Art. 7. - Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteiştilor. Intră în această categorie toate proprietăţile cari în cei din urmă 5 ani au fost neîntrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar îndoit. - Legea 3093/1921 privind reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea

M.Of. 82

În vigoare
Versiune de la: 17 Iulie 1921
Art. 7
Se declară expropriate în întregime:
a)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale supuşilor Statelor străine, fie că sunt străini prin origina lor, fie că au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;
b)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteiştilor. Intră în această categorie toate proprietăţile cari în cei din urmă 5 ani au fost neîntrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar îndoit.
Intră, deasemenea, în această categorie şi toate proprietăţile, fără consideraţie de întindere, cari au fost arendate şi cultivate prin arendaşi încontinuu între 23 Aprilie 1910 şi 24 Aprilie 1920 inclusiv.
Fac excepţie moşiile arendate de părinţi copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu dată certă, de tutorii minorilor sau interzişilor, de secheştrii judiciari, moşiile femeilor, ale funcţionarilor publici şi ale militarilor.
c)Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale şi ale tuturor persoanelor morale, publice şi private, instituţiuni, fundaţiuni etc., chiar dacă actele lor de fundaţiune, donaţiune, testamente sau orice alte dispoziţiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neînstrăinarea lor sau le-ar fi dat vreo altă destinaţie specială.
Păşunile comunelor urbane şi rurale, precum şi pământurile bisericilor şi ale şcoalelor până la 12 Ha nu sunt expropriabile;
d)Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locaţiune ereditară, otaşniţă, fie că este acoperit cu plantaţiuni, sădiri, clădiri sau nu, fie că este situat în comunele rurale sau în comunele urbane.
Sunt şi rămân desfiinţate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natură şi de oriunde ar deriva (hrisoave domneşti, hotărâri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pământuri.
Exproprierea se face în folosul embaticarilor:
e)Pământul rural ţinut cu arendă de sătenii cultivatori de pământ cel puţin 5 ani neîntrerupţi, dacă îşi vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;
f)Terenul domenial silvic, pe care a fost păduri şi care acum e gol, sau e acoperit de tufişuri ce nu vor mai putea deveni nici odată pădure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;
g)Proprietăţile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnaţi pentru crimă împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.
Casele de locuit cu parcurile lor, sădirile, pădurile, viile şi stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimentează, expropriate în condiţiunile alineatelor a şi b de mai sus, pot fi scoase din expropriere şi redate proprietarilor după cererea lor şi cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sunt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obştesc.
Pentru aceste imobile aparţinând proprietarilor expropriaţi conform alineatului a, scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus şi cu condiţiune ca proprietarul, sau cei care au dobândit sau vor dobândi asemenea imobile până la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani dela această promulgare.
Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitaţie publică după cererea parchetului.