă diminuarea variabilităţii, interconectarea poate duce la o reducere a costurilor de echilibrare, poate încuraja adevărata concurenţă care aduce preţuri mai mici, şi poate veni în sprijinul dezvoltării reţelelor. De asemenea, utilizarea comună şi optimă a capacităţii de transport ar putea contribui la evitarea nevoii excesive de infrastructuri nou construite.

(60)Accesul prioritar şi accesul garantat pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie sunt importante în vederea integrării surselor regenerabile de energie pe piaţa internă a energiei electrice, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) şi în completarea articolului 11 alineatul (3) din Directiva 2003/54/CE. Cerinţele referitoare la menţinerea fiabilităţii şi securităţii reţelei electrice şi la distribuţie pot fi diferite în funcţie de caracteristicile reţelei electrice naţionale şi de modul de funcţionare în siguranţă al acesteia. Accesul prioritar la reţeaua electrică asigură că generatorii conectaţi de energie electrică din surse regenerabile de energie pot vinde şi transporta energia electrică produsă din surse regenerabile de energie în conformitate cu normele de racordare în orice moment, atât timp cât sursa este disponibilă. În cazul în care energia electrică din surse regenerabile de energie este integrată pe piaţa la vedere, prin accesul garantat se asigură că toată energia electrică vândută şi subvenţionată beneficiază de acces la reţeaua electrică, ceea ce permite utilizarea unei cantităţi maxime de energie electrică din surse regenerabile de energie provenită din instalaţiile conectate la reţeaua electrică. Totuşi, acesta nu implică nicio obligaţie din partea statelor membre de a sprijini sau de a impune cumpărarea de energie din surse regenerabile. În cadrul altor sisteme, se stabileşte un preţ fix pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie, de obicei în combinaţie cu o obligaţie de cumpărare impusă operatorului reţelei. Într-un astfel de caz, accesul prioritar a fost deja acordat.

(61)În anumite circumstanţe, nu este posibil să se asigure în întregime transportul şi distribuţia electricităţii produse din surse regenerabile de energie fără a afecta fiabilitatea sau siguranţa reţelei electrice. În aceste circumstanţe, ar putea fi necesară compensarea financiară a acestor producători. Cu toate acestea, obiectivele prezentei directive necesită o creştere susţinută a transportului şi distribuţiei energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, fără a afecta fiabilitatea sau securitatea reţelei electrice. În acest scop, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a permite o mai bună penetrare a energiei electrice din surse regenerabile de energie, printre altele prin luarea în considerare a specificităţilor resurselor variabile şi ale resurselor care nu pot fi încă stocate. În limita obiectivelor stabilite în prezenta directivă, racordarea noilor instalaţii de energie regenerabilă ar trebui permisă cât mai curând posibil. Pentru a accelera procedurile de racordare la reţea, statele membre pot prevedea racordarea prioritară sau capacităţi rezervate de racordare pentru noile instalaţii care produc energie electrică din surse regenerabile.

(62)Costurile racordării noilor producători de energie electrică şi gaze din surse regenerabile de energie la reţelele de energie electrică şi de gaze ar trebui să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii şi ar trebui să se ia în considerare în mod corespunzător avantajele pe care capacităţile de producere distribuite de energie electrică din surse regenerabile de energie şi producătorii locali de gaze din surse regenerabile le aduc reţelelor de energie electrică şi de gaze.

(63)Producătorii de energie electrică care doresc să exploateze potenţialul energiei din surse regenerabile în regiunile periferice ale Comunităţii, în special în zonele insulare şi în regiunile cu o densitate scăzută a populaţiei, ar trebui, ori de câte ori este posibil, să beneficieze de costuri de racordare rezonabile, pentru a garanta că aceştia nu sunt dezavantajaţi în mod inechitabil faţă de producătorii din zone mai centrale, mai industrializate şi mai dens populate.

(68)Consiliul European din martie 2007 a adresat Comisiei invitaţia de a propune o nouă directivă cuprinzătoare privind utilizarea tuturor surselor regenerabile de energie, care să conţină criterii şi dispoziţii destinate garantării utilizării şi alimentării durabile cu bioenergie. Aceste criterii de durabilitate ar trebui să constituie o parte coerentă a unui sistem mai larg care să vizeze, de asemenea, şi biolichidele, nu doar biocarburanţii. Prin urmare, astfel de criterii privind durabilitatea ar trebui incluse în prezenta directivă. Pentru a asigura o abordare coerentă între politicile energetice şi cele în materie de mediu şi pentru a evita costurile suplimentare pentru economie şi incoerenţa ecologică ce ar fi asociată cu o abordare inconsecventă, este esenţial să fie prevăzute aceleaşi criterii de durabilitate pentru utilizarea biocarburanţilor în sensul prezentei directive pe de o parte, cât şi în sensul Directivei 98/70/CE pe de altă parte. Pentru aceleaşi motive, ar trebui evitată suprapunerea raportărilor în acest context. Mai mult, Comisia şi autorităţile naţionale competente ar trebui să îşi coordoneze activităţile în cadrul unui comitet specific responsabil cu aspectele legate de durabilitate. Mai mult, Comisia ar trebui ca în 2009 să analizeze posibilitatea includerii altor aplicaţii privind biomasa şi modalităţile referitoare la aceasta.

(69)Cererea din ce în ce mai mare la nivel mondial de biocarburanţi şi de biolichide şi stimulentele pentru utilizarea acestora prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să aibă ca efect încurajarea distrugerii terenurilor biodiverse. Aceste resurse epuizabile, a căror valoare pentru întreaga omenire este recunoscută prin diferite instrumente internaţionale, ar trebui conservate. Mai mult, consumatorii din cadrul Comunităţii ar considera inacceptabil din punct de vedere moral ca intensificarea utilizării de biocarburanţi şi de biolichide să poată avea drept efect distrugerea unor terenuri biodiverse. Din aceste motive, este necesar să se stabilească criterii de durabilitate care să asigure că biocarburanţii şi biolichidele pot beneficia de stimulente numai atunci când se poate garanta că nu provin din zone biodiverse sau, în cazul zonelor desemnate în scopul protecţiei naturii sau pentru protejarea ecosistemelor sau speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, atunci când autorităţile competente relevante demonstrează că producţia de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri. Conform criteriilor de durabilitate, o pădure este considerată biodiversă atunci când este o pădure primară în conformitate cu definiţia utilizată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) în cadrul evaluării sale globale privind resursele forestiere, pe care ţările o utilizează la nivel mondial pentru a raporta cu privire la întinderea pădurii primare sau atunci când este protejată prin legislaţia naţională de protecţie a naturii. Sunt incluse zonele în care are loc colectarea de produse forestiere nelemnoase, cu condiţia ca impactul uman să fie redus. Alte tipuri de păduri astfel cum sunt definite de FAO, precum pădurile naturale transformate, pădurile şi plantaţiile seminaturale, nu ar trebui să fie considerate păduri primare. Mai mult, având în vedere gradul ridicat de biodiversitate a anumitor păşuni, atât temperate, cât şi tropicale, inclusiv savane, stepe, lăstărişuri şi preerii bogate în biodiversitate, biocarburanţii proveniţi din materii prime cultivate pe astfel de terenuri nu ar trebui să fie luaţi în considerare pentru stimulentele prevăzute de prezenta directivă. Comisia ar trebui să stabilească criterii şi limite geografice adecvate în scopul definirii unor astfel de păşuni bogate în biodiversitate, în conformitate cu cele mai bune dovezi ştiinţifice disponibile şi cu standardele internaţionale relevante.

(70)Dacă terenul care deţine rezerve mari de carbon în sol sau în vegetaţie este transformat în vederea cultivării materiilor prime pentru biocarburanţi şi biolichide, o parte a rezervelor de carbon va fi, în general, eliberat în atmosferă, ducând la formarea bioxidului de carbon. Efectul negativ al impactului în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră care rezultă din aceasta ar putea diminua, chiar sever în anumite cazuri, efectul pozitiv al impactului în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră al biocarburanţilor sau al biolichidelor. Prin urmare, efectele complete privind emisiile de carbon ale unei astfel de conversii ar trebui luate în considerare la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră ale anumitor biocarburanţi şi biolichide. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că la calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră se ia în considerare totalitatea efectelor privind emisiile de carbon ale utilizării biocarburan-ţilor şi a biolichidelor.

(71)La calcularea impactului conversiei terenurilor în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră, operatorii economici ar trebui să poată folosi valorile reale pentru stocurile de carbon asociate cu utilizarea terenului de referinţă şi cu utilizarea terenului după conversie. Aceştia ar trebui să poată, de asemenea, să folosească valori standard. Activitatea Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice reprezintă baza adecvată pentru astfel de valori standard. Respectiva activitate nu este în prezent exprimată într-o formă care să poată fi aplicată direct de către operatorii economici. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind această activitate pentru a servi drept bază pentru calcularea modificărilor stocurilor de carbon în sensul prezentei directive, inclusiv cu privire la zonele împădurite cu un coronament între 10 % şi 30 %, savane, lăstărişuri şi prerii.

(73)Terenurile nu ar trebui să fie transformate pentru producţia de biocarburanţi dacă pierderile din stocul de carbon ca urmare a transformării nu ar putea fi compensate, într-o perioadă rezonabilă de timp, ţinând seama de urgenţa cu care trebuie soluţionată problema schimbărilor climatice, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră determinată de producţia de biocarburanţi şi biolichide. Aceasta ar preveni efectuarea unor cercetări inutil de împovărătoare de către operatorii economici şi transformarea terenurilor cu stocuri mari de carbon care ulterior s-ar dovedi inadecvate pentru producţia de materii prime pentru biocarburanţi şi biolichide. Inventarele stocurilor mondiale de carbon indică faptul că zonele umede şi zonele împădurite în permanenţă al căror coronament este mai mare de 30 % ar trebui incluse în respectiva categorie. Zonele împădurite cu un coronament între 10 % şi 30 % ar trebui de asemenea incluse, cu excepţia situaţiei în care se prezintă dovezi că stocul de carbon al acestora este suficient de redus pentru a justifica transformarea lor în conformitate cu normele prevăzute în prezenta directivă. Trimiterea la zonele umede ar trebui să ţină seama de definiţia stabilită în Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, adoptată la 2 februarie 1971 la Ramsar.

(74)Stimulentele prevăzute în prezenta directivă vor încuraja creşterea producţiei de biocarburanţi şi de biolichide în întreaga lume. În cazul în care biocarburanţii şi biolichidele se obţin din materii prime cultivate în interiorul Comunităţii, acestea ar trebui să respecte de asemenea cerinţele de mediu ale Comunităţii privind agricultura, inclusiv cerinţele privind protecţia calităţii apelor subterane şi a apelor de suprafaţă, precum şi cerinţele sociale. Cu toate acestea, există o preocupare legată de faptul că producţia de biocarburanţi şi de biolichide în anumite ţări terţe ar putea să nu respecte cerinţele de mediu sau sociale minime. Este, prin urmare, oportun să se încurajeze dezvoltarea unor acorduri multilaterale şi bilaterale, precum şi a unor sisteme internaţionale şi naţionale voluntare care să integreze considerente de mediu şi sociale fundamentale, pentru a promova producţia de biocarburanţi şi de biolichide într-o manieră durabilă în întreaga lume. În lipsa unor astfel de acorduri sau sisteme, statele membre ar trebui să solicite operatorilor economici să raporteze cu privire la aceste aspecte.

(76)Criteriile de durabilitate vor fi eficace numai în cazul în care determină modificări în comportamentul actorilor de pe piaţă. Respectivele modificări vor interveni numai dacă biocarburanţii şi biolichidele care îndeplinesc aceste criterii antrenează o majorare de preţ în comparaţie cu cele care nu le îndeplinesc. În conformitate cu metoda echilibrului masei de verificare a conformităţii, există o legătură de ordin fizic între respectarea de către producţia de biocarburanţi şi de biolichide a criteriilor de durabilitate şi consumul de biocarburanţi şi de biolichide în cadrul Comunităţii, care garantează un echilibru corespunzător între cerere şi ofertă şi asigură o majorare a preţurilor mai mare decât cea din cadrul sistemelor în care nu există o astfel de legătură. Pentru a se garanta că biocarburanţii şi biolichidele care îndeplinesc criteriile de durabilitate pot fi vândute la un preţ mai mare, ar trebui prin urmare utilizată metoda echilibrului masei pentru a verifica respectarea acestor criterii. Acest lucru ar trebui să menţină integritatea sistemului, evitând în acelaşi timp impunerea unei sarcini nerezonabile asupra industriei. Totuşi, ar trebui analizate şi alte metode de verificare.

(78)Este oportună monitorizarea impactului cultivării biomasei, de exemplu prin schimbările în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor, inclusiv deplasarea, introducerea speciilor alogene invazive şi alte efecte asupra biodiversităţii, precum şi efectele asupra producţiei alimentare şi prosperităţii locale. Comisia ar trebui să aibă în vedere toate sursele relevante de informaţii, inclusiv harta FAO a zonelor afectate de foamete. Biocarburanţii ar trebui promovaţi într-un mod care încurajează productivitatea agricolă sporită şi utilizarea terenurilor degradate.

(79)Este în interesul Comunităţii să încurajeze elaborarea de acorduri multilaterale şi bilaterale şi de sisteme internaţionale sau naţionale voluntare privind stabilirea standardelor de producţie pentru biocarburanţii şi biolichidele durabile şi certificarea conformităţii producţiei de biocarburanţi şi de biolichide cu aceste standarde. Din acest motiv, ar trebui să se adopte dispoziţiile necesare pentru ca asemenea acorduri sau sisteme să fie recunoscute ca furnizând dovezi şi date fiabile, cu condiţia ca acestea să respecte standardele adecvate de fiabilitate, transparenţă şi auditare independentă.

(81)Coprodusele provenite din producţia şi utilizarea combustibililor ar trebui luate în calcul la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Aplicarea metodei de substituţie este adecvată în scopul analizei strategice, dar nu în scopul reglementării cu privire la anumiţi operatori economici şi la anumite loturi de combustibili pentru transport. În aceste cazuri, cea mai adecvată metodă este cea a alocării energiei, deoarece aceasta este uşor de aplicat, previzibilă de-a lungul timpului, minimizează stimulentele contrapro-ductive şi oferă rezultate care sunt în general comparabile cu cele oferite de metoda de substituţie. În scopul analizei strategice, în rapoartele sale Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte rezultate prin utilizarea metodei de substituţie.

(82)Pentru a evita sarcinile administrative disproporţionate, ar trebui stabilită o listă a valorilor implicite pentru filierele comune de producţie a biocarburanţilor şi respectiva listă ar trebui actualizată şi extinsă atunci când sunt disponibile date suplimentare fiabile. Operatorii economici ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de solicita nivelul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanţi şi biolichide care se stabileşte prin această listă. În cazul în care valoarea implicită pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dintr-o traiectorie de producţie se situează sub nivelul minim necesar al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, producătorii care doresc să demonstreze respectarea acestui nivel minim ar trebui să aibă obligaţia de a demonstra că emisiile efective din procesul lor de producţie sunt mai mici decât cele presupuse la calcularea valorilor implicite.

(83)Este necesar ca datele utilizate pentru calcularea acestor valori implicite să fie obţinute din surse ştiinţifice specializate, independente şi actualizate, după caz, dat fiind faptul că aceste surse înregistrează progrese în activitatea lor. Comisia ar trebui să încurajeze aceste surse să abordeze, în activitatea lor de actualizare, emisiile datorate cultivării, efectul condiţiilor regionale şi climatice, efectele cultivării cu utilizarea metodelor agricole durabile şi de agricultură ecologică şi contribuţiile ştiinţifice ale producătorilor în cadrul Comunităţii şi în ţările terţe, precum şi cele ale societăţii civile.

(84)Pentru a evita încurajarea cultivării materiilor prime pentru biocarburanţi şi biolichide în locuri în care aceasta ar conduce la un nivel ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea valorilor implicite pentru cultivare ar trebui limitată la regiuni unde un astfel de efect poate fi exclus în condiţii de siguranţă. Cu toate acestea, pentru a evita sarcinile administrative excesive, este oportun ca statele membre să stabilească valori medii naţionale sau regionale pentru emisiile provenite din cultivare, inclusiv din utilizarea îngrăşămintelor.

(85)Cererea la nivel mondial de produse agricole este în creştere. O parte din respectiva cerere în creştere va fi satisfăcută printr-o creştere a suprafeţelor de teren destinate agriculturii. Reabilitarea terenurilor care au fost grav degradate sau contaminate şi care, în consecinţă, nu pot fi utilizate, în starea actuală, în scopuri agricole reprezintă o modalitate de creştere a suprafeţelor de teren disponibile pentru cultivare. Sistemul de durabilitate ar trebui să promoveze utilizarea terenului degradat reabilitat deoarece promovarea biocarburanţilor şi a biolichidelor va contribui la creşterea cererii de produse agricole. Chiar dacă biocarburanţii în sine sunt produşi din materii prime provenite de pe terenuri deja utilizate ca teren arabil, creşterea netă a cererii de recolte provocată de promovarea biocarburanţilor ar putea duce la o creştere netă a suprafeţei cultivate. Aceasta ar putea afecta terenurile care stochează cantităţi ridicate de carbon, situaţie în care s-ar înregistra pierderi considerabile ale stocurilor de carbon. Pentru a reduce acest risc, este necesar să se introducă măsuri de însoţire pentru încurajarea unui nivel ridicat de creştere a productivităţii pe terenurile deja utilizate pentru culturi; utilizarea terenurilor degradate şi adoptarea de cerinţe durabile, comparabile cu cele stabilite de prezenta directivă pentru consumul de biocarburanţi al Comunităţii, în alte ţări consumatoare de biocarburanţi. Comisia ar trebui să elaboreze o metodologie concretă pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de schimbările indirecte de utilizare a terenurilor. În acest sens, Comisia ar trebui să analizeze, pe baza celor mai bune dovezi ştiinţifice disponibile, în special, includerea unui factor aferent schimbărilor indirecte de utilizare a terenurilor în calculul emisiilor de gaze cu efect de seră şi nevoia de a stimula biocarburanţi durabili care reduc impactul schimbărilor de utilizare a terenurilor şi îmbunătăţesc durabilitatea biocarburanţilor în ceea ce priveşte schimbările de utilizare a terenurilor. În dezvoltarea acestei metodologii, Comisia ar trebui să abordeze, printre altele, şi potenţialele schimbări indirecte de utilizare a terenurilor ca urmare a biocarburanţilor obţinuţi din material celulozic de origine nealimentară şi din material ligno-celulozic.

(88)Sunt necesare rapoarte regulate care să asigure o atenţie continuă acordată progresului înregistrat în cadrul dezvoltării energiei din surse regenerabile la nivel naţional şi comunitar. Este necesar să se solicite utilizarea unui format armonizat pentru planurile naţionale de acţiune privind energia regenerabilă pe care le prezintă statele membre. Astfel de planuri ar putea include costurile şi beneficiile estimate ale măsurilor preconizate, măsurile referitoare la necesitatea extinderii şi/sau a consolidării infrastructurii de reţele existente, costurile şi beneficiile estimate pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile peste nivelul solicitat de traiectoria orientativă, informaţii cu privire la schemele naţionale de sprijin şi cu privire la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri noi sau renovate.

(89)La elaborarea schemelor proprii de sprijin, statele membre pot încuraja utilizarea de biocarburanţi care oferă beneficii suplimentare - inclusiv beneficii legate de diversificare oferite de biocarburanţii obţinuţi din deşeuri, din reziduuri, din material celulozic de origine nealimentară şi material ligno-celulozic şi din alge, precum şi din plante neirigate care cresc în zone aride pentru a combate deşertificarea -prin luarea în considerare a diferitelor costuri de producere a energiei din biocarburanţi convenţionali, pe de o parte, şi a acestor biocarburanţi care oferă şi beneficii suplimentare, pe de altă parte. Statele membre pot încuraja investiţiile în cercetarea şi dezvoltarea acestor tehnologii şi a altor tehnologii aferente energiei regenerabile care necesită timp pentru a deveni competitive.

(92)În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adapteze principiile metodologice şi valorile necesare pentru a evalua dacă au fost respectate criteriile referitoare la durabilitate în ceea ce priveşte biocarburanţii şi biolichidele, să adapteze conţinutul energetic al combustibililor destinaţi transporturilor la progresul tehnic şi ştiinţific, să stabilească criterii sau limite geografice adecvate în scopul definirii păşunilor cu un nivel înalt de biodiversitate şi să stabilească definiţii detaliate pentru terenuri grav degradate sau contaminate. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale din prezenta directivă, printre altele prin completarea cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(94)Deoarece măsurile prevăzute la articolele 17-19 au de asemenea efecte asupra funcţionării pieţei interne prin armonizarea criteriilor de durabilitate pe care biocarburanţii şi biolichidele trebuie să le îndeplinească pentru obiectivele de contabilizare în temeiul prezentei directive şi, astfel, facilitează, în conformitate cu articolul 17 alineatul (8), comerţul între statele membre cu biocarburanţi şi bioli-chide care respectă aceste criterii, aceste măsuri se întemeiază pe articolul 95 din tratat.

(96)Deoarece obiectivele generale ale prezentei directive, respectiv atingerea unei ponderi de 20 % a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie din Comunitate şi a unei ponderi de 10 % a energiei din surse regenerabile utilizate în sectorul transporturilor în fiecare stat membru până în anul 2020, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, având în vedere amploarea acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, enunţat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare

Prezenta directivă stabileşte un cadru comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile. Aceasta stabileşte obiective naţionale obligatorii privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie şi ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi. Directiva defineşte normele referitoare la transferurile statistice între statele membre, la proiectele comune între statele membre şi cu ţări terţe, la garanţiile de origine, la procedurile administrative, la informare şi formare şi la accesul energiei din surse regenerabile la reţeaua de energie electrică. Prezenta directivă stabileşte criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide.

Art. 2: Definiţii

k)"schemă de sprijin" înseamnă orice instrument, schemă sau mecanism aplicat de un stat membru sau de un grup de state membre, care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creşterea preţului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligaţii referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a volumului achiziţionat de acest tip de energie; acesta include, dar nu se limitează la ajutoare pentru investiţii, scutiri sau reduceri de impozite, rambursări de taxe, scheme de sprijin privind obligaţia referitoare la energia din surse regenerabile, inclusiv cele care utilizează certificate verzi, şi scheme de sprijin direct al preţurilor, inclusiv tarife fixe şi bonus;

l)"obligaţie referitoare la energia regenerabilă" înseamnă o schemă de sprijin naţională care impune producătorilor de energie să includă în producţia lor o anumită proporţie de energie din surse regenerabile, care impune furnizorilor de energie să includă în furnizarea de energie o anumită proporţie de energie din surse regenerabile sau care impune consumatorilor de energie să includă în consumul lor o anumită proporţie de energie din surse regenerabile. Sunt incluse scheme în cadrul cărora astfel de cerinţe pot fi îndeplinite prin utilizarea certificatelor verzi;

s)«materiale celulozice de origine nealimentară» înseamnă materii prime compuse mai ales din celuloză şi hemiceluloză şi care au un conţinut de lignină mai scăzut decât materialele ligno-celulozice; acestea includ reziduurile de culturi alimentare şi furajere (precum paiele, tulpinile de porumb, pleava şi cojile), culturile ierboase energetice cu conţinut scăzut de amidon (precum raigras, Panicum virgatum, Miscanthus, trestia de zahăr gigant, culturi de protecţie anterioare şi ulterioare culturilor principale), reziduuri industriale (inclusiv cele provenite din culturi alimentare şi furajere după ce s-au extras uleiuri vegetale, zaharuri, amidonuri şi proteine) şi materiale provenite din biodeşeuri;

Art. 3: Obiective naţionale globale obligatorii şi măsuri privind utilizarea energiei din surse regenerabile

(1)Fiecare stat membru se asigură că ponderea energiei obţinută din surse regenerabile, calculată în conformitate cu articolele 5-11, în cadrul consumului final brut de energie în 2020 reprezintă cel puţin obiectivul său naţional pentru ponderea de energie obţinută din surse regenerabile în anul respectiv, conform celor prevăzute în coloana a treia din tabelul de la anexa I partea A. Aceste obiective naţionale globale obligatorii sunt conforme cu obiectivul privind ponderea de cel puţin 20 % de energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie din Comunitate în 2020. Pentru a realiza mai uşor obiectivele prevăzute în prezentul articol, fiecare stat membru promovează şi încurajează eficienţa energetică şi economia de energie.

Pentru a asigura conformitatea cu obiectivele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, contribuţia maximă comună a biocarburanţilor şi biolichidelor produse pe bază de culturi de cereale şi de alte culturi bogate în amidon, de culturi de plante zaharoase şi de plante oleaginoase, precum şi de culturi cultivate drept culturi principale în primul rând în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, nu trebuie să depăşească cantitatea de energie care corespunde contribuţiei maxime, astfel cum se prevede la alineatul (4) litera (d).

(3)În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol statele membre pot aplica printre altele următoarele măsuri:

(4)Fiecare stat membru se asigură că ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în toate formele de transporturi în 2020 reprezintă cel puţin 10 % din consumul final de energie în transporturi în statul membru respectiv.

c)pentru calcularea contribuţiei energiei electrice produse din surse regenerabile şi consumate de toate tipurile de vehicule electrice şi pentru producerea de combustibili lichizi şi gazoşi, destinaţi transporturilor, de origine nebiologică produşi din surse regenerabile în sensul literelor (a) şi (b), statele membre pot alege să folosească fie ponderea medie de energie electrică din surse regenerabile în cadrul Uniunii, fie ponderea de energie electrică din surse regenerabile din propria ţară, măsurată cu doi ani înainte de anul în cauză. În plus, pentru calcularea cantităţii de energie electrică din surse regenerabile consumate de transportul feroviar electrificat, acest consum este considerat ca fiind de 2,5 ori conţinutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate. Pentru calcularea cantităţii de energie electrică din surse regenerabile consumate de autovehiculele electrice la litera (b), acest consum este considerat ca fiind de cinci ori conţinutul energetic al energiei electrice provenite din surse regenerabile consumate;";

d)pentru luarea în calcul a biocarburanţilor în numărător, ponderea energiei generate de biocarburanţii produşi pe bază de culturi de cereale şi de alte culturi bogate în amidon, de culturi de plante zaharoase şi de plante oleaginoase, precum şi de culturi cultivate drept culturi principale în primul rând în scopuri energetice, cultivate pe terenuri agricole, nu trebuie să fie mai mare de 7 % din consumul final de energie în transporturi în statele membre în 2020.

e)fiecare stat membru urmăreşte îndeplinirea obiectivului referitor la atingerea unui nivel minim al consumului pe teritoriul său de biocarburanţi produşi din materii prime precum şi de alţi combustibili enumeraţi în anexa IX partea A. În acest scop, fiecare stat membru stabileşte, până la 6 aprilie 2017, un obiectiv naţional pe care se străduieşte să îl atingă. O valoare de referinţă pentru acest obiectiv este de 0,5 puncte procentuale de conţinut energetic din ponderea de energie din surse regenerabile utilizată în toate formele de transport în 2020, menţionată la primul paragraf, care să se realizeze cu biocarburanţi produşi din materii prime şi cu alţi combustibili enumeraţi în anexa IX partea A. De asemenea, biocarburanţii produşi din materii prime care nu sunt enumerate în anexa IX şi care au fost stabilite de către autorităţile naţionale de resort ca fiind deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentară şi material ligno-celulozic şi care sunt utilizate în instalaţiile existente înainte de adoptarea Directivei (UE) 2015/1513 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*) pot fi luaţi în calcul în scopul atingerii obiectivului naţional.

f)biocarburanţii produşi din materiile prime enumerate în anexa IX se consideră a fi egali cu de două ori conţinutul lor energetic în scopul respectării obiectivului stabilit la primul paragraf.

(5)În vederea reducerii la minimum a riscului solicitării loturilor unice de mai multe ori în Uniune, statele membre şi Comisia se angajează să consolideze cooperarea între sistemele naţionale şi între sistemele naţionale şi sistemele voluntare stabilite în conformitate cu articolul 18, inclusiv, dacă este cazul schimbul de date. Pentru a împiedica modificarea intenţionată sau eliminarea materialelor în vederea încadrării în anexa IX, statele membre încurajează dezvoltarea şi utilizarea sistemelor care monitorizează şi identifică materiile prime, precum şi biocarburanţii rezultaţi, de-a lungul întregului lanţ valoric. Statele membre se asigură că, atunci când sunt detectate fraude, se iau măsuri corespunzătoare. Statele membre raportează cu privire la măsurile pe care le-au luat, până la 31 decembrie 2017 şi ulterior din doi în doi ani, în cazul în care nu au furnizat informaţii echivalente cu privire la fiabilitate şi la protecţia împotriva fraudelor în cadrul rapoartelor lor privind progresul în promovarea şi utilizarea energiei din surse regenerabile, rapoarte întocmite în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (d).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a în vederea modificării listei de materii prime din partea A din anexa IX, însă numai în sensul adăugării de materii prime, nu şi în cel al eliminării acestora. Comisia adoptă un act delegat separat cu privire la fiecare materie primă care se adaugă pe lista din partea A din anexa IX. Fiecare act delegat se bazează, luând în mod corespunzător în considerare principiile ierarhiei deşeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE, pe analiza celor mai recente progrese ştiinţifice şi tehnice care permit să se concluzioneze că materia primă respectivă nu creează o cerere suplimentară de terenuri şi nici efecte semnificative de distorsionare a pieţelor produselor (secundare), deşeurilor sau reziduurilor, că generează reduceri substanţiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în comparaţie cu combustibilii fosili şi că nu riscă să producă un impact negativ asupra mediului şi a biodiversităţii.

Art. 4: Planuri naţionale de acţiune în domeniul energiei regenerabile

(1)Fiecare stat membru adoptă un plan naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile. Planurile naţionale de acţiune în domeniul energiei regenerabile stabilesc obiectivele naţionale ale statelor membre privind ponderea energiei din surse regenerabile consumată în transport, energie electrică, încălzire şi răcire în anul 2020, ţinând seama de efectele măsurilor altor politici privind eficienţa energetică asupra consumului final de energie, şi măsurile care trebuie adoptate pentru atingerea respectivelor obiective naţionale globale, inclusiv cooperarea între autorităţile locale, regionale şi naţionale, transferurile statistice sau proiectele comune planificate, strategii naţionale de dezvoltare a resurselor de biomasă şi de mobilizare a unor noi surse de biomasă destinate diferitelor utilizări, precum şi măsurile care trebuie luate pentru îndeplinirea cerinţelor de la articolele 13-19.

(3)Fiecare stat membru publică şi notifică Comisiei, cu şase luni înainte de data limită pentru elaborarea planului naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile, un document previzional care indică:

(4)Statul membru a cărui pondere de energie din surse regenerabile a scăzut sub valoarea stabilită în traiectoria orientativă în perioada de doi ani imediat anterioară stabilită în anexa I partea B, prezintă Comisiei un plan naţional modificat de acţiune în domeniul energiei regenerabile până la data de 30 iunie a anului următor, prin care se stabilesc măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru a atinge într-un termen rezonabil valoarea stabilită în traiectoria orientativă din anexa I partea B.

Art. 5: Calcularea ponderii energiei din surse regenerabile

(1)Consumul final brut de energie din surse regenerabile în fiecare stat membru se calculează ca suma următoarelor:

c)consumul final de energie din surse regenerabile în transporturi.

(2)Dacă un stat membru consideră că, din motive de forţă majoră, îi este imposibil să atingă ponderea de energie din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie în 2020 prevăzută în coloana a treia din tabelul de la anexa I, acesta informează Comisia cât de curând posibil în acest sens. Comisia decide dacă situaţia de forţă majoră este justificată. În cazul în care Comisia decide că situaţia de forţă majoră este justificată, aceasta determină ajustarea care trebuie efectuată în ceea ce priveşte consumul final brut de energie din surse regenerabile al statului membru pentru anul 2020.

(3)În sensul alineatului (1) litera (a), consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile de energie se calculează ca fiind cantitatea de energie electrică produsă într-un stat membru din surse regenerabile de energie, excluzând producţia de energie electrică în centralele cu acumulare prin pompaj din apă pompată anterior într-un rezervor superior.

(4)În sensul alineatului (1) litera (b), consumul final brut de energie din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire se calculează ca fiind cantitatea de energie destinată încălzirii şi răcirii centralizate produsă într-un stat membru din surse regenerabile, la care se adaugă consumul suplimentar de energie din surse regenerabile al industriei, gospodăriilor, serviciilor, agriculturii, silviculturii şi pescuitului, în scopul încălzirii, răcirii şi prelucrării.

(6)Ponderea energiei din surse regenerabile se calculează ca fiind consumul final brut de energie din surse regenerabile, împărţit la consumul final brut de energie provenită din toate sursele de energie, exprimat ca procent.

La calcularea consumului final brut de energie în scopul măsurării respectării obiectivelor şi a traiectoriei orientative stabilite în prezenta directivă, cantitatea de energie consumată în sectorul aviaţiei, ca proporţie din consumul final brut de energie al statului membru în cauză, se consideră a nu fi mai mare de 6,18 %. Pentru Cipru şi Malta, cantitatea de energie consumată în sectorul aviaţiei, ca proporţie din consumul final brut de energie al statelor membre în cauză, se consideră a nu fi mai mare de 4,12 %.

(7)Metodologia şi definiţiile utilizate la calcularea ponderii energiei din surse regenerabile sunt cele din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (¹).

Art. 6: Transferurile statistice între statele membre

(1)Statele membre pot prevedea şi conveni asupra unor dispoziţii cu privire la transferul statistic al unei cantităţi specificate de energie din surse regenerabile de la un stat membru către un alt stat membru. Cantitatea transferată:

Art. 7: Proiecte comune între statele membre

(2)Statele membre informează Comisia cu privire la proporţia sau cantitatea de energie electrică, de încălzire sau de răcire din surse regenerabile de energie produsă în cadrul oricărui proiect comun de pe teritoriul lor, care a devenit operaţional după 25 iunie 2009, sau de capacitatea crescută a unei instalaţii care a fost retehnologizată după data respectivă, care trebuie privită ca fiind inclusă în obiectivul naţional global al unui alt stat membru în scopul măsurării conformităţii cu cerinţele prezentei directive.

(3)Notificarea menţionată la alineatul (2):

Art. 8: Efectele proiectelor comune între statele membre

(1)În termen de trei luni de la sfârşitul fiecărui an din cadrul perioadei specificate la articolul 7 alineatul (3) litera (d), statul membru care a făcut notificarea în temeiul articolului 7 transmite o scrisoare de notificare în care precizează:

(3)În scopul măsurării conformităţii obiectivului cu cerinţele prezentei directive cu privire la obiectivele naţionale globale, cantitatea de energie electrică sau de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie notificată în conformitate cu alineatul (1) litera (b):

Art. 9: Proiecte comune între statele membre şi ţările terţe

(2)Energia electrică din surse regenerabile de energie produsă într-o ţară terţă este luată în considerare în scopul măsurării respectării cerinţelor prezentei directive în ceea ce priveşte obiectivele naţionale globale numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)energia electrică este consumată în interiorul Comunităţii, cerinţă care este considerată ca îndeplinită dacă:

(3)Statele membre pot depune o cerere la Comisie, în sensul articolului 5, în vederea luării în considerare a energiei electrice din surse regenerabile de energie produsă şi consumată într-o ţară terţă, în contextul construcţiei unei interconexiuni cu termen de execuţie foarte lung între un stat membru şi o ţară terţă, dacă următoarele condiţiile sunt îndeplinite:

(4)Proporţia sau cantitatea de energie electrică produsă de orice instalaţie pe teritoriul unei ţări terţe, care nu este luată în considerare în ceea ce priveşte obiectivul naţional global al unui stat membru sau al mai multor state membre în scopul stabilirii respectării articolului 3, este notificată Comisiei. În cazul în care sunt vizate mai multe state membre, distribuţia acestei proporţii sau cantităţi între statele membre este notificată Comisiei. Această proporţie sau cantitate nu va depăşi proporţia sau cantitatea exportată efectiv către şi consumată în Comunitate, care corespunde cantităţii menţionate la alineatul (2) litera (a) punctele (i) şi (ii) din prezentul articol şi care întruneşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol. Notificarea este transmisă de fiecare stat membru al cărui obiectiv naţional global ia în considerare proporţia sau cantitatea de energie electrică respectivă.

(5)Notificarea menţionată la alineatul (4):

Art. 10: Efectele proiectelor comune între statele membre şi ţări terţe

(1)În termen de trei luni de la sfârşitul fiecărui an din cadrul perioadei specificate la articolul 9 alineatul (5) litera (c), statul membru care a făcut notificarea în temeiul articolului 9 transmite o scrisoare de notificare în care precizează:

Art. 11: Scheme de sprijin comune

(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin statelor membre în temeiul articolului 3, două sau mai multe state membre pot hotărî, pe o bază voluntară, să pună în comun sau să îşi coordoneze parţial schemele naţionale de sprijin. În asemenea cazuri, o anumită cantitate de energie din surse regenerabile produsă pe teritoriul unuia din statele membre participante poate fi luată în considerare în ceea ce priveşte obiectivul naţional global al altui stat membru participant, dacă statele membre vizate:

Art. 13: Proceduri administrative, reglementări şi coduri

(1)Statele membre se asigură că orice norme naţionale referitoare la procedurile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe care se aplică centralelor şi infrastructurilor conexe ale reţelei de transport şi distribuţie pentru producţia de energie electrică, încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie, precum şi procesului de transformare a biomasei în biocarburanţi sau alte produse energetice, sunt proporţionale şi necesare.

(2)Statele membre definesc în mod clar specificaţiile tehnice care trebuie respectate de echipamentele şi sistemele din domeniul energiei regenerabile pentru a putea beneficia de schemele de sprijin. În cazul în care există standarde europene, inclusiv etichete ecologice, etichete energetice şi alte sisteme de referinţe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene, specificaţiile tehnice menţionate anterior se exprimă în raport cu aceste standarde. Specificaţiile tehnice în cauză nu prevăd în ce caz este necesară certificarea echipamentelor şi sistemelor şi nu ar trebui să constituie o barieră în calea funcţionării pieţei interne.

(3)Statele membre recomandă tuturor actorilor, în special organismelor administrative locale şi regionale să se asigure că echipamentele şi sistemele sunt instalate pentru utilizarea energiei electrice, încălzirii şi răcirii din surse regenerabile de energie şi pentru încălzirea şi răcirea centralizată la planificarea, proiectarea, construirea şi renovarea zonelor industriale sau rezidenţiale. Statele membre încurajează îndeosebi organismele administrative locale şi regionale să includă încălzirea şi răcirea din surse regenerabile de energie în planificarea infrastructurii oraşelor, după caz.

(4)Statele membre introduc în reglementările şi codurile privind construcţiile măsuri adecvate pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în sectorul construcţiilor.

Până la 31 decembrie 2014, statele membre solicită, după caz, în reglementările şi codurile lor privind construcţiile sau prin orice măsuri cu efect similar, utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile în cazul clădirilor noi şi al celor existente care fac obiectul unei renovări majore. Statele membre permit ca îndeplinirea respectivelor niveluri minime să fie realizată, printre altele, prin încălzire şi răcire urbană produsă prin utilizarea unei proporţii semnificative de surse regenerabile de energie.

(5)Statele membre se asigură de îndeplinirea de către clădirile publice noi şi clădirile publice existente care fac obiectul unei renovări majore la nivel naţional, regional şi local a unui rol exemplar în contextul prezentei directive începând cu 1 ianuarie 2012. Statele membre pot permite, printre altele, ca această obligaţie să fie îndeplinită prin respectarea standardelor referitoare la clădirile cu energie zero sau prevăzând ca acoperişul clădirilor publice sau cu caracter mixt public-privat să fie folosite de părţi terţe pentru instalaţii care produc energie din surse regenerabile.

(6)Prin reglementările şi codurile lor privind construcţiile, statele membre promovează utilizarea sistemelor şi echipamentelor de încălzire şi răcire pe bază de energie regenerabilă care realizează o reducere semnificativă a consumului de energie. Statele membre utilizează etichete energetice sau ecologice sau alte certificate sau standarde relevante elaborate la nivel naţional sau comunitar, în cazul în care acestea există, pentru a încuraja dezvoltarea acestor sisteme şi echipamente.

Art. 14: Informare şi formare

(3)Statele membre se asigură că sisteme de certificare sau sisteme de calificare echivalente devin sau sunt disponibile până la 31 decembrie 2012 pentru instalatorii de cazane şi sobe mici pe bază de biomasă şi de sisteme fotovoltaice solare şi termice solare, de sisteme geotermice de mică adâncime şi pompe de căldură. Aceste sisteme pot ţine seama de sistemele şi structurile existente după caz şi au la bază criteriile prevăzute în anexa IV. Fiecare stat membru recunoaşte certificarea acordată de alte state membre în conformitate cu respectivele criterii.

Art. 15: Garanţii de origine pentru energia electrică, încălzirea şi răcirea produse din surse regenerabile de energie

(2)În acest scop, statele membre se asigură că se emite o garanţie de origine ca răspuns la cererea unui producător de energie electrică din surse regenerabile de energie. Statele membre pot prevedea emiterea de garanţii de origine ca răspuns la cererea unui producător de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie. În acest caz, se poate prevedea o limită minimă a capacităţii. O garanţie de origine are mărimea standard de 1 MWh. Pentru fiecare unitate de energie produsă nu se emite mai mult de o garanţie de origine.

Garanţia de origine nu îndeplineşte nicio funcţie în ceea ce priveşte respectarea de către un stat membru a dispoziţiilor articolului 3. Transferurile de garanţii de origine, separat sau împreună cu transferul fizic de energie, nu produc efecte asupra deciziei statelor membre de a utiliza transferuri statistice, proiecte comune sau scheme de sprijin comune pentru îndeplinirea obiectivului sau asupra calculării consumului final brut de energie din surse regenerabile în conformitate cu articolul 5.

(6)O garanţie de origine specifică cel puţin:

(12)În cazul în care furnizorii de energie comercializează energie din surse regenerabile consumatorilor făcând referire la avantajele de mediu sau la alte avantaje ale energiei din surse regenerabile, statele membre pot solicita furnizorilor de energie să pună la dispoziţie, în formă sintetizată, informaţii privind cantitatea sau ponderea de energie din surse regenerabile care provine de la instalaţiile sau din capacitatea crescută care au devenit operaţionale după 25 iunie 2009.

Art. 16: Accesul la reţele şi exploatarea acestora

(1)Statele membre iau măsuri adecvate pentru a dezvolta infrastructura reţelei de transport şi distribuţie, reţelele inteligente, instalaţiile de stocare şi sistemul electroenergetic pentru a permite securitatea funcţionării sistemului electroenergetic ceea ce va permite dezvoltarea ulterioară a producţiei de energie electrică din surse regenerabile de energie, inclusiv a interconectării dintre statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe. Statele membre iau de asemenea măsuri adecvate pentru accelerarea procedurilor de autorizare pentru infrastructura reţelei electrice şi pentru coordonarea aprobării infrastructurii reţelei electrice cu procedurile administrative şi de planificare.

(2)Sub rezerva cerinţelor privind menţinerea fiabilităţii şi siguranţei reţelei electrice, pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii definite de autorităţile naţionale competente:

c)statele membre se asigură că la dispecerizarea instalaţiilor de producere a energiei electrice, operatorii de transport şi sistem acordă prioritate instalaţiilor de producere care utilizează surse regenerabile de energie, în măsura în care funcţionarea sigură a reţelei naţionale de energie electrică permite acest lucru şi pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii. Statele membre se asigură că sunt luate măsurile adecvate de funcţionare a reţelei electrice şi a pieţei în scopul minimizării limitărilor privind utilizarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. În cazul în care sunt luate măsuri semnificative pentru a limita utilizarea surselor regenerabile de energie în scopul garantării securităţii sistemului electroenergetic naţional şi a securităţii aprovizionării cu energie, statele membre se asigură că operatorii de sistem responsabili informează autoritatea de reglementare competentă cu privire la aceste măsuri şi că indică ce măsuri corective intenţionează să ia în vederea preîntâmpinării unor limitări neadecvate.

(3)Statele membre impun operatorilor de transport şi sistem şi celor de distribuţie să stabilească şi să facă publice norme standardizate privind suportarea separat şi în comun a costurilor adaptărilor tehnice, precum racordările la reţeaua electrică şi consolidările reţelei electrice, operarea îmbunătăţită a reţelei electrice şi aplicarea nediscriminatorie a codurilor de reţea, care sunt necesare pentru a-i integra pe noii producători care alimentează reţeaua interconectată cu energie electrică produsă din surse regenerabile de energie.

(4)După caz, statele membre pot să impună operatorilor de transport şi sistem şi celor de distribuţie să suporte, integral sau parţial, costurile menţionate la alineatul (3). Statele membre revizuiesc şi iau măsurile necesare pentru îmbunătăţirea cadrelor şi normelor privind suportarea separat şi în comun a costurilor menţionate la alineatul (3) până la 30 iunie 2011, iar ulterior din doi în doi ani, pentru a asigura integrarea noilor producători menţionaţi la alineatul respectiv.

(5)Statele membre impun operatorilor de transport şi sistem şi celor de distribuţie să pună la dispoziţia oricărui nou producător de energie din surse regenerabile care doreşte să se conecteze la sistem informaţiile necesare complete, inclusiv:

(7)Statele membre se asigură că aplicarea tarifelor de transport şi distribuţie nu aduce nicio discriminare în defavoarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, inclusiv în special a energiei electrice din surse regenerabile de energie produsă în regiuni periferice, cum ar fi regiunile insulare şi regiunile cu o densitate scăzută a populaţiei. Statele membre se asigură că aplicarea tarifelor de transport şi distribuţie nu aduce nicio discriminare gazelor naturale provenite din surse regenerabile de energie.

(10)După caz, statele membre solicită operatorilor de transport şi sistem şi operatorilor de distribuţie de pe teritoriul lor să publice norme tehnice în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale (¹), în special norme privind racordarea la reţea care cuprind cerinţele legate de calitatea, de odorizarea şi de presiunea gazelor. Statele membre solicită, de asemenea, operatorilor sistemelor de transport şi de distribuţie să facă publice tarifele de racordare a surselor regenerabile de gaze naturale, pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii.

(11)În planurile lor naţionale de acţiune în domeniul energiei regenerabile statele membre evaluează necesitatea construirii la nivel judeţean de noi infrastructuri de încălzire şi de răcire centralizată, produse din surse regenerabile de energie, în vederea realizării obiectivelor naţionale pentru 2020 menţionate la articolul 3 alineatul (1). În funcţie de această evaluare, statele membre adoptă, după caz, măsuri în vederea dezvoltării unei infrastructuri de încălzire centralizată, care să fie adaptată la încălzirea şi răcirea produse de instalaţii mari ce funcţionează pe bază de biomasă, energie solară şi geotermală.

Art. 17: Criterii de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide

(1)Indiferent dacă materiile prime au fost cultivate pe teritoriul Comunităţii sau în afara acestuia, energia produsă din biocar-buranţi şi biolichide este luată în considerare pentru scopurile menţionate la literele (a), (b) şi (c) numai în cazul în care sunt îndeplinite criteriile de durabilitate stabilite la alineatele (2)-(6):

(2)Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanţilor luaţi în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) este de cel puţin 60 %, în cazul biocarburanţilor şi al biolichidelor produse în instalaţii care vor intra în funcţiune după 5 octombrie 2015. O instalaţie este considerată a fi în funcţiune atunci când a avut loc producţia fizică de biocarburanţi şi biolichide.

(3)Biocarburanţii şi biolichidele care sunt luate în considerare pentru scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri bogate în biodiversitate, adică de pe terenuri care în ianuarie 2008 sau după această dată deţineau unul din următoarele statute, indiferent dacă acest statut mai este valabil sau nu:

b)zone desemnate:

(ii) zone pentru protecţia ecosistemelor sau speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie şi care sunt recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea internaţională pentru conservarea naturii, sub rezerva recunoaşterii lor în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) al doilea paragraf, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producţia de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri de protecţie a naturii;

c)păşuni bogate în biodiversitate:

(4)Biocarburanţii şi biolichidele care sunt luate în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri cu stocuri mari de carbon, adică de pe terenuri care în ianuarie 2008 aveau unul din următoarele statute şi care nu mai deţin acest statut:

c)terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalţi de cinci metri şi un coronament între 10 % şi 30 % sau copaci care pot atinge aceste praguri in situ, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi că stocul de carbon al zonei înainte şi după transformare ar permite îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, la aplicarea metodologiei prevăzute în anexa V partea C.

(6)Materiile prime agricole cultivate în Comunitate şi utilizate pentru producţia de biocarburanţi şi biolichide care se iau în considerare pentru scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) se obţin în conformitate cu cerinţele şi standardele menţionate în titlul "Mediu" partea A şi la punctul 9 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (¹) şi în conformitate cu cerinţele minime pentru bunele condiţii agricole şi ecologice definite în temeiul articolului 6 alineatul (1) din respectivul regulament.

(7)Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, din doi în doi ani, un raport privind măsurile adoptate la nivel naţional pentru respectarea criteriilor de durabilitate prevăzute la alineatele (2)-(5) şi pentru protecţia solului, a apei şi a aerului, pentru ţările terţe precum şi pentru statele membre care constituie o sursă importantă de biocarburanţi sau de materii prime pentru biocarburanţi consumaţi în interiorul Comunităţii. Primul raport se prezintă în anul 2012.

Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, din doi în doi ani, un raport privind impactul creşterii cererii de biocar-buranţi asupra durabilităţii sociale în Comunitate şi în ţările terţe, precum şi impactul politicii comunitare în domeniul biocarburan-ţilor asupra disponibilităţii produselor alimentare la un preţ acceptabil în special pentru populaţia din ţările în curs de dezvoltare, precum şi alte aspecte mai cuprinzătoare referitoare la dezvoltare. Rapoartele abordează chestiunea respectării drepturilor de utilizare a terenurilor. Acestea precizează, pentru ţările terţe, precum şi pentru statele membre care reprezintă o sursă semnificativă de materii prime pentru biocarburanţii consumaţi în interiorul Comunităţii, dacă aceasta a ratificat şi pus în aplicare fiecare dintre următoarele convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii:

(9)Comisia transmite un raport cu privire la cerinţele pentru un sistem de durabilitate aferent utilizărilor energetice ale biom-asei, cu excepţia biocarburanţilor şi a biolichidelor, până la 31 decembrie 2009. Raportul este însoţit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European şi Consiliului privind un sistem de durabilitate pentru alte utilizări în domeniul energetic ale bio-masei. Acest raport, precum şi orice propunere conţinută în acesta, se bazează pe cele mai concludente date ştiinţifice disponibile, ţinând seama de noile dezvoltări în procesele de inovare. În cazul în care analiza efectuată în acest scop demonstrează că ar fi adecvată introducerea de noi modificări, privind biomasa forestieră, în metodologia de calcul din anexa V sau în criteriile referitoare la stocurile de dioxid de carbon aplicate biocarburanţilor şi biolichidelor, Comisia prezintă, după caz, Parlamentului European şi Consiliului, în acelaşi timp, propuneri în această privinţă.

Art. 18: Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide

(1)În cazul în care biocarburanţii şi biolichidele se iau în considerare pentru scopurile menţionate la articolul 17 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), statele membre solicită operatorilor economici să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5). În acest sens, statele membre solicită operatorilor economici să utilizeze un sistem de echilibrare a masei care:

(2)În 2010 şi 2012, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind funcţionarea metodei de verificare a echilibrării masei descrisă la alineatul (1) şi potenţialul acesteia de a permite utilizarea altor metode de verificare referitoare la unele sau toate tipurile de materii prime, biocarburanţi sau biolichide. În evaluarea sa, Comisia ia în considerare acele metode de verificare în cadrul cărora informaţiile referitoare la caracteristicile de durabilitate nu trebuie să fie asociate în continuare anumitor loturi sau amestecuri. Evaluarea ia în considerare necesitatea menţinerii integrităţii şi eficienţei sistemului de verificare, simultan cu evitarea impunerii unei sarcini nerezonabile asupra industriei. Acest raport este însoţit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European şi Consiliului privind utilizarea altor metode de verificare.

(3)Statele membre iau măsuri pentru a asigura că operatorii economici prezintă informaţii fiabile şi pun la dispoziţia statelor membre, la cerere, datele care au fost utilizate pentru elaborarea informaţiilor. Statele membre solicită operatorilor economici luarea măsurilor de elaborare a unui standard corespunzător de audit independent al informaţiilor prezentate de către aceştia şi prezentarea de dovezi în acest sens. Auditul verifică dacă sistemele utilizate de operatorii economici sunt precise, fiabile şi imposibil de fraudat. Auditul evaluează frecvenţa şi metodologia prelevării de probe şi soliditatea datelor.

Informaţiile menţionate la primul paragraf includ în special informaţii referitoare la respectarea criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5), informaţii adecvate şi relevante referitoare la măsurile luate pentru protecţia solului, a apei şi a aerului, reabilitarea terenurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum şi informaţii adecvate şi relevante referitoare la măsurile luate pentru a ţine seama de aspectele menţionate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3), pentru a stabili lista informaţiilor adecvate şi relevante menţionate la primele două paragrafe de la prezentul alineat. Comisia se asigură, în special, că furnizarea acestor informaţii nu constituie o sarcină administrativă excesivă pentru agenţii economici în general sau pentru micii agricultori, organizaţii şi cooperative de producţie, în particular.

(4)Comunitatea depune eforturi pentru a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe, care să cuprindă dispoziţii privind criterii de durabilitate corespunzătoare celor din prezenta directivă. În cazul în care Comunitatea a încheiat acorduri care conţin dispoziţii care reglementează aspecte incluse în criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5), Comisia poate decide ca acele acorduri să demonstreze că biocarburanţii şi biolichidele care s-au obţinut din materii prime cultivate în ţările respective respectă criteriile de durabilitate în cauză. După încheierea acestor acorduri, se acordă o atenţie deosebită măsurilor luate pentru conservarea zonelor care oferă ecosistemelor servicii de bază în situaţii critice (de exemplu protecţia bazinelor hidrografice şi combaterea eroziunilor), protecţia solului, a apei şi a aerului, schimbările indirecte ale utilizării terenurilor, reabilitarea terenurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum şi măsurilor referitoare la aspectele menţionate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf.

Comisia poate decide ca sistemele internaţionale sau naţionale voluntare de stabilire a standardelor de producţie a produselor obţinute din biomasă să conţină date exacte în sensul articolului 17 alineatul (2) şi/sau să demonstreze că loturile de biocarburanţi sau de biolichide respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (3), (4) şi (5) şi/sau ca niciun material să nu fie modificat sau eliminat în mod intenţionat astfel încât expedierea sau o parte a acesteia să fie acoperită de anexa IX. Comisia poate decide ca aceste sisteme să conţină date exacte în scopul informării privind măsurile luate pentru conservarea zonelor care oferă servicii ecosistemice de bază în situaţii critice (cum ar fi protecţia bazinelor de recepţie şi controlul eroziunii) în materie de protecţie a solului, apei şi aerului, readucerea la starea iniţială a solurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum şi privind aspectele menţionate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf. Comisia poate recunoaşte, de asemenea, zonele de protecţie a ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, protejate şi recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, în sensul articolului 17 alineatul (3) litera (b) punctul (ii).

(5)Comisia adoptă decizii în temeiul alineatului (4) numai în cazul în care acordul sau sistemul în cauză îndeplineşte standardele adecvate de fiabilitate, transparenţă şi audit independent. În cazul sistemelor de măsurare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, acestea trebuie să respecte şi cerinţele metodologice din anexa V. În cazul zonelor bogate în biodiversitate menţionate la articolul 17 alineatul (3) litera (b) punctul (ii), listele cuprinzând aceste zone respectă standarde adecvate de obiectivitate şi coerenţă cu standardele recunoscute la nivel internaţional şi prevăd căi de atac corespunzătoare.

În special pentru prevenirea fraudelor, Comisia poate, pe baza unei analize a riscurilor sau a rapoartelor menţionate la alineatul (6) al doilea paragraf din prezentul articol, să detalieze standardele de audit independent şi să impună ca toate sistemele voluntare să aplice standardele respective. Aceasta se realizează prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3). Actele respective stabilesc un calendar în limitele căruia sistemele voluntare trebuie să pună în aplicare standardele. Comisia poate abroga deciziile de recunoaştere a unor sisteme voluntare în cazul în care sistemele respective nu pun în aplicare standardele respective în termenul prevăzut.

(6)Deciziile luate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3). Aceste decizii sunt valabile pe o perioadă de cel mult cinci ani.

Comisia solicită ca fiecare sistem voluntar, în privinţa căruia a fost adoptată o decizie în temeiul alineatului (4), să transmită Comisiei până la 6 octombrie 2016 şi, ulterior, anual până la data de 30 aprilie, un raport care să trateze fiecare dintre punctele prezentate la al treilea paragraf de la prezentul alineat. În general, raportul acoperă perioada anului calendaristic precedent. Primul raport acoperă o perioadă de cel puţin şase luni de la 9 septembrie 2015. Cerinţa transmiterii unui raport se aplică numai sistemelor voluntare care au funcţionat timp de cel puţin 12 luni.

Până la 6 aprilie 2017 şi, ulterior, în cadrul rapoartelor sale elaborate in conformitate cu articolul 23 alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport care analizează rapoartele menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, care examinează funcţionarea acordurilor menţionate la alineatul (4) sau a sistemelor voluntare pentru care a fost adoptată o decizie în conformitate cu prezentul articol şi care identifică cele mai bune practici. Raportul se bazează pe cele mai bune informaţii disponibile, inclusiv pe cele obţinute prin consultarea părţilor interesate, şi pe experienţa practică acumulată prin aplicarea acordurilor sau sistemelor în cauză. Raportul analizează următoarele:

k)modalităţile de a facilita sau de a îmbunătăţi promovarea celor mai bune practici.

Un stat membru poate notifica sistemul său naţional Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de sistem. Decizia privind conformitatea unui sistem naţional astfel notificat cu condiţiile prevăzute în prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3), pentru a facilita recunoaşterea reciprocă bilaterală şi multilaterală a sistemelor, în vederea verificării îndeplinirii criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide. În cazul în care decizia este pozitivă, sistemele instituite în conformitate cu prezentul articol nu refuză recunoaşterea reciprocă în raport cu sistemul statului membru respectiv în ceea ce priveşte verificarea respectării criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2) - (5).

(7)În cazul în care un operator economic oferă dovezi sau date obţinute în conformitate cu un acord sau un sistem care a făcut obiectul unei decizii adoptate în temeiul alineatului (4), în măsura domeniului de aplicare a deciziei menţionate, un stat membru nu solicită furnizorului să prezinte alte dovezi de respectare a criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5) sau informaţii privind măsurile menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf al prezentului articol.

(9)Până la 31 decembrie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind:

Art. 19: Calcularea impactului biocarburanţilor şi al biolichidelor în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră

(1)În scopurile articolului 17 alineatul (2), reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră datorată utilizării biocarburanţilor şi a biolichidelor se calculează după cum urmează:

(2)Până la 31 martie 2010, statele membre prezintă Comisiei un raport care include o listă a zonelor de pe teritoriul lor clasificate ca nivel 2 în nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică (denumite în continuare "NUTS") sau la un nivel NUTS de detaliere superior în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (¹), în cazul în care se poate anticipa că emisiile tipice de gaze cu efect de seră provenite din cultivarea materiilor prime agricole vor fi mai mici sau egale cu emisiile comunicate la rubrica "Valori detaliate implicite pentru cultură" din anexa V partea D la prezenta directivă, alături de o descriere a metodei şi a datelor utilizate pentru întocmirea listei respective. Metoda respectivă ia în considerare caracteristicile solului, clima şi conţinutul preconizat în materii prime.

(5)Până cel târziu la 31 decembrie 2012 şi ulterior la fiecare doi ani, Comisia întocmeşte şi publică un raport privind estimarea valorilor tipice şi implicite prezentate în anexa V părţile B şi E, acordând o atenţie deosebită emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi şi prelucrare.

(7)Comisia revizuieşte în permanenţă anexa V în vederea adăugării, atunci când se justifică, a unor valori pentru alte căi de producţie a biocarburanţilor pentru aceleaşi materii prime sau pentru altele. În cadrul acestei revizuiri se analizează, de asemenea, oportunitatea modificării metodologiei prezentate în anexa V partea C, mai ales în ceea ce priveşte:

Valorile implicite pentru biomotorina din ulei din deşeuri de origine vegetală sau animală se revizuiesc cât mai curând. În cazul în care, în revizuirea Comisiei, se ajunge la concluzia că ar trebui adăugate elemente la anexa V, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a pentru a adăuga, dar nu pentru a înlătura sau modifica, valorile tipice şi implicite estimate din anexa V părţile A, B, D şi E pentru căi de producţie a biocarburanţilor şi biolichidelor pentru care nu sunt încă incluse valori specifice în anexa respectivă.

Art. 22: Raportarea de către statele membre

(1)Fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport cu privire la progresul înregistrat în promovarea şi utilizarea energiei din surse regenerabile până la 31 decembrie 2011 şi ulterior din doi în doi ani. Al şaselea raport, care trebuie să fie prezentat până la 31 decembrie 2021, este ultimul raport solicitat.

i)dezvoltarea şi utilizarea în comun a biocarburanţilor produşi din materiile prime enumerate în anexa IX, inclusiv evaluarea resurselor, accentul fiind pus pe aspectele de durabilitate referitoare la efectul înlocuirii produselor alimentare şi furajelor pentru producţia biocarburanţilor, ţinând seama în mod adecvat de principiile ierarhiei deşeurilor stabilite de Directiva 2008/98/CE, principiul utilizării în cascadă a biomasei, ţinând cont de circumstanţele economice şi tehnologice de la nivel regional şi local, menţinerea stocului necesar de carbon în sol şi calitatea solului şi a ecosistemelor;

(3)În primul său raport, statul membru declară dacă intenţionează:

Art. 23: Monitorizarea şi raportarea din partea Comisiei

(1)Comisia monitorizează originea biocarburanţilor şi a biolichidelor consumate în Comunitate şi impactul pe care producţia acestora o are asupra utilizării terenurilor, inclusiv impactul deplasării, în Comunitate şi în principalele ţări terţe furnizoare. Monitorizarea se bazează pe rapoartele statelor membre, prezentate în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), precum şi pe cele ale ţărilor terţe relevante, ale organizaţiilor interguvernamentale, pe studiile ştiinţifice din domeniu şi pe orice alte informaţii pertinente. De asemenea, Comisia monitorizează modificările preţului de comercializare asociate cu utilizarea biomasei pentru energie, precum şi eventualele efecte pozitive şi negative asociate asupra siguranţei alimentare.

(4)În rapoartele sale cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării biocarburanţilor şi biolichidelor, Comisia utilizează cantităţile raportate de statele membre în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (o), inclusiv valorile medii provizorii ale emisiilor estimate în legătură cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, precum şi intervalul aferent derivat din analiza sensibilităţii, menţionate în anexa VIII. Comisia face publice datele referitoare la valorile medii provizorii ale emisiilor estimate în legătură cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor şi intervalul aferent derivat din analiza sensibilităţii. De asemenea, Comisia evaluează dacă şi în ce mod s-ar modifica estimarea privind reducerile directe ale emisiilor în cazul în care coprodusele ar fi calculate utilizând metoda substituţiei.

(5)În rapoartele sale, Comisia analizează în special:

e)disponibilitatea şi durabilitatea biocarburanţilor produşi din materiile prime enumerate în anexa IX, inclusiv o evaluare a efectului înlocuirii produselor alimentare şi furajelor pentru producţia biocarburanţilor, ţinând seama în mod adecvat de principiile ierarhiei deşeurilor stabilite de Directiva 2008/98/CE, principiul utilizării în cascadă a biomasei, având în vedere circumstanţele economice şi tehnologice de la nivel regional şi local, menţinerea stocului necesar de carbon în sol şi calitatea solului şi a ecosistemelor;

f)informaţii privind rezultatele disponibile ale cercetării ştiinţifice privind schimbarea indirectă a utilizării terenurilor în ceea ce priveşte toate căile de producţie, precum şi o analiză a acestora, inclusiv o evaluare privind posibilitatea îngustării intervalului de incertitudine identificat în analiza care stă la baza estimărilor emisiilor în legătură cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, precum şi posibilitatea luării în calcul a eventualului impact al politicilor Uniunii, cum ar fi politicile privind clima, mediul şi politica agricolă; şi

(7)În scopul îmbunătăţirii finanţării şi coordonării în vederea realizării obiectivului de 20 % menţionat la articolul 3 alineatul (1), Comisia prezintă, până la 31 decembrie 2010, o analiză şi un plan de acţiune în domeniul energiei regenerabile, care vizează, în special:

(8)Până la 31 decembrie 2014, Comisia prezintă un raport, abordând în special următoarele elemente:

b)în ceea ce priveşte obiectivele menţionate la articolul 3 alineatul (4), reexaminarea:

c)o evaluare a punerii în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce priveşte mecanismele de cooperare, pentru a garanta că, împreună cu posibilitatea continuării utilizării schemelor naţionale de sprijin de către statele membre, aşa cum se menţionează la articolul 3 alineatul (3), aceste mecanisme permit statelor membre să realizeze obiectivele naţionale definite în anexa I, cu un raport optim costuri-beneficii, o evaluare a progreselor tehnologice şi concluziile care urmează a fi trase în vederea atingerii obiectivului de 20 % energie din surse regenerabile la nivel comunitar.

(10)În 2021 Comisia prezintă un raport care analizează aplicarea prezentei directive. Acest raport abordează în mod deosebit rolul pe care le-au avut următoarele elemente în a le permite statelor membre să-şi îndeplinească obiectivele naţionale definite în anexa I, cu un raport optim costuri-beneficii:

Art. 24: Platforma în materie de transparenţă

(1)Comisia înfiinţează o platformă publică online în materie de transparenţă. Această platformă serveşte la creşterea transparenţei şi la facilitarea şi promovarea cooperării între statele membre, în special în ceea ce priveşte transferurile statistice menţionate la articolul 6 şi proiectele comune menţionate la articolele 7 şi 9. În plus, platforma poate fi utilizată pentru a face publice informaţii relevante pe care Comisia sau un stat membru le consideră ca fiind de importanţă majoră pentru prezenta directivă şi pentru îndeplinirea obiectivelor acesteia.

(2)Comisia face publice prin intermediul platformei în materie de transparenţă următoarele informaţii, după caz, într-un format agregat care păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial:

Art. 25: Procedura comitetului

(1)Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (2), Comisia este asistată de Comitetul privind sursele regenerabile de energie. Respectivul comitet reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

Art. 25^a: Exercitarea delegării de competenţe

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 3 alineatul (5), la articolul 5 alineatul (5) şi la articolul 19 alineatul (7) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (5), al articolului 5 alineatul (5) şi al articolului 19 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau, în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 27: Transpunere

ANEXA I:

A.Obiective naţionale globale

	Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie, 2005 (S₂₀₀₅)	Obiectivul privind ponderea energiei din surse regenerabile de energie în consumul final brut de energie, 2020 (S₂₀₂₀)
Belgia	2,2%	13%
Bulgaria	9,4%	16%
Republica Cehă	6,1%	13%
Danemarca	17,0%	30%
Germania	5,8%	18%
Estonia	18,0%	25%
Irlanda	3,1%	16%
Grecia	6,9%	18%
Spania	8,7%	20%
Franţa	10,3%	23%
Italia	5,2%	17%
Cipru	2,9%	13%
Letonia	32,6%	40%
Lituania	15,0%	23%
Luxemburg	0,9%	11%
Ungaria	4,3%	13%
Malta	0,0%	10%
Ţările de Jos	2,4%	14%
Austria	23,3%	34%
Polonia	7,2%	15%
Portugalia	20,5%	31%
România	17,8%	24%
Slovenia	16,0%	25%
Republica Slovacă	6,7%	14%
Finlanda	28,5%	38%
Suedia	39,8%	49%
Regatul Unit	1,3%	15%

B.Traiectorie orientativă

ANEXA II:Formula de normalizare pentru calculul energiei electrice generate de energia hidroelectrică şi eoliană

ANEXA III:Conţinutul de energie pentru combustibilii utilizaţi în transporturi

Combustibili	Conţinut masic de energie (putere calorifică inferioară, MJ/kg)	Conţinut volumic de energie (putere calorifică inferioară, MJ/l)
Bioetanol (etanol produs din biomasă)	27	21
Bio-ETBE (etil-terţ-butil-eter produs pe bază de bioetanol)	36 (din care 37 % din surse regenerabile)	27 (din care 37 % din surse regenerabile)
Biometanol (metanol produs din biomasă, în vederea utilizării ca biocarburant)	20	16
Bio-MTBE (metil-terţ-butil-eter produs pe bază de biometanol)	35 (din care 22 % din surse regenerabile)	26 (din care 22 % din surse regenerabile)
Bio-DME (dimetileter produs din biomasă, în vederea utilizării ca biocarburant)	28	19
Bio-TAEE (terţiar-amil-etil-eter produs pe bază de bioetanol)	38 (din care 29 % din surse regenerabile)	29 (din care 29 % din surse regenerabile)
Biobutanol (butanol produs din biomasă, în vederea utilizării ca biocarburant)	33	27
Biomotorină (ester metilic produs din ulei vegetal sau animal, de calitatea motorinei, în vederea utilizării ca biocarburant)	37	33
Motorină Fischer-Tropsch (hidrocarbură sintetică sau amestec de hidrocarburi sintetice produse din biomasă)	44	34
Ulei vegetal hidrotratat (ulei vegetal tratat termochimic cu hidrogen)	44	34
Ulei vegetal pur (ulei produs din plante oleaginoase prin presare, extracţie sau procedee comparabile, brut sau rafinat, dar nemodi-ficat chimic, atunci când este compatibil cu tipul de motoare în cauză şi cu cerinţele corespunzătoare privind emisiile)	37	34
Biogaz (gaz combustibil produs din biomasă şi/sau din fracţia biodegradabilă a deşeurilor, care se poate purifica pentru a obţine calitatea gazelor naturale, în vederea utilizării ca biocarburant sau gaz de lemn)	50
Benzină	43	32
Motorină	43	36

ANEXA IV:Certificarea instalatorilor

3.Acreditarea programului sau a organismului de formare se realizează de către statele membre sau de către organismele administrative desemnate de acestea. Organismul acreditat are obligaţia de a se asigura că programul de formare oferit de organismul de formare prezintă continuitate sau acoperire regională ori naţională. Organismul de formare trebuie să deţină dotări tehnice specifice pentru a oferi formare practică, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilităţi corespunzătoare pentru a asigura formarea practică. De asemenea, organismul de formare trebuie să ofere, pe lângă formarea de bază, cursuri scurte de perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a permite perfecţionarea continuă în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea de organism de formare producătorul instalaţiei sau al sistemului, institute sau asociaţii.

4.Formarea care se încheie cu certificarea sau calificarea instalatorului include atât o parte teoretică, cât şi una practică. La finalul formării, instalatorul trebuie să deţină calificările necesare pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a îndeplini cerinţele de performanţă şi fiabilitate ale clientului, de a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare ecologică.

6.Sistemele de certificare sau sistemele de calificare menţionate la articolul 14 alineatul (3) iau în considerare următoarele orientări:

a)Programele de formare acreditate ar trebui oferite instalatorilor cu experienţă la locul de muncă şi care au urmat sau urmează tipurile de formare menţionate în continuare:

(iii)în cazul instalatorului de instalaţii termice solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau electrician, deţinerea calificării de bază ca instalator de apă şi canal, electrician şi calificare pentru lucrări de aplicare a învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de ţeavă, lipire a manşoanelor de ţeavă, izolaţii, etanşare a garniturilor, verificare a scurgerilor la lucrările de apă şi canal, capacitate de a efectua racordări la reţea, familiarizare cu materialele de bază pentru acoperiri, metodele de descărcare în arc şi de sudare; sau

b)Partea teoretică a formării instalatorului pentru cuptoare şi cazane de biomasă ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de biomasă şi să cuprindă aspecte ecologice, combustibili din biomasă, logistică, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, tehnici de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea costurilor şi a rentabilităţii, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasă. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene în domeniul tehnologiei şi combustibililor din biomasă, de tipul peletelor, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasă.

c)Partea teoretică a formării instalatorilor de pompe de căldură ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe de căldură şi să acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilităţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementări privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea utilizării pompelor de căldură în construcţii şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de căldură, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de căldură şi planul sistemului. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene pentru pompe de căldură, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:

(iii)capacitate de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clădiri şi pentru producerea de apă caldă pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de căldură privind necesarul de frig pentru producerea de apă caldă, pentru masa de conservare a clădirii şi pentru furnizarea neîntreruptă de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încălzire.

d)Partea teoretică a formării instalatorilor pentru instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între cost şi profitabilitate şi să cuprindă aspecte ecologice, componente, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizează energie solară, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de căldură, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:

ANEXA V:Reguli pentru calcularea impactului asupra formării gazelor cu efect de seră pentru biocarburanţi, biolichide şi omologii lor combustibili fosili

(A)Valori tipice şi implicite pentru combustibilii produşi fără emisii nete de carbon rezultate în urma schimbării utilizării terenului

Filieră de producţie a biocarburanţilor	Reduceri de emisii tipice de gaze cu efect de seră	Reduceri de emisii implicite de gaze cu efect de seră
etanol din sfeclă de zahăr	61%	52%
etanol din grâu (nu se menţionează combustibilul de prelucrare)	32%	16%
etanol din grâu (lignit utilizat ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	32%	16%
etanol din grâu (gaz natural utilizat ca combustibil de prelucrare în cazane convenţionale)	45%	34%
etanol din grâu (gaz natural utilizat ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	53%	47%
etanol din grâu (paie utilizate ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	69%	69%
etanol din porumb, produs în Comunitate (gaz natural utilizat ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	56%	49%
etanol din trestie de zahăr	71%	71%
partea de etil-terţ-butil-eter (ETBE) din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
partea de terţiar-amil-etil-eter (TAEE) din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
biomotorină din seminţe de rapiţă	45%	38%
biomotorină din floarea soarelui	58%	51%
biomotorină din seminţe de soia	40%	31%
biomotorină din ulei de palmier (nu se specifică procedeul)	36%	19%
biomotorină din ulei de palmier (procedeu cu captură de metan la presa de ulei)	62%	56%
biomotorină din ulei din deşeuri de origine vegetală sau animală (*)	88%	83%
ulei vegetal din seminţe de rapiţă, hidrotratat	51%	47%
ulei vegetal din floarea soarelui, hidrotratat	65%	62%
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat (nu se specifică procedeul)	40%	26%
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat (procedeu cu captură de metan la presa de ulei)	68%	65%
ulei vegetal pur din seminţe de rapiţă	58%	57%
biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat	80%	73%
biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat	84%	81%
biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural comprimat	86%	82%

(B)Estimări ale valorilor tipice şi implicite aferente viitorilor biocarburanţi inexistenţi sau care se află în cantităţi neglijabile pe piaţă în ianuarie 2008, dacă aceştia sunt produşi fără emisii nete de carbon rezultate în urma schimbării utilizării terenului

Filieră de producţie a biocarburanţilor	Reduceri de emisii tipice de gaze cu efect de seră	Reduceri de emisii impli de gaze cu efect de ser
etanol din paie de grâu	87%	85%
etanol din deşeuri lemnoase	80%	74%
etanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	76%	70%
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase	95%	95%
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	93%	93%
dimetileter (DME) din deşeuri lemnoase	95%	95%
dimetileter (DME) din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	92%	92%
metanol din deşeuri lemnoase	94%	94%
metanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	91%	91%
partea de metil-terţ-butil-eter (MTBE) din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia metanolului

(C)Metodologie

1.Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea de combustibili pentru transporturi, biocarburanţi şi biolichide se calculează prin formula următoare:

6.Emisiile provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime, e_ec, includ emisii provenite din însăşi procesul de extracţie sau cultivare; din colectarea de materii prime; din deşeuri şi scurgeri; precum şi din producerea de substanţe sau produse chimice utilizate în procesul de extracţie sau de cultivare. Se exclude captarea de CO₂ în cadrul cultivării de materii prime. Se scad reducerile certificate de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la flăcările din şantierele petroliere amplasate pretutindeni în lume. Se pot obţine estimări ale emisiilor rezultate prin cultură pe baza mediilor calculate pentru zone geografice mai mici decât cele utilizate la calcularea valorilor pentru avarii, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.

7.Emisiile anuale rezultate din variaţiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea utilizării terenurilor, e_l, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică formula următoare:

8.Bonusul de 29 g CO_2eq/MJ se atribuie dacă există elemente care să ateste că terenul în chestiune:

b)se încadrează în una dintre următoarele categorii:

9.Categoriile menţionate la punctul 8 litera (b) se definesc după cum urmează:

11.Emisiile rezultate în urma prelucrării, e_p, include emisii provenite din însuşi procesul de prelucrare; din deşeuri şi scurgeri; precum şi din producerea de substanţe sau produse chimice utilizate în procesul de prelucrare.

La calculul consumului de energie electrică care nu se produce în instalaţia de producţie a combustibilului, se consideră că intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră care caracterizează producerea şi distribuţia energiei electrice respective este egală cu intensitatea medie a emisiilor la producerea şi distribuţia de energie electrică într-o regiune definită. Ca o excepţie de la această regulă producătorii pot utiliza o valoare medie pentru a calcula energia electrică produsă de o instalaţie individuală de producere a energiei electrice, în cazul în care instalaţia nu este conectată la reţeaua de energie electrică.

16.Reducerea emisiilor obţinute prin excesul de energie electrică de la cogenerare, e_ee, se iau în considerare în cazul excesului de energie electrică produs de sistemele de producere a combustibilului care utilizează cogenerarea, cu excepţia cazului în care combustibilul utilizat pentru cogenerare este un coprodus, altul decât un reziduu de recoltă agricolă. La calculul acestui exces de energie electrică se consideră că dimensiunea unităţii de cogenerare este cea minimă necesară pentru ca unitatea de cogenerare să furnizeze căldura necesară pentru producerea combustibilului. Se consideră că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră aferente acestui exces de energie electrică este egală cu cantitatea de gaze cu efect de seră care ar fi emisă la generarea unei cantităţi egale de energie electrică într-o centrală electrică care utilizează acelaşi combustibil ca şi unitatea de cogenerare.

18.Pentru calculul menţionat la punctul 17, emisiile care trebuie împărţite sunt e_ec + e_l, + acele fracţii ale e_p, et_d şi e_x care au loc până la faza în care se produce un coprodus, inclusiv faza respectivă. În cazul în care s-a alocat întreaga valoare coproduselor într-o etapă de prelucrare anterioară din ciclul de viaţă, fracţia din emisiile atribuite produsului combustibil intermediar în ultima etapă a prelucrării respective se utilizează în acest scop în locul valorii totale a emisiilor.

În cazul biocarburanţilor şi al biolichidelor, toate coprodusele, inclusiv energia electrică care nu se încadrează în domeniul de aplicare a punctului 16, se iau în considerare în sensul acestui calcul, cu excepţia reziduurilor de recolte agricole, inclusiv paie, resturi rezultate prin prelucrarea trestiei de zahăr, pieliţe, sâmburi de fructe şi coji de nuci. În scopul calculului respectiv, se atribuie un conţinut energetic egal cu zero coproduselor cu un conţinut de energie negativ.

19.În cazul biocarburanţilor, pentru calculul menţionat la punctul 4, omologul combustibilului fosil E_F este reprezentat de ultimele emisii medii efective disponibile din partea fosilă din benzina şi motorina consumate în Comunitate, în conformitate cu Directiva 98/70/CE. În cazul în care aceste date nu sunt disponibile, valoarea utilizată este de 83,8 g CO_2eq/MJ.

(D)Valori detaliate implicite pentru biocarburanţi şi biolichide

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a altor biolichide	Emisii tipice de gaze cu efect de seră(gCO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră(gCO_2eq/MJ)
etanol din sfeclă de zahăr	12	12
etanol din grâu	23	23
etanol din porumb, produs în Comunitate	20	20
etanol din trestie de zahăr	14	14
partea de ETBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
partea de TAEE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
biomotorină din seminţe de rapiţă	29	29
biomotorină din floarea soarelui	18	18
biomotorină din seminţe de soia	19	19
biomotorină din ulei de palmier	14	14
biomotorină din ulei din deşeuri de origine vegetală sau animală (*)	0	0
ulei vegetal din seminţe de rapiţă, hidrotratat	30	30
ulei vegetal din floarea soarelui, hidrotratat	18	18
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat	15	15
ulei vegetal pur din seminţe de rapiţă	30	30
biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat	0	0
biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat	0	0
biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural comprimat	0	0

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a biolichidelor	Emisii tipice de gaze cu efect de seră (gCO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră (gCO_2eq/MJ)
etanol din sfeclă de zahăr	19	26
etanol din grâu (nu se menţionează combustibilul de prelucrare)	32	45
etanol din grâu (lignit utilizat ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	32	45
etanol din grâu (gaz natural utilizat ca combustibil de prelucrare în cazane convenţionale)	21	30
etanol din grâu (gaz natural utilizat ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	14	19
etanol din grâu (paie utilizate ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	1	1
etanol din porumb, produs în Comunitate (gaz natural utilizat ca combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	15	21
etanol din trestie de zahăr	1	1
partea de ETBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utlizată pentru producţia etanolului
partea de TAEE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
biomotorină din seminţe de rapiţă	16	22
biomotorină din floarea soarelui	16	22
biomotorină din seminţe de soia	18	26
biomotorină din ulei de palmier (nu se specifică procedeul)	35	49
biomotorină din ulei de palmier (procedeu cu captură de metan în aer la presa de ulei)	13	18
biomotorină din ulei din deşeuri de origine vegetală sau animală	9	13
ulei vegetal din seminţe de rapiţă, hidrotratat	10	13
ulei vegetal din floarea soarelui, hidrotratat	10	13
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat (nu se specifică procedeul)	30	42
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat (procedeu cu cap tură de metan la presa de ulei)	7	9
ulei vegetal pur din seminţe de rapiţă	4	5
biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat	14	20
biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat	8	11
biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural com primat	8	11

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a biolichidelor	Emisii tipice de gaze cu efect de seră(g CO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră(gCO_2eq/MJ)
etanol din sfeclă de zahăr	2	2
etanol din grâu	2	2
etanol din porumb, produs în Comunitate	2	2
etanol din trestie de zahăr	9	9
partea de ETBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
partea de TAEE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
biomotorină din seminţe de rapiţă	1	1
biomotorină din floarea soarelui	1	1
biomotorină din seminţe de soia	13	13
biomotorină din ulei de palmier	5	5
biomotorină din ulei din deşeuri de origine vegetală sau animală	1	1
ulei vegetal din seminţe de rapiţă, hidrotratat	1	1
ulei vegetal din floarea soarelui, hidrotratat	1	1
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat	5	5
ulei vegetal pur din seminţe de rapiţă	1	1
biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat	3	3
biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat	5	5
biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural comprimat	4	4

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a biolichidelor	Emisii tipice de gaze cu efect de seră(g CO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră(gCO_2eq/MJ)
etanol din sfeclă de zahăr	33	40
etanol din grâu (nu se menţionează combustibilul de prelu crare)	57	70
etanol din grâu (lignit utilizat ca şi combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	57	70
etanol din grâu (gaz natural utilizat ca şi combustibil de prelu crare în cazane convenţionale)	46	55
etanol din grâu (gaz natural utilizat ca şi combustibil de prelu crare în instalaţii de cogenerare)	39	44
etanol din grâu (paie utilizate ca şi combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	26	26
etanol din porumb, produs în Comunitate (gaz natural utilizat ca şi combustibil de prelucrare în instalaţii de cogenerare)	37	43
etanol din trestie de zahăr	24	24
partea de ETBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
partea de TAEE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia etanolului
biomotorină din seminţe de rapiţă	46	52
biomotorină din floarea soarelui	35	41
biomotorină din seminţe de soia	50	58
biomotorină din ulei de palmier (nu se specifică procedeul)	54	68
biomotorină din ulei de palmier (procedeu cu captură de metan în aer la presa de ulei)	32	37
biomotorină din ulei din deşeuri de origine vegetală sau animală	10	14
ulei vegetal din seminţe de rapiţă, hidrotratat	41	44
ulei vegetal din floarea soarelui, hidrotratat	29	32
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat (nu se specifică pro-	50	62
ulei vegetal din ulei de palmier, hidrotratat (procedeu cu cap tură de metan în aer la presa de ulei)	27	29
ulei vegetal pur din seminţe de rapiţă	35	36
biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat	17	23
biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat	13	16
biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural comprimat	12	15

(E)Estimări ale valorilor implicite detaliate aferente viitorilor biocarburanţi şi biolichide, inexistenţi sau care se află în cantităţi neglijabile pe piaţă în ianuarie 2008

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a altor biolichide	Emisii tipice de gaze cu efect de seră(g CO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră(g CO_2eq/MJ)
etanol din paie de grâu	3	3
etanol din deşeuri lemnoase	1	1
etanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	6	6
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase	1	1
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	4	4
DME din deşeuri lemnoase	1	1
DME din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	5	5
metanol din deşeuri lemnoase	1	1
metanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	5	5
partea de MTBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia metanolului

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a biolichidelor	Emisii tipice de gaze cu efect de seră (g CO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră (gCO_2eq/MJ)
etanol din paie de grâu	2	2
etanol din deşeuri lemnoase	4	4
etanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	2	2
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase	3	3
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	2	2
DME din deşeuri lemnoase	4	4
DME din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	2	2
metanol din deşeuri lemnoase	4	4
metanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	2	2
partea de MTBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia metanolului

Filiera de producţie a biocarburanţilor şi a biolichidelor	Emisii tipice de gaze cu efect de seră (g CO_2eq/MJ)	Emisii implicite de gaze cu efect de seră (gCO_2eq/MJ)
etanol din paie de grâu	11	13
etanol din deşeuri lemnoase	17	22
etanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	20	25
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase	4	4
motorină Fischer-Tropsch din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	6	6
DME din deşeuri lemnoase	5	5
DME din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	7	7
metanol din deşeuri lemnoase	5	5
metanol din deşeuri lemnoase provenite din pădure cultivată	7	7
partea de MTBE din surse regenerabile	Egală cu cea din filiera utilizată pentru producţia metanolului

ANEXA VI:Cerinţe minime pentru modelul armonizat de plan naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile

2.Obiective naţionale sectoriale pentru 2020 şi ponderi preconizate de energie din surse regenerabile pentru energia electrică, încălzire şi răcire şi transporturi

3.Măsuri pentru atingerea obiectivelor

g)utilizarea planificată a transferurilor statistice între statele membre şi participarea planificată în proiecte comune cu alte state membre şi cu ţări terţe:

4.Evaluări

ANEXA VII:Contabilizarea energiei din pompele de căldură

ANEXA VIII:

Partea A:Emisii estimate provizorii în legătură cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor, generate de materiile prime pentru biocombustibili şi biolichide (gCO_2eq/MJ) (^*)

(^*)Valorile medii raportate aici reprezintă o medie ponderată a valorilor materiilor prime modelate individual. Cuantumul valorilor din anexă depinde de gama de ipoteze (precum tratarea coproduselor, dezvoltarea volumului producţiei, stocurile de carbon şi dislocarea altor produse) folosite în cadrul modelelor economice dezvoltate pentru estimarea lor. Prin urmare, deşi nu este posibil să se caracterizeze pe deplin intervalul de incertitudine asociat cu astfel de estimări, a fost efectuată o analiză a sensibilităţii cu privire la aceste rezultate pe baza variaţiei aleatorii a parametrilor-cheie, aşa-numita «analiză Monte Carlo».

Grupul de materii prime	Media (^*)	Intervalul dintre percentile derivat din analiza sensibilităţii (^**)
Culturi de cereale şi alte culturi bogate în amidon	12	8-16
Culturi de plante zaharoase	13	4-17
Culturi de plante oleaginoase	55	33-66
(^)Valorile medii prevăzute aici reprezintă o medie ponderată a valorilor materiilor prime modelate individual. (^*)Intervalul prevăzut aici reflectă 90 % dintre rezultate, utilizând valorile celei de a cincea şi a nouăzeci şi cincea percentile care rezultă din analiză. Cea de a cincea percentilă sugerează o valoare sub care au fost identificate 5 % dintre observaţii (şi anume 5 % din datele totale utilizate au arătat rezultate sub 8, 4 şi 33 gCO_2eq/MJ). Cea de a nouăzeci şi cincea percentilă sugerează o valoare sub care au fost identificate 95 % dintre observaţii (şi anume 5 % din datele totale utilizate au arătat rezultate peste 16, 17 şi 66 gCO_2eq/MJ).

Partea B:Biocombustibili şi biolichide pentru care emisiile estimate în legătură cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor sunt considerate a fi egale cu zero

ANEXA IX:

Partea A:Materii prime şi combustibili a căror contribuţie la realizarea obiectivului menţionat la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf se consideră a fi egală cu de două ori conţinutul lor energetic

Partea B:Materii prime a căror contribuţie la realizarea obiectivului menţionat la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf se consideră a fi egală cu de două ori conţinutul lor energetic

(b)Grăsimi animale clasificate în categoriile 1 şi 2 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

N.R.: "Directiva 2009/28/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa X partea A, se abrogă cu efect de la 1 iulie 2021, fără a se aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa X partea B şi fără a se aduce atingere obligaţiilor statelor membre pentru anul 2020, astfel cum sunt stabilite în articolul 3 alineatul (1) şi cum sunt prevăzute în anexa I partea A la Directiva 2009/28/CE.