Art. 13. - Art. 13: Proceduri administrative, reglementări şi coduri - Directiva 2009/28/CE/23-apr-2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 140L
În vigoare Versiune de la: 21 Decembrie 2018
Art. 13: Proceduri administrative, reglementări şi coduri
(1)Statele membre se asigură că orice norme naţionale referitoare la procedurile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe care se aplică centralelor şi infrastructurilor conexe ale reţelei de transport şi distribuţie pentru producţia de energie electrică, încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie, precum şi procesului de transformare a biomasei în biocarburanţi sau alte produse energetice, sunt proporţionale şi necesare.
Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura, în special, că:
a)sub rezerva diferenţelor dintre structurile administrative şi de organizare ale statelor membre, responsabilităţile fiecăruia dintre organismele administrative naţionale, regionale şi locale privind procedurile de autorizare, certificare şi acordare de licenţe, inclusiv amenajarea teritoriului, sunt clar coordonate şi definite, cu calendare transparente pentru determinarea cererilor de planificare şi construcţie;
b)informaţii cuprinzătoare privind prelucrarea cererilor de autorizare, certificare şi acordare de licenţe pentru instalaţiile pe bază de energie din surse regenerabile şi privind asistenţa disponibilă pentru solicitanţi sunt puse la dispoziţie la nivelul corespunzător;
c)procedurile administrative sunt raţionalizate şi accelerate la un nivel administrativ corespunzător;
d)normele care reglementează autorizarea, certificarea şi acordarea de licenţe sunt obiective, transparente, proporţionale, nu fac discriminare între solicitanţi şi ţin pe deplin seama de particularităţile fiecăreia dintre tehnologiile care utilizează surse regenerabile de energie;
e)taxele administrative plătite de consumatori, urbanişti, arhitecţi, constructori şi instalatori şi furnizori de echipamente şi sisteme sunt transparente şi sunt stabilite în funcţie de costuri; şi
f)pentru proiectele mai mici şi pentru instalaţiile descentralizate de producere a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate şi mai puţin împovărătoare, inclusiv prin notificare simplă, dacă acest lucru este permis de cadrul de reglementare aplicabil, după caz.
(2)Statele membre definesc în mod clar specificaţiile tehnice care trebuie respectate de echipamentele şi sistemele din domeniul energiei regenerabile pentru a putea beneficia de schemele de sprijin. În cazul în care există standarde europene, inclusiv etichete ecologice, etichete energetice şi alte sisteme de referinţe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene, specificaţiile tehnice menţionate anterior se exprimă în raport cu aceste standarde. Specificaţiile tehnice în cauză nu prevăd în ce caz este necesară certificarea echipamentelor şi sistemelor şi nu ar trebui să constituie o barieră în calea funcţionării pieţei interne.
(3)Statele membre recomandă tuturor actorilor, în special organismelor administrative locale şi regionale să se asigure că echipamentele şi sistemele sunt instalate pentru utilizarea energiei electrice, încălzirii şi răcirii din surse regenerabile de energie şi pentru încălzirea şi răcirea centralizată la planificarea, proiectarea, construirea şi renovarea zonelor industriale sau rezidenţiale. Statele membre încurajează îndeosebi organismele administrative locale şi regionale să includă încălzirea şi răcirea din surse regenerabile de energie în planificarea infrastructurii oraşelor, după caz.
(4)Statele membre introduc în reglementările şi codurile privind construcţiile măsuri adecvate pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în sectorul construcţiilor.
În stabilirea acestor măsuri sau în cadrul schemelor lor de sprijin regional, statele membre pot lua în considerare măsurile naţionale cu privire la creşterea semnificativă a eficienţei energetice şi cu privire la cogenerare şi la clădirile pasive, cu consum de energie scăzut sau zero.
Până la 31 decembrie 2014, statele membre solicită, după caz, în reglementările şi codurile lor privind construcţiile sau prin orice măsuri cu efect similar, utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile în cazul clădirilor noi şi al celor existente care fac obiectul unei renovări majore. Statele membre permit ca îndeplinirea respectivelor niveluri minime să fie realizată, printre altele, prin încălzire şi răcire urbană produsă prin utilizarea unei proporţii semnificative de surse regenerabile de energie.
Cerinţele din primul paragraf se aplică forţelor armate numai în măsura în care aplicarea acestora nu este incompatibilă cu natura şi obiectivul principal al activităţilor forţelor armate şi cu excepţia materialelor utilizate exclusiv în scop militar.
(5)Statele membre se asigură de îndeplinirea de către clădirile publice noi şi clădirile publice existente care fac obiectul unei renovări majore la nivel naţional, regional şi local a unui rol exemplar în contextul prezentei directive începând cu 1 ianuarie 2012. Statele membre pot permite, printre altele, ca această obligaţie să fie îndeplinită prin respectarea standardelor referitoare la clădirile cu energie zero sau prevăzând ca acoperişul clădirilor publice sau cu caracter mixt public-privat să fie folosite de părţi terţe pentru instalaţii care produc energie din surse regenerabile.
(6)Prin reglementările şi codurile lor privind construcţiile, statele membre promovează utilizarea sistemelor şi echipamentelor de încălzire şi răcire pe bază de energie regenerabilă care realizează o reducere semnificativă a consumului de energie. Statele membre utilizează etichete energetice sau ecologice sau alte certificate sau standarde relevante elaborate la nivel naţional sau comunitar, în cazul în care acestea există, pentru a încuraja dezvoltarea acestor sisteme şi echipamente.
În cazul biomasei, statele membre promovează tehnologiile de transformare care realizează o eficienţă de transformare de cel puţin 85 % pentru aplicaţiile rezidenţiale şi comerciale şi de cel puţin 70 % pentru cele industriale.
În cazul pompelor de căldură, statele membre le promovează pe cele care îndeplinesc cerinţele minime de etichetare ecologică prevăzute de Decizia 2007/742/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2007 privind stabilirea criteriilor ecologice de acordare a etichetei ecologice comunitare pentru pompe de căldură acţionate electric, pompe de căldură acţionată cu gaze şi pompe de căldură cu absorbţie acţionată cu gaze (1).
(1)JOL301, 20.11.2007, p. 14.
În cazul energiei solare termice, statele membre promovează echipamente şi sisteme certificate, bazate pe standarde europene atunci când acestea există, inclusiv etichete ecologice, etichete energetice şi alte sisteme de referinţe tehnice stabilite de organismele de standardizare europene.
La evaluarea eficienţei de transformare şi a raportului intrare/ieşire pentru sisteme şi echipamente în sensul prezentului alineat, statele membre recurg la procedurile comunitare sau, în absenţa acestora, la procedurile internaţionale, în cazul în care acestea există.