Art. 17. - Art. 17: Criterii de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide - Directiva 2009/28/CE/23-apr-2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 140L
În vigoare Versiune de la: 21 Decembrie 2018
Art. 17: Criterii de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide
(1)Indiferent dacă materiile prime au fost cultivate pe teritoriul Comunităţii sau în afara acestuia, energia produsă din biocar-buranţi şi biolichide este luată în considerare pentru scopurile menţionate la literele (a), (b) şi (c) numai în cazul în care sunt îndeplinite criteriile de durabilitate stabilite la alineatele (2)-(6):
a)măsurarea respectării cerinţelor prezentei directive în ceea ce priveşte obiectivele naţionale;
b)măsurarea respectării obligaţiilor referitoare la energia regenerabilă;
c)eligibilitatea privind sprijinul financiar pentru consumul de biocarburanţi şi biolichide.
Cu toate acestea, biocarburanţii şi biolichidele produse din deşeuri şi reziduuri, altele decât reziduurile din agricultură, acvacultură, pescării şi silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile de durabilitate stabilite la alineatul (2) pentru a fi luate în considerare pentru scopurile menţionate la literele (a), (b) şi (c).
(2)Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanţilor luaţi în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) este de cel puţin 60 %, în cazul biocarburanţilor şi al biolichidelor produse în instalaţii care vor intra în funcţiune după 5 octombrie 2015. O instalaţie este considerată a fi în funcţiune atunci când a avut loc producţia fizică de biocarburanţi şi biolichide.
În cazul instalaţiilor care erau în funcţiune la 5 octombrie 2015 sau înainte de această dată, în scopurile menţionate la alineatul (1), biocarburanţii şi biolichidele trebuie să atingă o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puţin 35 % până la 31 decembrie 2017 şi de cel puţin 50 % începând cu 1 ianuarie 2018.
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultând din utilizarea biocarburanţilor şi a biolichidelor se calculează în conformitate cu articolul 19 alineatul (1).
(3)Biocarburanţii şi biolichidele care sunt luate în considerare pentru scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri bogate în biodiversitate, adică de pe terenuri care în ianuarie 2008 sau după această dată deţineau unul din următoarele statute, indiferent dacă acest statut mai este valabil sau nu:
a)păduri primare şi alte terenuri împădurite, cu alte cuvinte pădurile şi alte terenuri împădurite cu specii indigene, în care nu există indicii vizibile clare ale activităţii umane, iar procesele ecologice nu sunt afectate în mod semnificativ;
b)zone desemnate:
(i)de lege sau de autorităţile competente relevante în scopul protecţiei naturii; sau
(ii) zone pentru protecţia ecosistemelor sau speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie şi care sunt recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea internaţională pentru conservarea naturii, sub rezerva recunoaşterii lor în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) al doilea paragraf, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producţia de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri de protecţie a naturii;
c)păşuni bogate în biodiversitate:
(i)păşuni naturale bogate în biodiversitate, cu alte cuvinte păşuni care ar continua să fie păşuni în lipsa intervenţiei omului şi care menţin configuraţia naturală de specii, precum şi caracteristicile şi procesele ecologice; sau
(ii)păşuni bogate în biodiversitate care nu sunt naturale, cu alte cuvinte păşuni care ar înceta să fie păşuni în lipsa intervenţiei omului şi care conţin o mare diversitate de specii şi sunt nedegradate, dacă nu se furnizează dovezi că recoltarea materiilor prime este necesară pentru menţinerea statutului de păşune.
[textul din Art. 17, alin. (3), litera C. a fost abrogat la 05-oct-2015 de Art. 2, punctul 5., alin. (B) din Directiva 1513/09-sep-2015]
(4)Biocarburanţii şi biolichidele care sunt luate în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri cu stocuri mari de carbon, adică de pe terenuri care în ianuarie 2008 aveau unul din următoarele statute şi care nu mai deţin acest statut:
a)zone umede, adică terenuri acoperite sau saturate cu apă în mod permanent sau pe o perioadă semnificativă din an;
b)suprafeţe dens împădurite, adică terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalţi de cinci metri şi un coronament de peste 30 %, sau copaci care pot atinge aceste praguri in situ;
c)terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalţi de cinci metri şi un coronament între 10 % şi 30 % sau copaci care pot atinge aceste praguri in situ, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi că stocul de carbon al zonei înainte şi după transformare ar permite îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, la aplicarea metodologiei prevăzute în anexa V partea C.
Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care, la data la care a fost obţinută materia primă, terenul deţinea acelaşi statut ca în ianuarie 2008.
(5)Biocarburanţii şi biolichidele care sunt luate în considerare în scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri care în ianuarie 2008 erau turbării, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi că cultivarea şi recoltarea acestei materii prime nu implică asanarea unor porţiuni de sol ce nu au fost asanate anterior.
(6)Materiile prime agricole cultivate în Comunitate şi utilizate pentru producţia de biocarburanţi şi biolichide care se iau în considerare pentru scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) se obţin în conformitate cu cerinţele şi standardele menţionate în titlul "Mediu" partea A şi la punctul 9 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (1) şi în conformitate cu cerinţele minime pentru bunele condiţii agricole şi ecologice definite în temeiul articolului 6 alineatul (1) din respectivul regulament.
(1)JOL30, 31.1.2009, p. 16.
(7)Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, din doi în doi ani, un raport privind măsurile adoptate la nivel naţional pentru respectarea criteriilor de durabilitate prevăzute la alineatele (2)-(5) şi pentru protecţia solului, a apei şi a aerului, pentru ţările terţe precum şi pentru statele membre care constituie o sursă importantă de biocarburanţi sau de materii prime pentru biocarburanţi consumaţi în interiorul Comunităţii. Primul raport se prezintă în anul 2012.
Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, din doi în doi ani, un raport privind impactul creşterii cererii de biocar-buranţi asupra durabilităţii sociale în Comunitate şi în ţările terţe, precum şi impactul politicii comunitare în domeniul biocarburan-ţilor asupra disponibilităţii produselor alimentare la un preţ acceptabil în special pentru populaţia din ţările în curs de dezvoltare, precum şi alte aspecte mai cuprinzătoare referitoare la dezvoltare. Rapoartele abordează chestiunea respectării drepturilor de utilizare a terenurilor. Acestea precizează, pentru ţările terţe, precum şi pentru statele membre care reprezintă o sursă semnificativă de materii prime pentru biocarburanţii consumaţi în interiorul Comunităţii, dacă aceasta a ratificat şi pus în aplicare fiecare dintre următoarele convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii:
- Convenţia privind munca forţată sau obligatorie (nr. 29);
- Convenţia privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical (nr. 87);
- Convenţia privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi de negociere colectivă (nr. 98);
- Convenţia privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine şi a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală (nr. 100);
- Convenţia privind abolirea muncii forţate (nr. 105);
- Convenţia privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi al exercitării profesiei (nr. 111);
- Convenţia privind vârsta minimă de încadrare în muncă (nr. 138);
- Convenţia privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor (nr. 182).
Aceste rapoarte stabilesc, atât în ceea ce priveşte ţările terţe, cât şi în ceea ce priveşte statele membre care reprezintă o sursă semnificativă de materie primă pentru biocarburantul consumat în Comunitate, dacă ţara respectivă a ratificat şi a pus în aplicare:
- Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea;
- Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie.
Primul raport se prezintă în anul 2012. Comisia propune, după caz, luarea de măsuri corective, în special dacă există elemente care atestă că producţia de biocarburanţi are un impact considerabil asupra preţurilor produselor alimentare.
(8)Statele membre nu refuză să ia în considerare, din alte motive de durabilitate, în scopurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), biocarburanţii şi biolichidele obţinute cu respectarea prezentului articol.
(9)Comisia transmite un raport cu privire la cerinţele pentru un sistem de durabilitate aferent utilizărilor energetice ale biom-asei, cu excepţia biocarburanţilor şi a biolichidelor, până la 31 decembrie 2009. Raportul este însoţit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European şi Consiliului privind un sistem de durabilitate pentru alte utilizări în domeniul energetic ale bio-masei. Acest raport, precum şi orice propunere conţinută în acesta, se bazează pe cele mai concludente date ştiinţifice disponibile, ţinând seama de noile dezvoltări în procesele de inovare. În cazul în care analiza efectuată în acest scop demonstrează că ar fi adecvată introducerea de noi modificări, privind biomasa forestieră, în metodologia de calcul din anexa V sau în criteriile referitoare la stocurile de dioxid de carbon aplicate biocarburanţilor şi biolichidelor, Comisia prezintă, după caz, Parlamentului European şi Consiliului, în acelaşi timp, propuneri în această privinţă.