Capitolul iv - Preţuirea - Legea 3093/1921 privind reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea
M.Of. 82
În vigoare Versiune de la: 17 Iulie 1921
CAPITOLUL IV:Preţuirea
Art. 34
Preţul cu care se plăteşte pământul expropriat se fixează în prima instanţă de comisia judeţeană şi în a doua instanţă de Curtea de apel. Hotărârile pronunţate de către comisiile centrale judeţene, înfiinţate prin decretul-lege No. 2.100/920, cu privire la fixarea preţului sunt susceptibile de apel înaintea Curţii de apel respective în 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul când hotărârea a fost publicată şi părţile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile dela promulgarea prezentei legi.
Art. 35
După terminarea lucrărilor comisiilor judeţene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţilor de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a preţurilor.
Hotărârile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, dinaintea Înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lângă Înalta Curte.
Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând părţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgentă.
Dacă Înalta Curte casează hotărârea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărârii Curţii de casaţie.
Art. 36
Preţul exproprierii se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pământ.
Pentru pământul cultivabil (arătură, fâneaţă şi păşune) se va avea în vedere calitatea fizică a pământului şi puterea lui de producţiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum şi preţul de vânzare şi arendă în localitate.
El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăşi preţurile de arendă fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 înmulţit cu 40, cu excepţia pământului propriu numai pentru păşune întrebuinţat pentru înfiinţarea sau complectarea păşunilor comunale, al cărui preţ nu poate depăşi preţurile de arendă fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulţite cu 20.
Suma necesară pentru plata pământului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vânzarea loturilor, diferenţa plătindu-se de Stat.
În acest scop se înfiinţează o suprataxă adăugată la scara de impunere a averilor şi îmbogăţiţilor de răsboi. Această suprataxă va începe cu 1% la averile de 200.000 lei şi se va mări cu 0,50% pentru fiecare fracţiune în plus de 300.000 lei până la maximum de 5%.
Pentru pământul supus embaticului şi expropriat conform art. 7, alin. d din prezenta lege şi stabileşte astfel:
1.Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri şi oraşe, precum şi pentru locurile de casă, pentru cari proprietarul primea o sumă fixă anuală, evaluarea se va face înmulţind cu 20 această sumă.
2.Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri şi oraşe, pentru cari proprietarul primea anual o prestaţiune în natură, evaluarea se va face înmulţind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuţiuni acele terenuri, plătindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestaţiunea primită.
3.Viile şi livezile de pomi fructiferi, precum şi orice alte plantaţiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile şi se va socoti preţul conform venitului regional stabilit în 1916 înmulţit cu 20.