Art. 15. - Art. 15: Garanţii de origine pentru energia electrică, încălzirea şi răcirea produse din surse regenerabile de energie - Directiva 2009/28/CE/23-apr-2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 140L
În vigoare Versiune de la: 21 Decembrie 2018
Art. 15: Garanţii de origine pentru energia electrică, încălzirea şi răcirea produse din surse regenerabile de energie
(1)În scopul de a dovedi consumatorilor finali ponderea sau cantitatea de energie din surse regenerabile în cadrul mixului de energie al unui furnizor, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE, statele membre se asigură că originea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie poate fi garantată ca atare în înţelesul prezentei directive, în conformitate cu criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii.
(2)În acest scop, statele membre se asigură că se emite o garanţie de origine ca răspuns la cererea unui producător de energie electrică din surse regenerabile de energie. Statele membre pot prevedea emiterea de garanţii de origine ca răspuns la cererea unui producător de încălzire sau răcire din surse regenerabile de energie. În acest caz, se poate prevedea o limită minimă a capacităţii. O garanţie de origine are mărimea standard de 1 MWh. Pentru fiecare unitate de energie produsă nu se emite mai mult de o garanţie de origine.
Statele membre se asigură că aceeaşi unitate de energie din surse regenerabile este luată în considerare o singură dată.
Statele membre pot prevedea să nu se acorde niciun ajutor unui producător dacă producătorul respectiv primeşte o garanţie de origine pentru aceeaşi producţie de energie din surse regenerabile.
Garanţia de origine nu îndeplineşte nicio funcţie în ceea ce priveşte respectarea de către un stat membru a dispoziţiilor articolului 3. Transferurile de garanţii de origine, separat sau împreună cu transferul fizic de energie, nu produc efecte asupra deciziei statelor membre de a utiliza transferuri statistice, proiecte comune sau scheme de sprijin comune pentru îndeplinirea obiectivului sau asupra calculării consumului final brut de energie din surse regenerabile în conformitate cu articolul 5.
(3)Orice utilizare a unei garanţii de origine are loc în termen de douăsprezece luni de la data producerii respectivei unităţi de energie. O garanţie de origine este anulată după momentul utilizării.
(4)Statele membre sau organismele competente desemnate supraveghează emiterea, transferul şi anularea acestor garanţii de origine. Responsabilităţile geografice ale organismelor competente desemnate nu se suprapun, acestea fiind independente de activităţile de producere, comercializare şi furnizare a energiei.
(5)Statele membre sau organismele competente desemnate pun în funcţiune mecanisme corespunzătoare pentru a asigura că garanţiile de origine sunt emise, transferate şi anulate electronic şi sunt exacte, sigure şi imposibil de fraudat.
(6)O garanţie de origine specifică cel puţin:
a)sursa de energie din care a fost produsă energia şi data iniţială şi finală a producerii acesteia;
b)dacă garanţia de origine se referă la:
(i)energie electrică; sau
(ii)încălzire sau răcire;
c)identitatea, amplasarea, tipul şi capacitatea instalaţiei unde a fost produsă energia;
d)dacă şi în ce măsură instalaţia a beneficiat de un sprijin pentru investiţii, dacă şi în ce măsură unitatea de energie a beneficiat în orice alt mod de o schemă de sprijin naţional şi tipul de schemă de sprijin;
e)data la care instalaţia a fost dată în exploatare;
f)data şi ţara emiterii şi un număr de identificare unic.
(7)Un furnizor de energie electrică poate dovedi ponderea sau cantitatea de energie din surse regenerabile utilizată în cadrul mixului său energetic prin garanţiile de origine, în cazul în care i se solicită acest lucru, în sensul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE.
(8)Cantitatea de energie din surse regenerabile corespunzătoare garanţiilor de origine transferate de către un furnizor de energie electrică unei părţi terţe se deduce din ponderea de energie din surse regenerabile din cadrul mixului său energetic, în sensul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE.
(9)Statele membre recunosc garanţiile de origine emise de alte state membre în conformitate cu prezenta directivă, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute la alineatul (1) şi la alineatul (6) literele 6 literele (a)-(f). Un stat membru poate refuza să recunoască o garanţie de origine numai când are motive întemeiate cu privire la exactitatea, fiabilitatea sau veridicitatea acesteia. Statul membru respectiv comunică Comisiei acest refuz, precum şi justificarea acestuia.
(10)În cazul în care Comisia consideră că un refuz de a recunoaşte o garanţie de origine este neîntemeiat, Comisia poate adopta o decizie prin care să îi solicite statului membru în cauză să o recunoască.
(11)Un stat membru poate introduce, în conformitate cu dreptul comunitar, criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii privind utilizarea garanţiilor de origine în vederea respectării obligaţiilor care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2003/54/CE.
(12)În cazul în care furnizorii de energie comercializează energie din surse regenerabile consumatorilor făcând referire la avantajele de mediu sau la alte avantaje ale energiei din surse regenerabile, statele membre pot solicita furnizorilor de energie să pună la dispoziţie, în formă sintetizată, informaţii privind cantitatea sau ponderea de energie din surse regenerabile care provine de la instalaţiile sau din capacitatea crescută care au devenit operaţionale după 25 iunie 2009.