Partea 1 - EXPROPRIEREA - Legea 3093/1921 privind reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea

M.Of. 82

În vigoare
Versiune de la: 17 Iulie 1921
PARTEA I :EXPROPRIEREA
CAPITOLUL I:Îndreptăţirea şi măsura exproprierii
Art. 1
Se expropriază pentru cauză de utilitate naţională proprietăţile rurale, în măsura şi condiţiunile cuprinse în legea de faţă, în scopul de a spori întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti, de a înfiinţa păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural.
Pământul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere al legii de expropriere.
Art. 2
Pământul expropriat şi accesoriile, pe baza decretului No. 3.697/918 şi prin aplicarea scărei progresive anexată lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevăzute în art. 54, în limitele şi aşezarea hotărâtă de organele de aplicare prevăzute în acel decret, cu modificările aduse prin decretul No. 2.011/920, iar Statul este considerat proprietar al pământului expropriat dela 15 Decemvrie 1918.
Art. 3
Moşiile şi părţile de moşii expropriabile potrivit legii, legii de faţă sunt lovite de indisponibilitate, în tot ceeace priveşte aplicarea legii, din ziua de 1 Fevruarie 1921, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi; iar în ceeace priveşte întinderea lor se socoteşte după starea lor juridică dela 15 August 1916, ţinându-se seamă de efectul succesiunilor deschise de la această dată până la promulgarea legii de faţă.
Toate înstrăinările efectuate dela 15 August 1916 sunt fără efect în tot ce priveşte aplicarea acestei legi. Se exceptează şi rămân valabile vânzările făcute cel mai târziu până la 1 Fevruarie 1921 către obştii, bănci populare sau săteni, cultivatori de pământ, individual până la 10 ha fiecare; precum şi vânzările de pământ pentru construcţii sau înfiinţate de stabilimente industriale.
Suprafaţa astfel vândută nu intră în calculul celor două milioane Ha.
Proprietarii ce şi-au înstrăinat părţile expropriabile sătenilor, prevăzute de prezenta lege, vor fi obligaţi să dea această cotă din restul moşiei rămase, sau dintr-altă moşie dacă au mai multe.
Art. 4
Exproprierea priveşte numai moşiile sau părţile de moşii dela 100 Ha pământ cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor şi oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepţiunile prevăzute în prezenta lege.
Art. 5
Moşiile stăpânite în indiviziune se consideră ca fiind divizate în ceeace priveşte cota de expropriere. Alegerea părţii de moşie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafaţa cultivabilă a moşiei, socotindu-se moşia ca nedivizată, afară de excepţiunile prevăzute la art. 9.
Art. 6
Moşiile şi părţile de moşii situate în aceeaşi comună, precum şi moşiile situate în comune apropiate, aparţinând aceluiaşi proprietar, se socotesc ca fiind o singură proprietate. Fac excepţie moşiile comasate pe baza dispoziţiunilor decretului No. 3.697/918, fără ca întinderea totală, astfel comasată, să treacă peste maximum de: 250 Ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari, 400 Ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii şi 500 Ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Art. 7
Se declară expropriate în întregime:
a)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale supuşilor Statelor străine, fie că sunt străini prin origina lor, fie că au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;
b)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteiştilor. Intră în această categorie toate proprietăţile cari în cei din urmă 5 ani au fost neîntrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar îndoit.
Intră, deasemenea, în această categorie şi toate proprietăţile, fără consideraţie de întindere, cari au fost arendate şi cultivate prin arendaşi încontinuu între 23 Aprilie 1910 şi 24 Aprilie 1920 inclusiv.
Fac excepţie moşiile arendate de părinţi copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu dată certă, de tutorii minorilor sau interzişilor, de secheştrii judiciari, moşiile femeilor, ale funcţionarilor publici şi ale militarilor.
c)Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale şi ale tuturor persoanelor morale, publice şi private, instituţiuni, fundaţiuni etc., chiar dacă actele lor de fundaţiune, donaţiune, testamente sau orice alte dispoziţiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neînstrăinarea lor sau le-ar fi dat vreo altă destinaţie specială.
Păşunile comunelor urbane şi rurale, precum şi pământurile bisericilor şi ale şcoalelor până la 12 Ha nu sunt expropriabile;
d)Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locaţiune ereditară, otaşniţă, fie că este acoperit cu plantaţiuni, sădiri, clădiri sau nu, fie că este situat în comunele rurale sau în comunele urbane.
Sunt şi rămân desfiinţate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natură şi de oriunde ar deriva (hrisoave domneşti, hotărâri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pământuri.
Exproprierea se face în folosul embaticarilor:
e)Pământul rural ţinut cu arendă de sătenii cultivatori de pământ cel puţin 5 ani neîntrerupţi, dacă îşi vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;
f)Terenul domenial silvic, pe care a fost păduri şi care acum e gol, sau e acoperit de tufişuri ce nu vor mai putea deveni nici odată pădure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;
g)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnaţi pentru crimă împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.
Casele de locuit cu parcurile lor, sădirile, pădurile, viile şi stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimentează, expropriate în condiţiunile alineatelor a şi b de mai sus, pot fi scoase din expropriere şi redate proprietarilor după cererea lor şi cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sunt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obştesc.
Pentru aceste imobile aparţinând proprietarilor expropriaţi conform alineatului a, scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus şi cu condiţiune ca proprietarul, sau cei care au dobândit sau vor dobândi asemenea imobile până la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani dela această promulgare.
Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitaţie publică după cererea parchetului.
Art. 8
Se declară expropriat parţial:
a)Pământul cultivabil dela 100 hectare în sus al moşiilor particulare arendate şi cultivate prin arendaşi la 23 Aprilie 1920 sau şi azi arendate;
b)Pământul cultivabil al moşiilor particulare cultivate de proprietarii lor, dela următoarele suprafeţe în sus:
100 Ha la munte şi deal;
150 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari;
200 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii;
250 Ha la şes în regiune unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute;
c)Pământul cultivabil al moşiilor particulare cultivate de proprietarii lor cari la 1 Fevruarie 1921 au avut investiri importante în inventar şi clădiri necesare exploatării agricole, crescătorii de vite, sau instalaţii industriale agricole, dela următoarele suprafeţe în sus:
100 H la munte şi deal;
200 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari;
300 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii;
500 Ha la şef în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Intră în această categorie şi acei proprietari care au moşiile situate în regiunile devastate de război şi cari au avut asemenea învestiri, crescătorii sau instalaţii la 15 August 1916.
Se înţelege prin regiuni cu cereri de împroprietărire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi, sau expropriabil prin dispoziţiunile art. 7 şi 8 alin. a, nu îndestulează pe toţi îndreptăţiţii, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de complectare de 5 Ha; prin regiuni cu cereri de împroprietărire mijlocii acolo unde mobilizaţii îndreptăţiţi, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de complectare de 5 Ha, sunt îndestulaţi, şi prin regiuni cu cereri de împroprietărire satisfăcute acele regiuni unde toţi cei îndreptăţiţi pot fi împroprietăriţi.
Regiunea se socoteşte compusă din toate comunele şi satele ale căror locuitori au muncit sau au avut vitele de muncă învoite în trecut în mod obişnuit pe moşie.
Art. 9
La moşiile stăpânite prin indiviziune la 1 Fevruarie 1921, precum şi la acele stăpânite în baza succesiunilor deschise după această dată, exproprierea se va scoborî în regiunile cu cereri de împroprietărire mari şi mijlocii şi în regiunile cu cereri de împroprietărire satisfăcute pentru împroprietărire sau pentru înfiinţare de păşune comunală, dacă va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8, alin. b, până la 100 Ha de fiecare coproprietar şi de fiecare moşie.
În cazul când în modul prevăzut în alineatul precedent cererile de împroprietărire sau de înfiinţare de păşune comunală nu sunt satisfăcute, aceste moşii se vor reduce până la maximum regional stabilit prin art. 8, alin. b, chiar dacă cota fiecărui coproprietar ar fi mai mică de 100 Ha.
În acest din urmă caz, suprafaţa de pământ expropriată în acest fel se va plăti în numerar, sau se va schimba cu o suprafaţă echivalentă ca valoare în regiunea de colonizare dacă va exista pământ disponibil, după alegerea proprietarului.
Se exceptează moşiile stăpânite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la această dată aveau cel puţin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat.
În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau forţat.
Art. 10
Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moşii şi posedă în total mai mult de 500 Ha pământ cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat până la maximum de:
200 Ha pentru cel cu moşiile arendate în condiţiunile art. 8;
200 Ha pentru cel cu moşiile la munte şi la deal, ori care ar fi regiunea;
250 Ha pentru cel care are moşiile în regiunile cu cereri de împroprietărire mari;
400 Ha pentru cel care are moşiile în regiunile cu cereri de împroprietăriri mijlocii, şi
500 Ha pentru cel care le posedă în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Proprietarul care posedă moşii în regiuni diferite va fi expropriat până la mijlocia maximului regiunilor unde are moşiile.
Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescătorii de vite, instalaţiuni agricole, şi inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat până la maximum de 500 Ha, indiferent de regiunile unde posedă moşiile.
Art. 11
Proprietarul care posedă moşii arendate şi cultivate în regie, poate să-şi oprească în ori care din ele suprafaţa scutită de expropriere.
Art. 12
Proprietarilor cari au unul sau mai mulţi fii, cari au studiat sau studiază agronomia, fiind înscrişi în şcoală cel mai târziu până la 1 Ianuarie 1920, şi o frecventează, li se poate rezerva în regiunile de şes un lot de 50 Ha pentru fiecare din aceşti fii, peste suprafaţa ce-i rămâne neexpropriată conform prevederilor acestei legi, cu obligaţia, sub pedeapsă de nulitate a acestui drept, să obţină diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi şi dela acea dată să-şi cultive singur pământul.
Proprietarul care este agronom-titrat are acelaş drept.
Art. 13
Se socoteşte ca pământ cultivabil, în înţelesul legii de faţă, tot pământul pe care s-au făcut până astăzi arături, locurile de fâneaţă, păşunele, precum şi pământul inundabil care se cultivă sau se păşunează.
Exproprierea se calculează asupra pământului cultivabil, adică asupra întinderii rămasă din fiecare moşie sau parte de moşie, după ce s-au scăzut: viile, plantaţiunile de pomi roditori şi orice sădirii făcute până la 1 Ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, bălţile, suprafeţele ocupate de curţi şi clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, râpe, nisipuri mişcătoare, sărături, etc.)
Art. 14
Bălţile şi albiile râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, râpele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comună sau Stat.
Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obligă să facă aceste îmbunătăţiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî să nu fie expropriate, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului.
Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus, nu se ţine seamă, la expropriere, de întinderea moşiei.
Acolo unde iazurile, lacurile şi bălţile de o suprafaţă maximă de 150 Ha sunt înconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropriându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de săteni.
Art. 15
Partea ce rămâne proprietarului, potrivit art. 8 şi 9, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pământului expropriat, care întrece exproprierea făcută conform decretului No. 3.697 din 1918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arendă sau în proprietatea sătenilor.
Pământul expropriat care întrece necesitatea actuală de împroprietărire a sătenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de săteni.
Proprietarii expropriaţi plătesc pentru pământul lăsat în folosinţa lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, pe lângă dările către Stat, judeţ şi comună, şi comună, şi o arendă egală cu ratele pe cari le datoreşte Statul pentru valoarea pământului expropriat. Statul îşi rezervă totuş dreptul de a lua din folosinţa proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafaţa necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizării.
Art. 16
Pământul cultivabil al moşiilor arendate şi cultivate prin arendaşi la 23 Aprilie 1920, sau şi astăzi arendate, din regiunile de munte şi deal, cu excepţia moşiilor arendate la obştii din această ultimă regiune, se întrebuinţează la împroprietărirea sătenilor dela 25 Ha în sus.
Pământul cultivabil al moşiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum şi acela al moşiilor arendate la obştii din regiunile de deal, se întrebuinţează la împroprietărirea sătenilor dela 50 Ha în sus.
Pământul expropriat, prin dispoziţiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plăteşte în numerar sau se schimbă cu o suprafaţă echivalentă ca valoare în regiunile de colonizare.
În cazul când proprietarii din regiunile de munte şi deal convin a fi expropriaţi în întregime, li se dă în regiunea de colonizare o suprafaţă odată şi jumătate cât suprafaţa cedată.
Art. 17
Alegerea părţii de moşie expropriată prin dispoziţiunile legii de faţă, peste exproprierea făcută prin aplicarea scării progresive din decretul-lege No. 3.697/1918, se face astfel în cât moşia care rămâne proprietarului să fie comasată.
Art. 18
Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moşie, rezervându-se o suprafaţă egală în partea ce cade sub expropriere a unei moşii din aceeaş comună.
Când moşia pentru care se cere comasarea este situată în altă comună şi ambele în regiune cu cereri de împroprietărire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare ale legii, fără ca suprafaţa comasată să depăşească 250 Ha; când moşia pentru care se cere comasarea este situată în regiune cu cereri de împroprietărire mijlocie şi moşia care cedează pentru comasare ester situată în regiunile cu cereri de împroprietărire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără însă ca suprafaţa astfel comasată să depăşească 400 Ha; iar când această moşie este situată în regiune cu cereri de împroprietărire satisfăcute, schimbul se admite de drept, fără ca suprafaţa astfel comasată să depăşească 500 Ha.
Art. 19
Se încuviinţează cu consimţământul părţilor şi cu aprobarea organelor de aplicare ale legii, schimbul pământului, expropriat prin legea de faţă, a celui expropriat prin decretul No 3.697/918, a pământului rural dobândit prin legile de la 1864, precum şi schimbul pământului împroprietăriţilor prin legile dela 1879, prin legea pentru regularea proprietăţii imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882 şi legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atât între ele, cât şi cu pământul rămas proprietarului.
În caz când părţile nu se pot înţelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la faţa locului va putea hotărî schimbul.
Art. 20
Când un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moşie aflată în hotarul unei comune, sau când pământul va fi schimbat conform dispoziţiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile şi pământul nesupus exproprierii şi aparţinând acelei moşii.
Art. 21
Se poate expropria din pădurile aparţinând proprietarilor particulari, persoanelor morale publice şi private şi Statului, suprafaţa necesară până la maximum de 200 Ha pentru a schimba vatra satelor aşezate în locuri mlăştinoase, inundabile şi insalubre sau pe terenuri fugitive.
Art. 22
Împărţirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultură şi a păşunelor comunale în: munte, deal şi şes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub Capitolul V al legii prezente, ţinând seamă de definiţia riguros ştiinţifică la fiecare moşie în parte.
CAPITOLUL II:Păşunele comunale
Art. 23
În vederea înfiinţării sau complectării păşunelor comunale, exproprierea se poate coborî în regiunile de munte şi sub 100 Ha; pământul propriu numai pentru păşune şi fâneaţă putând fi expropriat până la 25 Ha.
În regiunile de munte şi deal se pot expropria şi poenele din pădure mai mici de 20 şi 10 Ha apropiate, precum şi suprafaţa intermediară, dacă vor fi două sau mai multe din aceste poeni depărtate între ele la maximum de 200 m şi întrerupte de grupuri mici de arbori.
Exproprierea de păduri conform art. 12 din legea păşunelor comunale se face după avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor şi cu aprobarea Comitetului agrar.
Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7, alin. f, va servi de preferinţă pentru înfiinţare de păşuni comunale.
Crescătorilor de vite li se respectă păşunea şi fâneaţa necesară, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din legea păşunelor comunale, promulgată prin înaltul decret No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920, chiar dacă această suprafaţă depăşeşte cotele fixate prin art. 8.
În lipsă de moşii expropriabile sătenii îşi pot înfiinţa sau complecta din proprietăţile lor păşunea comunală, dacă majoritatea locuitorilor consimte.
Legea specială a păşunelor comunale promulgată prin înaltul decret regal No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se complectează cu aliniatele de mai sus.
CAPITOLUL III:Dispoziţiuni generale
Art. 24
Subsolul pământului expropriat pentru cultură rămâne proprietatea Statului, iar subsolul pământului expropriat pentru înfiinţarea păşunilor comunale la munte şi deal, precum şi acela al pământului schimbat conform art. 9 şi 16, rămâne proprietarului.
Art. 25
Proprietarul şi sătenii sunt obligaţi să permită drumurile şi lucrările necesare folosinţei şi cultivării pământului, adăpării vitelor la adăpători naturale, atât pentru categoriile de pământ arătate la art. 13, cât şi pentru părţile de moşii expropriate sau rămase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea adăpătorilor şi drumurilor folosite împreună, se suportă proporţional de interesaţi.
Art. 26
Dacă pe pământul expropriat şi dat în folosinţă sătenilor sunt semnături, ele rămân până la recoltă proprietarului; iar dacă sunt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare a legii.
Pentru semănăturile aflate în 1919 şi făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semănături ce au fost luate de săteni, se va plăti proprietarului muncile făcute, precum şi sămânţa pe preţul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii.
De asemenea, acolo unde semănăturile s-au luat în dijmă, săteanul se consideră complet descărcat, proporţia dijmei rămânând bine stabilită acea care s-a hotărât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrală judeţeană.
De asemenea, acolo unde semănăturile s-au făcut de săteni în dijmă pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de săteni, sătenii nu sunt obligaţi să restituie proprietarului vreo despăgubire.
Art. 27
Moşiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.
Arendarea în total a moşiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinţă la preţ şi condiţiuni egale obştiilor locale sau agronomilor de profesiune.
Art. 28
Statul are dreptul să rezerve din proprietăţile sale şi din cele expropriate suprafeţele de pământ cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinaţie specială pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educaţie fizică, industrial, etc.
În nici un caz suprafeţele ce se vor reţine conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300 Ha.
Dacă nevoile celor îndreptăţişi de a fi împroprietăriţi nu sunt însă complect satisfăcute, nu se poate rezerva, decât până la maximum 1/8 din întinderea expropriată.
Se respectă mănăstirilor folosinţa vetrelor actuale.
Pentru construcţiile de şcoli şi biserici în comunele rurale se poate expropria până la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat.
Art. 29
Bunurile mici şi tot pământul cultivabil, cari sunt proprietatea Statului, trec în administraţia Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuinţate conform dispoziţiunilor art. 1 din legea de faţă.
Art. 30
Contractele de arendare sunt desfiinţate de drept pentru partea sau pentru părţile de moşie expropriate, reducându-se proporţional şi arenda, fără nici un fel de pretenţiune din partea arendaşului.
Proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţională cu întinderea de pământ pentru care s-a desfiinţat contractul de arendă. Dacă suprafaţa expropriată trece de 25 la sută din întinderea totală a moşiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretenţiune.
Contractele de arendă ale agronomilor titraţi se vor respecta până la terminarea lor.
În cazurile prevăzute de art. 16 contractul de arendare se reziliază de plin drept, fără ca arendaşul să poată formula vreo pretenţiune de daune contra proprietarului.
Art. 31
Casa centrală a împroprietăririi poate vinde prin bună învoială sătenilor atât bunurile mici cari sunt proprietatea Statului, cât şi suprafeţele de pământ expropriate şi cari prin natura lor nu sunt proprii a fi întrebuinţate pentru împroprietărire sau pentru păşune, preferându-se: aşezămintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de răsboi; văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au susţinut în arendă înainte.
Ministerul agriculturii poate vinde prin bună învoială din pământul expropriat până la cinci hectare pentru instalaţiuni industriale, dacă cumpărătorul se obligă ca în cel mult doi ani dela cumpărare să instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.
Art. 32
Statul are drept de preemţiune, cu acelaşi preţ şi în condiţiuni egale, la cumpărarea conacelor moşiilor expropriate, precum şi al moşiilor în corpuri întregi dela 50 Ha în sus.
Acest drept de preemţiune priveşte numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege: el se exercită de Casa centrală a împroprietăririi. Ori şi ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a reţine imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrală a împroprietăririi nu şi-a arătat în scris intenţia de a cumpăra pe acelaş preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vânzarea este definitivă.
Ori şi ce vânzător poate să evite exerciţiul dreptului de preemţiune în condiţiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intenţiunea sa de a vinde, arătând preţul şi condiţiunile. Dacă Casa centrală a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, că voeşte să cumpere imobilul în condiţiunile şi preţul arătat, vânzătorul este liber să dispue de imobilul său cum va voi, vânzându-l cu preţul şi condiţiunile indicate de notificare, în termen de şase luni. Dacă vânzarea nu se face în acest termen, imobilul rămâne în situaţia dinaintea notificării.
Schimbul de moşii de o întindere egală, sau echivalentă ca valoare, nu este supus dreptului de preemţiune.
Art. 33
Luarea în primire a pământului expropriat după această lege se face numai după ridicarea semănăturilor cari aparţin proprietarului.
CAPITOLUL IV:Preţuirea
Art. 34
Preţul cu care se plăteşte pământul expropriat se fixează în prima instanţă de comisia judeţeană şi în a doua instanţă de Curtea de apel. Hotărârile pronunţate de către comisiile centrale judeţene, înfiinţate prin decretul-lege No. 2.100/920, cu privire la fixarea preţului sunt susceptibile de apel înaintea Curţii de apel respective în 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul când hotărârea a fost publicată şi părţile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile dela promulgarea prezentei legi.
Art. 35
După terminarea lucrărilor comisiilor judeţene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţilor de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a preţurilor.
Hotărârile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, dinaintea Înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lângă Înalta Curte.
Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând părţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgentă.
Dacă Înalta Curte casează hotărârea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărârii Curţii de casaţie.
Art. 36
Preţul exproprierii se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pământ.
Pentru pământul cultivabil (arătură, fâneaţă şi păşune) se va avea în vedere calitatea fizică a pământului şi puterea lui de producţiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum şi preţul de vânzare şi arendă în localitate.
El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăşi preţurile de arendă fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 înmulţit cu 40, cu excepţia pământului propriu numai pentru păşune întrebuinţat pentru înfiinţarea sau complectarea păşunilor comunale, al cărui preţ nu poate depăşi preţurile de arendă fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulţite cu 20.
Suma necesară pentru plata pământului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vânzarea loturilor, diferenţa plătindu-se de Stat.
În acest scop se înfiinţează o suprataxă adăugată la scara de impunere a averilor şi îmbogăţiţilor de răsboi. Această suprataxă va începe cu 1% la averile de 200.000 lei şi se va mări cu 0,50% pentru fiecare fracţiune în plus de 300.000 lei până la maximum de 5%.
Pentru pământul supus embaticului şi expropriat conform art. 7, alin. d din prezenta lege şi stabileşte astfel:
1.Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri şi oraşe, precum şi pentru locurile de casă, pentru cari proprietarul primea o sumă fixă anuală, evaluarea se va face înmulţind cu 20 această sumă.
2.Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri şi oraşe, pentru cari proprietarul primea anual o prestaţiune în natură, evaluarea se va face înmulţind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuţiuni acele terenuri, plătindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestaţiunea primită.
3.Viile şi livezile de pomi fructiferi, precum şi orice alte plantaţiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile şi se va socoti preţul conform venitului regional stabilit în 1916 înmulţit cu 20.
CAPITOLUL V:Organele de aplicare
Art. 37
Organele de aplicare sunt:
I.Comitetul agrar;
II.Comisiunea judeţeană de expropriere;
III.Comisiunea de ocol pentru expropriere.
I.Comitetul agrar se compune din 18 membri şi un preşedinte, numiţi prin decret regal pe termen de 5 ani după propunerea ministrului de agricultură autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniştri şi va fi format jumătate din jurişti şi jumătate din specialişti în agronomie şi economie politică.
Comitetul va forma din sânul său trei secţiuni, şi anume:
a)Secţiune pentru vechiul regat;
b)Secţiune pentru Transilvania;
c)Secţiune pentru Bucovina.
Fiecare secţiune va putea lucra în subsecţii compuse din cel puţin trei membri.
Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultură în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrările de expropriere şi împroprietărire.
El examinează orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru cu privire la hotărârile definitive date de instanţele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de împroprietărire, date în contrazicere cu legea.
Dacă comitetul agrar hotărăşte revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni judeţene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de împroprietărire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare.
Hotărârea comisiunii judeţene de trimitere şi tabloul de împroprietărire de refăcut sunt definitive şi executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară.
Secţiunile lucrează ca delegaţiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale cari le sunt deferite.
II.Comisiunea judeţeană de expropriere, una de fiecare judeţ, se compune din 4 membri:
a)Un consilier al Curţii de apel, desemnat de ministerul de justiţie ca preşedinte, sau în lipsă preşedintele tribunalului local sau un judecător de tribunal desemnat de acesta;
b)Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
c)Un delegat al proprietarilor;
d)Un delegat al sătenilor.
Odată cu alegerea delegaţilor proprietarilor şi sătenilor se face şi alegerea câte unui supleant.
Pe lângă fiecare comisiune judeţeană va funcţiona şi un secretar. Normele alegerii delegaţilor şi modul de funcţionare a comisiunilor se vor determina prin regulament special.
Hotărârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpănitor.
Aceste hotărâri vor fi semnate de membrii comisiunii şi de secretarul ei şi vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţii.
Atribuţiunile comisiunilor judeţene sunt:
1.Se pronunţă în prima instanţă asupra preţului pământului şi construcţiunilor expropriate.
Proprietarul, sătenii interesaţi, Casa centrală a împroprietăririi şi toţi acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotărârea comisiunii judeţene privitoare la preţul de expropriere.
Apelul se va face la Curtea de apel respectivă în termen de 30 zile dela publicarea în Monitorul Oficial.
Casa centrală va putea face apel oricând, cât timp nu s-a pronunţat hotărârea definitivă asupra preţului în apelurile făcute de alte părţi interesate.
Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanţa sesizată cu judecarea apelului uneia din părţi.
Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 şi 68 din legea judecătorilor de ocoale şi funcţionarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijenţă cu 50-100 lei.
Apelurile privitoare la aceeaşi moşie se vor conexa chiar din oficiu.
2.Se rosteşte în ultima instanţă asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor comisiunilor de ocol şi comisiunilor judeţene de expropriere pentru înfiinţarea păşunelor comunale, cu privire la situaţia juridică a proprietăţii, la calitatea, întinderea, alegerea şi stabilirea terenului expropriat, asupra numărului moşiilor ce aparţin aceluiaş proprietar.
Hotărârile comisiunii judeţene date în această privinţă sunt definitive şi executorii, fără drept de opoziţie, apel, recurs, cu rezerva dispoziţiunilor prevăzute în Cap. VH a prezentei legi şi a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an dela executarea în fapt a hotărârii.
Părţile au însă dreptul de contestaţie înaintea comisiunilor judeţene, în ultima instanţă, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 şi următoarele.
III.Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripţie de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri:
a)Judecătorul de ocol ca preşedinte;
b)Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
c)Un delegat al proprietarilor;
d)Un delegat al sătenilor.
Odată cu alegerea delegaţilor proprietarilor şi sătenilor se face şi alegerea câte unui supleant.
Pe lângă fiecare comisiune de ocol va funcţiona şi un secretar.
Normele acestor alegeri şi funcţionari comisiunii se vor determina prin regulament special.
Delegaţii vor fi înlocuiţi de drept, în caz de lipsă, de supleanţii respectivi, iar în caz de lipsă şi a acestora, ei vor fi înlocuiţi de preşedintele comisiunii care desemnează după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant.
Şedinţele comisiunii de ocol se vor ţine în localul judecătoriilor de ocol, administraţiilor de plasă sau primăriilor.
Hotărârile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul preşedintelui hotărăşte.
Ele vor fi semnate de toţi membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile şi vor cuprinde şi părerile deosebite ale minorităţilor.
Hotărârile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacă nu sunt apelate de nici una din părţi, sunt definitive şi se execută de îndată după ridicarea recoltei.
Atribuţiunile comisiunilor de ocol sunt:
1.Se pronunţă în prima instanţă asupra situaţiunii juridice a proprietăţilor din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative şi calităţii terenului supus exproprierii, conform dispoziţiunii legii de faţă, peste exproprierea făcută prin aplicarea scării progresive cuprinsă în decretul No. 3.697/948 şi asupra alegerii şi determinării aproximative a părţii expropriate; de asemenea comisiunea se pronunţă în prima instanţă asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale şi comisiile judeţene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înfiinţarea păşunelor comunale.
În acest din urmă scop toate lucrările de expropriere şi pentru păşuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rămân desfiinţate dela data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanţă, cu drept de apel la comisiunea arătată de art. 37, alin. II de mai sus.
Comisiunea îşi poate da avizul asupra necesităţii schimbului de moşie prevăzut la art. 18 şi 19 din lege.
Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea dă ascultare concluziunilor părţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărârii.
Comisiunea va putea, pentru aceste lămuriri, însărcina ca experţi orice persoane va crede; aceştia sunt obligaţi să descindă pe teren pentru facerea expertizei.
2.Adună toate elementele necesare;
(a) Pentru evaluarea preţului pământului cultivabil expropriat după categorii (pământ cultivabil, păşune şi fâneaţă) şi calităţi;
(b) Pentru evaluarea preţurilor pădurilor, viilor, plantaţiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, bălţilor, stufăriilor, iazurilor, pământului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere. Hotărârile comisiunii de ocol pentru expropriere sunt supuse apelului la comisiunea judeţeană de expropriere în termenul prevăzut la art. 46 din prezenta lege.
Art. 38
Procedura pentru alegerea şi funcţionarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament şi instrucţiuni.
CAPITOLUL VI:Operaţiile exproprierii
Art. 39
Aplicarea dispoziţiunilor legii de faţă privitoare la expropriere se face de către Casa centrală a împroprietăririi.
Operaţiunile de expropriere se vor înfăptui deodată în toată ţara.
Art. 40
Toţi proprietarii a căror moşii sunt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de faţă, sunt datori ca în termen de o lună dela promulgarea ei să remită fiecărui judecător de ocol al circumscripţiei în care se află aşezată fiecare din moşiile ce posedă, o declaraţiune în 3 exemplare pentru fiecare moşie ce posedă sau a posedat la 15 August 1916, care să cuprindă următoarele:
a)Numele proprietăţii, al satului, comunei, plăşii şi judeţului unde este aşezată moşia;
b)Numele proprietarului, capacitatea lui juridică şi domiciliul lui real;
c)Starea juridică a proprietăţii şi sarcinile ei la facerea declaraţiei şi la 15 August 1916; precum şi actele de transmitere a proprietăţii dela această dată până în prezent;
d)Suprafaţa de pământ ce i-a rămas în urma aplicării scării progresive de expropriere prin decretul-lege No. 3.697/918 şi legii păşunilor comunale, specificându-se în hectare câtă pădure, grădini, vii, terenuri inundabile neproductive, bălţi, etc., şi cât pământ cultivabil (arătură, fâneaţă, pădure.
e)Numărul moşiilor ce posedă la 15 August 1916, cu arătarea situaţiei lor (comună, plasă, judeţ). În caz când moşia a fost între timp vândută sau donată, se va arăta numele noului proprietar;
f)Dacă moşia pentru care se face declaraţia era cultivată prin arendaş la 23 Aprilie 1920, de cât timp şi cu ce contract vizat de administraţia financiară, dacă mai este arendată;
g)Moşia sau moşiile în cari înţelege să-şi păstreze maximul prevăzut de lege;
h)Dacă pe moşie are învestiri de capital în construcţie, cu arătarea suprafeţei ocupate de aceste construcţii şi a evalurării lor;
i)Dacă moşia are plan şi hotărnicie sau plan economic, dacă şi planul şi hotărnicia sunt confirmate judecătoreşte;
j)Venitul net pe hectar şi categorie de pământ cultivabil.
Declaraţiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori şi interzişi, prin reprezentanţii lor legali, cei puşi sub consiliu judiciar o vor putea face fără asistenţa consiliului, femeile măritate fără consimţământul soţilor, atât pentru averea parafernală cât şi pentru cea dotală; în caz când asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declaraţia se face de către proprietar şi de uzufructuar.
Judecătorul de ocol va trimite de pe aceste declaraţii două copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi şi alta consilierului agricol judeţean respectiv.
Art. 41
Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile lor cel mult în 70 zile dela promulgarea legii de faţă; ele îşi fac lucrările lor pe baza delcaraţiunii dela art. 40, precum şi pe baza încunoştiinţării ce ar avea pe orice cale despre existenţa vreunei moşii supuse exproprierii şi pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declaraţie. Ori cine este în drept să aducă la cunoştinţa comisiunii omisiunile săvârşite de cei obligaţi a face declaraţiunea conform art. 40.
Art. 42
Preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunoştinţa părţilor ziua hotărâtă pentru judecată prin citaţiuni înmânate potrivit legii judecătorilor de ocol.
Proprietarul va fi citat la domiciliul arătat prin declaraţia de expropriere, Casa centrală a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv, iar sătenii prin primăria comunei sau comunelor unde se află moşia.
Citaţiunile vor fi puse în vederea părţilor cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfăţişării.
Notarul comunei este obligat pe lângă aceasta să anunţe prin afişare pe uşa înfăţişării în fiecare comună data fixată pentru judecată.
Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 37 § II, alin. ultim de mai sus.
Notarul comunei este obligat să anunţe prin afişare, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfăţişării, în fiecare sat data fixată pentru judecare.
Art. 43
În ziua fixată, comisiunea de ocol se transportă la faţa locului şi după ascultarea părţilor se rosteşte asupra întinderii proprietăţii, asupra situaţiunii ei juridice, asupra numărului şi suprafeţelor moşiilor aparţinând proprietarului, asupra felului cultivării moşiei, asupra alegerii şi determinării suprafeţei expropriate, asupra clădirilor şi, în fine, asupra suprafeţei care, în limitele legii, urmează a se lăsa proprietarului.
În acelaşi timp comisiunea adună elementele necesare pentru fixarea preţului.
Art. 44
Preşedintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile dela pronunţare, consilierului agricol al judeţului respectiv o copie de pe hotărârile date de comisiune, iar proprietarului, în acelaşi termen, un extras de pe dispozitivul hotărârii.
Art. 45
Pot face apel în contra hotărârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atât proprietarii şi ţăranii, cât şi Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcţiunea funciară.
Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru părţile ce au fost de faţă şi pentru cele în lipsă dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărârii comisiunii. În caz când părţile nu au făcut apel şi hotărârea nu a fost pronunţată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetată de comisiunea judeţeană de expropriere.
În acest scop preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înaintează dosarul din oficiu.
Casa centrală a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii judeţene oricând, până în momentul pronunţării hotărârii definitive de expropriere, în apelurile făcute de alte părţi interesate.
Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanţa sesizată cu judecarea apelului uneia din părţi.
Art. 46
Preşedintele comisiunii judeţene de expropriere, primind apelurile arătate mai sus, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului.
Acest termen se afişează la uşa primăriei cu cel puţin 10 zile înainte de judecată.
Părţile vor fi încunoştiinţate prin citaţiuni potrivit art. 37 § II, alin. ultim de mai sus, şi anume:
a)Proprietarului prin citaţiuni la sediul administraţiei, afară de aceia cari prin declaraţiune scrisă făcută preşedintelui comisiunii judeţene de expropriere vor alege alt domiciliu;
b)Sătenilor prin afişare la uşa primăriei comunei sau comunelor unde se află moşia;
c)Casa centrală a împroprietăririi (Direcţia funciară) prin citaţie la sediul ei în Bucureşti.
Părţile vor putea da verbal orice lămuriri şi vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetări locale a unuia din membri sau a întregului ei, comisia va da hotărâri definitive şi executorii cari nu sunt supuse nici unei căi de atac, afară de partea privitoare la fixarea preţului şi cu rezervele arătate la art. 37 II2
Hotărârile date de comisiunile judeţene de expropriere se publică în extras în Monitorul Oficial, numai în ceeace priveşte preţul.
Preşedintele comisiunii este obligat ca, în termen de 10 zile dela pronunţare, să trimită consilierului agricol o copie de pe hotărârile date, iar proprietarului în acelaşi termen un extras de pe dispozitivul hotărârii.
Art. 47
Înaintea ambelor comisiuni de expropriere sătenii sunt reprezentaţi printr-un delegat iar proprietarii în persoană sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistaţi de un advocat.
Delegatul sătenilor este desemnat de ei în faţa prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operaţiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci preşedintele îl va desemna din oficiu dintre fruntaşii satului.
Art. 48
Hotărârile date de comisiunea judeţeană pentru expropriere cu privire la fixarea preţului sunt supuse apelului la Curtea de apel respectivă. Pot face apel proprietarul, Casa centrală a împroprietăririi, sătenii, şi ori cine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele şi condiţiunile arătate mai sus.
Curtea de apel judecă aceste apeluri de urgenţă şi cu precădere. Deciziunile ei nu sunt supuse opoziţiei, nici recursului în Casaţie.
CAPITOLUL VII1 :Executarea definitivă a exproprierii şi aplicarea ei pe teren
Art. 49
Hotărârile comisiunii de judeţ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive, se execută prin Direcţia Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriată, stabilind definitiv hotarele ei.
Direcţiunea Cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărârea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însă încheiat şi publicat înainte de judecarea apelului şi rămânerea definitivă a hotărârii de expropriere. Direcţiunea Cadastrului va fixa, pe baza hotărârii de expropriere, fie apelată, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren, şi va ordona printr-o încunoştiinţare colectivă chemarea tuturor părţilor interesate; proprietarul moşiei, obştea de arendare locală, comuna de care depinde sediul proprietăţii, vecinii, precum şi oricine ar avea vreun drept, de orice natură, la stabilirea hotarului.
Art. 50
Încunoştiinţarea colectivă va fi semnată de delegatul Direcţiunii Cadastrului şi va cuprinde: numele proprietăţii supusă exproprierii şi al comunei sediului proprietăţii, anul, luna ziua şi ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum şi punctul de pe moşie, sau locul din comună, unde părţile chemate se vor înfăţişa.
Această încunoştiinţare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales şi va fi afişată de notarul comunei la uşa primăriei de care depinde sediul proprietăţii, cel puţin cu 15 zile înainte de ziua înfăţişării, şi anunţată prin strigări şi bătăi de tobă în prima Duminică care precede ziua termenului.
Această operaţie se va face pentru toate comunele şi satele interesate la expropriere.
Ea va rămâne afişată timp de 10 zile şi, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişării, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire.
Existenţa procesului-verbal de constatarea afişării la dosarul lucrării face complecta dovadă că părţile au fost regulat chemate.
Art. 51
În ziua înfăţişării toate părţile vor prezenta actele şi planurile pe cari îşi sprijină drepturile lor, fără a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile.
În caz când hotărârea de expropriere este apelată în momentul lucrării, părţile sunt datoare să prezinte copii certificate de pe motivele de apel.
Art. 52
Odată începute lucrările, părţile vor fi datoare să le urmărească pe teren până la terminarea lor.
Art. 53
Delegatul Cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declaraţiunilor părţilor, a informaţiunilor luate şi a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin raport, numerotate pe plan şi trecut în inventar.
Delegatul Cadastrului va întocmi un proces-verbal de începere a lucrării, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea părţilor, actele şi planurile înfăţişate, arătându-se cu amănunţime limitele terenului supus exproprierii.
Art. 54
După aceasta va proceda la măsurătoarea terenului supus exproprierii şi la aplicarea cotei legale.
Dacă însă la măsurătoare se va găsi că suprafaţa terenului supus exproprierii este mai mare sau mai mică decât cea constatată prin hotărârile comisiunilor de expropriere, se va revizui hotărârea comisiunii numai în ceeace priveşte întinderea, stabilindu-se suprafaţa precisă atât a părţii expropriate, cât şi a celei rămase neexpropriate.
În urma operaţiunii de măsurătoare se va determina pe teren partea expropriată şi se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan şi trecute în inventar, atât dinspre partea rămasă neexpropriată, cât şi dinspre toţi vecinii, fără a se schimba însă cu această ocazie punctele definitiv judecate de comisiuni, asupra situaţiunii juridice a proprietăţii, natura şi calităţii terenului, alegerii părţii expropriate, etc.
Art. 55
La terminarea acestei lucrări, delegatul Cadastrului va întocmi un al doilea proces-verbal, prin care va constata: întinderea terenului supus exproprierii, suprafaţa expropriată în raport cu suprafaţa terenului supus exproprierii, arătarea amănunţită a hotarelor fixate pentru această parte, precum şi toate declaraţiunile făcute de părţi, cu ocazia fixării acestor hotare.
Copii de pe ambele procese-verbale, încheiate de delegatul Cadastrului, se vor înainta notarului comunei, care de îndată, le va afişa timp de 10 zile la uşa primăriei de care depinde sediul proprietăţii, aducându-se la cunoştinţa satului prin strigări şi bătae de tobă.
Această operaţie se va face în toate comunele şi satele interesate la expropriere.
La expirarea termenului de afişare, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişării; se va înainta un exemplar de proces-verbal Direcţiunii Cadastrului, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal în caz de neîndeplinire.
Originalele lucrărilor, încheiate de delegatul Cadastrului, împreună cu planul ridicat şi cu dovada de constatarea afişărilor şi aducerea la cunoştinţa sătenilor, vor rămâne la dosarul lucrărilor.
Art. 56
Toţi chei nemulţumiţi de lucrarea de măsurătoare şi fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestaţie la comisia judeţeană respectivă în termen de 15 zile libere dela expirarea termenului de afişare a proceselor-verbale la primărie şi a înştiinţărilor prevăzute la articolul precedent, fie că lucrarea s-a făcut în prezenţa lor, fie că au fost lipsă.
Această contestaţie va putea fi depusă, fie direct preşedintelui comisiunii judeţene, fie preşedintelui comisiunii de ocol pentru expropriere.
Nedeclararea contestaţiei în acest termen, face definitivă pentru toate părţile interesate, lucrarea delegatului Cadastrului, fără nici o altă cale de atac.
Art. 57
Contestaţia va fi iscălită de contestator, care poate fi şi orice sătean interesat în cauză, sau de împuternicitul său special, cu procură care se va alătura la dosar în copie.
Petiţia va cuprinde: numele, pronumele, profesia şi domiciliul contestatorului şi va arăta toate motivele contestaţiei de care partea voeşte să se servească şi pe cari le va alătura în copie sau original.
Art. 58
Prezidentul comisiunii judeţene îndată ce va primi contestaţia va cere Direcţiunii Cadastrului dosarul cu lucrările respective, împreună cu părerea motivată a delegatului care a făcut lucrarea, va fixa termenul de judecată în cel mult 40 zile dela primirea contestaţiei şi va dispune citarea părţilor.
Art. 59
Contestatorul va fi citat la domiciliul arătat, iar comitetul agrar, prin Direcţiunea Cadastrului, potrivit regulelor prevăzute de art. 66-68 din legea judecătoriilor de ocoale şi citaţiunea se va înmâna cu cel puţin 5 zile libere, înainte de înfăţişare.
Toate celelalte părţi vor fi citate printr-o încunoştiinţare colectivă, în care se va arăta numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul Cadastrului, numele proprietăţii supuse exproprierii şi al comunei sediului proprietăţii, precum şi anul, luna, ziua şi ora fixată pentru judecată.
Această încunoştiinţare va fi afişată la uşa localului comisiunii judeţene de către grefier, precum şi la primăriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfăţişării.
Ea va rămâne afişată timp de 10 zile şi, la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii judeţene va încheia un proces-verbal de constatarea afişării, care se va alătura la dosarul contestaţiei.
Toate acestea sub sancţiunea pentru grefier a destituirii şi a pedepsei prevăzute la art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire.
Toată procedura va fi gratuită.
Art. 60
Comisiunea judeţeană se va pronunţa asupra contestaţiei făcută în privinţa măsurătoarei terenului supus exproprierii, sau stabilirea hotarelor părţii expropriate, pe baza actelor şi a posesiei actuale, putând face cercetări sau ordonă verificarea măsurătorilor.
În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al Direcţiunii Cadastrului şi un inginer ales de contestator.
Dacă va fi nevoie de un al treilea expert el va fi ales de comisia judeţeană din aceeaş listă, iar lucrarea se va face de toţi împreună.
Hotărârea comisiunii judeţene se va da în cel mult 3 luni dela primirea apelului.
Ea va fi definitivă şi executorie, fără drept de opoziţie sau recurs.
Art. 61
Executarea acestei hotărâri se va face de către Direcţia Cadastrului în asistenţa unui inginer al contestatorului, operându-se pe teren modificările arătate în hotărâre şi fixându-se hotarele potrivit acestor modificări.
Inginerul-delegat de contestator va fi chemat, printr-o scrisoare recomandată, făcută de delegatul Cadastrului.
Constatarea executării se va face printr-un proces-verbal, însoţit de o schiţă de plan, semnată de ambii delegaţi prezenţi, sau în lipsa inginerului delegat de contestator numai de către delegatul Cadastrului.
Procesul-verbal şi schiţa se vor înainta Direcţiunii Cadastrului.
Art. 62
Hotărârea comisiunii judeţene rămasă definitivă şi confirmată în suprafaţă în totul de delegatul Direcţiei Cadastrului, reprezintă un titlu definitiv pentru proprietar în ceeace priveşte suprafaţa expropriată.
Dacă lucrarea delegatului Cadastrului va constata o suprafaţă mai mare sau mai mică decât cea cuprinsă în hotărârea care se execută şi nici o parte n-a făcut contestaţie asupra acestei lucrări, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii judeţene, care va face, în marginea hotărârii executate, rectificarea suprafeţei.
În ceea ce priveşte rectificarea preţului corespunzător se va urma conform art. 36.
În cazul când părţile vor fi contestat lucrarea delegatului Cadastrului, comisiunea judeţeană, prin hotărârea ce va pronunţa, va fixa în mod definitiv suprafaţa.
Art. 63
În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice cari servesc de reţea de bază a lucrărilor de măsurătoare, se vor lăsa de proprietari, pe terenurile cărora se stabilesc aceste puncte, o suprafaţă de 1 m, 50 de rază pentru punctele de I-iul şi al II-lea ordin şi de 1 m. 30 pentru punctele de al III-lea şi al IV-lea ordin.
Atât reperele, cât şi zonele din jurul lor şi toate hotarele terenului expropriat se vor da în paza autorităţilor locale, cari vor fi obligate în fiecare an, în luna Aprilie, să raporteze Direcţiunii Cadastrului de starea în care se găsesc.
Art. 64
Cei ce vor înfiinţa, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmări şi pedepsi conform articolelor respective din codul penal.
Deosebit, făptuitorii vor mai fi condamnaţi la daune interese către Casa centrală.
Art. 65
Toate dispoziţiile din acest capitol se aplică şi pământului expropriat pe baza dispoziţiunilor cuprinse în decretul No. 3.697 din 1918 şi a scării progresive anexată acelui decret, precum şi terenul expropriat pe baza legii păşunilor comunale.
CAPITOLUL VIII:Exploatarea pământului expropriat
Art. 66
Pe baza hotărârilor executorii de expropriere prevăzute la art. 37, Casa centrală a împroprietăririi, va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotărâri şi va lua măsurile de mai sus în vederea măsurătorii, a parcelării şi a vânzării la săteni.
Până la parcelarea şi vânzarea terenului, pământul expropriat va putea fi dat sătenilor în arendă de Casa Centrală a împroprietăririi. Arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacă în acest interval s-a făcut şi împroprietărirea individuală definitivă, nouii proprietari nu pot intra în stăpânirea pământului decât după ce arendaşii şi-au ridicat recolta.
Art. 67
Pentru aceasta Casa centrală a împroprietăririi va organiza tovărăşii de exploatare agricolă, cărora li se va da în primire pământul expropriat.
Tovărăşiile agricole se vor constitui şi conduce după legea băncilor populare şi cooperativelor săteşti cu derogările de mai jos.
Aceste tovărăşii agricole sunt conduse de către un consiliu de administraţie, compus dintr-un administrator numit de Casa centrală a împroprietăririi şi doi membri aleşi de săteni.
Administratorul se plăteşte de Stat, el poate să funcţioneze la mai multe tovărăşii agricole învecinate.
Durata mandatului membrilor din consiliul de administraţie este de un an.
Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat.
Membrii consiliului de administraţie pot fi oricând revocaţi de Casa centrală a împroprietăririi în caz de abuz, rea credinţă, rea administraţie sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale.
Consiliul de administraţie al tovărăşiilor agricole are obligaţiunea de a împărţi pământul expropriat între săteni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmări încasarea arenzilor şi de a priveghea la buna cultură a pământului arendat.
Tovărăşiile de exploatare agricolă vor cuprinde în primul rând pe sătenii care au drept la împroprietărire. Ei nu sunt răspunzători decât pentru obligaţiunile proprii.
Art. 68
Pământul expropriat şi luat astfel în folosinţă se plăteşte proprietarului cu preţul regional de arendă în vigoare. Plata se socoteşte pe an agricol şi se face în două rate egale, la 1 Mai şi 1 Noemvrie a fiecărui an.
Pentru terenurile expropriate pe baza decretului-lege No. 3.697(918 se aplică dispoziţiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificările din decretul No. 3.622/919, care se ratifică. Arenda acordată în 1919, după contractele în vigoare la data promulgării decretului-lege cu No. 3.697, rămânând bună şi definitivă.
Preţul se va calcula şi plăti proprietarului de către Casa centrală de împroprietărire prin organele sale. Arenda se va achita Casei centrale a împroprietăririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administraţie al tovărăşiei sau de organele Casei centrale a împroprietăririi acolo unde nu sunt tovărăşii.
Debitele stabilite de Casa centrală a împroprietăririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat sunt definitive şi executorii, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi.
Urmărirea acestor debite se face conform legii de urmărire a veniturilor Statului.
CAPITOLUL IX:Plata preţului şi lichidarea sarcinilor.
Art. 69
Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de rentă amortizabilă în 50 ani şi purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Valoarea nominală este socotită la plată drept valoare reală.
Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se va face în rentă perpetuă purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Art. 70
Plata preţului pentru fiecare proprietate se va face pe baza hotărârilor de expropriere şi de fixare a preţului rămase definitive, şi anume: 80% din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de măsurătoare în condiţiunile arătate la art. 62.
Până atunci, pentru acest rest, Statul plăteşte o dobândă de 5 la sută.
Art. 71
Statul va face plata preţului în totdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri şi consemnaţiuni.
El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnării rentei. Proprietarul va ridica numerarul şi titlurile de rentă dela Casa de depuneri şi consemnaţiuni numai cu autorizarea preşedintelui tribunalului situaţiei pământului expropriat.
Art. 72
Prin consemnarea preţului terenul expropriat devine liber de orice obligaţiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afară de ipotecile Creditului funciar rural.
Toţi cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părţii de pământ expropriată, nu le pot exercita decât asupra numerarului şi titlurilor de rentă consemnate ca preţ.
Art. 73
Orice acţiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum şi orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenţionale, uzufruct, anticreză, embatic sau besman şi oricări altele, de orice natură, chiar cunoscute Statului, rămân desfiinţate de drept, asupra porţiunii expropriate, din ziua exproprierii; iar pretenţiunile de orice natură asupra pământului expropriat se vor valorifica numai asupra preţului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, în urma cererii Casei Centrale a împroprietăririi şi sub dovada consemnării preţului, va ordona radierea tuturor acestora deasupra porţiunii expropriate şi închiderea oricăror dosare de acţiuni sau urmăriri.
De asemenea, până la consemnare, orice ceziune, urmăriri, popriri şi sechestre nu se pot înfiinţa în mâinile Statului, care nu are a ţine seamă de ele, iar cele înfiinţate rămân de drept desfiinţate.
Art. 74
Dacă proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecată numai Creditului funciar rural şi pentru o sumă mai mare decât preţul exproprierii, capitalul rămas neamortizat se va divide între proprietarul moşiei şi între Stat, trecând asupra Statului spre achitarea preţului, parte din datorie până la concurenţa preţului exproprierii, iar restul din datoria neamortizată rămâne asupra părţii din moşia neexpropriată. Dacă însă capitalul rămas neamortizat este egal sau mai mic decât preţul exproprierii, atunci întreaga această datorie trece asupra Statului, iar diferenţa, de va fi, până la completarea preţului exproprierii, Statul o va plăti expropriatului în modul arătat la art. 76.
În toate cazurile sus arătate, ratele întârziate cu procentele şi cheltuielile ce s-ar datora vor rămâne ca sarcină privilegiată asupra preţului consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, cari nu va putea fi liberat decât după dovada achitării acestor rate.
Acestea vor putea rămâne ca sarcină şi asupra părţii neexpropriate, dacă aceasta se va admite de consiliul de administraţie al Creditului. În acest caz, societatea îşi va conserva asupra părţii neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile şi privilegiile în virtutea prezentului decret-lege, al legii şi statutelor sale şi a actului de împrumutare.
Plata anuităţilor respective până la stingerea datoriei, rămâne în sarcina Statului.
Dacă sunt mai multe împrumuturi ipotecare asupra unei moşii, repartiţia şi diviziunea lor se va începe cu prima inscripţiune şi se va urma cu cele următoare până se va ajunge la o sumă egală cu preţul exproprierii spre a se opera diviziunea cum s-a arătat mai sus.
Capitalul social, în toate cazurile de mai sus, rămâne în întregul lui proprietarului expropriat şi nu se va restitui decât după complecta stingere a datoriei, atât după partea de moşie rămasă în proprietatea sa, cât şi după partea expropriată.
Consiliul de administraţie al primei societăţi de Credit funciar român din Bucureşti va face repartiţia şi diviziunea ipotecelor pe aceste baze, iar Statul rămâne substituit în toate drepturile şi obligaţiunile proprietarului pentru partea de datorie luată asupra sa; nu va avea însă drept de vot la adunările societăţii.
Datoria ipotecară luată în sarcina Statului nu este garantată solidar de proprietarii societari ai societăţii de Credit funciar rural.
Art. 75
Dacă proprietatea din care se face exproprierea este ipotecată atât Creditului funciar cât şi altor creditori, creanţa Creditului se va regula conform art. precedent; iar ipotecele celelalte, precum şi privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru preţul vânzării, prin derogare dela lege sau convenţiune, rămân de drept desfiinţate în întregul lor deasupra porţiunii expropriate.
Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi se resfrâng numai asupra părţii rămase expropriatului, pentru fiecare creanţă în rangul inscripţiunii ei şi numai pentru creanţa ce ar mai avea de primit, după ce în primul rând ar încasa numerariul sau titlurile de rentă cuvenite expropriatului conform art. 69, titluri cari în lipsa numerariului înlocuiesc orice calcul de monetă s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afară de excepţiile prevăzute la art. 76. Creanţele ipotecare şi privilegiile constituite băncilor şi instituţiilor financiare vor fi plătite numai în rentă.
Art. 76
În caz când proprietatea este ipotecată exclusiv numai altor persoane decât Creditului funciar, atunci creanţele ipotecare, prin derogare dela lege sau convenţiune, rămân de drept desfiinţate asupra porţiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercită numai asupra preţului în rentă consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni.
Ele continuă însă a subsista proporţional asupra părţii ipotecate rămasă expropriatului şi în condiţiunile actului de ipotecă.
Partea proporţională din creanţa ipotecară care revine creditorului pentru partea expropriată se declară exigibilă. Ea se va plăti din renta consemnată socotită valoarea nominală drept o valoare egală. Din ziua de 15 Decemvrie 1918, creditorul nu va avea dreptul să ia decât un procent de 6%, urmând a se scade din capitalul împrumutat, suma încasată de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotită astfel se vor achita de debitori orice dobânzi datorite până în ziua consemnării.
Acei creditori ipotecari cari, în loc de a primi renta consemnată ce li s-ar cuveni, ar consimţi ca întreaga lor creanţă să rămână asigurată în restul proprietăţii neexpropriată şi în acelaşi timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani dela expirare şi cu o dobândă de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanţei în numerar.
Orice privilegii ce ar fi înscrise până la 15 August 1916 asupra proprietăţii supuse exproprierii, în o altă valută decât lei, se va putea plăti de către debitori în lei pe cursul din momentul contractării, oricare ar fi condiţia între părţi.
Diviziunea, radierea, restrângerea creanţei şi tabloul de ordine între creditori se fixează prin ordonanţă prezidenţială dată în camera de consiliu de preşedintele tribunalului situaţiei imobilului, după cererea creditorului sau a debitorului şi cu citarea părţilor.
Această ordonanţă este supusă aceloraşi căi de atac ca şi ordonanţele prezidenţiale date în virtutea art. 66 bis din codul de procedură civilă. Pe baza acestei ordonanţe rămase definitivă şi executorie, preşedintele va ordona Casei de depuneri a plăti creditorilor în numerar sau în lipsă, în rentă suma cuvenită, iar din oficiu va opera radierea sau restrângerea sarcinii porţiunii expropriate.
Executarea creanţelor ipotecare sau privilegiate este suspendată până la consemnarea preţului.