Capitolul i - Îndreptăţirea şi măsura exproprierii - Legea 3093/1921 privind reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea

M.Of. 82

În vigoare
Versiune de la: 17 Iulie 1921
CAPITOLUL I:Îndreptăţirea şi măsura exproprierii
Art. 1
Se expropriază pentru cauză de utilitate naţională proprietăţile rurale, în măsura şi condiţiunile cuprinse în legea de faţă, în scopul de a spori întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti, de a înfiinţa păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural.
Pământul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere al legii de expropriere.
Art. 2
Pământul expropriat şi accesoriile, pe baza decretului No. 3.697/918 şi prin aplicarea scărei progresive anexată lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevăzute în art. 54, în limitele şi aşezarea hotărâtă de organele de aplicare prevăzute în acel decret, cu modificările aduse prin decretul No. 2.011/920, iar Statul este considerat proprietar al pământului expropriat dela 15 Decemvrie 1918.
Art. 3
Moşiile şi părţile de moşii expropriabile potrivit legii, legii de faţă sunt lovite de indisponibilitate, în tot ceeace priveşte aplicarea legii, din ziua de 1 Fevruarie 1921, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi; iar în ceeace priveşte întinderea lor se socoteşte după starea lor juridică dela 15 August 1916, ţinându-se seamă de efectul succesiunilor deschise de la această dată până la promulgarea legii de faţă.
Toate înstrăinările efectuate dela 15 August 1916 sunt fără efect în tot ce priveşte aplicarea acestei legi. Se exceptează şi rămân valabile vânzările făcute cel mai târziu până la 1 Fevruarie 1921 către obştii, bănci populare sau săteni, cultivatori de pământ, individual până la 10 ha fiecare; precum şi vânzările de pământ pentru construcţii sau înfiinţate de stabilimente industriale.
Suprafaţa astfel vândută nu intră în calculul celor două milioane Ha.
Proprietarii ce şi-au înstrăinat părţile expropriabile sătenilor, prevăzute de prezenta lege, vor fi obligaţi să dea această cotă din restul moşiei rămase, sau dintr-altă moşie dacă au mai multe.
Art. 4
Exproprierea priveşte numai moşiile sau părţile de moşii dela 100 Ha pământ cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor şi oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepţiunile prevăzute în prezenta lege.
Art. 5
Moşiile stăpânite în indiviziune se consideră ca fiind divizate în ceeace priveşte cota de expropriere. Alegerea părţii de moşie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafaţa cultivabilă a moşiei, socotindu-se moşia ca nedivizată, afară de excepţiunile prevăzute la art. 9.
Art. 6
Moşiile şi părţile de moşii situate în aceeaşi comună, precum şi moşiile situate în comune apropiate, aparţinând aceluiaşi proprietar, se socotesc ca fiind o singură proprietate. Fac excepţie moşiile comasate pe baza dispoziţiunilor decretului No. 3.697/918, fără ca întinderea totală, astfel comasată, să treacă peste maximum de: 250 Ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari, 400 Ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii şi 500 Ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Art. 7
Se declară expropriate în întregime:
a)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale supuşilor Statelor străine, fie că sunt străini prin origina lor, fie că au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;
b)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteiştilor. Intră în această categorie toate proprietăţile cari în cei din urmă 5 ani au fost neîntrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar îndoit.
Intră, deasemenea, în această categorie şi toate proprietăţile, fără consideraţie de întindere, cari au fost arendate şi cultivate prin arendaşi încontinuu între 23 Aprilie 1910 şi 24 Aprilie 1920 inclusiv.
Fac excepţie moşiile arendate de părinţi copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu dată certă, de tutorii minorilor sau interzişilor, de secheştrii judiciari, moşiile femeilor, ale funcţionarilor publici şi ale militarilor.
c)Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale şi ale tuturor persoanelor morale, publice şi private, instituţiuni, fundaţiuni etc., chiar dacă actele lor de fundaţiune, donaţiune, testamente sau orice alte dispoziţiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neînstrăinarea lor sau le-ar fi dat vreo altă destinaţie specială.
Păşunile comunelor urbane şi rurale, precum şi pământurile bisericilor şi ale şcoalelor până la 12 Ha nu sunt expropriabile;
d)Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locaţiune ereditară, otaşniţă, fie că este acoperit cu plantaţiuni, sădiri, clădiri sau nu, fie că este situat în comunele rurale sau în comunele urbane.
Sunt şi rămân desfiinţate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natură şi de oriunde ar deriva (hrisoave domneşti, hotărâri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pământuri.
Exproprierea se face în folosul embaticarilor:
e)Pământul rural ţinut cu arendă de sătenii cultivatori de pământ cel puţin 5 ani neîntrerupţi, dacă îşi vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;
f)Terenul domenial silvic, pe care a fost păduri şi care acum e gol, sau e acoperit de tufişuri ce nu vor mai putea deveni nici odată pădure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;
g)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnaţi pentru crimă împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.
Casele de locuit cu parcurile lor, sădirile, pădurile, viile şi stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimentează, expropriate în condiţiunile alineatelor a şi b de mai sus, pot fi scoase din expropriere şi redate proprietarilor după cererea lor şi cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sunt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obştesc.
Pentru aceste imobile aparţinând proprietarilor expropriaţi conform alineatului a, scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus şi cu condiţiune ca proprietarul, sau cei care au dobândit sau vor dobândi asemenea imobile până la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani dela această promulgare.
Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitaţie publică după cererea parchetului.
Art. 8
Se declară expropriat parţial:
a)Pământul cultivabil dela 100 hectare în sus al moşiilor particulare arendate şi cultivate prin arendaşi la 23 Aprilie 1920 sau şi azi arendate;
b)Pământul cultivabil al moşiilor particulare cultivate de proprietarii lor, dela următoarele suprafeţe în sus:
100 Ha la munte şi deal;
150 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari;
200 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii;
250 Ha la şes în regiune unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute;
c)Pământul cultivabil al moşiilor particulare cultivate de proprietarii lor cari la 1 Fevruarie 1921 au avut investiri importante în inventar şi clădiri necesare exploatării agricole, crescătorii de vite, sau instalaţii industriale agricole, dela următoarele suprafeţe în sus:
100 H la munte şi deal;
200 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari;
300 Ha la şes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii;
500 Ha la şef în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Intră în această categorie şi acei proprietari care au moşiile situate în regiunile devastate de război şi cari au avut asemenea învestiri, crescătorii sau instalaţii la 15 August 1916.
Se înţelege prin regiuni cu cereri de împroprietărire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi, sau expropriabil prin dispoziţiunile art. 7 şi 8 alin. a, nu îndestulează pe toţi îndreptăţiţii, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de complectare de 5 Ha; prin regiuni cu cereri de împroprietărire mijlocii acolo unde mobilizaţii îndreptăţiţi, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de complectare de 5 Ha, sunt îndestulaţi, şi prin regiuni cu cereri de împroprietărire satisfăcute acele regiuni unde toţi cei îndreptăţiţi pot fi împroprietăriţi.
Regiunea se socoteşte compusă din toate comunele şi satele ale căror locuitori au muncit sau au avut vitele de muncă învoite în trecut în mod obişnuit pe moşie.
Art. 9
La moşiile stăpânite prin indiviziune la 1 Fevruarie 1921, precum şi la acele stăpânite în baza succesiunilor deschise după această dată, exproprierea se va scoborî în regiunile cu cereri de împroprietărire mari şi mijlocii şi în regiunile cu cereri de împroprietărire satisfăcute pentru împroprietărire sau pentru înfiinţare de păşune comunală, dacă va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8, alin. b, până la 100 Ha de fiecare coproprietar şi de fiecare moşie.
În cazul când în modul prevăzut în alineatul precedent cererile de împroprietărire sau de înfiinţare de păşune comunală nu sunt satisfăcute, aceste moşii se vor reduce până la maximum regional stabilit prin art. 8, alin. b, chiar dacă cota fiecărui coproprietar ar fi mai mică de 100 Ha.
În acest din urmă caz, suprafaţa de pământ expropriată în acest fel se va plăti în numerar, sau se va schimba cu o suprafaţă echivalentă ca valoare în regiunea de colonizare dacă va exista pământ disponibil, după alegerea proprietarului.
Se exceptează moşiile stăpânite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la această dată aveau cel puţin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat.
În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau forţat.
Art. 10
Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moşii şi posedă în total mai mult de 500 Ha pământ cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat până la maximum de:
200 Ha pentru cel cu moşiile arendate în condiţiunile art. 8;
200 Ha pentru cel cu moşiile la munte şi la deal, ori care ar fi regiunea;
250 Ha pentru cel care are moşiile în regiunile cu cereri de împroprietărire mari;
400 Ha pentru cel care are moşiile în regiunile cu cereri de împroprietăriri mijlocii, şi
500 Ha pentru cel care le posedă în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Proprietarul care posedă moşii în regiuni diferite va fi expropriat până la mijlocia maximului regiunilor unde are moşiile.
Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescătorii de vite, instalaţiuni agricole, şi inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat până la maximum de 500 Ha, indiferent de regiunile unde posedă moşiile.
Art. 11
Proprietarul care posedă moşii arendate şi cultivate în regie, poate să-şi oprească în ori care din ele suprafaţa scutită de expropriere.
Art. 12
Proprietarilor cari au unul sau mai mulţi fii, cari au studiat sau studiază agronomia, fiind înscrişi în şcoală cel mai târziu până la 1 Ianuarie 1920, şi o frecventează, li se poate rezerva în regiunile de şes un lot de 50 Ha pentru fiecare din aceşti fii, peste suprafaţa ce-i rămâne neexpropriată conform prevederilor acestei legi, cu obligaţia, sub pedeapsă de nulitate a acestui drept, să obţină diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi şi dela acea dată să-şi cultive singur pământul.
Proprietarul care este agronom-titrat are acelaş drept.
Art. 13
Se socoteşte ca pământ cultivabil, în înţelesul legii de faţă, tot pământul pe care s-au făcut până astăzi arături, locurile de fâneaţă, păşunele, precum şi pământul inundabil care se cultivă sau se păşunează.
Exproprierea se calculează asupra pământului cultivabil, adică asupra întinderii rămasă din fiecare moşie sau parte de moşie, după ce s-au scăzut: viile, plantaţiunile de pomi roditori şi orice sădirii făcute până la 1 Ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, bălţile, suprafeţele ocupate de curţi şi clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, râpe, nisipuri mişcătoare, sărături, etc.)
Art. 14
Bălţile şi albiile râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, râpele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comună sau Stat.
Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obligă să facă aceste îmbunătăţiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî să nu fie expropriate, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului.
Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus, nu se ţine seamă, la expropriere, de întinderea moşiei.
Acolo unde iazurile, lacurile şi bălţile de o suprafaţă maximă de 150 Ha sunt înconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropriându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de săteni.
Art. 15
Partea ce rămâne proprietarului, potrivit art. 8 şi 9, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pământului expropriat, care întrece exproprierea făcută conform decretului No. 3.697 din 1918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arendă sau în proprietatea sătenilor.
Pământul expropriat care întrece necesitatea actuală de împroprietărire a sătenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de săteni.
Proprietarii expropriaţi plătesc pentru pământul lăsat în folosinţa lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, pe lângă dările către Stat, judeţ şi comună, şi comună, şi o arendă egală cu ratele pe cari le datoreşte Statul pentru valoarea pământului expropriat. Statul îşi rezervă totuş dreptul de a lua din folosinţa proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafaţa necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizării.
Art. 16
Pământul cultivabil al moşiilor arendate şi cultivate prin arendaşi la 23 Aprilie 1920, sau şi astăzi arendate, din regiunile de munte şi deal, cu excepţia moşiilor arendate la obştii din această ultimă regiune, se întrebuinţează la împroprietărirea sătenilor dela 25 Ha în sus.
Pământul cultivabil al moşiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum şi acela al moşiilor arendate la obştii din regiunile de deal, se întrebuinţează la împroprietărirea sătenilor dela 50 Ha în sus.
Pământul expropriat, prin dispoziţiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plăteşte în numerar sau se schimbă cu o suprafaţă echivalentă ca valoare în regiunile de colonizare.
În cazul când proprietarii din regiunile de munte şi deal convin a fi expropriaţi în întregime, li se dă în regiunea de colonizare o suprafaţă odată şi jumătate cât suprafaţa cedată.
Art. 17
Alegerea părţii de moşie expropriată prin dispoziţiunile legii de faţă, peste exproprierea făcută prin aplicarea scării progresive din decretul-lege No. 3.697/1918, se face astfel în cât moşia care rămâne proprietarului să fie comasată.
Art. 18
Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moşie, rezervându-se o suprafaţă egală în partea ce cade sub expropriere a unei moşii din aceeaş comună.
Când moşia pentru care se cere comasarea este situată în altă comună şi ambele în regiune cu cereri de împroprietărire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare ale legii, fără ca suprafaţa comasată să depăşească 250 Ha; când moşia pentru care se cere comasarea este situată în regiune cu cereri de împroprietărire mijlocie şi moşia care cedează pentru comasare ester situată în regiunile cu cereri de împroprietărire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără însă ca suprafaţa astfel comasată să depăşească 400 Ha; iar când această moşie este situată în regiune cu cereri de împroprietărire satisfăcute, schimbul se admite de drept, fără ca suprafaţa astfel comasată să depăşească 500 Ha.
Art. 19
Se încuviinţează cu consimţământul părţilor şi cu aprobarea organelor de aplicare ale legii, schimbul pământului, expropriat prin legea de faţă, a celui expropriat prin decretul No 3.697/918, a pământului rural dobândit prin legile de la 1864, precum şi schimbul pământului împroprietăriţilor prin legile dela 1879, prin legea pentru regularea proprietăţii imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882 şi legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atât între ele, cât şi cu pământul rămas proprietarului.
În caz când părţile nu se pot înţelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la faţa locului va putea hotărî schimbul.
Art. 20
Când un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moşie aflată în hotarul unei comune, sau când pământul va fi schimbat conform dispoziţiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile şi pământul nesupus exproprierii şi aparţinând acelei moşii.
Art. 21
Se poate expropria din pădurile aparţinând proprietarilor particulari, persoanelor morale publice şi private şi Statului, suprafaţa necesară până la maximum de 200 Ha pentru a schimba vatra satelor aşezate în locuri mlăştinoase, inundabile şi insalubre sau pe terenuri fugitive.
Art. 22
Împărţirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultură şi a păşunelor comunale în: munte, deal şi şes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub Capitolul V al legii prezente, ţinând seamă de definiţia riguros ştiinţifică la fiecare moşie în parte.