Partea vi - Statutul funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice - Ordonanță de urgență 57/2019 privind Codul administrativ

M.Of. 555

În vigoare
Versiune de la: 22 Noiembrie 2025
PARTEA VI:Statutul funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice
TITLUL I:Dispoziţii generale
Art. 365: Obiectul reglementării
(1)Prezenta parte reglementează normele generale privind:
a)regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369;
b)regimul specific al personalului contractual din administraţia publică;
c)asigurarea evidenţei personalului plătit din fonduri publice.
(2)Dispoziţiile cuprinse în prezenta parte se aplică:
a)autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi altor persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
b)funcţionarilor publici, personalului angajat cu contract individual de muncă sau cu contract de management, precum şi altor categorii de personal plătit din fonduri publice.
Art. 366: Dispoziţii privind completarea cu normele speciale
Prezenta parte constituie cadrul general în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel.
Art. 367: Dispoziţii privind completarea cu alte categorii de norme
Dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.
Art. 368: Principii aplicabile conduitei profesionale a funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică
Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici şi a personalului contractual din administraţia publică sunt:
a)supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;
b)prioritatea interesului public, în exercitarea funcţiei deţinute;
c)asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;
d)profesionalismul, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
e)imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii sunt obligate să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes altul decât interesul public, în exercitarea funcţiei deţinute;
f)integritatea morală, principiu conform căruia persoanelor care ocupă diferite categorii de funcţii le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei pe care o deţin sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;
g)libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
h)cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea diferitelor categorii de funcţii ocupanţii acestora trebuie să fie de bună-credinţă;
i)deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate în exercitarea diferitelor categorii de funcţii sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
j)responsabilitatea şi răspunderea, principiu potrivit căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii răspund în conformitate cu prevederile legale atunci când atribuţiile de serviciu nu au fost îndeplinite corespunzător.
k)onestitate şi prudenţă privind acceptarea anumitor funcţii sau beneficii la încetarea funcţiei publice sau a raportului de muncă, principiu potrivit căruia persoanele ale căror mandate sau funcţii încetează trebuie să manifeste rezerve în desfăşurarea unor noi activităţi profesionale care au legătură cu atribuţiile anterioare şi care pot genera conflicte de interese.

TITLUL II:Statutul funcţionarilor publici
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 369: Înfiinţarea de funcţii publice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice sunt:
a)autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome prevăzute de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică;
b)autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice locale;
c)structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
d)structurile de specialitate ale Parlamentului României;
e)structurile autorităţii judecătoreşti.
Art. 370: Prerogative de putere publică
(1)Prerogativele de putere publică sunt exercitate prin activităţi cu caracter general şi prin activităţi cu caracter special.
(2)Activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369, sunt următoarele:
a)elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
b)elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
c)autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
d)gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
e)reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
f)realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din domeniul societăţii informaţionale, cu excepţia situaţiei în care acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea echipamentelor informatice.
(3)Activităţile cu caracter special care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
a)activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului;
b)activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României;
c)activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
d)activităţi de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
e)activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice;
f)activităţi de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
g)activităţi vamale;
h)alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea autorităţii publice în domenii de competenţă exclusivă a statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative.
(4)Stabilirea posturilor în regim de funcţie publică este obligatorie, în măsura în care sunt îndeplinite activităţi prevăzute la alin. (1)-(3), cu excepţia posturilor aferente personalului din categoriile prevăzute la art. 382 lit. c), h) şi i), precum şi a posturilor din cadrul autorităţilor autonome, pentru care categoriile de personal sunt stabilite prin legislaţia specială.
(5)Funcţiile publice se stabilesc prin lege.
Art. 371: Funcţionarul public
(1)Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.
(2)În funcţie de categoria din care fac parte, funcţionarii publici iau decizii şi/sau desfăşoară activităţi cu caracter tehnic, pentru a asigura continuitatea funcţionării în interes public general a autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3)Prin întreaga lor activitate, funcţionarii publici acţionează în condiţii de obiectivitate, profesionalism, legalitate şi imparţialitate pentru îndeplinirea de către autorităţile şi instituţiile publice a atribuţiilor prevăzute de lege.
Art. 372: Corpul funcţionarilor publici
Corpul funcţionarilor publici este constituit din totalitatea funcţionarilor publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3) în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
Art. 373: Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice
Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
a)principiul legalităţii;
b)principiul competenţei;
c)principiul performanţei;
d)principiul eficienţei şi eficacităţii;
e)principiul imparţialităţii şi obiectivităţii;
f)principiul transparenţei;
g)principiul responsabilităţii, în conformitate cu prevederile legale;
h)principiul orientării către cetăţean;
i)principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice;
j)principiul bunei-credinţe, în sensul respectării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor reciproce;
k)principiul subordonării ierarhice.
Art. 374: Exercitarea raporturilor de serviciu
(1)Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii.
(2)Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată sau determinată în condiţiile prevederilor din prezentul cod.
(3)Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici se pot exercita şi în regim de telemuncă, în condiţiile prevăzute de prezentul cod, precum şi în regim de muncă la domiciliu, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice pot stabili prin act administrativ şi alte moduri de organizare flexibilă a timpului de lucru, potrivit art. 118 alin. (7) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Activitatea desfăşurată în regim de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor şi se realizează ca urmare a aprobării de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a solicitării funcţionarului public.
(6)Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice stabilesc prin act administrativ structurile din cadrul acestora, activităţile, precum şi posturile pentru care se poate aproba desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă.
(7)Durata activităţii desfăşurate în regim de telemuncă nu poate depăşi 5 zile pe lună.
(8)Desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă se poate aproba pentru:
a)funcţionarii publici care au copii cu vârsta de până la 11 ani;
b)funcţionarii publici care acordă îngrijire unei rude, în accepţiunea art. 1531 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu care locuieşte în aceeaşi gospodărie;
c)funcţionarii publici care au o stare de sănătate care nu le permite deplasarea la sediul autorităţii sau instituţiei publice, din cauze determinate de unele boli grave, ori în situaţie de graviditate, dovedite prin adeverinţă medicală;
d)funcţionarii publici care desfăşoară activităţi dintre cele stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ca putând fi realizate în regim de telemuncă.
(9)Funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în regim de telemuncă au următoarele obligaţii:
a)să dispună de toate mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin potrivit fişei postului;
b)să răspundă la orice solicitare referitoare la activitatea profesională primită de la superiorii ierarhici, în timpul programului de lucru, transmisă prin mijloace de comunicare la distanţă;
c)să respecte normele cuprinse în Regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei, Regulamentul intern, normele cu privire la protecţia datelor cu caracter personal şi alte norme şi proceduri specifice aplicabile, după caz.
(10)Autorităţile şi instituţiile publice la nivelul cărora există funcţionari publici care îşi desfăşoară activitatea în regim de telemuncă au următoarele obligaţii:
a)să verifice activitatea funcţionarilor publici, în principal prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
b)să asigure modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate în regim de telemuncă de către funcţionarii publici;
c)să se asigure că funcţionarii publici deţin mijloacele aferente tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi echipamentele de muncă funcţionale, sigure şi necesare prestării muncii sau să pună la dispoziţia funcţionarilor publici aceste mijloace şi echipamente;
d)să se asigure că funcţionarii publici primesc o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru privind utilizarea echipamentelor.
(11)Pe durata exercitării activităţii în regim de telemuncă sau a muncii la domiciliu, funcţionarii publici beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege, cu excepţia sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Art. 3741
În aplicarea prevederilor art. 374 alin. (3)-(11), la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice se aprobă proceduri pentru desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă, respectiv pentru desfăşurarea muncii la domiciliu, care cuprind cel puţin următoarele aspecte:
a)formatul cererii pentru desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă, respectiv al cererii de muncă la domiciliu;
b)mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor potrivit fişei de post, în regim de telemuncă, respectiv de muncă la domiciliu, pe care trebuie să le deţină funcţionarii publici, inclusiv, dar fără a se limita la: telefon, calculator desktop sau laptop, acces la internet, semnătură electronică, acces securizat la distanţă la sistemele IT, la sistemul de e-mail şi la resursele documentare ale instituţiei utilizate la nivelul compartimentului unde funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea ori la alte resurse şi informaţii necesare pentru îndeplinirea activităţii, după caz;
c)mecanismele doveditoare, de raportare şi de monitorizare a activităţii în regim de telemuncă, respectiv de muncă la domiciliu.

Art. 375: Exercitarea raporturilor de serviciu pe perioadă determinată
(1)Funcţiile publice de execuţie temporar vacante pe o perioadă de cel puţin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată astfel:
a)prin redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice respective;

b)prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condiţiile legii; persoana numită în aceste condiţii dobândeşte calitatea de funcţionar public numai pe această perioadă şi nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici;
c)prin modalităţi de modificare temporară a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, în condiţiile legii.
(2)În cazul funcţiilor publice de execuţie temporar vacante, anterior aplicării uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiilor publice de execuţie temporar vacante pe o perioadă de cel puţin o lună prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), persoana care are competenţa de numire în funcţia publică poate transforma funcţia publică în cauză, temporar vacantă pe o perioadă de cel puţin o lună, prin raportare la necesarul de personal al autorităţii sau instituţiei publice, pentru perioada vacantării temporare a postului. În acest caz, pentru funcţia publică transformată, se aplică în mod corespunzător procedura prevăzută la art. 22 din anexa nr. 8. La data revenirii titularului funcţiei publice, aceasta se transformă cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional deţinute de titularul funcţiei publice.

Art. 376: Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici numiţi pe perioadă determinată
(1)Funcţionarii publici numiţi pe perioadă determinată în condiţiile art. 375 alin. (1) au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi funcţionarii publici numiţi pe perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
(2)În situaţia în care, pe durata ocupării funcţiei publice de execuţie temporar vacante potrivit art. 375 alin. (1) lit. a) şi b), aceasta se vacantează în condiţiile legii, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică dispune, în cazuri temeinic justificate, numirea funcţionarului public, cu acordul acestuia, pe durată nedeterminată.
Art. 377: Exercitarea raportului de serviciu prin raportare la durata timpului de muncă
Raportul de serviciu se exercită cu durată normală a timpului de muncă, stabilită de Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
Art. 378: Ocuparea unei funcţii publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 377, raportul de serviciu poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă, caz în care este denumit raport de serviciu cu timp parţial.
(2)Raportul de serviciu cu timp parţial poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă în următoarele situaţii:
a)pentru funcţiile publice de execuţie pentru motive familiale sau personale temeinice;
b)în cazul emiterii unei decizii medicale asupra capacităţii de muncă de invaliditate de gradul III, la solicitarea funcţionarului public, în măsura în care funcţionarul public solicită şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine cu durata redusă a timpului de muncă ori că fişa postului poate fi modificată în sensul reducerii cu până la 50% a atribuţiilor şi redistribuirii sarcinilor, fără ca aceasta să afecteze buna funcţionare a structurii în care îşi desfăşoară activitatea şi dispune continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă;
c)în cazul menţinerii în activitate a funcţionarului public în condiţiile art. 517 alin. (2), în măsura în care funcţionarul public solicită şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine cu durată redusă a timpului de muncă ori că fişa postului poate fi modificată în sensul reducerii cu până la 50% a atribuţiilor şi redistribuirii sarcinilor, fără ca aceasta să afecteze buna funcţionare a structurii în care îşi desfăşoară activitatea şi dispune continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă.
(3)Solicitarea exercitării raportului de serviciu cu timp parţial, potrivit alin. (2) lit. a) se face şi se motivează de către funcţionarul public şi se aprobă de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică.
(4)Funcţionarii publici care exercită o funcţie publică în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, în condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3), au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca funcţionarii publici care exercită o funcţie publică cu durată normală a timpului de muncă, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
(5)Drepturile salariale ale funcţionarilor publici care exercită o funcţie publică în baza unui raport de serviciu cu timp parţial se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru durată normală a timpului de muncă.
(6)În situaţia în care funcţia publică este vacantă, în baza unei solicitări motivate a conducătorului structurii în care se regăseşte funcţia publică, persoana care are competenţa de numire în funcţia publică poate aproba măsura ocupării acesteia în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, prin una dintre modalităţile de ocupare prevăzute de lege.
Art. 379: Ocuparea unei funcţii publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial
Raportul de serviciu poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 378 alin. (1) şi (2), în condiţiile legii.
Art. 380: Statutele speciale
(1)Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) în cadrul:
a)structurilor de specialitate ale Parlamentului României;
b)structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
c)structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d)serviciilor diplomatice şi consulare;
e)instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională;
f)structurilor vamale;
g)altor servicii publice stabilite prin lege, care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) lit. h).
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cadrul structurilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) pot beneficia de statute speciale şi funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (2).

(3)Prin excepţie de la prevederile art. 382 lit. d) şi f), precum şi prin excepţie de la alin. (1), în cadrul structurilor prevăzute la alin. (1) lit. e) pot fi funcţionari publici şi pot beneficia de statute speciale persoanele care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de învăţământ şi cele sanitare care ţin de acestea.
(4)Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa:
a)drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta parte;
b)funcţii publice specifice.
(5)În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare, instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională şi structurilor vamale, dispoziţiile speciale pot reglementa, pe lângă aspectele prevăzute la alin. (4), şi:
a)cadrul legal special al raporturilor de serviciu;
b)managementul carierei;
c)regimul răspunderii administrative şi mecanismele instituţionale specifice de aplicare;
d)gestiunea funcţiilor publice;
e)mecanismele specifice care să asigure participarea funcţionarilor publici la procesul decizional, prin aplicarea dispoziţiilor privind constituirea comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective.

Art. 381: Condiţii de derogare a statutelor speciale de la prevederile prezentului cod
Statutele speciale pot deroga de la prevederile prezentului cod, în condiţiile art. 380 alin. (4) şi (5).
Art. 382: Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici
Prevederile prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar:
a)personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică;
b)personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului;
c)magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor;
d)cadrele didactice şi alte categorii de personal din unităţile şi instituţiile de învăţământ;
e)persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică;
f)personalul din unităţile sanitare;
g)personalul regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale, precum şi al societăţilor din sectorul public;
h)personalul militar;
*) Prin Decizia nr. 19/2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi stabileşte că, în interpretarea art. 382 lit. h), competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

i)membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.
CAPITOLUL II:Clasificarea funcţiilor publice. Categorii de funcţionari publici
Art. 383: Categorii de funcţii publice
(1)Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:
a)funcţii publice generale şi funcţii publice specifice;
b)funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii publice din clasa a III-a;
c)funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.
(2)Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale.
(3)Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice, sau care necesită competenţe şi responsabilităţi specifice.
Art. 384: Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale
(1)Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale se fac prin lege.
(2)În înţelesul prezentului cod, echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale se referă la echivalarea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:
a)nivelul funcţiei publice;
b)nivelul studiilor necesare pentru exercitarea funcţiei publice;
c)vechimea în specialitate necesară pentru exercitarea funcţiei publice.
(3)Echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale stabilite în anexa nr. 5 este prevăzută în anexa nr. 51.

Art. 385: Funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale
(1)Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale, structurilor de specialitate ale Parlamentului României, autorităţilor publice autonome prevăzute în Constituţia României şi altor autorităţi administrative autonome, precum şi în cadrul structurilor autorităţii judecătoreşti.
(2)Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi instituţiilor publice din teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.
(3)Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora.
Art. 386: Clasificarea funcţiilor publice în funcţie de nivelul studiilor necesare
Funcţiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează:
a)clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
b)clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna;
c)clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.
Art. 387: Clasificarea funcţiilor publice în funcţie de nivelul atribuţiilor titularilor acestora
(1)După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în 3 categorii, după cum urmează:
a)funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
b)funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;
c)funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.
(2)Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie.
(3)În categoria funcţiilor publice de conducere, funcţiile publice se clasifică prin raportare la nivelul de complexitate al atribuţiilor, în funcţiile prevăzute la art. 390.
(4)În categoria funcţiilor publice de execuţie, funcţiile publice se clasifică prin raportare la nivelul de complexitate al atribuţiilor potrivit gradelor profesionale.
Art. 388: Funcţionari publici debutanţi şi definitivi
(1)Funcţionarii publici pot fi debutanţi sau definitivi.
(2)Sunt numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice de grad profesional debutant, precum şi persoanele numite în condiţiile prevăzute la art. 612 alin. (1) şi care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate necesare exercitării unei funcţii publice de execuţie definitive.
(3)Sunt numiţi funcţionari publici definitivi:
a)funcţionarii publici debutanţi care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător la evaluare;
b)persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin modalităţile prevăzute de prezenta parte şi care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice de minimum un an.
Art. 389: Înalţii funcţionari publici
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a)secretar general şi secretar general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 369 lit. a);
b)[textul din Art. 389, litera B. din partea VI, titlul II, capitolul II a fost abrogat la 03-feb-2021 de Art. I, punctul 7. din Ordonanta urgenta 4/2021]
c)[textul din Art. 389, litera C. din partea VI, titlul II, capitolul II a fost abrogat la 03-feb-2021 de Art. I, punctul 7. din Ordonanta urgenta 4/2021]
c1)secretar general al instituţiei prefectului;

d)inspector guvernamental.
Art. 390: Funcţionarii publici de conducere
(1)Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a)director general din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora, cu excepţia celor din categoria înalţilor funcţionari publici parlamentari;
b)director general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora;
c)director din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora;
d)director adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora;
e)director executiv din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în funcţiile publice specifice echivalente acestora;
f)director executiv adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în funcţiile publice specifice echivalente acestora;
g)şef serviciu din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi în funcţiile publice specifice echivalente acesteia;
h)[textul din Art. 390, alin. (1), litera H. din partea VI, titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-nov-2023 de Art. XVIII, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 1 din Legea 296/2023]
(2)Funcţia publică de secretar general al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv cea de secretar general al subdiviziunii administrativ-teritoriale sunt funcţii publice de conducere specifice.
Art. 391: Stabilirea numărului total de funcţii publice de conducere în cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice
(1)Numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi al funcţiilor publice de conducere a căror ocupare se face prin detaşare cu personal din cadrul instituţiilor din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform statelor de organizare aprobate, în condiţiile legii, este de maximum 8% din numărul total al posturilor aprobate la nivel de ordonator principal de credite.

(2)Pentru determinarea numărului total al funcţiilor de conducere prin aplicarea cotei de 8% prevăzute la alin. (1) se procedează după cum urmează:
a)în cazul în care numărul rezultat este mai mic de unu, acesta se rotunjeşte la întreg;
b)în cazul în care numărul rezultat este mai mare de unu, acesta se rotunjeşte la numărul întreg imediat superior acestuia, dacă fracţiunea este mai mare sau egală cu 0,50.

(3)Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a)pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 10 posturi de execuţie;
b)pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie;
c)pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 35 de posturi de execuţie.

Art. 392: Funcţionarii publici de execuţie
(1)Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele numite în următoarele funcţii publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, consilier achiziţii publice, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora.
(2)Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a persoanele numite în funcţia publică generală de referent de specialitate, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
(3)Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a persoanele numite în funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
Art. 393: Gradele profesionale ale funcţionarilor publici de execuţie
(1)Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale.
(2)Gradele profesionale sunt următoarele:
a)debutant;
b)asistent;
c)principal;
d)superior, ca nivel maxim.
CAPITOLUL III:Categoria înalţilor funcţionari publici
Art. 394: Ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici
(1)Înalţii funcţionari publici realizează managementul de nivel superior în autorităţile şi instituţiile publice.
(2)Ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici, cu excepţia celor din categoria înalţilor funcţionari publici parlamentari, se face prin:
a)concursul organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;
b)[textul din Art. 394, alin. (2), litera B. din partea VI, titlul II, capitolul III a fost abrogat la 28-dec-2023 de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 121/2023]
c)mobilitate, în condiţiile prevăzute la art. 503;
d)exercitare cu caracter temporar, în condiţiile prevăzute la art. 509;
e)redistribuire din corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
(3)Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici prevăzute la alin. (2) aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă.
(4)Pentru a ocupa, în condiţiile alin. (2) lit. a), o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a)condiţiile prevăzute la art. 465;
b)să aibă studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
c)să fie absolvent cu diplomă al studiilor universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice sau cu diplomă echivalentă conform prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023;

d)să fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, organizate de Institutul Naţional de Administraţie ori să fi exercitat un mandat complet de parlamentar;
e)să aibă cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
e1)să deţină cunoştinţe generale privind competenţe lingvistice de comunicare scrisă într-una dintre următoarele limbi străine: limba engleză, limba franceză, limba germană sau limba spaniolă, nivel A2, conform Cadrului european comun de referinţă pentru limbi străine;

f)să promoveze concursul organizat în condiţiile prevăzute la art. 467.

Art. 395: Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici
(1)Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se organizează de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(2)La programele prevăzute la alin. (1) pot participa doar persoane care au calitatea de funcţionar public la data începerii acestora sau care au avut această calitate pentru cel puţin un an.
Art. 396: Competenţa de gestionare a concursului pe post pentru funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici
(1)Concursul pe post pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici este gestionat de către o comisie de concurs permanentă, independentă, denumită comisie de concurs, şi, după caz, de comisia de soluţionare a contestaţiilor, potrivit atribuţiilor ce revin acestor comisii. Comisia de concurs, respectiv cea de soluţionare a contestaţiilor sunt formate din câte 7 membri, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice. Membrii comisiilor au mandate de 5 ani.

(2)Atribuţiile comisiilor prevăzute la alin. (1) se realizează cu respectarea principiilor independenţei, stabilităţii în cadrul comisiei, integrităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în luarea deciziilor.
(3)Comisia de concurs are următoarele atribuţii principale:
a)verifică îndeplinirea condiţiilor pentru ocuparea unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici şi selectează dosarele de concurs ale candidaţilor;
b)stabileşte subiectele pentru proba scrisă;
c)stabileşte planul interviului şi realizează interviul;
d)notează pentru fiecare candidat fiecare probă a concursului;
e)asigură, prin secretariatul comisiei, afişarea rezultatelor concursului;
f)formulează propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei, persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică;
g)elaborează regulamente cu privire la procedura de concurs, cu avizul Agenţiei;
h)alte atribuţii prevăzute de acte normative.
(4)Comisia de soluţionare a contestaţiilor are următoarele atribuţii principale:
a)soluţionează contestaţiile depuse de candidaţi cu privire la selecţia dosarelor, precum şi cu privire la notarea fiecărei probe a concursului;
b)asigură, prin secretariatul comisiei, afişarea rezultatelor contestaţiilor;
c)alte atribuţii prevăzute de acte normative.
(5)Poate fi desemnată ca membru în comisiile prevăzute la alin. (1), persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene;
b)are capacitate deplină de exerciţiu;
c)este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea mandatului;
d)are studii superioare de licenţă, atestate în condiţiile legii;
e)nu face parte dintr-un partid politic sau dintr-o organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice;
f)nu a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică;
g)nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale, contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii justiţiei, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, şi, după caz, nu a săvârşit abateri disciplinare pentru care s-au aplicat sancţiuni disciplinare, pentru care nu a intervenit radierea în condiţiile legii;
h)are o bună reputaţie şi o înaltă competenţă profesională;
i)are competenţele necesare evaluării funcţionarilor publici.
(6)Mandatul de membru al comisiei de concurs şi al comisiei de soluţionare a contestaţiilor încetează:
a)la expirarea termenului pentru care a fost numit;
b)în cazul în care nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (5);
c)în cazul imposibilităţii exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutive;
d)în cazul în care intervine un caz de incompatibilitate, potrivit legii;
e)este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni;
f)prin demisie, înaintată prim-ministrului;
g)în caz de deces.
(7)În situaţia prevăzută la alin. (6) lit. d) mandatul de membru al comisiei de concurs, respectiv al comisiei de soluţionare a contestaţiilor încetează la data comunicării de către autoritatea responsabilă de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, către structurile sau instituţiile abilitate, în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a raportului de evaluare, rămas definitiv, privind existenţa unei stări de incompatibilitate, respectiv a hotărârii judecătoreşti definitive de confirmare a existenţei unei stări de incompatibilitate în exercitarea funcţiei sau profesiei sale.
(8)Membrii comisiei de concurs nu pot fi desemnaţi şi ca membri ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor.
(9)Secretariatul comisiilor prevăzute la alin. (1) este asigurat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
(10)La prima întrunire a comisiilor prevăzute la alin. (1) acestea îşi aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare.
Art. 397: Competenţa de emitere a actelor administrative privind raporturile de serviciu ale înalţilor funcţionari publici
Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici, precum şi sancţionarea disciplinară a înalţilor funcţionari publici se fac, în condiţiile legii, de către prim-ministru, prin decizie, cu excepţia funcţiilor publice pentru care competenţa de numire este reglementată expres prin acte normative speciale.

Art. 398:
[textul din Art. 398 din partea VI, titlul II, capitolul III a fost abrogat la 01-apr-2025 de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 191/2022]
Art. 3981: Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici pe bază de competenţe
(1)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici pe bază de competenţe, cu excepţia celor din categoria înalţilor funcţionari publici parlamentari, se face de către o comisie de evaluare, formată din 5 membri numiţi pentru un mandat de 3 ani prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 396 alin. (2) şi (5)-(10).
(2)Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face anual şi reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, prin verificarea modului de îndeplinire a obiectivelor individuale, utilizând cadrele de competenţe generale şi nivelurile de complexitate aferente, precum şi descriptorii şi indicatorii comportamentali aferenţi competenţelor generale stabilite pentru funcţiile publice prevăzute la art. 389, conform art. 17 din anexa nr. 8.
(3)Înalţii funcţionari publici au obligaţia de a urma anual cursuri de perfecţionare profesională, în condiţiile legii.

*) prevederile art. 3981 şi 4851 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2025 pentru funcţionarii publici care ocupă funcţii publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2).

Art. 399:
[textul din Art. 399 din partea VI, titlul II, capitolul III a fost abrogat la 28-dec-2023 de Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 121/2023]
CAPITOLUL IV:Managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici şi Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public
SECŢIUNEA 1:Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici
Art. 400: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
(1)Pentru dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial şi pentru crearea unei evidenţe necesare gestiunii personalului plătit din fonduri publice se organizează şi funcţionează, în subordinea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică.
(2)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat, numiţi de către prim-ministru la propunerea ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice. În exercitarea atribuţiilor care îi revin, preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual.
(3)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este finanţată de la bugetul de stat.
(4)Personalul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este format din demnitari, funcţionari publici şi personal contractual. Salarizarea personalului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se face potrivit reglementărilor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Art. 401: Atribuţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
(1)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii:
a)elaborează şi propune politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
b)elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici;
c)emite, la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, puncte de vedere cu privire la proiectele de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici;
d)realizează evidenţa şi managementul funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici;
e)monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică, funcţionarii publici, precum şi respectarea aplicării normelor de conduită în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi înaintează ministerului de resort propuneri privind măsurile ce se impun;
f)colaborează cu instituţiile publice cu atribuţii în domeniul politicilor salariale şi fiscal-bugetare, în vederea elaborării cadrului normativ privind salarizarea funcţionarilor publici;
g)centralizează nevoile de instruire a funcţionarilor publici, pe baza planurilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici transmise de autorităţile şi instituţiile publice şi le pune la dispoziţia Institutului Naţional de Administraţie şi a altor furnizori de formare şi perfecţionare profesională, în condiţiile legii;
h)colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de perfecţionare a funcţionarilor publici;
i)administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public şi realizează evidenţa personalului plătit din fonduri publice;
j)furnizează ministerului de resort date statistice prelucrate, în condiţiile legii, pe baza informaţiilor cuprinse în Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public, pentru fundamentarea politicilor de resurse umane cu privire la personalul plătit din fonduri publice;
k)asigură baza de date pentru redistribuirea, la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, a funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu prin eliberare din funcţia publică din motive neimputabile lor;
l)acordă, la cerere, asistenţă de specialitate compartimentelor de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice referitor la aplicarea legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici;
m)elaborează cadre de competenţe generale, în condiţiile legii;

m1)avizează cadrele de competenţe specifice, elaborate de autorităţile şi instituţiile publice, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 385, cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale, în condiţiile legii;

n)reglementează şi monitorizează aplicarea normelor privind conduita funcţionarilor publici şi activitatea consilierilor de etică din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
o)întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, pe care îl prezintă ministerului de resort, care conţine şi informaţii cu privire la reorganizările instituţionale, precum şi cu privire la aplicarea şi respectarea normelor de conduită în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
p)elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
q)organizează etapa de recrutare din cadrul concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 467 alin. (3) lit. a);
r)planifică recrutarea şi promovarea în funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, pe baza unui plan de recrutare, respectiv pe baza unui plan de promovare în funcţii publice de conducere.

(2)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
(3)Normele privind cadrele de competenţe generale şi specifice sunt prevăzute în anexa nr. 8.

(4)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. n), Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici:
a)elaborează studii şi analize privind respectarea prevederilor privind conduita funcţionarilor publici;
b)elaborează cadrul metodologic privind activitatea de consiliere etică, precum şi modelul, gestionarea şi accesul la registrul de evidenţă al acestei activităţi;
c)elaborează standardul de formare pentru consilierii de etică;
d)organizează seminare şi conferinţe în domeniul managementului eticii şi integrităţii;
e)elaborează cadrul metodologic necesar monitorizării şi implementării principiilor şi standardelor de conduită a funcţionarilor publici, precum şi a procedurilor disciplinare în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi centralizează datele transmise de acestea, la termenele şi în formatele de raportare stabilite. Prin activitatea sa, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu poate influenţa activitatea de consiliere etică desfăşurată de consilierii de etică şi derularea procedurii de lucru a comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
f)asigură administrarea, dezvoltarea şi operarea aplicaţiei informatice de monitorizare, în vederea prelucrării automate şi reprezentării statistice şi grafice a datelor colectate în condiţiile prevăzute la lit. e);
g)concepe şi administrează baza de date a consilierilor de etică şi sprijină dezvoltarea competenţelor acestora prin facilitarea proceselor de comunicare;
h)colaborează cu consilierii de etică;
i)pe baza rapoartelor transmise de consilierii de etică, elaborează rapoarte anuale privind monitorizarea implementării principiilor şi a standardelor de conduită, precum şi a procedurilor disciplinare în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
j)colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică.
Art. 402: Procedura de stabilire şi revizuire a structurii de funcţii publice şi de modificare a calităţii posturilor
(1)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici avizul privind funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, la stabilirea sau modificarea structurii de funcţii publice pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, în parte, de către conducătorul acesteia, pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), precum şi reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile prevăzute la art. 408.
(11)Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru situaţiile prevăzute la art. 409 alin. (3) lit. a) şi b).

(2)Avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este prealabil şi obligatoriu în toate situaţiile prevăzute la alin. (1) şi se emite în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data primirii documentelor cuprinse în lista prevăzută la alin. (4).
(3)În situaţii temeinic justificate termenul prevăzut la alin. (2) se poate prelungi cu maximum 15 zile lucrătoare, cu înştiinţarea prealabilă a instituţiei sau autorităţii publice care a solicitat avizul.
(4)Lista documentelor necesare pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi modalitatea de transmitere a acestora de către autorităţile şi instituţiile publice se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 403: Legitimarea procesuală activă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
(1)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
(2)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în legătură cu actele pe care le consideră nelegale emise de autorităţile administraţiei publice locale sau de instituţiile publice locale.
Art. 404: Gestiunea resurselor umane de către autorităţile şi instituţiile publice
Gestiunea curentă a resurselor umane, inclusiv a funcţiilor publice este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către un compartiment specializat, care colaborează cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Art. 405: Stabilirea structurii de posturi
Structura de posturi se stabileşte pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), precum şi prin raportare la activităţile desfăşurate de categoriile de personal prevăzute la art. 382.
Art. 406: Transformarea posturilor de natură contractuală în funcţii publice
Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun desfăşurarea unor activităţi dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), stabilesc funcţii publice în condiţiile prevăzute la art. 407.
Art. 407: Stabilirea de funcţii publice
Funcţiile publice se stabilesc pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local.
Art. 408: Obligaţia respectării drepturilor de carieră în cazul reorganizării autorităţii sau instituţiei publice
Pentru respectarea drepturilor la carieră ale funcţionarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale organigramei, reorganizări sau desfiinţări de structuri, în situaţia în care sunt afectate şi funcţii publice, autorităţile şi instituţiile publice iniţiatoare din administraţia publică centrală şi locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezentul cod.
SECŢIUNEA 2:Structura de posturi şi structura de funcţii publice
Art. 409: Comunicarea modificărilor intervenite în situaţia posturilor şi a funcţionarilor publici
(1)Autorităţile şi instituţiile publice comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la dispunerea măsurii prin act administrativ, orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici şi a funcţiilor publice.
(2)Modificările intervenite în situaţia funcţionarilor publici se fac prin acte administrative care privesc numirea în funcţia publică, modificarea, suspendarea, sancţionarea disciplinară, respectiv încetarea raporturilor de serviciu.
(3)Modificările intervenite în situaţia funcţiilor publice se fac prin acte administrative emise în următoarele situaţii:
a)intervenirea unor modificări în structura funcţiilor publice din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, ca urmare a promovării în clasă şi a promovării în grad profesional a funcţionarilor publici;
b)transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior ori superior, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru autoritatea sau instituţia publică şi în fondurile bugetare anuale alocate.
c)modificarea calităţii posturilor în condiţiile prevăzute la art. 405-407.
(4)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul modificărilor intervenite în situaţia funcţiilor publice şi funcţionarilor publici care beneficiază de statute speciale în condiţiile art. 380 alin. (1) lit. a)-f).
SECŢIUNEA 3:Dosarul profesional al funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
Art. 410: Întocmirea dosarului profesional
(1)În scopul asigurării evidenţei funcţionarilor publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se întocmeşte dosarul profesional pentru fiecare funcţionar public.
(11)În scopul realizării evidenţei şi managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici primeşte datele şi informaţiile necesare din dosarele profesionale ale funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
(12)În aplicarea prevederilor alin. (11), Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici utilizează instrumente informatice la care autorităţile şi instituţiile publice au acces în condiţiile reglementate prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 411 alin. (10).

(13)În aplicarea prevederilor alin. (11) şi (12), fiecare instituţie sau autoritate publică transmite Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici datele de identificare a fiecărei autorităţi şi instituţii publice, precum şi următoarele documente şi informaţii din dosarul profesional al funcţionarului public:
a)datele de identificare a fiecărei autorităţi şi instituţii publice;
b)date de identificare ale funcţionarilor publici;
c)date şi informaţii cu privire la fiecare post;
d)documentele şi/sau informaţiile care dovedesc îndeplinirea de către funcţionarii publici a condiţiilor prevăzute la art. 465;
e)actele administrative privind numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, actele administrative de sancţionare disciplinară;
f)fişa postului aprobată de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice pentru funcţia publică ocupată de funcţionarul public;
g)actele administrative prin care se stabileşte sau se modifică, după caz, venitul salarial definit în conformitate cu prevederile din legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
h)rapoartele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici.
(14)Documentele şi informaţiile prevăzute la alin. (13) se detaliază prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2).
(15)Documentele şi informaţiile prevăzute la alin. (13) lit. a), d)-f) se transmit în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ de numire în funcţia publică, la intrarea în corpul funcţionarilor publici, sau de la data actului administrativ de modificare a raportului de serviciu în condiţiile art. 505-509. Documentele şi informaţiile prevăzute la alin. (13) lit. b), c), g) şi h) se transmit în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data emiterii acestora, respectiv de la data modificării acestora, după caz.
(16)Documentele şi informaţiile prevăzute la alin. (13) şi (15) se transmit prin intermediul instrumentelor informatice prevăzute la alin. (12), gestionate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici potrivit prevederilor art. 401 alin. (1) lit. d) şi i).
(17)Instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională se exceptează de la obligaţia de a transmite documentele prevăzute la alin. (13) lit. g), în condiţiile prevăzute la alin. (15) şi (16).

(2)Conţinutul şi modalitatea de gestionare a dosarului profesional se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(3)Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale şi asigură păstrarea acestora în condiţii de siguranţă.
(4)În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea sau instituţia publică păstrează o copie a dosarului profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de semnătură.
(5)Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi la dosarul profesional al funcţionarului public au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii.
(6)Autoritatea sau instituţia publică este obligată să elibereze o adeverinţă, conform modelului prevăzut la art. 137 lit. e) din anexa nr. 10, care să ateste perioada de activitate desfăşurată de fiecare funcţionar public din cadrul acesteia, vechimea în muncă, în specialitatea studiilor şi în grad profesional, în următoarele situaţii:
a)la solicitarea funcţionarului public;
b)la modificarea definitivă şi la încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public, în condiţiile legii;
c)în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(61)Funcţionarii publici au acces la documentele şi informaţiile privind istoricul carierei individuale a acestora, precum şi la o serie de servicii specifice online prin instrumente informatice puse la dispoziţie de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

(7)[textul din Art. 410, alin. (7) din partea VI, titlul II, capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 28-dec-2023 de Art. I, punctul 15. din Ordonanta urgenta 121/2023]
SECŢIUNEA 4:Evidenţa personalului plătit din fonduri publice. Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public
Art. 411: Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public
(1)Evidenţa personalului plătit din fonduri publice se realizează pe baza Sistemului electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public pentru categoriile de personal prevăzute în legislaţia cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(11)Prezentul articol se aplică personalului plătit din fonduri publice prevăzut la art. 382 lit. a)-g) şi i), precum şi funcţionarilor publici, cu excepţia personalului prevăzut la art. 382 lit. a) din cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

(12)Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public reprezintă un ansamblu de resurse şi tehnologii informaţionale interoperabile, destinate digitalizării proceselor şi fluxurilor de lucru specifice pentru colectarea, prelucrarea şi utilizarea datelor şi informaţiilor necesare pentru realizarea evidenţei personalului plătit din fonduri publice.
(13)Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public se constituie sub forma unui registru electronic administrativ de utilitate publică, denumit registrul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public. Registrul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public este un registru de bază, în sensul art. 3 lit. i) din Legea nr. 242/2022 privind schimbul de date între sisteme informatice şi crearea platformei naţionale de interoperabilitate.

(2)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public şi realizează evidenţa personalului plătit din fonduri publice. Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public operează cu date colectate în condiţiile prevăzute la alin. (5), precum şi de la autorităţi şi instituţii publice şi de la alte persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(3)Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public este administrat, dezvoltat şi operat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
(4)În vederea întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice, autorităţile şi instituţiile publice, precum şi orice alte persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au obligaţia de a utiliza instrumentele informatice puse la dispoziţie de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi de a introduce, în formatul şi la termenele prevăzute de lege, datele şi informaţiile despre posturile şi personalul propriu.
(41)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici colectează date şi informaţii necesare completării Sistemului electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public prin interconectarea sistemelor informatice multi-instituţionale deţinute de Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei sau alte autorităţi şi instituţii publice, care cuprind date şi informaţii privind personalul plătit din fonduri publice, utilizând instrumentele informatice şi operaţiunile stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (10).

(5)În vederea întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Inspecţia Muncii, precum şi celelalte autorităţi sau instituţii publice care deţin baze de date cuprinzând unele date specifice despre personalul bugetar plătit din fonduri publice asigură interconectarea sistemelor informatice şi stabilesc modalităţile concrete de colaborare, încheind în acest sens protocoale de colaborare.

(6)Datele cuprinse în evidenţa personalului bugetar plătit din fonduri publice sunt utilizate şi prelucrate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în scopuri determinate şi legitime, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
(7)Datele şi informaţiile cuprinse în evidenţa personalului bugetar plătit din fonduri publice sunt opozabile faţă de terţi, în condiţiile legii.
(8)Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul sau în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea funcţionari publici care beneficiază de statute speciale prevăzute la art. 380 alin. (1) lit. d) şi f) au obligaţia de a ţine evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici cu statut special. În acest caz, datele statistice necesare întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice se transmit lunar Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în formatul şi la termenele stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (10).

(81)Datele statistice necesare întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului plătit din fonduri publice, referitoare la personalul prevăzut la art. 382 lit. c), la personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, precum şi la funcţionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt comunicate lunar Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în temeiul protocoalelor încheiate de aceasta şi următoarele autorităţi şi instituţii publice: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Afacerilor Interne. Protocoalele cuprind cel puţin elementele prevăzute la alin. (83).
(82)În scopul realizării evidenţei personalului plătit din fonduri publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are acces la informaţiile relevante din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor administrat de Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu limitarea strictă la categoriile de date necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii proprii. Accesul se realizează prin mijloace informatice dezvoltate şi controlate de Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor, în limitele condiţiilor tehnice existente. Pe măsura dezvoltării sistemelor informatice administrate de către Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor accesul se poate realiza prin mecanisme automatizate de natură să asigure finalitatea scopurilor prevăzute de prezentul cod.
(83)Condiţiile privind accesul la Registrul naţional de evidenţă a persoanelor se stabilesc prin protocol încheiat între Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor, care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a)obligaţiile părţilor pentru asigurarea unei prelucrări legale şi echitabile;
b)categoriile de date care fac obiectul prelucrării, inclusiv modalitatea prin care se asigură respectarea principiului reducerii la minimum a datelor;
c)operaţiunile şi procedurile de prelucrare a datelor cu caracter personal;
d)condiţiile în care datele cu caracter personal furnizate din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor pot fi comunicate altor persoane fizice sau juridice;
e)descrierea măsurilor necesare pentru asigurarea securităţii prelucrărilor;
f)măsurile necesar a fi instituite pentru asigurarea confidenţialităţii prelucrărilor;
g)măsurile instituite pentru asigurarea exercitării drepturilor de către persoanele vizate.
(84)Datele cu caracter personal furnizate din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor în scopul prevăzut la alin. (82) nu pot fi prelucrate ulterior în alt scop, cu excepţia prelucrărilor efectuate în temeiul unei dispoziţii legale exprese.

(9)Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitate de operator de date cu caracter personal, administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public cu respectarea prevederilor legislaţiei privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Utilizarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi autorităţile şi instituţiile publice se fac cu respectarea prevederilor legii privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa personalului bugetar plătit din fonduri publice au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii.

(91)Nerespectarea confidenţialităţii datelor şi informaţiilor cuprinse în Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public de către operatorul de date cu caracter personal se sancţionează de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal potrivit prevederilor Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare.

(10)Normele privind întocmirea, actualizarea şi administrarea Sistemului electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public, precum şi detalierea operaţiunilor necesare completării bazei de date se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
Art. 4111: Date şi informaţii privind categoriile de personal cuprinse în Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public
(1)Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public se constituie în formă electronică şi cuprinde date şi informaţii despre categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute la lit. a) şi c)-f), respectiv date statistice despre categoriile de personal prevăzute la lit. b) şi g), după cum urmează:
a)funcţionarii publici care deţin funcţii publice generale şi funcţii publice specifice;
b)funcţionarii publici cu statut special din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 380 alin. (1) lit. f);
c)personalul plătit din fonduri publice încadrat cu contract individual de muncă sau contract de management din familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie», precum şi cel care exercită un mandat corespunzător unei funcţii de demnitate publică, astfel cum este prevăzut în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
d)personalul plătit din fonduri publice din familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ», din familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi asistenţă socială», din familia ocupaţională de funcţii bugetare «Cultură», astfel cum sunt prevăzute în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
e)personalul contractual angajat în afara organigramei autorităţii sau instituţiei publice, plătit din bugetele proiectelor, care desfăşoară activităţi în cadrul programelor/proiectelor cu finanţare externă;
f)personalul plătit din fonduri publice încadrat cu contract individual de muncă care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului, astfel cum este prevăzut în legislaţia- cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
g)personalul plătit din fonduri publice prevăzut la art. 411 alin. (81).
(2)Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public cuprinde următoarele date şi informaţii:
a)datele de identificare ale fiecărei autorităţi şi instituţii publice, precum şi ale persoanelor juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
b)date şi informaţii cu privire la fiecare post din sistemul bugetar;
c)informaţii cuprinse în fişa postului, cu privire la: studii de specialitate, cerinţe specifice, vechimea în specialitate;
d)datele de identificare ale fiecărei persoane care face parte din categoria personalului bugetar plătit din fonduri publice, respectiv: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, localitatea şi judeţul de domiciliu;
e)numărul şi data emiterii actului administrativ individual de numire, respectiv numărul şi data încheierii contractului individual de muncă sau, după caz, a contractului de management, precum şi data începerii activităţii;
f)funcţia conform specificaţiei prevăzute în actul normativ prin care este reglementată, Clasificării ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative;
g)durata raportului de serviciu, a mandatului corespunzător funcţiei de demnitate publică, a contractului individual de muncă sau a contractului de management, respectiv nedeterminată/determinată;
h)durata timpului de muncă şi repartizarea acestuia, în cazul raportului de serviciu cu timp parţial şi al contractelor individuale de muncă cu timp parţial;
i)venitul salarial, definit în conformitate cu prevederile legislaţiei-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
j)date şi informaţii cu privire la modificarea, suspendarea şi, după caz, prelungirea raportului de serviciu, a contractului individual de muncă sau a contractului de management;
k)data şi temeiul legal al încetării raportului de serviciu, a mandatului corespunzător funcţiei de demnitate publică, a contractului individual de muncă sau, după caz, a contractului de management;
l)date şi informaţii cu privire la responsabilul de raportare pentru fiecare autoritate sau instituţie publică, precum şi pentru fiecare persoană juridică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
m)date despre situaţia disciplinară;
n)date înscrise în cazierul judiciar, după caz.
(3)Datele statistice cuprinse în Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public pentru personalul prevăzut la alin. (1) lit. b) sunt următoarele:
a)datele de identificare ale autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 380 alin. (1) lit. f), în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea funcţionarii publici cu statut special;
b)date statistice cu privire la funcţionarii publici cu statut special din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 380 alin. (1) lit. f), cuprinzând: categoria de funcţii, situaţia ocupării posturilor, respectiv: ocupat şi vacant, categoriile de posturi, respectiv: conducere şi execuţie, nivelul de studii, respectiv suma anuală alocată cheltuielilor cu funcţionarii publici cu statut special, din bugetul anual alocat instituţiei publice.
(4)Categoriile de date statistice cuprinse în Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public pentru personalul prevăzut la alin. (1) lit. g) se stabilesc în condiţiile prevăzute la art. 411 alin. (81).
(5)Datele şi informaţiile despre personalul bugetar plătit din fonduri publice prevăzute la alin. (2) şi (3) se colectează în formatul stabilit în hotărârea Guvernului prevăzută la art. 411 alin. (10).

CAPITOLUL V:Drepturi şi îndatoriri
SECŢIUNEA 1:Drepturile funcţionarilor publici
Art. 412: Dreptul la opinie
Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat.
Art. 413: Dreptul la tratament egal
(1)La baza raporturilor de serviciu dintre autorităţile şi instituţiile publice şi funcţionarii publici stă principiul egalităţii de tratament faţă de toţi funcţionarii publici.
(2)Orice discriminare faţă de un funcţionar public, definită în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, este interzisă.
Art. 414: Dreptul de a fi informat
Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului cod şi care îl vizează în mod direct.
Art. 415: Dreptul de asociere sindicală
(1)Dreptul de asociere sindicală şi de asociere la organizaţii profesionale este garantat funcţionarilor publici.
(2)Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora.
(3)În situaţia în care funcţionarii publici sunt aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii salarizate, aceştia au obligaţia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcţii. În cazul în care funcţionarul public optează pentru desfăşurarea activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală.
(4)Funcţionarii publici aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii nesalarizate, pot deţine simultan funcţia publică şi funcţia în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cu obligaţia respectării regimului incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese care le este aplicabil.
Art. 416: Dreptul la grevă
(1)Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii.
(2)Funcţionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata grevei.
Art. 417: Drepturile salariale şi alte drepturi conexe
(1)Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la salariu, prime şi alte drepturi, în condiţiile legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2)Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(3)Pentru funcţionarii publici care au domiciliul în altă localitate decât cea în care îşi desfăşoară activitatea şi cărora nu li se poate asigura o locuinţă de serviciu, autorităţile publice locale pot decide, în baza unui regulament propriu, decontarea cheltuielilor de deplasare.

Art. 418: Dreptul la asigurarea uniformei
Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit.
Art. 419: Durata normală a timpului de lucru
(1)Durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, cu excepţiile prevăzute expres de prezentul cod sau de legi speciale.
(2)Pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare, potrivit legii, funcţionarii publici au dreptul la recuperare sau la plata majorată, în condiţiile legii.
Art. 420: Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de autoritate sau demnitate publică
Funcţionarii publici pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile prezentului cod şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 421: Dreptul la concediu
(1)Funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, în condiţiile legii.
(2)În perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 512 alin. (4) şi (5).
Art. 422: Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă
(1)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
(2)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să asigure adaptarea locului de muncă pentru funcţionarii publici cu dizabilităţi şi de a pune la dispoziţia acestora instrumentele de asigurare a accesibilităţii, în vederea exercitării în mod corespunzător a atribuţiilor aferente funcţiilor publice ocupate de aceştia.
Art. 423: Dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente
Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.
Art. 424: Dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional
(1)Funcţionarii publici beneficiază de vechime în muncă, în specialitate şi în grad profesional.
(2)Vechimea în muncă este vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia muncii, precum şi vechimea dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
(3)Vechimea în specialitate este vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale. Constituie vechime în specialitate şi vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau ca profesie liberală în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în alte state cu care România a încheiat convenţii de recunoaştere reciprocă a acestor drepturi, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale.
(4)În toate cazurile vechimea în specialitate se raportează la durata normală a timpului de muncă, fiind calculată prin raportare la fracţiunea de normă lucrată şi se demonstrează cu documente corespunzătoare.
(5)Perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici nu constituie vechime în muncă, în specialitate şi în grad profesional, cu excepţiile prevăzute de lege.
(6)Vechimea în gradul profesional este vechimea rezultată din activitatea efectiv desfăşurată de funcţionarul public într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, cu excepţiile prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c) şi art. 514 alin. (1) lit. a)-d) şi j).
Art. 425: Dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale de stat
Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii.
Art. 426: Drepturi ale membrilor familiei funcţionarului public, în situaţia decesului acestuia
(1)În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public decedat.
(2)În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.
Art. 427: Dreptul la protecţia legii
(1)Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.
(2)Autoritatea sau instituţia publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenţei juridice, în cazul în care împotriva funcţionarului public au fost formulate sesizări către organele de cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire la modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu. Condiţiile de suportare a cheltuielilor necesare asigurării asistenţei juridice se stabilesc prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(3)Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public este cea care formulează o sesizare penală sau o acţiune în justiţie împotriva acestuia.
(4)În cazul în care funcţionarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă, acesta are obligaţia restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice prevăzute la alin. (2).
(5)Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
(6)Autorităţile şi instituţiile publice pot stabili, prin acte normative, măsurile speciale de protecţie pentru funcţionarii publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc profesional.
Art. 428: Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa autorităţii sau instituţiei publice
Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autorităţii sau instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Art. 429: Desfăşurarea de activităţi în sectorul public şi în sectorul privat
Funcţionarii publici pot desfăşura activităţi remunerate în sectorul public şi în sectorul privat, cu respectarea prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de interese.
SECŢIUNEA 2:Îndatoririle funcţionarilor publici
Art. 430: Respectarea Constituţiei şi a legilor
(1)Funcţionarii publici au obligaţia ca prin actele şi faptele lor să promoveze supremaţia legii, să respecte Constituţia şi legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică, precum şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu aplicarea normelor de conduită care rezultă din îndatoririle prevăzute de lege.
(2)Funcţionarii publici trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice deţinute.
Art. 431: Profesionalismul şi imparţialitatea
(1)Funcţionarii publici trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă, fundamentându-şi activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.
(2)În activitatea profesională, funcţionarii publici au obligaţia de diligenţă cu privire la promovarea şi implementarea soluţiilor propuse şi a deciziilor, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)În exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine neutră faţă de orice interes personal, politic, economic, religios sau de altă natură şi să nu dea curs unor eventuale presiuni, ingerinţe sau influenţe de orice natură.
(4)Principiul independenţei nu poate fi interpretat ca dreptul de a nu respecta principiul subordonării ierarhice.
Art. 432: Obligaţii în exercitarea dreptului la libera exprimare
(1)Funcţionarii publici au dreptul la libera exprimare, în condiţiile legii.
(2)În exercitarea dreptului la liberă exprimare, funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere demnităţii, imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi private a oricărei persoane.
(3)În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(4)În activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.
Art. 433: Asigurarea unui serviciu public de calitate
(1)Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor prin participarea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale instituţiilor publice.
(2)În exercitarea funcţiei deţinute, funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.
Art. 434: Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice
(1)Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
(2)Funcţionarilor publici le este interzis:
a)să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
b)să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;
c)să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
d)să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(3)Prevederile alin. (2) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 12 luni, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene.

(4)După încetarea raportului de serviciu, funcţionarului public îi este interzis să desfăşoare o activitate profesională, cu titlu remunerat sau neremunerat, în cadrul unui angajator, persoană juridică de drept privat, sau să îi acorde consultanţă de specialitate dacă pe perioada de 12 luni anterior încetării funcţiei publice atribuţiile sale au fost legate de supravegherea sau controlul activităţilor respectivelor persoane juridice. Restricţia se aplică pe o perioadă de 12 luni, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, urmând a fi aplicate în mod corespunzător.

Art. 435: Obligaţia de a informa autoritatea sau instituţia publică cu privire la situaţia personală generatoare de acte juridice
Funcţionarul public are îndatorirea de a informa autoritatea sau instituţia publică, în mod corect şi complet, în scris, cu privire la situaţiile de fapt şi de drept care privesc persoana sa şi care sunt generatoare de acte administrative în condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 436: Interdicţii şi limitări în ceea ce priveşte implicarea în activitatea politică
(1)Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea interdicţiilor şi limitărilor prevăzute la art. 242 alin. (4) şi art. 420.
(2)Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.
(3)În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:
a)să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, precum şi pentru activitatea candidaţilor independenţi;
b)să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
c)să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla şi/sau denumirea partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, ale fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, ale candidaţilor acestora, precum şi ale candidaţilor independenţi;
d)să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice;
e)să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.
Art. 437: Îndeplinirea atribuţiilor
(1)Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.
(2)Funcţionarul public are îndatorirea să îndeplinească dispoziţiile primite de la superiorii ierarhici.
(3)Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii.
(4)În cazul în care se constată, în condiţiile legii, legalitatea dispoziţiei prevăzute la alin. (3), funcţionarul public răspunde în condiţiile legii.
Art. 438: Limitele delegării de atribuţii
(1)Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice vacante se dispune motivat prin act administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, în condiţiile prezentului cod.
(2)Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice ocupate al cărei titular se află în concediu în condiţiile legii sau este delegat în condiţiile art. 504 ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi operează de drept, în condiţiile prezentului cod.
(3)Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice nu se poate face prin delegarea tuturor atribuţiilor corespunzătoare unei funcţii publice către acelaşi funcţionar public. Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei publice pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial preluate, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei deţinute.
(4)În situaţia în care funcţia publică ale cărei atribuţii sunt delegate şi funcţia publică al cărei titular preia parţial atribuţiile delegate se află într-un raport ierarhic de subordonare, funcţionarul public care preia atribuţiile delegate semnează pentru funcţia publică ierarhic superioară.
(5)Prin excepţie de la alin. (3), atribuţiile funcţiei publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pot fi delegate şi în totalitate, pentru perioada prevăzută la alin. (1), conducătorului compartimentului juridic din cadrul aparatului de specialitate al primarului, cu obligaţia delegării atribuţiilor proprii către alţi funcţionari publici.
(6)În situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale postul conducătorului compartimentului juridic este vacant sau temporar vacant, atribuţiile funcţiei publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pot fi delegate şi în totalitate, pentru perioada prevăzută la alin. (1), unui alt funcţionar public, cu respectarea alin. (9).
(7)Prin excepţie de la alin. (3) şi (9), în situaţia în care la nivelul aparatului de specialitate al primarului nu există un funcţionar public căruia să îi fie delegate atribuţiile funcţiei de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în condiţiile alin. (5) sau (6), acestea sunt delegate unui alt funcţionar public, în următoarea ordine:
a)unui funcţionar public cu studii superioare de licenţă absolvită cu diplomă, în specialitate juridică sau administrativă;
b)unui funcţionar public cu studii superioare de licenţă.
(8)Delegarea de atribuţii se face numai cu informarea prealabilă a funcţionarului public căruia i se deleagă atribuţiile.
(9)Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi de vechime necesare pentru ocuparea funcţiei publice ale cărei atribuţii îi sunt delegate.
(10)Nu pot fi delegate atribuţii funcţionarilor publici debutanţi sau funcţionarilor publici care exercită funcţia publică în temeiul unui raport de serviciu cu timp parţial.
(11)Funcţionarii publici pot îndeplini unele atribuţii corespunzătoare unei funcţii de demnitate publică, ale unei funcţii de autoritate publică sau ale unei alte funcţii publice, numai în condiţiile expres prevăzute de lege.
(12)În cazul funcţiilor publice de execuţie vacante, cu excepţia funcţiilor publice de auditor şi consilier juridic, atunci când aceste funcţii sunt unice în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, atribuţiile pot fi delegate către cel puţin doi funcţionari publici, cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (8)-(10).
Art. 439: Păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu şi confidenţialitatea
Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu aplicarea dispoziţiilor în vigoare privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Art. 440: Interdicţia privind acceptarea darurilor sau a altor avantaje
(1)Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje.
(2)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) bunurile pe care funcţionarii publici le-au primit cu titlu gratuit în cadrul unor activităţi de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei publice deţinute, care se supun prevederilor legale specifice.
Art. 441: Utilizarea responsabilă a resurselor publice
(1)Funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
(2)Funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.
(3)Funcţionarii publici trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
(4)Funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi în interes personal, în condiţiile legii, le este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.
Art. 442: Subordonarea ierarhică
Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările şi sarcinile repartizate.
Art. 443: Folosirea imaginii proprii
Funcţionarilor publici le este interzis să permită utilizarea funcţiei publice în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale.
Art. 444: Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri
(1)Un funcţionar public nu poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, în următoarele situaţii:
a)când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;
b)când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;
c)când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.
(3)Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Art. 445: Respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor
(1)Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor,precum şi normele de conduită.
(2)În aplicarea prevederilor alin. (1), funcţionarii publici trebuie să exercite un rol activ, având obligaţia de a evalua situaţiile care pot genera o situaţie de incompatibilitate sau un conflict de interese şi de a acţiona pentru prevenirea apariţiei sau soluţionarea legală a acestora.
(3)În situaţia intervenirii unei incompatibilităţi sau a unui conflict de interese, funcţionarii publici au obligaţia de a acţiona conform prevederilor legale pentru încetarea incompatibilităţii sau a conflictului de interese, în termen legal.
(4)La numirea într-o funcţie publică, la încetarea raportului de serviciu, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, declaraţia de avere şi declaraţia de interese. Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se actualizează anual, potrivit legii.
Art. 446: Activitatea publică
(1)Comunicarea oficială a informaţiilor şi datelor privind activitatea autorităţii sau instituţiei publice, precum şi relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile legii.
(2)Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(3)În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
(4)Funcţionarii publici pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora şi publica articole de specialitate şi lucrări literare ori ştiinţifice, în condiţiile legii.
(5)Funcţionarii publici pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic ori a celor care ar putea afecta prestigiul funcţiei publice.
(6)În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (5), funcţionarii publici nu pot utiliza informaţii şi date la care au avut acces în exercitarea funcţiei publice, dacă acestea nu au caracter public. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(7)În exercitarea dreptului la replică şi la rectificare, a dreptului la demnitate, a dreptului la imagine, precum şi a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, funcţionarii publici îşi pot exprima public opinia personală în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor sau a familiei lor. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(8)Funcţionarii publici îşi asumă responsabilitatea pentru apariţia publică şi pentru conţinutul informaţiilor prezentate, care trebuie să fie în acord cu principiile şi normele de conduită prevăzute de prezentul cod.
(9)Prevederile alin. (1)-(8) se aplică indiferent de modalitatea şi de mediul de comunicare.
Art. 447: Conduita în relaţiile cu cetăţenii
(1)În relaţiile cu persoanele fizice şi cu reprezentanţii persoanelor juridice care se adresează autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine, integritate morală şi profesională.
(2)Funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei, demnităţii, integrităţii fizice şi morale a persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin:
a)întrebuinţarea unor expresii jignitoare;
b)acte sau fapte care pot afecta integritatea fizică sau psihică a oricărei persoane.
(3)Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea legală, clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor.
(4)Pentru realizarea unor raporturi sociale şi profesionale care să asigure demnitatea persoanelor, eficienţa activităţii, precum şi creşterea calităţii serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1)-(3) şi de către celelalte subiecte ale acestor raporturi.
(5)Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de orice persoană cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, fiind îndrituiţi, pe bază de reciprocitate, să solicite acesteia un comportament similar.
(6)Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a preveni şi combate orice formă de discriminare în îndeplinirea atribuţiilor profesionale.
Art. 448: Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale
(1)Funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminare şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă.
(2)În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici le este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.
(3)În deplasările externe, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.
Art. 449: Obiectivitate şi responsabilitate în luarea deciziilor
(1)În procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.
(2)Funcţionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea sau instituţia publică, de către alţi funcţionari publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
(3)Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
(4)În exercitarea atribuţiilor de coordonare, precum şi a atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere, funcţionarii publici au obligaţia de a asigura organizarea activităţii personalului, de a manifesta iniţiativă şi responsabilitate şi de a susţine propunerile personalului din subordine.
(5)Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei personalului din subordine, în condiţiile legislaţiei specifice aplicabile fiecărei categorii de personal. În acest sens, aceştia au obligaţia:
a)să repartizeze sarcinile în mod echilibrat, corespunzător nivelului de competenţă aferent funcţiei publice ocupate şi carierei individuale a fiecărei persoane din subordine;
b)să asigure coordonarea modului de îndeplinire a sarcinilor, cu valorificarea corespunzătoare a competenţelor fiecărei persoane din subordine;
c)să monitorizeze performanţa profesională individuală şi colectivă a personalului din subordine, să semnaleze în mod individual performanţele necorespunzătoare şi să implementeze măsuri destinate ameliorării performanţei individuale şi, după caz, colective, atunci când este necesar;
d)să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun acordarea de stimulente materiale sau morale;
e)să evalueze în mod obiectiv necesarul de instruire profesională al fiecărui subordonat şi să propună participarea la programe de formare şi perfecţionare profesională pentru fiecare persoană din subordine;
f)să delege sarcini şi responsabilităţi, în condiţiile legii, persoanelor din subordine care deţin cunoştinţele, competenţele şi îndeplinesc condiţiile legale necesare exercitării funcţiei respective;
g)să excludă orice formă de discriminare şi de hărţuire, de orice natură şi în orice situaţie, cu privire la personalul din subordine.
(6)În scopul asigurării condiţiilor necesare îndeplinirii cu imparţialitate a îndatoririlor ce decurg din raporturile ierarhice, înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia de a nu se angaja în relaţii patrimoniale cu personalul din subordine.
Art. 450: Obligaţia respectării regimului cu privire la sănătate şi securitate în muncă
Funcţionarii publici au obligaţia de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA 3:Consilierea etică a funcţionarilor publici şi asigurarea informării şi a raportării cu privire la normele de conduită
Art. 451: Obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice cu privire la asigurarea consilierii etice a funcţionarilor publici şi a informării şi a raportării cu privire la normele de conduită
(1)În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor prezentului cod referitoare la conduita funcţionarilor publici în exercitarea funcţiilor deţinute, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice vor desemna un funcţionar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită.
(2)În mod excepţional, în funcţie de numărul de personal din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, de complexitatea problemelor şi de volumul activităţii specifice, pot fi desemnaţi doi consilieri de etică.
(3)Desemnarea consilierului de etică se face prin act administrativ al conducătorului instituţiei publice. Procedura de desemnare, atribuţiile şi modalitatea de raportare a instituţiilor şi autorităţilor în scopul asigurării implementării, monitorizării şi controlului respectării principiilor şi normelor de conduită a funcţionarilor publici se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(4)Consilierea etică are caracter confidenţial şi se desfăşoară în baza unei solicitări formale adresate consilierului de etică sau la iniţiativa sa atunci când din conduita funcţionarului public rezultă nevoia de ameliorare a comportamentului acestuia. Consilierul de etică are obligaţia de a nu comunica informaţii cu privire la activitatea derulată decât în situaţia în care aspectele semnalate pot constitui o faptă penală.
(5)Autorităţile şi instituţiile publice implementează măsurile considerate necesare pentru respectarea dispoziţiilor prezentului cod privind principiile şi normele de conduită şi sprijină activitatea consilierului de etică.
(6)În aplicarea dispoziţiilor prezentului cod referitoare la conduita funcţionarilor publici, orice activitate care implică prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu respectarea prevederilor legislaţiei pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(7)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure participarea consilierilor de etică la programele de formare şi perfecţionare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(8)Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii cu publicul au obligaţia de a asigura publicarea principiilor şi normelor de conduită pe pagina de internet şi de a le afişa la sediul autorităţii sau instituţiei publice, într-un loc vizibil şi accesibil publicului.
(9)Funcţionarii publici nu pot fi sancţionaţi sau prejudiciaţi în niciun fel pentru că s-au adresat consilierului de etică cu solicitarea de a primi consiliere cu privire la respectarea principiilor şi normelor de conduită.
Art. 452: Consilierul de etică
(1)În scopul respectării şi monitorizării implementării principiilor şi normelor de conduită de către funcţionarii publici, consilierul de etică exercită un rol activ în domeniul prevenirii încălcării normelor de conduită prevăzute de prezentul Cod. În exercitarea acestui rol consilierii de etică îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezentul cod şi de hotărârea Guvernului prevăzută la art. 451 alin. (3).
(2)Dobândirea calităţii de consilier de etică vizează deţinerea unui statut temporar, atribuit cu respectarea unor condiţii expres, unui funcţionar public pentru o perioadă de 3 ani.
(3)În perioada exercitării calităţii de consilier de etică funcţionarul public îşi păstrează şi funcţia publică deţinută. Dreptul la carieră al funcţionarului public este cel corespunzător funcţiei publice deţinute.
(4)Fişa postului corespunzătoare funcţiei deţinute de consilierul de etică se elaborează de către compartimentul de resurse umane şi se aprobă de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, prin raportare la atribuţiile stabilite în sarcina acestuia.
(5)Consilierul de etică îşi desfăşoară activitatea pe baza fişei postului întocmite în condiţiile prevăzute la alin. (4). În activitatea de consiliere etică acesta nu se supune subordonării ierarhice şi nu primeşte instrucţiuni de la nicio persoană, indiferent de calitatea, funcţia şi nivelul ierarhic al acesteia.
(6)Poate dobândi calitatea de consilier de etică funcţionarul public care îndeplineşte în mod cumulativ următoarele condiţii:
a)este funcţionar public definitiv;
b)ocupă o funcţie publică din clasa I;
c)are, de regulă, studii superioare în domeniul ştiinţe sociale, astfel cum este definit acest domeniu de studii în condiţiile legislaţiei specifice;
d)prezintă deschidere şi disponibilitate pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin consilierului de etică în conformitate cu prevederile prezentului cod;
e)are o probitate morală recunoscută;
f)nu i s-a aplicat o sancţiune disciplinară, care nu a fost radiată în condiţiile legii;
g)faţă de persoana sa nu este în curs de desfăşurare cercetarea administrativă în cadrul procedurii disciplinare, în condiţiile legii;
h)faţă de persoana sa nu a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale, contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii justiţiei;
i)nu se află într-o procedură de evaluare desfăşurată de autoritatea responsabilă de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, în condiţiile legii;
j)nu se află în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate cu calitatea de consilier de etică prevăzute la art. 453.
(7)Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (6) lit. f)-j) se face prin completarea unei declaraţii de integritate, dată pe propria răspundere a funcţionarului public.
(8)Condiţiile prevăzute la alin. (6) lit. b) şi c) nu sunt obligatorii în cazul autorităţilor şi instituţiilor publice în care numărul de personal este sub 20.
Art. 453: Incompatibilităţi cu calitatea de consilier de etică
(1)Nu poate fi numit consilier de etică funcţionarul public care se află în următoarele situaţii de incompatibilitate:
a)este soţ, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau cu înlocuitorul de drept al acestuia;
b)are relaţii patrimoniale sau de afaceri cu oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a);
c)este membru sau secretar în comisia de disciplină constituită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice.
(2)În cazul în care situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1) intervin ulterior dobândirii în condiţii legale a calităţii de consilier de etică, statutul de consilier de etică încetează în condiţiile prezentului cod.
Art. 454: Atribuţiile consilierului de etică
În exercitarea rolului activ de prevenire a încălcării principiilor şi normelor de conduită, consilierul de etică îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)monitorizează modul de aplicare şi respectare a principiilor şi normelor de conduită de către funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice şi întocmeşte rapoarte şi analize cu privire la acestea;
b)desfăşoară activitatea de consiliere etică, pe baza solicitării scrise a funcţionarilor publici sau la iniţiativa sa atunci când funcţionarul public nu i se adresează cu o solicitare, însă din conduita adoptată rezultă nevoia de ameliorare a comportamentului acestuia;
c)elaborează analize privind cauzele, riscurile şi vulnerabilităţile care se manifestă în activitatea funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice şi care ar putea determina o încălcare a principiilor şi normelor de conduită, pe care le înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, şi propune măsuri pentru înlăturarea cauzelor, diminuarea riscurilor şi a vulnerabilităţilor;
d)organizează sesiuni de informare a funcţionarilor publici cu privire la normele de etică, modificări ale cadrului normativ în domeniul eticii şi integrităţii sau care instituie obligaţii pentru autorităţile şi instituţiile publice pentru respectarea drepturilor cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică sau cu autoritatea sau instituţia publică respectivă;
e)semnalează practici sau proceduri instituţionale care ar putea conduce la încălcarea principiilor şi normelor de conduită în activitatea funcţionarilor publici;
f)analizează sesizările şi reclamaţiile formulate de cetăţeni şi de ceilalţi beneficiari ai activităţii autorităţii sau instituţiei publice cu privire la comportamentul personalului care asigură relaţia directă cu cetăţenii şi formulează recomandări cu caracter general, fără a interveni în activitatea comisiilor de disciplină;
g)poate adresa în mod direct întrebări sau aplica chestionare cetăţenilor şi beneficiarilor direcţi ai activităţii autorităţii sau instituţiei publice cu privire la comportamentul personalului care asigură relaţia cu publicul, precum şi cu privire la opinia acestora despre calitatea serviciilor oferite de autoritatea sau instituţia publică respectivă.
Art. 455: Evaluarea activităţii consilierului de etică
(1)Exercitarea atribuţiilor de consiliere etică prevăzute la art. 454 lit. a) şi b) nu face obiectul evaluării performanţelor profesionale individuale ale consilierului de etică.
(2)Evaluarea performanţelor profesionale individuale pentru îndeplinirea de către consilierul de etică a atribuţiilor prevăzute la art. 454, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) şi b), se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile legii.
(3)Evaluarea performanţelor profesionale individuale se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice cu luarea în considerare a raportului de evaluare întocmit în condiţiile legii de superiorul ierarhic nemijlocit al funcţionarului public care deţine calitatea de consilier de etică, în condiţiile art. 485. În acest caz, decizia asupra calificativului final al evaluării performanţelor profesionale individuale aparţine conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 456: Încetarea calităţii de consilier de etică
(1)Calitatea de consilier de etică încetează în următoarele situaţii:
a)prin renunţarea expresă a consilierului de etică la această calitate, pe baza cererii scrise adresate conducătorului autorităţii sau instituţiei publice;
b)prin expirarea perioadei pentru care a fost desemnat consilier de etică în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
c)în cazul intervenirii unei situaţii de incompatibilitate prevăzute la art. 453;
d)prin revocare de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pentru activitate necorespunzătoare a consilierului de etică sau în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 452 alin. (6);
e)în caz de încetare sau de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public care are calitatea de consilier de etică prin ocuparea unei funcţii în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice, precum şi în caz de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioadă mai mare de o lună.
(2)Încetarea calităţii de consilier de etică prin revocare în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. d) se poate dispune numai după sesizarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice cu privire la activitatea considerată necorespunzătoare a consilierului de etică şi cercetarea situaţiei de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, cu luarea în considerare a propunerilor formulate de aceasta.
(3)Încetarea calităţii de consilier de etică în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e) se dispune direct de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 457: Informarea publicului cu privire la respectarea obligaţiilor şi a normelor de conduită
(1)Raportul prevăzut la art. 401 alin. (4) lit. i) conţine informaţii cu caracter public, se elaborează în baza rapoartelor autorităţilor şi instituţiilor publice privind respectarea normelor de conduită transmise Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi cuprinde cel puţin următoarele date:
a)numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;
b)categoriile şi numărul de funcţionari publici care au încălcat principiile şi normele de conduită;
c)cauzele şi consecinţele nerespectării normelor de conduită;
d)evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a cerut să acţioneze sub presiunea factorului politic.
(2)Rapoartele autorităţilor şi instituţiilor publice privind respectarea normelor de conduită se publică pe site-ul propriu şi se comunică la cererea oricărei persoane interesate.
(3)Raportul prevăzut la art. 401 alin. (4) lit. i) se publică pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi se comunică la cererea oricărei persoane interesate.
(4)Informarea publicului cu privire la respectarea obligaţiilor şi a normelor de conduită în exercitarea funcţiilor publice constituie parte integrantă din raportul anual privind managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, care se elaborează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate să prezinte în raportul anual, în mod detaliat, unele cazuri care prezintă un interes deosebit pentru opinia publică.
SECŢIUNEA 4:Formarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici
Art. 458: Formarea şi perfecţionarea profesională
(1)Funcţionarii publici au dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională.
(2)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura participarea pentru fiecare funcţionar public la cel puţin un program de formare şi perfecţionare profesională o dată la doi ani, organizat de Institutul Naţional de Administraţie sau de alţi furnizori de formare profesională, în condiţiile legii.
(3)Programele de formare specializată destinate dezvoltării competenţelor necesare exercitării unei funcţii publice de conducere sunt organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(4)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în buget sumele necesare pentru plata taxelor estimate pentru participarea la programe de formare şi perfecţionare profesională organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi, în situaţia în care estimează că programele de formare şi perfecţionare profesională se vor desfăşura în afara localităţii, sumele necesare pentru asigurarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă, în condiţiile legislaţiei specifice.
(5)Perioadele în care funcţionarii publici urmează programe de formare şi de perfecţionare profesională sunt asimilate timpului de muncă şi se desfăşoară, atunci când este posibil, în cadrul programului de lucru. Funcţionarii publici beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care programele sunt:
a)organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice;
b)urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul persoanei care are competenţa de numire, şi numai în cazul în care perfecţionarea profesională are legătură cu domeniul de activitate al instituţiei sau autorităţii publice ori cu specificul activităţii derulate de funcţionarul public în cadrul acesteia.

(6)Funcţionarii publici care urmează programe de formare şi perfecţionare cu o durată mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate integral sau parţial prin bugetul autorităţii sau instituţiei publice, din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică între 2 şi 5 ani de la terminarea programelor, proporţional cu numărul zilelor de formare sau perfecţionare de care au beneficiat, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă.
(7)Funcţionarii publici care au urmat forme de perfecţionare profesională, în condiţiile alin. (6), ale căror raporturi de serviciu încetează, potrivit dispoziţiilor art. 516 lit. b), d) şi e), ale art. 517 alin. (1) lit. g)-j) sau art. 519 alin. (1) lit. e), înainte de împlinirea termenului prevăzut, sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului.
(8)Persoanele care au urmat un program de formare şi perfecţionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate din bugetul propriu, precum şi drepturile salariale primite în perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii, dacă acestea au fost suportate de autoritatea sau instituţia publică.
(9)Nu constituie formare şi perfecţionare profesională şi nu pot fi finanţate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare definite în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.
(10)Normele metodologice cu privire la formarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, inclusiv drepturile şi obligaţiile asociate procesului de formare sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
Art. 459: Planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici
(1)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să elaboreze anual planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, estimarea şi evidenţierea distinctă a tuturor sumelor prevăzute la art. 458 alin. (4).
(2)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să comunice Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici datele solicitate cu privire la formarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici.
(3)Conţinutul şi instrucţiunile de elaborare a planului de perfecţionare, precum şi modalitatea de comunicare a datelor solicitate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
SECŢIUNEA 5:Regimul incompatibilităţilor şi conflictului de interese în exercitarea funcţiilor publice
Art. 460: Regimul incompatibilităţilor în exercitarea funcţiilor publice
Funcţionarilor publici li se aplică regimul incompatibilităţilor în exercitarea funcţiilor publice stabilit prin legislaţia specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.
Art. 461: Raporturi ierarhice directe cu membri ai familiei
Raporturile ierarhice directe cu membri ai familiei în exercitarea funcţiei publice sunt reglementate prin legislaţia specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.
Art. 462: Funcţii sau activităţi care nu sunt incompatibile cu funcţia publică
(1)Funcţionarii publici au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, prin care se stabilesc funcţiile sau activităţile care nu sunt incompatibile cu funcţia publică.
(2)Activităţile în domeniul didactic pe care funcţionarii publici le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, sunt activităţile desfăşurate de funcţionarii publici care ocupă funcţii didactice în instituţiile de învăţământ de stat sau private autorizate/acreditate în condiţiile legii ori care au calitatea de formator, mentor sau persoană-resursă în cadrul programelor de formare profesională a adulţilor organizate în condiţiile actelor normative din domeniul formării profesionale, ori care au calitatea de specialist în comisiile de examinare sau de evaluator în comisiile de evaluare/monitorizare în cadrul programelor de formare profesională a adulţilor, organizate în condiţiile actelor normative din domeniul formării profesionale a adulţilor.
(3)Funcţionarii publici care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (2) au obligaţia de a respecta programul de lucru prevăzut de lege sau de reglementările proprii ale instituţiilor în cadrul cărora sunt numiţi.
Art. 463: Conflictul de interese privind funcţionarii publici
Funcţionarilor publici li se aplică regimul conflictului de interese în exercitarea funcţiilor publice stabilit prin legislaţia specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.
CAPITOLUL VI:Cariera funcţionarilor publici
SECŢIUNEA 1:Recrutarea funcţionarilor publici
Art. 464: Dobândirea calităţii de funcţionar public
Calitatea de funcţionar public se dobândeşte prin concurs, la care poate participa orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 465.
Art. 465: Condiţii de ocupare a unei funcţii publice
(1)Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b)cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
c)are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
d)are capacitate deplină de exerciţiu;
e)este apt din punct de vedere medical şi psihologic să exercite o funcţie publică. Atestarea stării de sănătate se face pe bază de examen medical de specialitate, de către medicul de familie, respectiv pe bază de evaluare psihologică organizată prin intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii;
f)îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitate prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
g)dovedeşte prin certificat sau, după caz, prin alt tip de document absolvirea unei perfecţionări sau specializări stabilite expres de lege pentru ocuparea unor funcţii publice;

g1)are cunoştinţe teoretice în domeniul tehnologiei informaţiei, nivel utilizator începător;
g2)îndeplineşte condiţia de ocupare a postului referitoare la obţinerea unui aviz sau a unei autorizaţii, în condiţiile legii, în situaţia în care pentru funcţia publică respectivă este prevăzută ca obligatorie această condiţie de ocupare a postului, justificată de îndeplinirea unor atribuţii care necesită un astfel de aviz sau autorizaţie;

h)nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau dezincriminarea faptei;
i)nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă, în condiţiile legii;
j)nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 3 ani;
k)nu a fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.
l)i s-a aplicat una dintre modalităţile de ocupare a funcţiilor publice prevăzute la art. 466 alin. (2).

(2)Condiţia de ocupare a funcţiei publice prevăzută la alin. (1) lit. g2) se îndeplineşte în termenele şi condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.

(3)Pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, candidaţii trebuie să fie absolvenţi cu diplomă ai studiilor universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice sau cu diplomă echivalentă conform prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 199/2023.

(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi de la art. 387, funcţiile publice de conducere de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale organizate la nivelul comunelor şi oraşelor pot fi ocupate, prin concurs organizat în condiţiile legii, de persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă sau studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice.
Art. 4651: Stabilitatea în funcţia publică
(1)În situaţia în care intervin modificări legislative cu privire la condiţiile de ocupare a unei funcţii publice prevăzute la art. 465 alin. (1), acestea se consideră îndeplinite de către funcţionarii publici care, la data ocupării funcţiei publice printr-una dintre modalităţile prevăzute de lege, au îndeplinit condiţiile de ocupare prevăzute de lege.
(2)În toate cazurile în care intervin modificări legislative cu privire la condiţiile de ocupare a unei funcţii publice, funcţionarii publici prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia ca, în termen de maximum 36 de luni de la data intrării în vigoare a noilor prevederi, să efectueze demersurile necesare pentru a îndeplini, pe viitor, noile condiţii de ocupare la aplicarea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiei publice prevăzute la art. 466 alin. (2) lit. b).
(3)Prevederile alin. (1) se aplică funcţionarilor publici şi în situaţiile determinate de reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice, prevăzute la art. 518 şi art. 519 alin. (7)-(10).

Art. 466: Ocuparea funcţiilor publice
(1)Ocuparea funcţiilor publice vacante şi a funcţiilor publice temporar vacante se poate face în condiţiile prezentului cod, precum şi în condiţiile reglementate de legi speciale cu privire la posibilitatea ocupării, pe perioade determinate, a funcţiilor publice în autorităţi şi instituţii publice.
(2)Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin:
a)concurs organizat în condiţiile legii;

b)modificarea raporturilor de serviciu;
c)redistribuire într-o funcţie publică vacantă;
d)alte modalităţi prevăzute expres de prezentul cod.
(3)Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiilor publice prevăzute la alin. (2) lit. a)-c) aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, în condiţiile legii.
Art. 467: Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
(1)Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice are la bază principiile competiţiei, transparenţei, competenţei, precum şi pe cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale.
(2)În cadrul concursului prevăzut la alin. (1), subiectele şi bibliografia aferentă trebuie să conţină şi tematici privind respectarea demnităţii umane, protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevenirii şi combaterii incitării la ură şi discriminare.
(3)Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, are două etape:
a)etapa de recrutare care constă în verificarea cunoştinţelor generale şi competenţelor generale necesare ocupării unei funcţii publice, realizată prin concurs naţional;
b)etapa de selecţie care constă în verificarea cunoştinţelor de specialitate şi competenţelor specifice necesare ocupării unei funcţii publice vacante, realizată prin concurs pe post.
(4)Persoanele care promovează concursul naţional prevăzut la alin. (3) lit. a) nu dobândesc calitatea de funcţionar public. Promovarea concursului naţional conferă dreptul de participare la concursul pe post pentru o perioadă de maximum 3 ani de la data promovării concursului naţional.
(5)Concursul prevăzut la alin. (3) lit. a) se organizează pe baza unui plan de recrutare a funcţionarilor publici care se elaborează de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi prin care se previzionează, pentru o perioadă de 2 ani, necesarul de resurse umane din funcţia publică de la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii. Planul de recrutare a funcţionarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Informaţiile necesare elaborării planului de recrutare a funcţionarilor publici, precum şi modalitatea de transmitere a acestora se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6)Anunţul privind concursul naţional prevăzut la alin. (3) lit. a) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului.
(7)Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice vacante şi temporar vacante din administraţia publică locală sunt concursuri pe post în care se verifică cunoştinţele generale şi competenţele generale, precum şi cunoştinţele de specialitate şi competenţele specifice necesare ocupării funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (3).

(8)Anunţul privind concursul pe post prevăzut la alin. (3) lit. b), respectiv anunţul privind concursul prevăzut la alin. (7) se publică pe pagina de internet a instituţiei organizatoare şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. Prin excepţie, termenul de 30 de zile poate fi redus la 15 zile pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor publice de execuţie temporar vacante.
(9)Persoanele care au deja calitatea de funcţionar public pot participa la concursul prevăzut la alin. (3) lit. b) şi la alin. (7), după caz, pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie, identificată prin aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, acelaşi grad profesional şi caracterizată prin competenţe generale cu acelaşi nivel de complexitate sau de nivel inferior, în sensul prevederilor art. 17 lit. b) din anexa nr. 8, cu funcţia publică deţinută. În cazul în care persoana deţine o funcţie publică de execuţie caracterizată prin competenţe generale cu nivel de complexitate inferior, pentru a participa la concursul prevăzut la alin. (3) lit. b), aceasta trebuie să dovedească în prealabil deţinerea competenţelor generale necesare ocupării funcţiei publice, prin promovarea probei de testare avansată organizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în condiţiile prevăzute la art. 50-53 din anexa nr. 10.

(91)Persoana care deţine o funcţie publică poate participa la concursul pe post pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2) dacă a promovat, în prealabil, proba de testare avansată organizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în condiţiile prevăzute la art. 50-53 din anexa nr. 10, prin care se verifică deţinerea competenţelor generale necesare ocupării unei funcţii publice de conducere.
(92)Competenţele generale prevăzute la alin. (91) se consideră a fi îndeplinite de către funcţionarii publici care la data depunerii dosarului de concurs se află în una dintre următoarele situaţii:
a)ocupă o funcţie publică de conducere de acelaşi nivel sau o funcţie publică de conducere de nivel superior celei pentru care candidează;
b)au ocupat pentru o perioadă de minimum 3 ani o funcţie publică de conducere de acelaşi nivel şi/sau o funcţie publică de conducere de nivel superior celei pentru care candidează.
(93)Persoana care deţine o funcţie publică poate participa la concursul pe post pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (3), dacă deţine competenţele generale necesare ocupării unei funcţii publice de conducere. Pentru verificarea de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (3) a competenţelor generale necesare ocupării unei funcţii publice de conducere se utilizează platforma informatică de concurs în condiţiile prevăzute la art. 4671 alin. (2). Prevederile alin. (92) se aplică în mod corespunzător.
(94)În cazul în care o persoană care are calitatea de funcţionar public este declarată admisă la concursul pe post organizat pentru ocuparea unei funcţii publice vacante, raportul de serviciu al funcţionarului public încetează, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, şi ia naştere un nou raport de serviciu prin emiterea unui act administrativ de numire în funcţia publică.

(10)Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici şi normele privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzut la alin. (3) precum şi modalitatea de previzionare a necesarului de resurse umane din funcţia publică pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzut la alin. (3) sunt prevăzute în anexa nr. 10.

(11)Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici şi normele privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzut la alin. (7) şi art. 482 alin. (8) se aprobă prin lege.

Art. 4671: Platforma informatică de concurs
(1)Pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 467 alin. (3) şi art. 482 alin. (4), Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici dezvoltă, administrează şi utilizează o platformă informatică de concurs. Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369 lit. a), c) şi e) au acces la platforma informatică de concurs, pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor pe post.
(2)Pentru organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 467 alin. (7) şi art. 482 alin. (8), Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici dezvoltă, utilizează şi pune la dispoziţia autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 369 lit. b) funcţionalităţi specifice în cadrul platformei informatice de concurs.
(3)Autorităţile şi instituţiile publice implicate în efectuarea de prelucrări de date cu caracter personal prin platforma informatică de concurs au obligaţia de a respecta prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare.

Art. 468: Condiţii de vechime în specialitatea studiilor la ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi de conducere
(1)Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice de execuţie se stabilesc astfel:
a)un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional asistent;
b)5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional principal;
c)7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional superior.
(2)Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice de conducere se stabilesc astfel:
a)5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere de şef serviciu şi secretar general al comunei, precum şi a funcţiilor publice specifice echivalente acestora;

b)7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiei publice de conducere, altele decât cele prevăzute la lit. a).
Art. 469: Competenţa de organizare şi desfăşurare a concursului naţional şi a concursului pe post
(1)Concursul naţional prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. a) se organizează, în condiţiile legii, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pe baza Planului de recrutare a funcţionarilor publici.
(2)Pentru organizarea şi desfăşurarea concursului naţional, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate solicita sprijinul autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3)Concursul pe post prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. b) se organizează şi se desfăşoară, în condiţiile legii, astfel:
a)de către comisia de concurs şi, după caz, de comisia de soluţionare a contestaţiilor, potrivit atribuţiilor ce revin acestor comisii, pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante;
b)de către autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice pentru care se organizează concursul prevăzut la art. 467 alin. (3), ai căror conducători au competenţa de numire în funcţiile publice pentru care se organizează concursul pe post, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie vacante.
(4)Concursurile prevăzute la art. 467 alin. (7) pentru ocuparea funcţiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin. (3) sunt organizate şi se desfăşoară, în condiţiile legii, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369 lit. b), ai căror conducători au competenţa de numire în funcţiile publice.
(5)În vederea desfăşurării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie vacante se constituie comisii de concurs şi comisii de soluţionare a contestaţiilor.
(6)Pentru concursul pe post prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. b), respectiv pentru concursul prevăzut la art. 467 alin. (7) organizat pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici desemnează un reprezentant al acestei instituţii în comisiile prevăzute la alin. (5). Pentru concursul pe post prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. b), respectiv pentru concursul prevăzut la art. 467 alin. (7) organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie, autoritatea sau instituţia publică organizatoare poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici desemnarea unui reprezentant pentru a face parte din comisiile prevăzute la alin. (5).
(7)În situaţia prevăzută la alin. (6) reprezentantul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate fi desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau, după caz, din cadrul:
a)instituţiei prefectului pentru concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2), la propunerea prefectului judeţului respectiv;
b)instituţiei prefectului sau consiliului judeţean pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (3).
(8)În cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu desemnează reprezentanţi sau nu comunică un răspuns în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, respectiv de la publicarea anunţului, autoritatea sau instituţia publică organizatoare poate solicita instituţiei prefectului sau consiliului judeţean desemnarea unui reprezentant în comisiile prevăzute la alin. (5).
(9)Membrii comisiilor de concurs, ai comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, precum şi secretarii acestor comisii au dreptul la indemnizaţii acordate în condiţiile şi în limitele prevăzute în actele normative prin care sunt reglementate.
(10)Cheltuielile aferente deplasării persoanelor prevăzute la alin. (6)-(8) pentru a participa la comisiile de concurs se suportă de către autorităţile şi instituţiile publice care organizează concursul.
Art. 470: Notificarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu privire la organizarea concursurilor pe post
(1)Instituţiile şi autorităţile publice înştiinţează Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la organizarea unui concurs pe post cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data publicării anunţului de concurs.
(2)Procedura de înştiinţare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi lista documentelor necesare aferente înştiinţării sunt prevăzute în titlul II, capitolul VII, secţiunea a 2-a din anexa nr. 10.

Art. 471: Amânarea organizării concursului sau examenului la iniţiativa autorităţilor şi instituţiilor publice
(1)Autoritatea sau instituţia publică organizatoare a concursului sau, după caz, a examenului, poate dispune amânarea desfăşurării concursului sau examenului în cazul în care, din motive obiective, nu se pot respecta data şi ora desfăşurării concursului. În această situaţie concursul se amână pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice, calculate de la data iniţial stabilită pentru desfăşurarea concursului.
(2)În situaţia constatării necesităţii amânării concursului, autoritatea sau instituţia publică organizatoare a concursului are obligaţia:
a)să anunţe amânarea prin publicarea pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a modificărilor intervenite în desfăşurarea concursului;
b)să informeze candidaţii ale căror dosare au fost înregistrate, dacă este cazul, prin orice mijloc de informare care poate fi dovedit.
Art. 472: Accesul persoanelor cu dizabilităţi în funcţia publică
(1)Persoanele cu dizabilităţi au dreptul de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea unor funcţii publice pentru care îndeplinesc condiţiile generale şi specifice stabilite.
(2)Autorităţile şi instituţiile publice organizatoare au obligaţia de a asigura accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
SECŢIUNEA 2:Numirea funcţionarilor publici
Art. 473: Numirea în funcţii publice
Numirea în funcţii publice se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau, după caz, de persoana care are competenţa legală de numire în condiţiile unor acte normative specifice, prin act administrativ emis în termenele şi în condiţiile legii, pe baza rezultatelor concursului.
Art. 474: Perioada de stagiu
(1)Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia.
(2)Durata perioadei de stagiu este de un an.
Art. 475: Finalizarea perioadei de stagiu
La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării activităţii, funcţionarul public debutant va fi:
a)numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice prevăzute la art. 392, în gradul profesional asistent;
b)eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la evaluarea activităţii calificativul necorespunzător.
SECŢIUNEA 3:Promovarea funcţionarilor publici şi evaluarea performanţelor profesionale
Art. 476: Promovarea în funcţia publică
(1)Funcţionarul public poate promova în funcţia publică, în condiţiile legii.
(2)Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin:
a)ocuparea unei funcţii publice de execuţie de grad profesional imediat superior celui deţinut;
b)ocuparea unei funcţii publice de execuţie dintr-o clasă corespunzătoare studiilor absolvite;
c)ocuparea unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante şi a unei funcţii publice de conducere vacante.
Art. 477: Condiţii generale privind promovarea în funcţia publică
(1)Promovarea în grad profesional şi promovarea în clasă nu sunt condiţionate de existenţa unui post vacant.
(2)Promovarea într-o funcţie publică de conducere este condiţionată de existenţa unui post vacant.

Art. 478: Promovarea în grad profesional
(1)Promovarea în grad profesional este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice de execuţie de grad profesional imediat superior celui deţinut de funcţionarul public.
(2)Promovarea în grad profesional se face prin concurs sau examen, organizat de către autorităţile şi instituţiile publice, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului.
(3)Fişa postului funcţionarului public care a promovat în grad profesional se completează cu noi atribuţii şi responsabilităţi sau, după caz, prin creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor exercitate.
(4)În situaţia promovării în gradul profesional imediat superior celui deţinut de funcţionarul public care ocupă o funcţie publică temporar vacantă, postul aferent funcţiei publice se transformă până la data încetării raporturilor de serviciu ale acestuia, în condiţiile legii.
Art. 479: Condiţii pentru concursul sau examenul de promovare în grad profesional
(1)Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, funcţionarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a)să aibă cel puţin 3 ani vechime în gradul profesional al funcţiei publice din care promovează;
b)să fi obţinut un număr minim de credite prin participarea la programe de formare, de perfecţionare, seminare, conferinţe, schimburi de experienţă sau vizite de studiu, în condiţiile legii sau să fi urmat o formă de perfecţionare profesională cu durata de minimum 30 de ore în ultimii 3 ani de activitate;
c)să fi obţinut cel puţin calificativul "bine" la evaluarea performanţelor individuale în ultimii 2 ani de activitate;
d)să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod.
(2)Constituie vechime în grad profesional vechimea definită potrivit art. 424 alin. (6), precum şi cea prevăzută la art. 502 alin. (7), art. 509 alin. (5), art. 513 alin. (3), art. 514 alin. (4) şi art. 527 alin. (3).
Art. 480: Promovarea în clasă
(1)Promovarea în clasă este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice de execuţie dintr-o clasă superioară celei în care se află funcţia publică deţinută de funcţionarul public.
(2)Autorităţile sau instituţiile publice pot organiza examen de promovare în clasă pentru funcţionarii publici care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 481, în măsura în care apreciază că transformarea postului ocupat de funcţionarul public într-un post cu atribuţii corespunzătoare studiilor de nivel superior este utilă autorităţii sau instituţiei publice.
(3)Promovarea în clasă în condiţiile prevăzute la alin. (2) se face prin examen, care se organizează de către autorităţile şi instituţiile publice, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a promovării examenului într-o funcţie publică de execuţie dintr-o clasă superioară, de grad profesional asistent.
(4)Promovarea în clasă nu se poate face pe o funcţie publică de auditor sau de consilier juridic.
(5)Fişa postului funcţionarului public care a promovat în clasă se completează cu noi atribuţii şi responsabilităţi corespunzătoare studiilor de nivel superior sau, după caz, prin creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor exercitate.
(6)În situaţia promovării funcţionarului public care ocupă o funcţie publică temporar vacantă postul aferent funcţiei publice se transformă până la data încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarului public numit pe perioadă determinată, în condiţiile legii.
Art. 481: Condiţii pentru examenul de promovare în clasă
Pentru a participa la examenul de promovare în clasă, funcţionarul public trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să dobândească, ulterior intrării în corpul funcţionarilor publici, o diplomă de studii de nivel superior, în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau într-un domeniu considerat util pentru desfăşurarea activităţii de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice;
b)să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod.
Art. 482: Promovarea în funcţia publică de conducere
(1)Promovarea în funcţia publică de conducere este modalitatea de dezvoltare a carierei unui funcţionar public prin ocuparea, în urma promovării concursului, a unei funcţii publice de conducere vacante, de acelaşi nivel sau de nivel superior celei deţinute, potrivit ierarhizării prevăzute la art. 390 alin. (1).
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), la concursurile de promovare pot participa şi funcţionari publici care deţin o funcţie publică de conducere de nivel superior celei pentru care candidează.
(3)Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează pe baza unui plan de promovare în funcţii publice de conducere, elaborat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi prin care se previzionează, pentru o perioadă de 2 ani, necesarul pentru ocupare prin promovare a unor funcţii publice de conducere la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii. Planul de promovare în funcţii publice de conducere se aprobă prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 467 alin. (5). Informaţiile necesare elaborării planului de promovare în funcţii publice de conducere, precum şi modalitatea de transmitere a acestora se aprobă prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici prevăzut la art. 467 alin. (5).
(4)În cadrul concursului de promovare în funcţiile publice de conducere prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, se verifică:
a)competenţele generale necesare ocupării unei funcţii publice de conducere;
b)cunoştinţele de specialitate şi competenţele specifice necesare ocupării unei funcţii publice de conducere.
(5)Competenţele generale prevăzute la alin. (4) lit. a) se consideră a fi îndeplinite de către funcţionarii publici care la data depunerii dosarului de concurs se află în una dintre următoarele situaţii:
a)ocupă o funcţie publică de conducere de acelaşi nivel sau o funcţie publică de conducere de nivel superior celei pentru care candidează;
b)au ocupat pentru o perioadă de minimum 3 ani o funcţie publică de conducere de acelaşi nivel şi/sau o funcţie publică de conducere de nivel superior celei pentru care candidează.
(6)Funcţionarii publici care nu se află în situaţiile prevăzute la alin. (5) dovedesc îndeplinirea competenţelor generale prevăzute la alin. (4) lit. a) prin promovarea unei probe de testare avansată organizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în condiţiile prevăzute la art. 50-53 din anexa nr. 10.
(7)Verificarea cunoştinţelor de specialitate şi a competenţelor specifice necesare ocupării unei funcţii publice de conducere se realizează prin concurs pe post organizat de autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369 lit. a), c) şi e), ai căror conducători au competenţa de numire în funcţii publice.
(8)În cadrul concursului de promovare în funcţiile publice de conducere prevăzute la art. 385 alin. (3) se verifică:
a)competenţele generale necesare ocupării unei funcţii publice de conducere;
b)cunoştinţele de specialitate şi competenţele specifice necesare ocupării unei funcţii publice de conducere, prin concurs pe post organizat de autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369 lit. b), ai căror conducători au competenţa de numire în funcţii publice.
(9)Pentru verificarea îndeplinirii competenţelor generale prevăzute la alin. (8) lit. a), prevederile alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(10)Pentru verificarea de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369 lit. b) a competenţelor generale necesare ocupării unei funcţii publice de conducere în cadrul concursului de promovare prevăzut la alin. (8), în alte situaţii decât cea prevăzută la alin. (9), se utilizează platforma informatică de concurs în condiţiile prevăzute la art. 4671 alin. (2).

Art. 483: Condiţii pentru concursul de promovare în funcţia publică de conducere
(1)
[textul din Art. 483, alin. (1) din partea VI, titlul II, capitolul VI, sectiunea 3 a fost abrogat la 28-dec-2023 de Art. I, punctul 38. din Ordonanta urgenta 121/2023]
(2)Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de conducere vacantă, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a)să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
b)să îndeplinească condiţiile minime de vechime în specialitate prevăzute la art. 468 alin. (2);
c)să îndeplinească condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. f)-g2), după caz, conform fişei postului;

d)să fie absolvenţi cu diplomă ai studiilor universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice sau cu diplomă echivalentă conform prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 199/2023;

e)să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod;
f)să fi obţinut un număr minim de credite prin participarea la programe de formare, de perfecţionare, seminare, conferinţe, schimburi de experienţă sau vizite de studiu, în condiţiile legii, sau să fi urmat o formă de perfecţionare profesională cu durata de minimum 30 de ore în ultimii 3 ani de activitate.
(3)Sistemul de credite necesar promovării prevăzute la art. 479 alin. (1) lit. b), precum şi cel de la alin. (2) lit. f) al prezentului articol se reglementează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 484: Competenţa de organizare a concursului de promovare în funcţia publică de conducere
(1)Pentru concursurile de promovare în funcţiile publice de conducere vacante prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 467 alin. (8), art. 469 alin. (3) lit. b), alin. (5)-(9), art. 470 şi art. 482 alin. (1)-(6), precum şi ale art. 3 lit. i), art. 8 şi art. 9 din anexa nr. 8.
(2)Pentru concursurile de promovare în funcţiile publice de conducere vacante prevăzute la art. 385 alin. (3) se aplică în mod corespunzător prevederile art. 467 alin. (7)-(9), (93) şi (94), art. 469 alin. (4)-(9), art. 470 şi art. 482 alin. (1), (2), (8)-(10), precum şi ale art. 3 lit. i), art. 8 şi art. 9 din anexa nr. 8.

Art. 485: Evaluarea performanţelor individuale ale funcţionarilor publici
(1)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual.
(2)Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi a funcţionarilor publici de conducere reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului şi a modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public.
(3)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici cuprinde următoarele elemente:
a)evaluarea gradului şi a modului de atingere a obiectivelor individuale;
b)evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanţă.
(4)Pentru aprecierea gradului de atingere a obiectivelor individuale ale funcţionarilor publici se stabilesc indicatori de performanţă. Stabilirea obiectivelor individuale şi a indicatorilor de performanţă trebuie să aibă în vedere corelarea cu atribuţiile şi obiectivele instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.
(5)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale/ subdiviziunii administrativ-teritoriale se realizează de către o comisie de evaluare formată din primar, respectiv preşedintele consiliului judeţean şi 2 consilieri locali, respectiv judeţeni, desemnaţi în acest scop, cu majoritate simplă, prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, după caz.
(6)Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează pentru toţi funcţionarii publici care au desfăşurat efectiv activitate, minimum 6 luni, în anul calendaristic pentru care se realizează evaluarea.
(7)Calificativele obţinute în procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici sunt avute în vedere la:
a)promovarea într-o funcţie publică superioară;
b)acordarea de prime, în condiţiile legii;
c)diminuarea drepturilor salariale cu 10% până la următoarea evaluare anuală a performanţelor profesionale individuale, pentru funcţionarii publici care au obţinut calificativul "satisfăcător";
d)eliberarea din funcţia publică.
(8)Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează în mod obligatoriu la modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.
(9)În cadrul procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se stabilesc cerinţele de formare profesională a funcţionarilor publici.
(10)Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, precum şi de evaluare a activităţii funcţionarilor publici debutanţi se desfăşoară cu respectarea metodologiei de evaluare a performanţelor individuale ale funcţionarilor publici din anexa nr. 6 la prezentul cod.
Art. 4851: Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice prevăzute de art. 385 alin. (1) şi (2), pe bază de competenţe
(1)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice prevăzute de art. 385 alin. (1) şi (2), pe bază de competenţe, se face anual.
(2)Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de conducere şi ale funcţionarilor publici de execuţie prevăzuţi la alin. (1), pe bază de competenţe, reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin verificarea modului de îndeplinire a obiectivelor individuale, utilizând cadrele de competenţe generale şi nivelurile de complexitate aferente, precum şi descriptorii şi indicatorii comportamentali aferenţi competenţelor generale stabilite pentru funcţiile publice prevăzute la art. 390 şi 392, conform art. 17 din anexa nr. 8.
(3)Stabilirea obiectivelor individuale trebuie să aibă în vedere corelarea cu atribuţiile şi obiectivele instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.
(4)Evaluarea performanţelor profesionale individuale pe bază de competenţe se realizează pentru toţi funcţionarii publici prevăzuţi la alin. (1) care au desfăşurat efectiv activitate, minimum 6 luni, în anul calendaristic pentru care se realizează evaluarea.
(5)Calificativele obţinute în procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici prevăzuţi la alin. (1), pe bază de competenţe, sunt avute în vedere la:
a)promovarea într-o funcţie publică superioară;
b)acordarea de prime, în condiţiile legii;
c)diminuarea drepturilor salariale cu 10% până la următoarea evaluare anuală a performanţelor profesionale individuale pe bază de competenţe, pentru funcţionarii publici care au obţinut calificativul «satisfăcător»;
d)eliberarea din funcţia publică.
(6)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici prevăzuţi la alin. (1), pe bază de competenţe, se realizează în mod obligatoriu la modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.
(7)În cadrul procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici prevăzuţi la alin. (1), pe bază de competenţe, se stabilesc cerinţele de formare profesională a funcţionarilor publici.
(8)Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici prevăzuţi la alin. (1), pe bază de competenţe, se desfăşoară cu respectarea metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici pe bază de competenţe, care se aprobă prin lege.

*) prevederile art. 3981 şi 4851 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2025 pentru funcţionarii publici care ocupă funcţii publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2).

Art. 486: Perioada de stagiu a managerilor publici
(1)Perioada în care o persoană a urmat programe organizate, în condiţiile legii, pentru obţinerea statutului de manager public este asimilată perioadei de stagiu.
(2)În cazul nepromovării programelor prevăzute la alin. (1), perioada de stagiu nu constituie vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice şi nici vechime în funcţia publică.
CAPITOLUL VII:Acorduri colective. Comisii paritare
Art. 487: Acordurile colective
(1)Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a)constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
b)sănătatea şi securitatea în muncă;
c)programul zilnic de lucru;
d)perfecţionarea profesională;
e)alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.
(2)În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, acordul se încheie cu reprezentanţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică, desemnaţi în condiţiile legii.
(3)Autoritatea sau instituţia publică va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici informaţiile necesare pentru încheierea acordurilor colective, în condiţiile legii.
(4)Acordurile colective încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Art. 488: Comisiile paritare
(1)În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii paritare.
(2)În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
(3)Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor paritare, precum şi componenţa, atribuţiile şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 489: Rolul şi atribuţiile comisiilor paritare
(1)Comisiile paritare sunt consultate în următoarele situaţii:
a)la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice pentru care sunt constituite;
b)la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a funcţionarilor publici, dacă costurile acestora sunt suportate din fonduri bugetare;
c)la stabilirea programului de lucru de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice;
d)la soluţionarea sesizărilor care sunt adresate de funcţionarii publici conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice cu privire la modul de respectare a drepturilor prevăzute de lege, precum şi a acordurilor colective;
e)la identificarea instrumentelor de asigurare a accesibilităţii, precum şi a măsurilor de adaptare rezonabilă la locul de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi care ocupă funcţii publice;
f)alte situaţii prevăzute de lege.
(2)În exercitarea atribuţiilor, comisiile paritare emit avize consultative.
(3)Comisiile paritare monitorizează realizarea acordurilor colective dintre sindicatele reprezentative sau reprezentanţii funcţionarilor publici şi autorităţile sau instituţiile publice, în situaţia în care au fost încheiate astfel de acorduri.
(4)Comisia paritară întocmeşte un raport anual cu privire la respectarea prevederilor acordurilor colective încheiate în condiţiile legii, precum şi la activitatea desfăşurată în condiţiile alin. (1) şi (2), care se publică pe site-ul autorităţii sau instituţiei publice.
CAPITOLUL VIII:Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici
Art. 490: Tipuri de răspundere
(1)Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, în condiţiile legii şi ale prezentului cod.
(2)Semnarea, contrasemnarea sau avizarea de către funcţionarii publici a proiectelor de acte administrative şi a documentelor de fundamentare a acestora, cu încălcarea prevederilor legale, atrage răspunderea acestora în condiţiile legii.
(3)Funcţionarul public are dreptul de a refuza semnarea, respectiv contrasemnarea ori avizarea actelor şi documentelor prevăzute la alin. (2), dacă le consideră ilegale, cu respectarea prevederilor art. 437 alin. (3).
(4)Refuzul funcţionarului public de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actele şi documentele prevăzute la alin. (2) se face în scris şi motivat în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii actelor, cu excepţia situaţiilor în care prin acte normative cu caracter special sunt prevăzute alte termene, şi se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop.
(5)Funcţionarii publici care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori avizeze sau care prezintă obiecţii cu privire la legalitate asupra actelor şi documentelor prevăzute la alin. (2), fără a indica temeiuri juridice, în scris, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (4), răspund în condiţiile legii.
Art. 491: Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituţia publică
(1)Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.
(2)În cazul în care acţiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorităţii sau instituţiei publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanţa judecătorească constată vinovăţia funcţionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituţia publică.
(3)Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Art. 492: Răspunderea administrativ-disciplinară
(1)Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea administrativ-disciplinară a acestora.
(2)Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a)întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b)neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c)absenţa nemotivată de la serviciu;
d)nerespectarea programului de lucru;
e)intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f)nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
g)manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea;
h)desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i)refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j)refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;
k)încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi;
l)încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate;
m)încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;
n)alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici sau aplicabile acestora.
(3)Sancţiunile disciplinare sunt:
a)mustrarea scrisă;
b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
c)diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile;
d)suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;
e)retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;
f)destituirea din funcţia publică.
(4)Ca urmare a săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute la alin. (2), se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:
a)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b);
b)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. b)-f);
c)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. e)-h), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. c)-f);
d)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i)-k) şi m), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3);
e)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l), se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. f), în condiţiile prevăzute la art. 520;
f)pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (3).
(5)Pentru funcţionarii publici de execuţie sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) se aplică prin transformarea funcţiei publice pe care o ocupă, pe perioada de executare a sancţiunii disciplinare. Pentru funcţionarii publici de conducere în situaţia în care sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) nu se poate aplica pentru că nu există o funcţie publică de conducere de nivel inferior vacantă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. c).
(6)La individualizarea sancţiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentului cod.
(7)În caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancţiunea disciplinară aferentă abaterii disciplinare celei mai grave.
(8)Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare, cu excepţia abaterii disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l) cu privire la incompatibilităţi, pentru care sancţiunea disciplinară se aplică în condiţiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(9)În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.
(10)Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă.
(11)În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (10), persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.
Art. 493: Aplicarea sancţiunilor disciplinare
(1)Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării prealabile şi aplicarea sancţiunii.
(2)Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) se aplică şi direct de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, în situaţiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(3)Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica şi direct de către conducătorul instituţiei publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. (1).
*) Prin Decizia nr. 191/2025 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor art. 493 alin. (3) raportat la art. 493 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că pentru aplicarea în mod direct a sancţiunii disciplinare a "mustrării scrise" sunt obligatorii cercetarea prealabilă şi audierea funcţionarului public.

(4)Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) se aplică de conducătorul instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.
Art. 494: Comisia de disciplină
(1)În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină. Comisiile de disciplină sunt structuri deliberative, fără personalitate juridică, independente în exercitarea atribuţiilor ce le revin, având următoarea competenţă:
a)analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (2), cu excepţia abaterii disciplinare referitoare la incompatibilităţi prevăzută la art. 492 alin. (2) lit. l);
b)propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici;
c)sesizarea autorităţii responsabile de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale pentru abaterea disciplinară referitoare la incompatibilităţi prevăzută la art. 492 alin. (2) lit. l), în vederea verificării şi soluţionării.
(2)Din comisia de disciplină face parte şi un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau afiliate la o federaţie reprezentativă la nivelul sectorului de activitate ori, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.

(3)Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulţi membri şi, după caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice să cerceteze faptele sesizate şi să prezinte rezultatele activităţii de cercetare.
(4)Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă din 5 înalţi funcţionari publici, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 396 alin. (2) şi alin. (5)-(10).
(5)Comisia de disciplină pentru secretarii generali ai comunelor, oraşelor şi municipiilor se constituie la nivelul judeţului, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti pentru secretarii generali ai sectoarelor municipiului Bucureşti, prin ordin al prefectului şi este compusă din:
a)secretarul general al instituţiei prefectului din judeţul respectiv sau din Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, după caz;

b)secretarul general al judeţului sau secretarul general al municipiului Bucureşti, după caz;
c)un membru desemnat de majoritatea secretarilor generali ai unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul respectiv sau de secretarii generali ai sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz.
(6)Membrii supleanţi pentru comisia constituită potrivit prevederilor alin. (5) sunt:
a)secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale reşedinţă de judeţ sau secretarul general al unui sector al municipiului Bucureşti, după caz;
b)un reprezentant al instituţiei prefectului din judeţul respectiv;
c)un membru desemnat de majoritatea secretarilor generali ai unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul respectiv.
(7)Comisia de disciplină pentru secretarii generali ai judeţelor şi secretarul general al Municipiului Bucureşti se constituie la nivel naţional, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, şi este compusă din:
a)un funcţionar public din cadrul ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice;
b)un funcţionar public din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
c)un secretar general al judeţului, desemnat de majoritatea secretarilor generali ai judeţelor şi de secretarul general al municipiului Bucureşti.
(8)Membrii supleanţi pentru comisia constituită potrivit prevederilor alin. (7) sunt:
a)un funcţionar public din cadrul ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice;
b)un funcţionar public din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
c)un secretar general al judeţului, desemnat de majoritatea secretarilor generali ai judeţelor şi de secretarul general al municipiului Bucureşti.
(81)Normele privind modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, precum şi componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura disciplinară sunt prevăzute în anexa nr. 7.

(9)
[textul din Art. 494, alin. (9) din partea VI, titlul II, capitolul VIII a fost abrogat la 11-iun-2021 de Art. I, punctul 3. din Legea 153/2021]
Art. 4941: Comisia de disciplină la nivelul consorţiilor administrative
(1)În cazul unui consorţiu administrativ, constituit în condiţiile art. 89 alin. (81), unităţile administrativ-teritoriale membre ale acestuia constituie o singură comisie de disciplină care îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 494 alin. (1), pentru faptele sesizate ca abateri disciplinare ale personalului nominalizat să îndeplinească activităţi în cadrul consorţiului, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 911 alin. (2).
(2)Pentru faptele sesizate ca abateri disciplinare ale funcţionarilor publici nominalizaţi să îndeplinească activităţi în cadrul consorţiului, prevederile art. 494 alin. (1)-(3) şi alin. (81) se aplică în mod corespunzător.
(3)Prin excepţie de la alin. (1) şi (2), în situaţia în care faptele sesizate ca abateri disciplinare au fost săvârşite de un secretar general al unităţii administrativ-teritoriale în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 911 alin. (2), comisia de disciplină competentă este cea prevăzută la art. 494 alin. (5), după caz. În situaţia în care, în cadrul consorţiilor sunt membre unităţi administrativ-teritoriale din mai multe judeţe, comisia competentă este cea constituită la nivelul judeţului în care se află unitatea administrativ-teritorială prestatoare a serviciului.
(4)Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, comisia prevăzută la alin. (1) este competentă şi pentru faptele sesizate ca abateri disciplinare ale personalului contractual nominalizat să îndeplinească activităţi în cadrul consorţiului.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (4), prevederile art. 247-252 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Art. 495: Căi de atac
Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.
Art. 496: Cazierul administrativ
(1)Pentru evidenţierea situaţiei disciplinare a funcţionarilor publici, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici eliberează caziere administrative.
(2)Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate în condiţiile legii.
(3)Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a)funcţionarului public, pentru propria situaţie disciplinară;
b)conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea;
c)conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia se află funcţia publică de conducere vacantă, pentru funcţionarii publici care candidează la concursul de promovare organizat în vederea ocupării acesteia;

d)preşedintelui comisiei de disciplină, pentru funcţionarul public aflat în procedura de cercetare administrativă;
e)altor persoane prevăzute de lege.
Art. 497: Radierea sancţiunilor disciplinare
(1)Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:
a)în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a);
b)la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-e);
c)în termen de 3 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f);
d)de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a anulat actul administrativ de sancţionare disciplinară a funcţionarului public.
(2)Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se constată prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 498: Răspunderea contravenţională
(1)Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.
(2)Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat.
Art. 499: Răspunderea civilă
Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:
a)pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;
b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c)pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Art. 500: Ordinul sau dispoziţia de imputare
(1)Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.
(2)Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
(3)Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(4)Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Art. 501: Măsuri suplimentare asociate angajării răspunderii penale
(1)Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.
(2)În situaţia în care fapta funcţionarului public poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă.
(3)De la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, în situaţia în care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea.
(4)În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (3), persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.
CAPITOLUL IX:Modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu
SECŢIUNEA 1:Modificarea raportului de serviciu
Art. 502: Modalităţi de modificare a raporturilor de serviciu
(1)Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc prin:
a)delegare;
b)detaşare;
c)transfer;
d)mutarea definitivă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile prezentului cod;
e)mutarea temporară în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile prezentului cod;
f)exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici;
g)promovare;
h)mobilitatea în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici.
(2)În cazul funcţionarilor publici numiţi pe durată determinată modificarea temporară a raporturilor de serviciu se poate face pe o perioadă mai mică sau egală cu perioada pentru care au fost numiţi.
(3)Funcţionarilor publici numiţi într-o funcţie publică de grad profesional debutant li se pot aplica numai modalităţile de modificare temporară a raporturilor de serviciu prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi e).
(4)Funcţionarii publici numiţi pe durată determinată, precum şi funcţionarii publici debutanţi pot fi promovaţi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
(5)Funcţionarilor publici care exercită funcţia publică în temeiul unui raport de serviciu cu timp parţial nu le sunt aplicabile modalităţile de modificare temporară a raporturilor de serviciu prevăzute la alin. (1) lit. a), b), e) şi f).
(6)Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 528 şi 530.
(7)Perioada în care funcţionarul public de execuţie a avut raporturile de serviciu modificate temporar pe o funcţie publică de acelaşi nivel sau de nivel inferior, în condiţiile prezentului cod, constituie vechime în gradul profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 503: Mobilitatea în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici
(1)Înalţii funcţionari publici sunt supuşi mobilităţii în funcţie şi prezintă disponibilitate la numirile în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici.
(2)Mobilitatea înalţilor funcţionari publici cuprinde ansamblul activităţilor şi deciziilor generatoare de modificări ale raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici, în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici, realizate în interes public, pentru desfăşurarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi pentru dezvoltarea profesională a înalţilor funcţionari publici.
(3)În situaţia în care în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici nu există funcţie vacantă în vederea aplicării mobilităţii, mobilitatea poate fi dispusă, motivat, pe o funcţie publică de conducere, numai cu acordul scris al funcţionarului public.
(31)În aplicarea prevederilor alin. (3), funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice de conducere în care urmează să fie numit, conform fişei postului. Autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică de conducere vacantă sau temporar vacantă are obligaţia verificării îndeplinirii competenţelor specifice aferente funcţiei publice de conducere vacante sau temporar vacante, conform art. 21 din anexa nr. 8.

(4)Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea, obiectivitatea şi transparenţa.
(5)Mobilitatea nu poate fi realizată:
a)în acelaşi timp pentru toţi înalţii funcţionari publici dintr-o autoritate sau instituţie publică;
b)decât cel mult o dată pe an, pentru acelaşi funcţionar public.
*) Prin derogare de la prevederile art. 503 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare: a)în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului cu atribuţii în domeniul coordonării instituţiei prefectului, încetează modalităţile de modificare a raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici numiţi până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în funcţiile publice de prefect şi subprefect, dispuse în condiţiile art. 505 alin. (5) şi art. 509 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare; b)în termenul prevăzut la alin. (1) (n. r. - 5 martie 2021), înalţilor funcţionari publici numiţi definitiv până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în funcţiile publice de prefect şi subprefect li se aplică măsura prevăzută la art. 503 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare.

(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5) lit. b), mobilitatea se poate realiza mai mult de o dată într-un an de activitate la cererea înaltului funcţionar public.
(7)Înaltul funcţionar public poate refuza mobilitatea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a)graviditate;
b)îşi creşte singur copilul minor;
c)starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată mobilitatea;
d)motive familiale temeinice.
*) Prin derogare de la prevederile art. 503 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare: a)în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului cu atribuţii în domeniul coordonării instituţiei prefectului, încetează modalităţile de modificare a raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici numiţi până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în funcţiile publice de prefect şi subprefect, dispuse în condiţiile art. 505 alin. (5) şi art. 509 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare; b)în termenul prevăzut la alin. (1) (n. r. - 5 martie 2021), înalţilor funcţionari publici numiţi definitiv până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă în funcţiile publice de prefect şi subprefect li se aplică măsura prevăzută la art. 503 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare.

(8)Refuzul neîntemeiat de a da curs mobilităţii atrage eliberarea din funcţia publică, în condiţiile legii.
Art. 504: Delegarea
(1)Delegarea reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public prin schimbarea locului muncii şi în legătură cu atribuţiile stabilite prin fişa de post a acestuia.
(2)Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.
(3)Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a)graviditate;
b)îşi creşte singur copilul minor;
c)starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea;
d)motive familiale temeinice de natură a justifica refuzul de a da curs delegării.
(4)Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public.
(5)Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul, iar, în cazul în care delegarea se face într-o altă localitate decât cea în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, autoritatea sau instituţia publică care îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare.
Art. 505: Detaşarea
(1)Detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public poate fi detaşat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris.
(2)Detaşarea se poate dispune pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă.
(3)Detaşarea se poate dispune pe o funcţie publică de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică de nivel inferior. Funcţionarul public poate fi detaşat pe o funcţie publică de nivel inferior numai cu acordul său scris.
(4)Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 465 lit. f) şi g), pentru ocuparea funcţiei publice pe care urmează să fie detaşat, conform fişei postului.

(5)Detaşarea se poate dispune pe o funcţie publică de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 509, dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice, conform fişei postului, în condiţiile prezentului cod.

(51)Autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică de conducere sau funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari publici, vacantă sau temporar vacantă, are obligaţia verificării îndeplinirii competenţelor specifice aferente funcţiei publice, conform art. 21 alin. (1)-(7) sau alin. (8) lit. b) din anexa nr. 8, după caz.

(6)Funcţionarii publici cu statut special, precum şi funcţionarii publici care ocupă funcţii publice specifice pot fi detaşaţi pe funcţii publice generale sau pe funcţii specifice cu înştiinţarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii.
(7)Funcţionarii publici pot fi detaşaţi şi pe funcţii publice cu statut special, precum şi în funcţii publice specifice cu înştiinţarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, în condiţiile prezentului cod.
(8)Detaşarea se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire a funcţionarului public detaşat, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public detaşat.
(9)Funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a)graviditate;
b)îşi creşte singur copilul minor;
c)starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;
d)detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură cazare, în condiţiile legii;
e)este singurul întreţinător de familie;
f)motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.
(10)Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare.
Art. 506: Transferul
(1)Transferul poate avea loc după cum urmează:
a)în interesul serviciului;
b)la cererea funcţionarului public.
(2)Transferul se poate face pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică vacantă de nivel inferior.
(3)Pentru funcţionarii publici de execuţie prin funcţie publică de nivel inferior se înţelege orice funcţie publică cu grad profesional mai mic decât gradul profesional al funcţiei publice deţinute sau de clasă de nivel inferior.
(4)Pentru funcţionarii publici de conducere prin funcţie publică de nivel inferior se înţelege o funcţie publică de conducere situată ierarhic la un nivel inferior funcţiei publice deţinute, potrivit ierarhizării prevăzute la art. 390, precum şi orice funcţie publică de execuţie.
(5)Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 465 lit. f) şi g), pentru ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie transferat, conform fişei postului. Verificarea condiţiilor de realizare a transferului este în sarcina conducătorului autorităţii sau instituţiei publice la care se transferă funcţionarul public.

(6)Transferul în interesul serviciului se face la solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, cu acordul scris al funcţionarului public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care este numit funcţionarul public.
(7)În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică de la care se transferă, funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă şi la un concediu plătit de 5 zile lucrătoare. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. Nu beneficiază de dreptul la indemnizaţie funcţionarii publici care au domiciliul în localitatea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică la care se transferă.
(8)Transferul la cerere se face la solicitarea funcţionarului public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public. Autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia s-a aprobat transferul la cerere al funcţionarului public înştiinţează cu celeritate autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, despre aprobarea cererii de transfer. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea înştiinţării, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public are obligaţia să emită actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, cu precizarea datei de la care operează transferul la cerere. Data de la care operează transferul la cerere nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data emiterii actului administrativ.
(81)În vederea realizării transferului, autorităţile şi instituţiile publice verifică îndeplinirea de către funcţionarul public a competenţelor specifice prevăzute în fişa postului aferentă funcţiei publice în care urmează să fie transferat, conform prevederilor art. 21 alin. (1)-(7) din anexa nr. 8. Autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă are obligaţia de a publica pe pagina de internet a acesteia un anunţ care cuprinde fişa postului corespunzătoare funcţiei publice, modalitatea de verificare a îndeplinirii competenţelor specifice în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1)-(7) din anexa nr. 8, documentele necesare şi perioada de înscriere, data, ora şi locaţia stabilită pentru verificarea îndeplinirii competenţelor specifice privind funcţia publică respectivă. Anunţul se publică cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru verificarea îndeplinirii competenţelor specifice pentru funcţia publică respectivă.

(9)În aplicarea prevederilor alin. (81), autorităţile sau instituţiile publice aprobă proceduri interne de selecţie a funcţionarilor publici prin transfer, respectiv de verificare a condiţiilor de realizare a transferului. Procedurile interne trebuie să conţină cel puţin prevederi referitoare la documentele necesare, durata perioadei de înscriere, modalitatea de verificare a îndeplinirii condiţiilor de realizare a transferului şi de verificare a îndeplinirii competenţelor specifice în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1)-(7) din anexa nr. 8.

(10)În cazul înalţilor funcţionari publici, transferul se poate dispune numai pe o funcţie publică de conducere sau de execuţie.
(11)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), transferul la cerere în cazul înalţilor funcţionari publici se dispune de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată a înaltului funcţionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în a cărei structură se găseşte funcţia publică de conducere sau de execuţie vacantă pe care urmează a fi transferat.
Art. 507: Mutarea
(1)Mutarea în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice poate fi definitivă ori temporară.
(2)Mutarea definitivă poate avea loc pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public sau într-o funcţie publică vacantă de nivel inferior. Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie mutat, conform fişei postului.

(3)Prevederile art. 506 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(4)Mutarea definitivă poate avea loc:
a)din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, cu acordul scris al funcţionarului public;
b)la solicitarea justificată a funcţionarului public, cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(5)În cazul înalţilor funcţionari publici, mutarea definitivă se poate dispune pe o funcţie publică vacantă de conducere sau de execuţie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care acesta îşi desfăşoară activitatea, de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată a înaltului funcţionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice în care se dispune mutarea, conform fişei postului.

(6)În cazuri temeinic justificate, mutarea definitivă a unui funcţionar public de execuţie se poate dispune de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, motivat, cu repartizarea postului corespunzător funcţiei deţinute de funcţionarul public şi cu acordul scris al funcţionarului public, în măsura în care nu este afectată organigrama autorităţii sau instituţiei publice.
(7)Dacă mutarea definitivă se dispune în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică de la care se dispune mutarea, funcţionarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 506 alin. (7).
(8)Mutarea temporară pe o altă funcţie publică vacantă sau temporar vacantă se dispune motivat, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii ori instituţiei publice, pe o funcţie publică de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public poate fi mutat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris. Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi condiţiile de vechime pentru ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie mutat.
(9)Mutarea temporară a unui funcţionar public de execuţie se poate dispune de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, motivat, cu repartizarea postului corespunzător funcţiei deţinute de funcţionarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, în măsura în care nu este afectată organigrama autorităţii sau instituţiei publice.
(10)În mod excepţional, mutarea temporară sau definitivă poate fi solicitată de funcţionarul public în cazul în care starea sănătăţii, dovedită pe baza unui examen de specialitate, nu îi mai permite desfăşurarea activităţii în acel compartiment. Mutarea temporară sau definitivă se face în condiţiile prezentului cod, dacă funcţionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească atribuţiile care îi revin.
Art. 508: Drepturi ale funcţionarului public în situaţia mutării
(1)Dacă mutarea se dispune în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică de la care se dispune mutarea, funcţionarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 506 alin. (7).
(2)Funcţionarul public poate refuza mutarea în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică de la care se dispune mutarea, dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 505 alin. (9). Refuzul nejustificat constituie abatere disciplinară.
(3)Pe perioada mutării temporare în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de mutare a funcţionarului public. Cuantumul indemnizaţiei de mutare este egal cu cuantumul reglementat în legislaţia în vigoare pentru indemnizaţia de detaşare.
Art. 509: Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici
(1)Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, vacante sau temporar vacante, se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public, prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, cu respectarea condiţiilor de comunicare, prevăzute de prezentul cod.
(2)Pentru a putea fi promovat temporar potrivit alin. (1) şi (3), funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii necesare exercitării funcţiei publice, condiţiile de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcţiei publice, să facă dovada că deţine competenţele specifice, în condiţiile prevăzute la alin. (21) şi (31), şi să nu aibă o sancţiune disciplinară aplicată, care nu a fost radiată, în condiţiile prezentului cod.

(21)Promovarea funcţionarului public în condiţiile prevăzute la alin. (2) se poate realiza pe perioada prevăzută la art. 510 alin. (1) sau, după caz, alin. (11), sub condiţia ca funcţionarul public să facă dovada îndeplinirii competenţelor specifice necesare exercitării funcţiei publice de conducere vacante sau temporar vacante, în termen de maximum 90 de zile de la data dispunerii măsurii. În acest sens, autoritatea sau instituţia publică are obligaţia de a verifica îndeplinirea competenţelor specifice pentru ocuparea funcţiei publice de conducere în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1)-(7) din anexa nr. 8.

(3)În mod excepţional, la propunerea justificată a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii există funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizată de funcţionari publici sau, după caz, de funcţionari publici cu statut special, inclusiv de personalul prevăzut la art. 382 lit. c), h) şi i), care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2), cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii. Această măsură se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, în condiţiile în care, din motive obiective, funcţia publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate.

(31)Promovarea funcţionarului public în condiţiile prevăzute la alin. (3) pe o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici se poate realiza pe perioada prevăzută la art. 510 alin. (1) sau, după caz, alin. (11), sub condiţia ca funcţionarul public să facă dovada îndeplinirii competenţelor specifice necesare exercitării funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante sau temporar vacante, în termen de maximum 90 de zile de la data dispunerii măsurii. În acest sens, verificarea îndeplinirii competenţelor specifice necesare exercitării funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante sau temporar vacante se realizează de către autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă, în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (8) lit. b) din anexa nr. 8.
(32)Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice prevăzută la alin. (21) şi (31) se păstrează pe toată perioada prevăzută la art. 510 alin. (1) sau, după caz, la alin. (11), indiferent dacă măsura exercitării temporare a funcţiei publice de conducere sau a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici, vacante sau temporar vacante, se dispune pe perioade mai scurte de 90 de zile.
(33)La împlinirea termenului de 90 de zile, autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă are obligaţia de a informa persoana care are competenţa de numire în funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari publici cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea de către funcţionarul public promovat temporar a competenţelor specifice necesare exercitării funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici.

(4)Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcţionarul public are dreptul la acest salariu.
(5)Perioada în care funcţionarul public de execuţie a exercitat cu caracter temporar în condiţiile prezentului cod o funcţie publică de conducere sau o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici constituie vechime în gradul profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 510: Dispunerea exercitării cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau a unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici
(1)Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante se dispune în condiţiile prevăzute la art. 509 de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii.
(11)Prin excepţie de la alin. (1), pe durata unor situaţii excepţionale cum ar fi durata stării de asediu, stării de urgenţă sau stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de maximum 60 de zile calendaristice, calculate de la data încetării stării de asediu, stării de urgenţă, respectiv a stării de alertă, funcţiile publice de conducere pot fi exercitate cu caracter temporar, fără obligativitatea organizării unor concursuri, cu notificarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu 5 zile înainte de dispunerea măsurii.

(12)În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 509 alin. (21) şi (31), măsura exercitării cu caracter temporar a funcţiei publice de conducere sau a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici, vacante, încetează.

(2)În mod excepţional, perioada prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită astfel:
a)cu maximum 6 luni, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, dacă funcţia publică de conducere sau funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice prevăzute la art. 369 lit. a), c) şi e) nu a fost ocupată în condiţiile prevăzute la art. 466 alin. (2) lit. b)-d), art. 467 alin. (3) şi art. 482 alin. (4);
b)cu maximum 6 luni, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, dacă autoritatea sau instituţia publică prevăzută la art. 369 lit. b) a organizat concurs de recrutare ori promovare şi funcţia publică de conducere nu a fost ocupată, în condiţiile legii.

Art. 511: Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici temporar vacante
(1)Dacă funcţia publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la art. 509 alin. (1) şi (3) se dispune de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, până la data încetării suspendării din funcţia publică, a detaşării titularului funcţiei publice, până la radierea de drept a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. e), pe perioada mutării temporare a titularului funcţiei publice de conducere sau, după caz, în situaţia în care funcţionarul public de conducere exercită cu caracter temporar o altă funcţie publică de conducere vacantă sau temporar vacantă ori din categoria înalţilor funcţionari publici, până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar, în condiţiile legii.

(2)Prevederile art. 509 alin. (21), (31)-(33), precum şi ale art. 510 alin. (12) se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA 2:Suspendarea raportului de serviciu
Art. 512: Suspendarea raporturilor de serviciu. Tipuri de suspendare
(1)Suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici poate interveni de drept, la iniţiativa funcţionarului public sau prin acordul părţilor. Suspendarea de drept a raporturilor de serviciu şi suspendarea raporturilor de serviciu la iniţiativa funcţionarului public se constată prin act administrativ, iar suspendarea prin acordul părţilor se aprobă prin act administrativ de către persoana care are competenţa de numire, la cererea funcţionarului public, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 528 şi art. 531.
(2)Suspendarea raportului de serviciu are ca efecte juridice suspendarea prestării muncii de către funcţionarul public şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către autoritatea sau instituţia publică.
(3)Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care în perioada de suspendare a raporturilor de serviciu intervine o situaţie de încetare de drept a raporturilor de serviciu, cauza de încetare de drept prevalează.
(5)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3), în cazul în care în perioada suspendării raporturilor de serviciu intervine o situaţie de eliberare din funcţia publică prevăzută la art. 519 alin. (1) lit. a), b) sau d), cauza de eliberare din funcţia publică prevalează.
(6)Încetarea suspendării raporturilor de serviciu poate avea loc şi anterior termenului maxim pentru care a fost constatată, respectiv aprobată, la solicitarea funcţionarului public, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de prezentul cod. În această situaţie funcţionarul public trebuie să înştiinţeze autoritatea sau instituţia publică despre intenţia sa cu cel puţin 30 de zile înainte de data reluării activităţii, pentru situaţia în care suspendarea s-a efectuat pentru o perioadă de timp mai mare de 60 de zile.
(7)Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
(8)Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică are obligaţia să asigure, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de suspendare, respectiv în termenul stabilit conform alin. (6), condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public.
(9)Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice.
Art. 513: Suspendarea de drept a raporturilor de serviciu
(1)Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii:
a)este numit într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
b)este ales, într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
c)este desemnat să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii ale Uniunii Europene sau în alte organisme sau instituţii de drept public internaţional, ca reprezentant al autorităţii sau instituţiei publice sau al statului român, pentru perioada respectivă;
d)îndeplineşte serviciul militar la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu;
e)este arestat preventiv, se află în arest la domiciliu, precum şi în cazul în care, faţă de acesta s-a dispus, în condiţiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, luarea măsurii controlului judiciar ori a măsurii controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică exercitarea raportului de serviciu;
f)în caz de carantină, în condiţiile legii;
g)concediu de maternitate, în condiţiile legii;
h)este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
i)concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii;
j)în caz de forţă majoră;
k)în cazul emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 517 alin. (1) lit. e);
l)în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 465 lit. h);
*) ICCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, stabileşte că:
"În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 513 alin. (1) lit. l) din Codul administrativ, în contextul abrogării prevederilor art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, acordarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare se realizează în condiţiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, în raport cu prevederile art. 367 din Codul administrativ."

m)în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2)În vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data încetării motivului de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării, funcţionarul public informează în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest fapt.
(3)Perioada în care funcţionarul public de execuţie a avut raporturile de serviciu suspendate potrivit alin. (1) lit. c) constituie vechime în gradul profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
(4)În cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Art. 514: Suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa funcţionarului public
(1)Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii:
a)concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
b)concediu pentru îngrijirea copilului până la 7 ani, în cazul copilului cu handicap, în condiţiile legii;
c)concediul de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei;
d)concediu paternal;
e)este încadrat la cabinetul unui demnitar;
f)desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condiţiile legii;
g)efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii;
h)pentru participare la campania electorală, pe durata campaniei electorale şi până în ziua ulterioară alegerilor;
i)pentru participarea la grevă, în condiţiile legii;
j)desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale pe perioadă determinată, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c).
k)la încheierea unui contract în condiţiile prevăzute la art. 122 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la art. 39 şi 45 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de asistent maternal, asistent personal al persoanei cu handicap grav sau asistent personal profesionist.

(2)Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi k), funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituţia publică cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de incidenţa acestora. Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e), g), h) şi j), funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituţia publică cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de incidenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1). Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), f) şi i), informarea se înaintează autorităţii sau instituţiei publice la data luării la cunoştinţă de către funcţionarul public de incidenţa motivului de suspendare, respectiv în termenul prevăzut la art. 415 alin. (3). În toate cazurile, funcţionarul public are obligaţia de a prezenta documentele doveditoare ale situaţiilor care conduc la suspendarea raporturilor de serviciu.

(3)În vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data încetării motivului de suspendare la iniţiativa funcţionarului public, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării, funcţionarul public informează în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest fapt.
(4)Perioada în care funcţionarul public de execuţie a avut raporturile de serviciu suspendate potrivit alin. (1) lit. a)-d) şi j) constituie vechime în gradul profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 515: Suspendarea raportului de serviciu prin acordul părţilor
(1)Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes personal, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 514 alin. (1) pe o durată cumulată de cel mult 2 ani în perioada exercitării funcţiei publice pe care o deţine. Durata suspendării se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi mai mică de 30 de zile.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru îngrijirea copilului cu handicap, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public pentru o perioadă cumulată mai mare decât cea prevăzută la alin. (1), cu acordul conducătorului instituţiei publice.
(3)În vederea suspendării raporturilor de serviciu potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) funcţionarul public depune o cerere motivată adresată persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică. Cererea se depune cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de data de la care se solicită suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public prin acordul părţilor.
(4)Persoana care are competenţa de numire în funcţia publică îşi exprimă sau nu acordul cu privire la suspendarea raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (3).
(5)În vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data încetării motivului de suspendare prin acordul părţilor, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării, funcţionarul public informează în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest fapt.
SECŢIUNEA 3:Încetarea raportului de serviciu
Art. 516: Încetarea raporturilor de serviciu
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 528 şi art. 533 şi are loc în următoarele condiţii:
a)de drept;
b)prin acordul părţilor, consemnat în scris;
c)prin eliberare din funcţia publică;
d)prin destituire din funcţia publică;
e)prin demisie.
Art. 517: Încetarea de drept a raportului de serviciu
(1)Raportul de serviciu existent încetează de drept:
a)la data decesului funcţionarului public;
b)la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public;
c)dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. a) şi d);
d)la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2);
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) şi constată că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma "condiţii de vârstă standard" nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

e)la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II, în situaţia în care funcţionarului public îi este afectată ireversibil capacitatea de muncă;
f)ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
g)când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 465 alin. (1) lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei;
h)ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea faptei, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranţă, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
i)ca urmare a constatării faptului că funcţia publică a fost ocupată cu nerespectarea dispoziţiilor legale de către o persoană care executa la data numirii în funcţia publică o pedeapsă complementară de interzicere a exerciţiului dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
j)ca urmare a constatării faptului că funcţia publică a fost ocupată cu nerespectarea dispoziţiilor legale de către o persoană care a fost lucrător al sau colaborator al Securităţii, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive;
k)la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcţia publică, cu excepţia aplicării prevederilor art. 376 alin. (2);
l)alte cazuri prevăzute expres de lege.
(2)În mod excepţional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menţinerea în activitate pot fi aplicate dispoziţiile art. 378.
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei.

*) Prin Decizia nr. 141/2025 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că dispoziţiile art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la sintagma "posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu", se interpretează în sensul că durata prelungirii este de un an.

(3)Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
Art. 518: Reorganizarea autorităţii sau instituţiei publice
(1)În caz de reorganizare a activităţii autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în compartimentele rezultate, în următoarele cazuri:
a)se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%;
b)sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
c)este schimbată denumirea funcţiei publice fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice;
d)intervin modificări în structura compartimentului.
(2)Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a)categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public;
b)îndeplinirea condiţiilor pentru ocuparea funcţiei publice;

c)să fi desfăşurat activităţi similare.
(21)Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea drepturilor funcţionarilor publici care au îndeplinit condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice, prevăzute de lege la data numirii în funcţia publică supusă reorganizării, în condiţiile prevăzute la art. 4651 alin. (1).

(3)În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică. Examenul se organizează anterior emiterii preavizului.
(4)Funcţionarii publici care sunt declaraţi admişi în urma examenului prevăzut la alin. (3) sunt numiţi în noile funcţii publice, iar funcţionarii publici care sunt declaraţi respinşi sunt eliberaţi din funcţie potrivit art. 519 alin. (1) lit. c), cu respectarea dreptului de preaviz.
(5)Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile de ocupare referitoare la studii, determinate de intervenirea unei modificări legislative referitoare la reorganizarea instituţională. În acest caz, funcţionarului public îi sunt aplicabile prevederile art. 519 alin. (1) lit. c) şi alin. (3)-(10).

(6)Reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice are loc în situaţii temeinic justificate cel mult o dată într-un interval de 6 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care intervin modificări legislative care determină necesitatea reorganizării acestora.
(7)În cazul în care reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice determină reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Art. 519: Eliberarea din funcţia publică
(1)Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
a)autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea în condiţiile legii, iar atribuţiile şi personalul acesteia nu au fost preluate de o altă autoritate sau instituţie publică;
b)autoritatea sau instituţia publică a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze;
c)autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;
d)ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea;
e)pentru incompetenţă profesională, în cazul obţinerii calificativului nesatisfăcător în urma derulării procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale, respectiv necorespunzător, în condiţiile prevăzute la art. 475 lit. b);
f)funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. f), g) sau g2) cu privire la obţinerea unui aviz sau a unei autorizaţii în condiţiile legii, potrivit prevederilor art. 465 alin. (2);

g)starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute;
h)ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de a da curs mobilităţii în condiţiile art. 503 alin. (8).
(2)Prevederile alin. (1) lit. g) se aplică şi funcţionarului public căruia i s-a emis decizie de pensionare pentru invaliditate de gradul III, în măsura în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta nu îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine. În cazul în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că funcţionarul public îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine, dispune continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă, în condiţiile prezentului cod.
(3)Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), f) şi g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.
(4)În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
(5)Perioada de preaviz este anterioară datei eliberării din funcţia publică.
(6)În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, la cererea funcţionarului public căruia i s-a acordat preavizul prevăzut la alin. (4), fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
(7)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi f), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia să le pună la dispoziţia funcţionarilor publici. În sensul prezentului cod, sunt considerate funcţii publice corespunzătoare:
a)funcţiile publice de acelaşi nivel, identificat prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
b)funcţii publice de nivel inferior, în cazul în care în cadrul autorităţii sau instituţiei publice nu există funcţiile publice prevăzute la lit. a).
(8)Funcţionarul public de conducere eliberat din funcţia publică de conducere deţinută ca urmare a reorganizării activităţii în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) are dreptul să ocupe o nouă funcţie publică, în următoarea ordine de precădere:
a)o funcţie publică de conducere vacantă de acelaşi nivel sau o funcţie publică de conducere de nivel ierarhic inferior vacantă, pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare a postului, conform fişei postului;
b)dacă nu există o funcţie publică de conducere vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în funcţie publică de execuţie care corespunde studiilor şi vechimii în specialitatea funcţionarului public de conducere, de regulă, la nivelul compartimentului din care a făcut parte acesta.

(9)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), f) şi g), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarului public îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 506.

(10)Prin excepţie de la prevederile art. 506, în cazul prevăzut la alin. (9), termenele de realizare a transferului în interesul serviciului sau la cerere se reduc la jumătate, astfel încât să fie respectată încadrarea în termenul de preaviz.
Art. 520: Destituirea din funcţia publică
Destituirea din funcţia publică se dispune, în condiţiile art. 493, prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcţionarului public, în următoarele cazuri:
a)pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
b)dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate; situaţia de incompatibilitate se constată şi se sancţionează în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 521: Demisia
Funcţionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică. Demisia nu trebuie motivată.
Art. 522: Efectele juridice ale demisiei
Demisia produce efecte juridice la 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Art. 523: Renunţarea la demisie
Ulterior înregistrării demisiei, renunţarea la demisie poate fi făcută numai prin acordul părţilor, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 522.
Art. 524: Drepturi şi obligaţii ale funcţionarului public la modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu
(1)La modificarea, la suspendarea şi la încetarea raportului de serviciu funcţionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu, cu respectarea termenelor şi procedurilor stabilite în acest sens la nivelul instituţiei sau autorităţii publice.
(2)La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
(3)Funcţionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în condiţiile prevăzute la:
a)art. 517 alin. (1) lit. c), cu excepţia cazului în care funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 465 alin. (1) lit. a);
b)art. 517 alin. (1) lit. f) şi k);
c)art. 519 alin. (1).
Art. 525: Corpul de rezervă
(1)Corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile prevăzute la art. 519 alin. (1) lit. a)-d), f), g) şi h) şi este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

(2)Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcţionar public în următoarele situaţii:
a)după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă;
b)în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îl redistribuie într-o funcţie publică vacantă corespunzătoare, iar funcţionarul public o refuză;
c)la împlinirea a 12 luni de la data angajării în baza unui contract individual de muncă, precum şi în orice altă formă de exercitare a unei profesii sau activităţi, în condiţiile expres prevăzute de lege;
d)la cererea funcţionarului public;
e)la data intervenirii unui caz de încetare de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public.
(3)Funcţionarii publici sunt obligaţi să informeze Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici despre incidenţa dispoziţiilor alin. (2) lit. c) şi e), cu excepţia intervenţiei uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 517 alin. (1) lit. a), b) şi k).
Art. 526: Redistribuirea funcţionarilor publici
(1)Redistribuirea funcţionarilor publici se face din corpul de rezervă al funcţionarilor publici, la solicitarea conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice, pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă, în baza informaţiilor/propunerilor transmise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în condiţiile alin. (2)-(4), (6) şi (7), după caz.
(2)Redistribuirea funcţionarilor publici se face, în condiţiile alin. (1), într-o funcţie publică de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică de nivel inferior, cu acordul scris al funcţionarului public.
(3)Alin. (4) şi (5) ale art. 506 se aplică în mod corespunzător, prin raportare la funcţia publică deţinută de funcţionarul public la data intrării în corpul de rezervă.
(4)În vederea redistribuirii, autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă sau temporar vacantă poate organiza o testare profesională pentru selectarea funcţionarului public care urmează să fie redistribuit.
(5)Procedura de redistribuire, precum şi modalitatea de desfăşurare a testării profesionale în vederea redistribuirii se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6)Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la propunerea conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice, pentru funcţionarul public declarat admis în urma desfăşurării testării profesionale prevăzute la alin. (4).
(7)Redistribuirea într-o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici se face prin decizie a prim-ministrului, potrivit competenţei de numire, la propunerea conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice în cadrul cărora se află funcţia publică vacantă sau temporar vacantă.
Art. 527: Anularea actului administrativ de încetare a raportului de serviciu
(1)În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu diferenţa între veniturile obţinute în perioada respectivă şi cuantumul salariilor indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
*) Prin Decizia nr. 18/2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispoziţiilor art. 527 alin. (1) din Codul administrativ, sintagma "venituri obţinute în perioada respectivă" se referă la venituri obţinute în mod legal între momentul încetării funcţiei publice şi momentul reintegrării efective în funcţia publică, care au legătură cu încetarea nelegală a raportului de serviciu, provenind dintr-o activitate care a înlocuit funcţia publică.

(2)La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută, dacă aceasta mai există în statul de funcţii al autorităţii sau instituţiei publice, sau, în cazul în care funcţia publică deţinută nu mai există, într-o funcţie publică echivalentă.
(3)În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, perioada de timp dintre data încetării raportului de serviciu al funcţionarului public şi data reintegrării efective în funcţia publică constituie vechime în muncă, vechime în specialitate, precum şi vechime în grad profesional, potrivit legii.
CAPITOLUL X:Actele administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea, sancţionarea şi încetarea raporturilor de serviciu şi actele administrative de sancţionare disciplinară
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii comune
Art. 528: Dispoziţii comune privind actele administrative
(1)Numirea în funcţia publică, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, precum şi sancţionarea disciplinară a funcţionarilor publici se fac prin act administrativ emis în termenele şi în condiţiile legii de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau, după caz, de persoana care are competenţa legală de numire în condiţiile unor acte normative specifice.
(2)Actul administrativ se încheie în formă scrisă.
(3)Actul administrativ produce efecte juridice:
a)de la data precizată expres în actul administrativ, cu condiţia comunicării sale prealabile funcţionarului public;
b)de la data comunicării actului administrativ, în situaţia în care în actul administrativ nu este prevăzută expres data de la care acesta produce efecte juridice sau în situaţia în care comunicarea se realizează ulterior datei prevăzute expres în actul administrativ;
c)în termenele specifice prevăzute expres de lege.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), actele administrative constatatoare produc efecte juridice de la data constatării intervenirii situaţiei prevăzute de lege, pe baza actelor doveditoare.
(5)Actele administrative se comunică, prin grija compartimentului de resurse umane, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la emitere.
(6)Comunicarea actului administrativ se poate face astfel:
a)prin înmânare directă funcţionarului public;
b)prin poştă, cu confirmare de primire;
c)prin afişare la locul de desfăşurare a activităţii funcţionarului public, în mod excepţional şi numai în situaţia în care acesta a refuzat primirea actului administrativ în condiţiile prevăzute la lit. a) şi b).
(7)Dovada comunicării actului administrativ se face prin:
a)semnătura de luare la cunoştinţă a actului administrativ;
b)dovada confirmării de primire prin poştă a actului administrativ;
c)procesul-verbal prin care se consemnează refuzul primirii de către funcţionarul public a actului administrativ, întocmit de un reprezentant al compartimentului de resurse umane şi semnat pentru confirmare de două persoane din cadrul autorităţii sau instituţiei publice care au fost prezente la înmânarea actului administrativ;
d)procesul-verbal prin care se consemnează afişarea actului administrativ la locul de desfăşurare a activităţii funcţionarului public, întocmit de un reprezentant al compartimentului de resurse umane şi semnat pentru confirmare de două persoane din cadrul autorităţii sau instituţiei publice care au fost prezente la afişarea actului administrativ.
(8)Prevederile alin. (1)-(7) se aplică în mod corespunzător actelor administrative prevăzute la art. 529-533.
SECŢIUNEA 2:Tipuri de acte administrative
Art. 529: Actul administrativ de numire în funcţia publică
(1)Actul administrativ de numire în funcţia publică trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a)temeiul legal al numirii, cu indicarea expresă a dispoziţiei legale, precum şi a actelor doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b)temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale, cu indicarea expresă a dispoziţiei legale;
c)numele şi prenumele funcţionarului public;
d)denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
e)perioada pentru care se dispune numirea în funcţia publică;
f)data de la care urmează să exercite funcţia publică;
g)drepturile salariale;
h)locul de desfăşurare a activităţii;
i)durata programului de lucru, respectiv raport de serviciu cu normă întreagă sau raport de serviciu cu timp parţial.
j)modalitatea de desfăşurare a activităţii în funcţia publică, respectiv la locul de desfăşurare a activităţii sau, după caz, în regim de telemuncă ori de muncă la domiciliu desfăşurată potrivit art. 108-110 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), actele administrative de numire în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cuprind numai informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c)-f) şi h). Drepturile salariale se stabilesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite. În acest caz, fişa postului se anexează actului administrativ prin care se stabilesc drepturile salariale, iar o copie a acesteia se înmânează înaltului funcţionar public.
(4)La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune jurământul de credinţă în termen de 3 zile de la emiterea actului administrativ de numire în funcţia publică. Jurământul are următoarea formulă: "Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase, jurământul putând fi depus şi fără formula religioasă.
(5)Depunerea jurământului prevăzut la alin. (4) se consemnează în scris. Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică. Obligaţia de organizare a depunerii jurământului aparţine persoanei care are competenţa legală de numire.
(6)Constatarea nulităţii actului administrativ de numire produce efecte pentru viitor.
Art. 530: Actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu
(1)Actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a)temeiul legal al modificării raporturilor de serviciu, identificat prin dispoziţia legală incidentă, precum şi actele doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b)numele şi prenumele funcţionarului public;
c)denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d)data de la care urmează să fie modificate raporturile de serviciu şi modalitatea de modificare a raporturilor de serviciu;
e)perioada pentru care se dispune modificarea raporturilor de serviciu, dacă modalitatea de modificare a raporturilor de serviciu este temporară;
f)funcţia publică pe care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu;
g)drepturile salariale;
h)locul de desfăşurare a activităţii;
i)termenul stabilit pentru aplicarea prevederilor art. 524 alin. (1).
(2)Fişa postului aferentă funcţiei publice pe care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu se anexează la actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele administrative de modificare a raporturilor de serviciu care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cuprind numai informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f), h) şi i). Informaţiile prevăzute la lit. g) sunt cuprinse în actul administrativ al persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică pe care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu. În acest caz, fişa postului se anexează la actul administrativ al persoanei care are competenţa de numire pentru funcţia publică pe care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu.
Art. 531: Actul administrativ de suspendare a raporturilor de serviciu
Actul administrativ de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public se încheie în formă scrisă şi trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a)temeiul legal al suspendării raporturilor de serviciu, identificat prin dispoziţia legală incidentă, precum şi actele doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b)numele şi prenumele funcţionarului public;
c)denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d)data de la care se suspendă raporturile de serviciu ale funcţionarului public şi modalitatea de suspendare;
e)perioada pentru care se constată sau se aprobă suspendarea raporturilor de serviciu;
f)termenul stabilit pentru aplicarea prevederilor art. 524 alin. (1).
Art. 532: Actul administrativ de sancţionare disciplinară
(1)Actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a)temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, precum şi actele doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b)numele şi prenumele funcţionarului public;
c)denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
e)sancţiunea aplicată, precum şi motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, dacă este cazul;
f)termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum şi instanţa de contencios administrativ competentă.
(2)La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (1) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Art. 533: Actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu
(1)Actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a)temeiul legal al încetării raporturilor de serviciu, identificat prin dispoziţia legală incidentă, precum şi actele doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b)numele şi prenumele funcţionarului public;
c)denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d)data de la care încetează raporturile de serviciu ale funcţionarului public;
e)termenul stabilit pentru aplicarea prevederilor art. 524 alin. (1);
f)termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum şi instanţa de contencios administrativ competentă.
(2)În cazul încetării raporturilor de serviciu prin eliberare din funcţia publică, actul administrativ de eliberare din funcţia publică trebuie să conţină şi modul de aplicare a prevederilor art. 519 alin. (4) şi (6), iar pentru situaţiile expres prevăzute de lege, şi modul de aplicare a prevederilor art. 519 alin. (7) şi (9) şi, după caz, alin. (10).
Art. 534: Obligaţia de comunicare a actelor administrative privind cariera funcţionarilor publici
Actele administrative prevăzute la art. 528-533 se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la emiterea acestora, prin grija compartimentului de resurse umane, respectiv a funcţionarului public cu atribuţii în gestionarea resurselor umane, însoţite de documentele justificative aferente.
SECŢIUNEA 21:Dispoziţii comune privind informaţiile referitoare la raportul de serviciu al funcţionarului public
Art. 5341: Informaţii referitoare la raportul de serviciu al funcţionarului public
(1)Persoana care are competenţa legală de numire sau, după caz, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice trebuie să informeze funcţionarul public cu privire la următoarele elemente:
a)dreptul la formare şi perfecţionare profesională, asigurat de autoritatea sau instituţia publică;
b)durata concediului de odihnă;
c)condiţiile de acordare a preavizului şi durata perioadei de preaviz;
d)data plăţii salariului şi metoda de plată a salariului;
e)modalitatea de efectuare a orelor suplimentare, remuneraţia acestora sau, după caz, compensarea prin ore libere plătite;
f)acordurile colective încheiate de autoritatea sau instituţia publică, în condiţiile art. 487, cu sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici la nivel de autoritate sau instituţie publică, sindicatul afiliat la o federaţie reprezentativă la nivelul sectorului de activitate din care face parte autoritatea sau instituţia publică sau sindicatul afiliat la o federaţie reprezentativă la nivelul grupului de unităţi din care face parte autoritatea sau instituţia publică, după caz, ori cu reprezentanţii funcţionarilor publici;
g)contribuţii suplimentare la pensia facultativă sau la pensia ocupaţională a funcţionarului public suportate de autoritatea sau instituţia publică, în condiţiile legii;
h)Regulamentul de organizare şi funcţionare al autorităţii sau instituţiei publice şi regulamentul intern al autorităţii sau instituţiei publice.
(2)Formatul standard al informaţiilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 5342: Termenele de comunicare a informaţiilor referitoare la raportul de serviciu al funcţionarului public
(1)Informaţiile prevăzute la art. 5341 alin. (1) se comunică funcţionarului public sub forma unui document, prin grija compartimentului de resurse umane, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data la care începe să exercite funcţia publică sau, după caz, de la data modificării raportului de serviciu.
(2)Documentul prevăzut la alin. (1) se comunică funcţionarului public în condiţiile prevăzute la art. 528 alin. (6) şi (7) sau în format electronic, cu condiţia ca acesta să fie accesibil şi stocat de funcţionarul public.
(3)Documentul prevăzut la alin. (1) produce efecte juridice de la data comunicării acestuia în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(4)Persoana care are competenţa legală de numire sau, după caz, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice trebuie să comunice, în scris, funcţionarului public, prin grija compartimentului de resurse umane, în condiţiile stabilite la alin. (2), orice modificare a informaţiilor prevăzute la art. 5341 alin. (1), în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a intervenit modificarea.
(5)În situaţia în care persoana care are competenţa legală de numire sau, după caz, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice nu comunică funcţionarului public informaţiile prevăzute la art. 5341 alin. (1), funcţionarul public poate solicita autorităţii sau instituţiei publice, în scris, comunicarea respectivelor informaţii, după expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi (4).
(6)În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică nu comunică funcţionarului public, în condiţiile legii, informaţiile prevăzute la art. 5341 alin. (1), acesta poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(7)Funcţionarii publici nu pot fi sancţionaţi sau prejudiciaţi în niciun fel pentru că şi-au exercitat dreptul de a solicita informaţii referitoare la raportul de serviciu în condiţiile prevăzute la alin. (5).

SECŢIUNEA 3:Nulitatea actelor administrative şi competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public
Art. 535: Nulitatea de drept
Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528-533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Art. 536: Competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public
Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
*) Prin Decizia nr. 19/2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi stabileşte că, în interpretarea art. 536, competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

SECŢIUNEA 4:Contravenţii şi sancţiuni
Art. 537: Contravenţiile şi sancţiunile
(1)Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a)nerespectarea prevederilor art. 402, art. 405-410 alin. (1) şi (3)-(6);
b)nerespectarea prevederilor art. 451 alin. (1) şi art. 459 alin. (1) şi (2);
c)nerespectarea prevederilor art. 534;
d)neconstituirea comisiei de disciplină şi/sau a comisiei paritare, în condiţiile legii.
e)nerespectarea prevederilor art. 528 alin. (5) şi art. 5342 alin. (1) şi (4).

(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.
(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite prin ordin al ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(4)Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu prevederile legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor.
TITLUL III:Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile publice
CAPITOLUL I:Prevederi generale aplicabile personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice
Art. 538: Obiectul de reglementare
(1)Dispoziţiile prezentului titlu se aplică personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă sau contract de management şi al cărui rol este definit conform art. 541, denumit în continuare personal contractual.
(2)Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu alte legi speciale care reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, după caz.
(3)Prin legi speciale se pot reglementa aspecte privind drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, cadrul legal special al raporturilor de muncă şi aspecte privind managementul carierei.
Art. 539: Clasificarea funcţiilor ce pot fi ocupate de personalul contractual
Personalul contractual poate ocupa următoarele categorii de funcţii:
a)funcţii de conducere;
b)funcţii de execuţie;
c)funcţii ocupate în cadrul cabinetelor demnitarilor şi aleşilor locali şi în cadrul cancelariei prefectului.
Art. 540: Înfiinţarea postului
Pentru posturile prevăzute a fi înfiinţate în vederea ocupării cu personal contractual se menţionează în mod distinct în actul de înfiinţare:
a)denumirea completă a funcţiei;
b)caracterul determinat sau nedeterminat al perioadei pentru care a fost înfiinţat postul, precum şi, dacă este cazul, data până la care acesta urmează a se regăsi în statul de funcţii;
c)posibilitatea ocupării postului inclusiv prin executarea unui contract individual de muncă cu timp parţial, caz în care trebuie specificată fracţiunea de normă;
d)posibilitatea ocupării postului inclusiv prin executarea unui contract individual de muncă la domiciliu.
Art. 541: Rolul şi atribuţiile personalului contractual
(1)Rolul personalului contractual care ocupă funcţiile prevăzute la art. 539 lit. a) şi b) este acela de realizare a activităţilor direct rezultate din exercitarea atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice şi care nu implică exercitarea de prerogative de putere publică.
(2)Rolul personalului contractual care ocupă funcţiile prevăzute la art. 539 lit. c) este de a-l sprijini pe demnitarul sau alesul local la cabinetul căruia este încadrat, respectiv pe prefectul în a cărui cancelarie este încadrat, în realizarea activităţilor direct rezultate din exercitarea atribuţiilor care îi sunt stabilite prin Constituţie sau prin alte acte normative.
(3)Scopul şi atribuţiile fiecărui tip de funcţii ocupate de personalul contractual se stabilesc în raport cu categoria din care face parte după cum urmează:
a)pentru funcţiile exercitate în executarea unui contract individual de muncă, prin fişa postului;
b)pentru funcţiile exercitate în executarea unui contract de management, prin clauzele contractului de management.
Art. 542: Contractul individual de muncă
(1)Contractul individual de muncă se încheie între persoana care îndeplineşte condiţiile pentru a fi angajată pe o funcţie contractuală şi autoritatea sau instituţia publică, prin reprezentantul său legal, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea următoarelor cerinţe specifice:
a)persoana să aibă cetăţenie română, cetăţenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau a statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi domiciliul în România;
b)persoana să cunoască limba română, scris şi vorbit;
c)persoana să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
d)persoana să îndeplinească condiţiile de studii necesare ocupării postului;
e)persoana să îndeplinească condiţiile de vechime, respectiv de experienţă necesare ocupării postului, după caz;
f)persoana să nu fi fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale, contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii justiţiei, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
g)persoana nu execută o pedeapsă complementară prin care i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii sau faţă de aceasta nu s-a luat măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
h)contractul să nu conţină clauze de confidenţialitate sau, după caz, clauze de neconcurenţă.
(2)Prin excepţie de la condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pot fi angajaţi şi cetăţeni străini, cu respectarea regimului stabilit pentru aceştia prin legislaţia specifică şi legislaţia muncii.
(3)Obligaţiile privind respectarea caracterului confidenţial al informaţiilor exceptate de la liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi cele referitoare la respectarea regimului incompatibilităţilor nu pot fi interpretate drept clauze contractuale în sensul prevăzut la alin. (1) lit. h).
Art. 543: Contractul de management
Contractul de management se încheie între persoana care ocupă funcţia pentru care legea prevede obligativitatea unui astfel de contract şi autoritatea sau instituţia publică, prin reprezentantul său legal, cu respectarea următoarelor cerinţe specifice:
a)evidenţierea expresă a obiectului contractului sub formă de activităţi de sine stătătoare, identificabile şi verificabile, şi a indicatorilor de performanţă aferenţi acestora;
b)evidenţierea expresă a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin părţilor în executarea contractului;
c)indicarea expresă a modalităţilor şi termenelor de verificare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, precum şi a efectelor juridice produse de rezultatele verificării;
d)indicarea expresă a normelor generale de drept direct aplicabile raporturilor juridice, precum şi modalitatea de soluţionare a eventualelor litigii apărute în legătură cu derularea şi executarea contractului.
CAPITOLUL II:Personalul contractual încadrat la cabinetul demnitarilor şi aleşilor locali şi la cancelaria prefectului
Art. 544: Persoanele care au dreptul de a avea cabinet sau cancelarie în subordine
(1)Au dreptul la organizarea unui cabinet care funcţionează în cadrul instituţiilor pe care le conduc sau în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea:
a)prim-ministrul;
b)viceprim-ministrul;
c)ministrul de stat, ministrul şi ministrul delegat;
d)secretarul general al Guvernului, secretarul general adjunct al Guvernului şi şeful Cancelariei Prim-Ministrului;
e)consilierul de stat, secretarul de stat şi subsecretarul de stat şi asimilaţii acestora din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
f)conducătorul organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu rang de secretar de stat;
g)preşedintele consiliului judeţean;
h)primarii;
i)vicepreşedinţii consiliilor judeţene;
j)viceprimarii.
(2)În subordinea viceprim-ministrului care are şi calitatea de ministru funcţionează un singur cabinet, cu numărul maxim de posturi stabilit pentru funcţia de viceprim-ministru cu portofoliu, organizat în cadrul ministerului pe care îl conduce.
(3)În cadrul instituţiei prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului.
Art. 545: Structura cabinetului şi a cancelariei
(1)Cabinetul şi cancelaria se constituie drept compartimente organizatorice distincte care pot cuprinde funcţiile prevăzute pentru aceste structuri în cadrul legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
(2)Funcţia de secretar al cancelariei se asimilează din punctul de vedere al salarizării cu funcţia de şef de cabinet. Pot fi numite în funcţia de secretar al cancelariei persoane cu studii superioare sau medii, în condiţiile legii.
(3)Activitatea cabinetului, respectiv cancelariei prefectului este coordonată de către directorul de cabinet, care răspunde în faţa demnitarului, alesului local, respectiv prefectului, după caz.
Art. 546: Numărul de posturi din cadrul cabinetului şi cancelariei
Numărul maxim de posturi din cadrul cabinetului, respectiv cancelariei este:
a)9 posturi pentru cabinetul prim-ministrului;

b)6 posturi pentru cabinetul viceprim-ministrului cu portofoliu, ministrului de stat;

c)4 posturi pentru cabinetul viceprim-ministrului fără portofoliu;

d)4 posturi pentru cabinetul ministrului, secretarului general al Guvernului şi şefului Cancelariei Prim-Ministrului;

e)4 posturi pentru cabinetul ministrului delegat;

f)2 posturi pentru cabinetul secretarului general adjunct al Guvernului, secretarului de stat şi asimilatului acestuia din cadrul ministerelor şi aparatului de lucru al Guvernului şi consilierului de stat;

g)2 posturi pentru cabinetul conducătorului de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu rang de secretar de stat;

h)1 post pentru cabinetul subsecretarului de stat şi asimilatului acestuia din cadrul aparatului de lucru al Guvernului din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

i)6 posturi pentru cabinetul primarului general al municipiului Bucureşti;

j)4 posturi pentru cabinetul preşedintelui consiliului judeţean şi primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ şi primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi pentru cancelaria prefectului.

k)2 posturi pentru cabinetele primarilor comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor, altele decât cele prevăzute la lit. j), vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, viceprimarilor municipiului Bucureşti, municipiilor reşedinţă de judeţ şi viceprimarilor sectoarelor municipiului Bucureşti;
l)un post pentru cabinetele viceprimarilor comunelor, oraşelor şi municipiilor, altele decât cele prevăzute la lit. k).
Art. 547: Salarizarea personalului din cadrul cabinetului şi cancelariei
(1)Salarizarea personalului din cadrul cabinetului, respectiv cancelariei se face potrivit legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2)Fondurile necesare asigurării bunei desfăşurări a activităţii cabinetului, respectiv cancelariei se asigură din bugetul anual aprobat instituţiei de către conducătorul acesteia.
Art. 548: Numirea şi eliberarea personalului din cadrul cabinetului şi cancelariei
(1)Personalul din cadrul cabinetului, respectiv cancelariei este numit sau eliberat din funcţie doar pe baza propunerii persoanelor prevăzute la art. 544 alin. (1).
(2)Eliberarea din funcţie a persoanelor prevăzute la alin. (1) intervine la propunerea demnitarului, alesului local sau prefectului care a dispus numirea în următoarele situaţii:
a)în situaţiile în care mandatul persoanei care a propus numirea încetează, indiferent de cauza încetării;
b)ca urmare a condamnării definitive pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 542 alin. (1) lit. f);
c)în situaţiile în care intervine încetarea de drept a raporturilor juridice contractuale, în condiţiile legislaţiei muncii sau ale prezentului cod.
d)la solicitarea demnitarului sau ca urmare a unor modificări legislative.

(3)Personalul prevăzut la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat în condiţiile legii, pe durata mandatului persoanelor prevăzute la art. 544 alin. (1).
(4)Atribuţiile personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc, în condiţiile legii, de către persoanele în subordinea cărora funcţionează cabinetul, respectiv cancelaria.
(5)Pentru personalul prevăzut la alin. (1) perioada în care a desfăşurat activitate în această calitate se consideră vechime în specialitate.
CAPITOLUL III:Drepturi şi obligaţii ale personalului contractual din administraţia publică, precum şi răspunderea acestuia
Art. 549: Drepturi şi obligaţii ale personalului contractual în conformitate cu legislaţia muncii
(1)Personalul contractual încadrat în autorităţi şi instituţii publice în baza unui contract individual de muncă exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile stabilite de legislaţia în vigoare în domeniul raporturilor de muncă şi de contractele colective de muncă direct aplicabile.
(2)Personalul contractual încadrat în autorităţi şi instituţii publice în baza unui contract de management exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile stabilite de dispoziţiile legale în vigoare direct aplicabile, precum şi cele rezultate din executarea contractului.
Art. 550: Depunerea declaraţiilor de avere şi de interese
Personalul contractual depune declaraţii de avere şi de interese numai în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 551: Alte drepturi şi obligaţii specifice personalului contractual
(1)Personalul contractual are dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să elaboreze planul de perfecţionare profesională a personalului contractual, anual, precum şi obligaţia să prevadă în buget sumele necesare pentru plata programelor de pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de alţi furnizori de formare şi perfecţionare profesională, a cheltuielilor de transport, cazare şi masă, în condiţiile legii.
(2)Programele de formare specializată destinate dezvoltării competenţelor necesare exercitării unei funcţii contractuale de conducere sunt organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(3)Dispoziţiile art. 376 alin. (2), 430, 432-434, 437-441, 443-449, 458 şi art. 506 alin. (1)-(9) se aplică în mod corespunzător şi personalului contractual.
Art. 552: Salarizarea personalului contractual
(1)Salarizarea personalului contractual se face în condiţiile legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi în condiţiile legislaţiei muncii.
(2)Personalul contractual trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar beneficiază de drepturile prevăzute de reglementările specifice în domeniu.
Art. 553: Tipurile de răspundere a personalului contractual
(1)Încălcarea de către personalul contractual cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.
(2)Dispoziţiile art. 490 şi 491 se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL IV:Încadrarea şi promovarea personalului contractual
Art. 554: Încadrarea şi promovarea personalului contractual
(1)Încadrarea şi promovarea personalului contractual se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau act administrativ al ordonatorului principal de credite.
(2)În situaţia în care legea specială nu dispune altfel, promovarea personalului contractual se face de regulă pe un post vacant existent în statul de funcţii.
(3)În situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului contractual se poate face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior.
(4)Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se realizează pe baza criteriilor stabilite prin regulament-cadru, ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului, dacă nu este reglementată altfel prin statute sau alte acte normative specifice.
(5)Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se face din 3 în 3 ani, în funcţie de performanţele profesionale individuale, apreciate cu calificativul foarte bine, cel puţin de două ori în ultimii 3 ani în care acesta s-a aflat în activitate, de către o comisie desemnată prin dispoziţie a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte şi reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, dacă în statute sau în legi speciale nu se prevede altfel.
(6)Activitatea profesională se apreciază anual, ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale, de către conducătorul instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic, prin acordare de calificative: foarte bine, bine, satisfăcător şi nesatisfăcător. Ordonatorii principali de credite stabilesc criteriile de evaluare a performanţelor profesionale individuale prin raportare la nivelul funcţiei deţinute de persoana evaluată, cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii. Ordonatorii principali de credite pot stabili şi alte criterii de evaluare în funcţie de specificul domeniului de activitate.
(7)Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale şi care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice.
(8)Ordonatorul principal de credite, în raport cu cerinţele postului, poate stabili criterii de selecţie proprii în completarea celor din hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (7).
(9)Prevederile alin. (2)-(7) nu se aplică personalului prevăzut în partea a VI-a titlul III la capitolul II.
Art. 555: Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere de către personalul contractual
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere se realizează în condiţiile art. 30 din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 556: Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea unor drepturi ale personalului contractual
(1)Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea unor drepturi care se acordă, în condiţiile legii, personalului contractual este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2)Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire, modificare ori comunicare a refuzului de acordare a drepturilor în cauză, la sediul ordonatorului de credite.
(3)Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4)Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris.
CAPITOLUL V:Managementul personalului contractual din administraţia publică şi gestiunea raporturilor juridice
Art. 557: Gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta
(1)Gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către compartimentul de resurse umane.
(2)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a transmite, în formatele/forma stabilite/stabilită de instituţiile abilitate, informaţii cu privire la personalul contractual propriu instituţiilor publice cu atribuţii în centralizarea sau gestionarea informaţiilor cu privire la personalul din sectorul bugetar sau în elaborarea de politici publice cu privire la acesta.
Art. 558: Coordonarea şi controlul normelor de conduită pentru personalul contractual
(1)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a coordona, controla şi monitoriza respectarea normelor de conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare sau sub autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice aplicabile.
(2)Normele de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3)În scopul îndeplinirii corespunzătoare a activităţilor prevăzute la alin. (1) autorităţile şi instituţiile publice:
a)urmăresc aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;
b)soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind încălcarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute sau le transmite spre soluţionare organului competent, conform legii;
c)elaborează analize şi rapoarte privind respectarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;
d)asigură informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului contractual în exercitarea funcţiei;
e)asigură informarea personalului contractual propriu cu privire la conduita ce trebuie respectată;
f)colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică.
(4)Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a asigura publicitatea şi de a afişa normele privind conduita personalului propriu la sediul autorităţilor sau instituţiilor publice, într-un loc vizibil.
Art. 559: Soluţionarea sesizărilor cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual
Sesizările cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual sunt analizate şi soluţionate cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii.
Art. 560: Asigurarea transparenţei cu privire la respectarea normelor de conduită
(1)Instituţiile şi autorităţile publice întocmesc rapoarte anuale cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare ori sub autoritate.
(2)Raportul anual cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual se transmite ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(3)Formatul şi informaţiile se stabilesc prin ordin al ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(4)Raportul trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
a)numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;
b)categoriile şi numărul de angajaţi contractuali care au încălcat normele de conduită morală şi profesională;
c)cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;
d)măsurile de prevenire şi/sau, după caz, sancţiunile aplicate.
(5)Raportul se publică pe pagina de internet a autorităţilor şi instituţiilor publice, iar publicarea se anunţă prin comunicat difuzat printr-o agenţie de presă.
Art. 561: Personalul contractual din cadrul autorităţilor administrative autonome
Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în mod corespunzător şi personalului contractual din cadrul autorităţilor administrative autonome.
Art. 562: Alte dispoziţii legale aplicabile personalului contractual
Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.