Art. 18. - Art. 18: Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide - Directiva 2009/28/CE/23-apr-2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 140L
În vigoare Versiune de la: 21 Decembrie 2018
Art. 18: Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide
(1)În cazul în care biocarburanţii şi biolichidele se iau în considerare pentru scopurile menţionate la articolul 17 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), statele membre solicită operatorilor economici să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5). În acest sens, statele membre solicită operatorilor economici să utilizeze un sistem de echilibrare a masei care:
a)permite ca loturile de materii prime sau biocarburant cu caracteristici de durabilitate diferite să fie amestecate;
b)prevede ca informaţiile cu privire la caracteristicile de durabilitate şi mărimea loturilor menţionate la litera (a) să rămână valabile pentru amestec; şi
c)prevede ca suma tuturor loturilor retrase din amestec să fie descrisă ca având aceleaşi caracteristici de durabilitate, în aceleaşi cantităţi, ca suma tuturor loturilor adăugate la amestec.
(2)În 2010 şi 2012, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind funcţionarea metodei de verificare a echilibrării masei descrisă la alineatul (1) şi potenţialul acesteia de a permite utilizarea altor metode de verificare referitoare la unele sau toate tipurile de materii prime, biocarburanţi sau biolichide. În evaluarea sa, Comisia ia în considerare acele metode de verificare în cadrul cărora informaţiile referitoare la caracteristicile de durabilitate nu trebuie să fie asociate în continuare anumitor loturi sau amestecuri. Evaluarea ia în considerare necesitatea menţinerii integrităţii şi eficienţei sistemului de verificare, simultan cu evitarea impunerii unei sarcini nerezonabile asupra industriei. Acest raport este însoţit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European şi Consiliului privind utilizarea altor metode de verificare.
(3)Statele membre iau măsuri pentru a asigura că operatorii economici prezintă informaţii fiabile şi pun la dispoziţia statelor membre, la cerere, datele care au fost utilizate pentru elaborarea informaţiilor. Statele membre solicită operatorilor economici luarea măsurilor de elaborare a unui standard corespunzător de audit independent al informaţiilor prezentate de către aceştia şi prezentarea de dovezi în acest sens. Auditul verifică dacă sistemele utilizate de operatorii economici sunt precise, fiabile şi imposibil de fraudat. Auditul evaluează frecvenţa şi metodologia prelevării de probe şi soliditatea datelor.
Informaţiile menţionate la primul paragraf includ în special informaţii referitoare la respectarea criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5), informaţii adecvate şi relevante referitoare la măsurile luate pentru protecţia solului, a apei şi a aerului, reabilitarea terenurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum şi informaţii adecvate şi relevante referitoare la măsurile luate pentru a ţine seama de aspectele menţionate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3), pentru a stabili lista informaţiilor adecvate şi relevante menţionate la primele două paragrafe de la prezentul alineat. Comisia se asigură, în special, că furnizarea acestor informaţii nu constituie o sarcină administrativă excesivă pentru agenţii economici în general sau pentru micii agricultori, organizaţii şi cooperative de producţie, în particular.
Obligaţiile prevăzute la prezentul alineat se aplică indiferent dacă biocarburanţii sau biolichidele sunt produse în interiorul Comunităţii sau importate.
Statele membre prezintă Comisiei informaţiile menţionate la primul paragraf al prezentului alineat, în formă agregată. Comisia publică aceste informaţii în cadrul platformei în materie de transparenţă menţionate la articolul 24, în formă sintetizată, păstrând confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(4)Comunitatea depune eforturi pentru a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe, care să cuprindă dispoziţii privind criterii de durabilitate corespunzătoare celor din prezenta directivă. În cazul în care Comunitatea a încheiat acorduri care conţin dispoziţii care reglementează aspecte incluse în criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5), Comisia poate decide ca acele acorduri să demonstreze că biocarburanţii şi biolichidele care s-au obţinut din materii prime cultivate în ţările respective respectă criteriile de durabilitate în cauză. După încheierea acestor acorduri, se acordă o atenţie deosebită măsurilor luate pentru conservarea zonelor care oferă ecosistemelor servicii de bază în situaţii critice (de exemplu protecţia bazinelor hidrografice şi combaterea eroziunilor), protecţia solului, a apei şi a aerului, schimbările indirecte ale utilizării terenurilor, reabilitarea terenurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum şi măsurilor referitoare la aspectele menţionate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf.
Comisia poate decide ca sistemele internaţionale sau naţionale voluntare de stabilire a standardelor de producţie a produselor obţinute din biomasă să conţină date exacte în sensul articolului 17 alineatul (2) şi/sau să demonstreze că loturile de biocarburanţi sau de biolichide respectă criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (3), (4) şi (5) şi/sau ca niciun material să nu fie modificat sau eliminat în mod intenţionat astfel încât expedierea sau o parte a acesteia să fie acoperită de anexa IX. Comisia poate decide ca aceste sisteme să conţină date exacte în scopul informării privind măsurile luate pentru conservarea zonelor care oferă servicii ecosistemice de bază în situaţii critice (cum ar fi protecţia bazinelor de recepţie şi controlul eroziunii) în materie de protecţie a solului, apei şi aerului, readucerea la starea iniţială a solurilor degradate, evitarea consumului excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă, precum şi privind aspectele menţionate la articolul 17 alineatul (7) al doilea paragraf. Comisia poate recunoaşte, de asemenea, zonele de protecţie a ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, protejate şi recunoscute prin acorduri internaţionale sau incluse pe listele elaborate de organizaţii interguvernamentale sau de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, în sensul articolului 17 alineatul (3) litera (b) punctul (ii).
Comisia poate decide ca sistemele naţionale sau internaţionale pe bază voluntară de măsurare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră să conţină date exacte în sensul articolului 17 alineatul (2).
Comisia poate decide că terenurile incluse într-un program naţional sau regional de refacere a terenurilor sever degradate sau grav contaminate îndeplinesc criteriile menţionate în anexa V partea C punctul 9.
(5)Comisia adoptă decizii în temeiul alineatului (4) numai în cazul în care acordul sau sistemul în cauză îndeplineşte standardele adecvate de fiabilitate, transparenţă şi audit independent. În cazul sistemelor de măsurare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, acestea trebuie să respecte şi cerinţele metodologice din anexa V. În cazul zonelor bogate în biodiversitate menţionate la articolul 17 alineatul (3) litera (b) punctul (ii), listele cuprinzând aceste zone respectă standarde adecvate de obiectivitate şi coerenţă cu standardele recunoscute la nivel internaţional şi prevăd căi de atac corespunzătoare.
Sistemele voluntare menţionate la alineatul (4) (denumite în continuare «sisteme voluntare») publică periodic, cel puţin o dată pe an, o listă a organismelor lor de certificare utilizate pentru auditul independent, indicând, pentru fiecare organism de certificare, entitatea sau autoritatea publică naţională care l-a recunoscut şi entitatea sau autoritatea publică naţională care îl monitorizează.
În special pentru prevenirea fraudelor, Comisia poate, pe baza unei analize a riscurilor sau a rapoartelor menţionate la alineatul (6) al doilea paragraf din prezentul articol, să detalieze standardele de audit independent şi să impună ca toate sistemele voluntare să aplice standardele respective. Aceasta se realizează prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3). Actele respective stabilesc un calendar în limitele căruia sistemele voluntare trebuie să pună în aplicare standardele. Comisia poate abroga deciziile de recunoaştere a unor sisteme voluntare în cazul în care sistemele respective nu pun în aplicare standardele respective în termenul prevăzut.
(6)Deciziile luate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3). Aceste decizii sunt valabile pe o perioadă de cel mult cinci ani.
Comisia solicită ca fiecare sistem voluntar, în privinţa căruia a fost adoptată o decizie în temeiul alineatului (4), să transmită Comisiei până la 6 octombrie 2016 şi, ulterior, anual până la data de 30 aprilie, un raport care să trateze fiecare dintre punctele prezentate la al treilea paragraf de la prezentul alineat. În general, raportul acoperă perioada anului calendaristic precedent. Primul raport acoperă o perioadă de cel puţin şase luni de la 9 septembrie 2015. Cerinţa transmiterii unui raport se aplică numai sistemelor voluntare care au funcţionat timp de cel puţin 12 luni.
Până la 6 aprilie 2017 şi, ulterior, în cadrul rapoartelor sale elaborate in conformitate cu articolul 23 alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport care analizează rapoartele menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, care examinează funcţionarea acordurilor menţionate la alineatul (4) sau a sistemelor voluntare pentru care a fost adoptată o decizie în conformitate cu prezentul articol şi care identifică cele mai bune practici. Raportul se bazează pe cele mai bune informaţii disponibile, inclusiv pe cele obţinute prin consultarea părţilor interesate, şi pe experienţa practică acumulată prin aplicarea acordurilor sau sistemelor în cauză. Raportul analizează următoarele:
în general:
a)independenţa, modalitatea şi frecvenţa auditurilor, atât în legătură cu cele exprimate în documentaţia referitoare la sistem la momentul la care sistemul în cauză a fost aprobat de către Comisie, cât şi în legătură cu cele mai bune practici ale industriei;
b)disponibilitatea, experienţa şi transparenţa în aplicarea metodelor de identificare şi tratare a neconformităţii, acordând o atenţie specială tratării situaţiilor sau acuzaţiilor de nereguli grave din partea membrilor sistemului;
c)transparenţa, în special în legătură cu accesibilitatea sistemului, disponibilitatea traducerilor în limbile aplicabile ale ţărilor şi regiunilor din care provin materiile prime, accesibilitatea unei liste cuprinzând operatorii autorizaţi şi certificatele corespunzătoare, precum şi accesibilitatea rapoartelor auditorilor;
d)implicarea părţilor interesate, în special în ceea ce priveşte consultarea comunităţilor indigene şi locale înaintea luării hotărârilor, în cursul elaborării şi reexaminării sistemului, precum şi în cursul auditurilor, şi reacţia oferită în urma contribuţiilor lor;
e)robusteţea globală a sistemului, în special sub aspectul normelor privind acreditarea, calificarea şi independenţa auditorilor, precum şi organismele relevante ale sistemului;
f)actualizările sistemului în funcţie de piaţă, cantitatea de materii prime şi biocarburanţi certificată, clasificată pe ţară de origine şi tip, numărul de participanţi;
g)uşurinţa şi eficacitatea punerii în aplicare a unui sistem de urmărire a probelor de conformitate cu criteriile de durabilitate pe care sistemul le acordă unui membru al său, acest sistem fiind destinat să folosească drept mijloc de prevenire a activităţilor frauduloase, în special în vederea depistării, tratării şi urmăririi ulterioare a suspiciunilor de fraudă şi de alte nereguli şi, după caz, a numărului cazurilor de fraudă sau de nereguli depistate;
şi în special:
h)posibilitatea ca entităţile să fie autorizate să recunoască şi să monitorizeze organismele de certificare;
i)criteriile de recunoaştere sau acreditare a organismelor de certificare;
j)normele privind desfăşurarea monitorizării organismelor de certificare;
k)modalităţile de a facilita sau de a îmbunătăţi promovarea celor mai bune practici.
Comisia face disponibile rapoartele elaborate de sistemele voluntare, în formă agregată sau integral, dacă este necesar, în cadrul platformei în materie de transparenţă menţionate la articolul 24.
Un stat membru poate notifica sistemul său naţional Comisiei. Comisia acordă prioritate evaluării acestui tip de sistem. Decizia privind conformitatea unui sistem naţional astfel notificat cu condiţiile prevăzute în prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 25 alineatul (3), pentru a facilita recunoaşterea reciprocă bilaterală şi multilaterală a sistemelor, în vederea verificării îndeplinirii criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide. În cazul în care decizia este pozitivă, sistemele instituite în conformitate cu prezentul articol nu refuză recunoaşterea reciprocă în raport cu sistemul statului membru respectiv în ceea ce priveşte verificarea respectării criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2) - (5).
(7)În cazul în care un operator economic oferă dovezi sau date obţinute în conformitate cu un acord sau un sistem care a făcut obiectul unei decizii adoptate în temeiul alineatului (4), în măsura domeniului de aplicare a deciziei menţionate, un stat membru nu solicită furnizorului să prezinte alte dovezi de respectare a criteriilor de durabilitate prevăzute la articolul 17 alineatele (2)-(5) sau informaţii privind măsurile menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf al prezentului articol.
(8)La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia examinează aplicarea articolului 17 cu privire la o sursă de biocarburant şi, în termen de şase luni de la primirea unei cereri, decide, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 25 alineatul (3), dacă statul membru respectiv poate lua în considerare biocarburantul provenit din respectiva sursă în sensul articolului 17 alineatul (1).
(9)Până la 31 decembrie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind:
a)eficacitatea sistemului instituit pentru furnizarea informaţiilor referitoare la criteriile de durabilitate; şi
b)în măsura în care acest lucru este fezabil şi adecvat, introducerea unor cerinţe obligatorii privind protecţia aerului, a solului şi a apei, ţinând seama de cele mai recente dovezi ştiinţifice, precum şi de obligaţiile internaţionale ale Comunităţii.
Comisia propune măsuri corective, după caz.