Capitolul iii - CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR BANCARE - Anexa din 1997 privind aprobarea Planului de conturi pentru instituţiile de credit şi normele metodologice de utilizare a acestuia

M.Of. 212 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 25 Februarie 2004
CAPITOLUL III:CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR BANCARE
SECTIUNEA A:Operaţiuni de trezorerie şi interbancare
30.Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor interbancare asigură, în principal, evidenţa:
- operaţiunilor de casă;
- operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României privind rezervele obligatorii ale băncilor, conturile curente, compensarea multilaterală a plăţilor interbancare;
- operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca Naţională a României;
- operaţiunilor prin conturile de corespondent, depozitele, creditele şi împrumuturile interbancare;
- operaţiunilor de pensiune interbancare.
31.Contabilitatea operaţiunilor de casă se ţine potrivit normelor emise de bănci cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României.
Contabilitatea operaţiunilor de casă asigură evidenţa existenţei şi mişcării valorilor în casă (bancnote, monede şi cecuri de călătorie).
Bancnotele şi monedele româneşti şi străine aflate în casieriile băncii trebuie să aibă curs legal.
Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme specializate, pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate imediat în moneda locală.
Principalele opraţiuni care se efectuează cu cecurile de călătorie sunt:
- emiterea cecurilor de călătorie şi/sau darea lor în consignaţie pentru a fi vândute de către alte bănci;
- primirea în consignaţie şi vânzarea cecurilor de călătorie;
- cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă, remierea spre încasare şi încasarea contravalorii acestora de la emitent.
Înregistrarea operaţiunilor privind cecurile de călătorie în conturile de bilanţ nu intervine decât în momentul vânzării sau cumpărării acestora, precum şi în cadrul operaţiunilor de decontare cu emitentul.
Cecurile de călătorie date şi respectiv, primite, în consignaţie se înregistrează în conturile în afara bilanţului până la punerea lor în circulaţie.
32.Contabilitatea operaţiunilor de decontare cu Banca Naţională a României, inclusiv a celor privind compensarea multilaterală a plăţilor interbancare se ţine cu ajutorul conturilor curente deschise la unităţile Băncii Naţionale a României, în conformitate cu normele emise de aceasta.
Rezervele obligatorii se înregistrează şi se menţin în contul curent al băncii deschis la Banca Naţională a României, potrivit normelor emise de aceasta.
33.Contabilitatea operaţiunilor privind împrumuturile de refinanţare de la Banca Naţională a României evidenţiază împrumuturile structurale, de licitaţie, speciale şi lombard (overdraft), primite de bancă.
Împrumuturile structurale reprezintă o formă de refinanţare prin care banca are autorizaţia de a preleva succesiv sume dintr-un cont deschis de Banca Naţională a României, până la un anumit nivel şi în cadrul unui interval de timp (scadenţa) prestabilite. Acestea sunt garantate cu efecte de comerţ şi alte titluri acceptate de Banca Naţională a României.
Împrumuturile de licitaţie reprezintă principala formă de refinanţare acordată băncilor pe o durată scurtă, determinată, garantate cu titluri de stat şi alte titluri acceptate de Banca Naţională a României.
Împrumuturile speciale sunt o formă excepţională de refinanţare pentru băncile aflate în criza de lichiditate, pe o durată determinată, garantate cu titluri de stat sau alte titluri acceptate de Banca Naţională a României.
Împrumuturile lombard (overdraft) reprezintă o formă de refinanţare cu totul specială ce se acordă peste noapte băncilor pentru asigurarea plăţilor zilnice ale acestora. Acest împrumut este reprezentat de soldul creditor al contului curent al băncii deschis la Banca Naţională a României, care se transferă automat în contul de împrumut lombard (overdraft).
34.Contabilitatea decontărilor interbancare se ţine cu ajutorul conturilor de corespondent (nostro şi respectiv, loro), deschise în conformitate cu normele Băncii Naţionale a României şi a convenţiilor încheiate între bănci.
Depozitele interbancare pot fi la vedere, la termen şi colaterale.
Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare.
Depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor operaţiuni ulterioare, determinate.
Creditele şi împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta, la termen şi financiare.
Creditele şi împrumuturile de pe o zi pe alta sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb) acordate sau primite, în baza unei convenţii/contract, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare.
Creditele şi împrumuturile la termen sunt credite sau împrumuturi fără garanţie (în alb) acordate sau primite pentru un termen fix, în baza unei convenţii/contract, pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
Creditele financiare (credite cumpărător) sunt acordate băncilor nerezidente, dar ai căror beneficiari finali sunt agenţi economici nefinanciari, nerezidenţi.
Împrumuturile financiare sunt primite de la bănci nerezidente, având ca beneficiari finali agenţi economici nefinanciari, rezidenţi.
35.Contabilitatea operaţiunilor de pensiune interbancară se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" şi "Valori date în pensiune", potrivit prevederilor de la pct. 69 din prezentele norme.
Operaţiunile de pensiune interbancară se efectuează pe bază de efecte de comerţ livrate sau nelivrate, precum şi pe bază de titluri nelivrate.
Din punct de vedere al trezoreriei, operaţiunile de pensiune reprezintă credite sau împrumuturi, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate.
36.Valorile de recuperat sau datorate altor băncii reprezentând, în special, cecuri de călătorie cumpărate şi remise spre încasare emitenţilor, cecuri de călătorie şi cecuri bancare emise de bancă, precum şi sume aflate în curs de clarificare în relaţia cu alte bănci, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" şi "Alte sume datorate".
37.Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri.
Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli.
Depozitele, creditele, valorile primite în pensiune, precum şi dobânzile aferente acestor creanţe, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante".
Depozitele, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice".
38.Provizioanele pentru creanţe din operaţiuni interbancare se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă la finele exerciţiului sau la alte perioade, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru:
- acoperirea riscului de credit;
- acoperirea riscului de dobândă.
La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea creanţelor respective din patrimoniu, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează astfel:
- prin debitul conturilor de cheltuieli, în cazul majorării provizioanelor;
- prin creditul conturilor de venituri când provizioanele trebuie diminuate sau anulate, respectiv când acestea devin parţial sau total fără obiect;
- când are lor realizarea riscului de credit şi de dobândă, conturile de provizioane constituite anterior se închid prin conturile de venituri şi, concomitent pierderile respective, în raport de natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare.
SECTIUNEA B:Operaţiuni cu clientela
39.Operaţiunile cu clientela sunt operaţiuni efectuate cu agenţii economici, alţii decât băncile, sub formă de credite, de depozite sau de cont curent.
40.Contabilitatea operaţiunilor cu clientela asigură, în principal, evidenţa:
- operaţiunilor de creditare;
- operaţiunilor de dare/luare de împrumuturi cu clientela financiară;
- operaţiunilor de pensiune cu clientela;
- operaţiunilor în contul curent al clientelei;
- operaţiunilor de constituire de depozite la vedere şi la termen.
41.Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune la dispoziţie sau se obligă să pună la dispoziţie clienţilor, fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauţiunii sau garanţiei în favoarea acestora. Sunt asimilate operaţiunilor de creditare, opraţiunile de leasing şi toate operaţiunile de locaţie însoţite de opţiunea de cumpărare.
Se disting două forme de creditare:
- punerea la dispoziţie a fondurilor, operaţiuni care se înregistrează în conturile bilanţiere;
- angajamentul de a pune la dispoziţie fonduri şi angajamente prin semnătură, operaţiuni care figurează în conturi în afara bilanţului.
Contabilitatea creditelor acordate clientelei evidenţiază ansamblul creanţelor deţinute de bancă asupra agenţilor economici, alţii decât băncile, cu excepţia creanţelor materializate printr-un titlu.
42.Principalele caracteristici ale operaţiunilor de creditare sunt următoarele:
- creditul global sau specific poate fi acordat, de regulă, sub forma unui credit global de exploatare sau pentru finanţarea unor necesităţi specifice cum sunt procurarea de echipamente, stocuri etc.;
- credite acordate sub forma unei autorizări sau unui avans la termen fix.
Creditele acordate printr-un avans la termen fix se materializează în:
- efecte de comerţ, în general bilete la ordin subscrise de clientelă în favoarea băncii sale, care le scontează;
- ordine de plată cu scadenţe prestabilite, întocmite de agenţii economici sau de persoane fizice, pe baza cărora, la datele convenite, se vor debita conturile acestora. Această formă de creditare este folosită, de exemplu, pentru creditele acordate persoanelor fizice sau pentru vânzări în rate.
43.Contabilitatea creditelor acordate clientelei se ţine în funcţie de destinaţia acestora, pe următoarele categorii:
- creanţe comerciale (operaţiuni de scont şi asimilate, factoring şi alte creanţe comerciale);
- credite de trezorerie;
- credite pentru export;
- credite pentru echipament;
- credite pentru bunuri imobiliare;
- alte credite acordate clientelei.
44.În conturile de creanţe comerciale se înregistrează creanţele clienţilor mobilizate de către bancă, sub forma operaţiunilor de scont comercial şi asimilate, factoring şi alte creanţe comerciale.
45.Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin), banca pune la dispoziţia posesorului creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţa efectului respectiv.
Operaţiunile asimilate scontului se realizează pe baza biletelor la ordin de mobilizare a creanţelor comerciale, subscrise de client la ordinul băncii.
46.Factoringul este operaţiunea prin care clientul, denumit "aderent", transfera proprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale băncii, denumită "factor", aceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor aderentului, asumându-şi riscul de neplată a acestora. Banca, pe baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fie imediat, fie la scadenţa acestora sau la scadenţa contractuală stabilită cu aderenţii.
47.Contabilitatea creditelor de trezorerie asigură evidenţa creditelor acordate clientelei, pe termen scurt, pentru acoperirea necesarului de lichidităţi privind activitatea de exploatare curentă a clientelei (vânzări în rate, credite acordate persoanelor fizice, facilităţi de trezorerie pentru titularii cărţilor de plată, deschideri de credite permanente, credite pe bază de linii globale de exploatare, credite pentru finanţarea stocurilor, avansuri temporare garantate cu certificate de depozit sau alte valori, credite pentru importuri şi alte credite).
48.Contabilitatea creditelor pentru export asigură evidenţa creditelor acordate clientelei pentru activitatea de export (credite de mobilizare a creanţelor asupra străinătăţii, credite furnizor, credite cumpărător sau alte credite pentru export).
Creditele de mobilizare a creanţelor pe termen scurt asupra străinătăţii se acordă exportatorilor, sub forma plăţii creanţelor deţinute de aceştia asupra clienţilor străini din momentul efectuării exportului sau prestării serviciului.
Mobilizarea creanţelor se efectuează prin scontarea efectelor:
- trate trase de exportator asupra băncii şi acceptate de aceasta (mobilizarea creanţelor prin acceptare);
- bilete la ordin subscrise de exportator la ordinul băncii şi eventual avalizate de aceasta (mobilizarea creanţelor prin aval).
Creditele furnizor se acordă exportatorilor rezidenţi, de regulă pe termen mediu sau lung, prin scontarea cambiilor trase de frunizorul exportator asupra clientului importator sau de bilete la ordin subscrise de clientul importator.
Creditele cumpărător se acordă, pe termen mediu sau lung, direct importatorilor nerezidenţi, alţii decât băncile. Aceste credite, de regulă, fac obiectul unei garanţii date de stat.
49.Contabilitatea creditelor pentru echipament asigură evidenţa creditelor acordate, de regulă pe termen mediu sau lung, pentru finanţarea investiţiilor productive efectuate de clienţi (achiziţii, construcţii sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, achiziţii de imobilizări necorporale).
În această categorie de credite se cuprind şi creditele acordate agricultorilor pentru investiţii productive, inclusiv creditele cu dobândă subvenţionată de stat.
50.Contabilitatea creditelor pentru bunuri imobiliare asigură evidenţa creditelor acordate, în general pe termen mediu şi lung, pentru achiziţii, amenajări sau reparaţii de bunuri imobiliare cu destinaţie de locuinţă, efectuate fie de investitor (persoane juridice sau fizice), fie de promotorii imobiliari (persoane juridice specializate).
Pentru acordarea acestor credite banca solicită, de regulă, garanţii ipotecare.
Creditele investitor se acordă direct investitorului, pentru achiziţii, amenajări sau reparaţii de bunuri imobiliare cu destinaţie de locuinţă.
Creditele promotor se acordă promotorilor imobiliari de construcţii de locuinţe (agenţi economici specializaţi având ca obiect de activitate construcţia şi vânzarea de locuinţe), pentru: cumpărarea terenurilor, demararea construcţiilor, efectuarea lucrărilor de construcţii, finanţarea locuinţelor construite aflate în aşteptarea vânzării.
51.În categoria "Alte credite acordate clientelei" se evidenţiază de regulă creditele pe termen mijlociu şi lung, care nu pot fi încadrate în categoriile de credite anterioare.
52.Contabilitatea creditelor şi împrumuturilor privind clientela financiară asigură evidenţa acestor operaţiuni efectuate în baza unor convenţii încheiate cu instituţii financiare autorizate, autohtone sau străine, cum sunt: societăţile de leasing, societăţile de factoring, societăţile de plasament, de investiţii şi de portofoliu, agenţii de schimb şi mijlocitorii de valori mobiliare.
53.Contabilitatea operaţiunilor de pensiune cu clientela se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" şi "Valori date în pensiune", potrivit prevederilor de la pct. 69 din prezentele norme.
Operaţiunile de pensiune cu clientela se efectuează pe bază de valori mobiliare (de exemplu: obligaţiuni), precum şi pe bază de titluri de creanţe negociabile (bonuri de tezaur, certificate de depozit etc.) şi care nu fac obiectul unei livrări. Din punct de vedere al trezoreriei, operaţiunile de pensiune reprezintă operaţiuni de credit sau împrumut, efectuate în baza unei convenţii expres încheiate cu clientela, alta decât băncile, prin afectarea în garanţie a unor valori pe care banca le primeşte sau le dă în pensiune.
54.Conturile curente ale clientelei deschise la bănci evidenţiază disponibilităţile clientelei şi operaţiunile de încasări şi de plăţi dispuse de aceasta.
Disponibilităţile din conturile curente ale clientelei poate fi retrase de titularii de conturi în orice moment, fără preaviz.
Conturile curente ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile băncii. Soldurile creditoare ale conturilor curente reprezintă disponibilităţile clientelei, iar soldurile debitoare ale acestora reprezintă plăţile efectuate de clientelă pe descoperit de cont neautorizat.
55.În conturile de factoring se înregistrează sumele datorate clientelei în contrapartida creanţelor comerciale (facturi) cumpărate de către bancă. După caz, aceste sume pot fi disponibile imediat sau indisponibile până la încasarea creanţelor potrivit scadenţei acestora sau până la scadenţa contractuală stabilită cu aderenţii.
56.Depozitele reprezintă o formă de mobilizare a disponibilităţilor băneşti ale clientelei, menită să asigure fructificarea acestora.
Depozitele clientelei pot fi la vedere, la termen şi colaterale.
Depozitele la vedere sunt constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare; depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix pentru care durata iniţială este mai mare de o zi lucrătoare. Depozitele colaterale sunt constituite drept garanţii sau pentru efectuarea unor plăţi ulterioare determinate.
57.Certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii reprezintă instrumente la vedere sau la termen emise de bancă pentru atragerea disponibilităţilor de la clientelă. Dobânda aferentă acestor instrumente se plăteşte în avans, lunar sau la scadenţă.
58.Valorile de recuperat sau datorate clientelei, reprezentând, în special, cecuri, efecte de comerţ şi alte valori remise la încasare, neplătite şi restituite, respectiv sume primite care urmează să fie puse la dispoziţia clientelei, precum şi sume în curs de calificare, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" şi "Alte sume datorate".
59.Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţia clientelei a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri.
Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă), aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii de către bancă a fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli.
60.Creanţele comerciale, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, precum şi dobânzile aferente acestora, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante".
Creanţele comerciale, creditele, valorile primite în pensiune, valorile de recuperat, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice".
61.Provizioanele pentru creanţe din operaţiuni cu clientela se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă la finele exerciţiului sau la alte perioade, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru:
- acoperirea riscului de credit;
- acoperirea riscului de dobândă.
La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea creanţelor respective din patrimoniu, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează, conform pct. 38 din prezentele norme.
SECTIUNEA C:Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse
62.În înţelesul prezentelor norme sunt considerate "titluri" următoarele:
- valorile mobiliare;
- titlurile de stat (certificate de trezorerie, bonuri de tezaur);
- titlurile de creanţe negociabile;
- titlurile de piaţă interbancară;
- alte creanţe reprezentate printr-un titlu, negociabile pe piaţă.
Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrieri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune a acestora. Valorile mobiliare pot fi acţiunile, obligaţiunile, precum şi instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie, potrivit reglementărilor în vigoare.
Titlurile de stat se emit de organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, de regulă sub formă dematerializată. Proprietatea asupra acestor titluri se înregistrează la Banca Naţională a României, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate se anunţă acesteia, în conformitate cu procedura stabilită.
Titlurile pieţei interbancare se emit numai de către bănci şi sunt negociabile pe piaţa interbancară.
Din această categorie fac parte, în principal, biletul la ordin negociabil, certificatele interbancare şi alte titluri emise şi negociabile pe piaţa interbancară, potrivit reglementărilor în vigoare.
În categoria titlurilor de creanţe negociabile se includ: certificatele de depozit, biletele de trezorerie şi alte titluri emise de bănci în baza unor reglementări specifice.
63.În funcţie de veniturile pe care le generează, titlurile se împart în titluri cu venit fix şi titluri cu venit variabil.
Se consideră cu venit fix, titlurile cu rată fixă a dobânzii, cum sunt de regulă, obligaţiunile, certificatele de trezorerie şi alte titluri cu dobândă fixă.
Titlurile cu venit variabil sunt, în principal, acţiunile, care dau dreptul la un dividend ce constituie un venit variabil.
64.Contabilizarea titlurilor se efectuează în funcţie de intenţia băncii cu privire la durata de deţinere, în momentul achiziţionării sau reclasării acestora. În acest scop, titlurile se clasifică în următoarele categorii:
- titluri de tranzacţie;
- titluri de plasament;
- titluri de investiţii;
- părţi în societăţi comerciale legate;
- titluri de participare;
- titluri ale activităţii de portofoliu.
Titlurile de tranzacţie, de plasament şi de investiţii se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 3 - "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", iar părţile în societăţile comerciale legate, titlurile de participare şi titlurile activităţii de portofoliu, reprezentând titluri cu venit variabil, se înregistrează în conturile clasei 4 - "Valori imobilizate".
65._
(1)Titlurile de tranzacţie sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a le revinde după un termen scurt, înainte de scadenţă, de regulă în mai puţin de 6 luni, şi care îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a)titlurile să fie tranzacţionabile în orice moment pe o piaţă lichidă;
b)preţul de piaţă al titlurilor să fie în mod sistematic accesibil terţilor şi să constituie suportul în justificarea evaluărilor efectuate după achiziţia titlurilor.

(11)În principiu, lichiditatea unei pieţe este considerată ca asigurată, în special, prin prezenţa instituţiilor formatoare de piaţă, respectiv a instituţiilor care asigură cotaţii permanente ale cursurilor de cumpărare şi de vânzare, cu valori maxime şi minime acceptate de piaţă.
(12)La aprecierea lichidităţii unei pieţe se vor avea în vedere, în special, şi următoarele criterii:
a)volumul titlurilor emise şi tranzacţionabile;
b)numărul de operaţiuni ce asigură lichiditatea pieţei;
c)calitatea emitentului;
d)volumul titlurilor deţinute de instituţia de credit, ce pot fi tranzacţionale fără dificultate pe piaţă.

(2)În categoria titlurilor de tranzacţie se includ titlurile cu venit fix, cum sunt: obligaţiuni, efecte publice şi valori asimilate şi alte titluri cu venit fix, precum şi titluri cu venit variabil, ca de exemplu: acţiuni şi alte titluri cu venit variabil.
(3)Instituţiile de credit analizează periodic, obligatoriu la sfârşitul fiecărei luni, în cadrul termenului de 6 luni, portofoliul lor de titluri de tranzacţie. Fie ca urmare a analizei periodice, fie cel mai târziu la expirarea unei perioade de deţinere de 6 luni, titlurile sunt scoase definitiv din categoria titlurilor de tranzacţie pentru a fi reclasificate, după caz, în titluri de plasament sau în titluri de investiţii. Reclasarea titlurilor de plasament sau de investiţii în titluri de tranzacţie nu este posibilă.

(31)În cazul în care titlurile sunt reclasate în titluri de plasament sau de investiţii, acestea sunt scoase din categoria titlurilor de tranzacţie şi sunt incluse în categoria titlurilor de plasament sau de investiţii, la preţul pieţei din ziua transferului.

(4)La intrarea în patrimoniu titlurile de tranzacţie se înregistrează la valoarea de achiziţie, formată din preţul de cumpărare, inclusiv cheltuielile de achiziţie şi dobânzile calculate pentru perioada scursă în cazul titlurilor de tranzacţie cu venit fix.

(5)Primele sau decontările aferente titlurilor de tranzacţie cu venit fix nu se înregistrează separat în contabilitate, acestea fiind incluse în preţul de cumpărare.
(6)Periodic, titlurile de tranzacţie se evaluează la preţul pieţei, iar diferenţele rezultate din evaluare se înregistrează în contabilitate în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.
(7)Contabilizarea cesiunii titlurilor de tranzacţie se face la preţul de vânzare, iar diferenţele între preţul de înregistrare şi preţul de vânzare (cesiune) al acestora se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.
(8)La inventar, titlurile de tranzacţie se evaluează la preţul pieţei din ziua cea mai recentă datei inventarului.
66._
(1)Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a le deţine o perioadă mai mare de şase luni, dar fără ca acestă deţinere să implice o conservare până la scadenţa lor.
(11)Titlurile de plasament includ titlurile care nu pot fi clasificate în categoria titlurilor de tranzacţie şi de investiţii, în special:
a)titlurile înscrise anterior în cadrul titlurilor de tranzacţie, a căror reclasare s-a efectuat în aplicarea pct. 65;
b)titlurile achiziţionate cu intenţia de a le revinde într-o perioadă mai scurtă de 6 luni, dar pentru care piaţa nu satisface condiţiile cerute conform pct. 65.

(2)În categoria titlurilor de plasament se includ titlurile cu venit fix, precum şi titlurile cu venit variabil, de aceeaşi natură cu titlurile de tranzacţie.
(3)La intrarea în patrimoniu titlurile de plasament se înregistrează la valoarea de achiziţie, formată din preţul de cumpărare, exclusiv cheltuielile de achiziţie şi dobânzile calculate pentru perioada scursă în cazul titlurilor de plasament cu venit fix.

(4)Cheltuielile de achiziţie a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele, curtajele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
(5)Dobânzile (cupoanele) calculate pentru perioada scursă în cazul titlurilor de plasament cu venit fix se înregistrează în contul "Creanţe ataşate".
(6)Primele sau decontările aferente titlurilor de plasament cu venit fix nu se înregistrează în contabilitate separat, acestea sunt incluse în preţul de cumpărare.
(7)Dobânzile cuvenite, pe perioada reziduală (cupon nescurs), aferente titlurilor de plasament cu venit fix, se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", prin contul de venituri corespunzător, iar dividendele încasate aferente titlurilor de plasament cu venit variabil se înregistrează în contul de venituri corespunzător.
(8)Contabilizarea cesiunii titlurilor de plasament se face la preţul de vânzare (cesiune), iar diferenţele între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor cedate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.
(9)Titlurile de plasament provenite din portofoliul titlurilor de tranzacţie, se înregistrează în contabilitate la cursul din ziua transferului (preţul pieţei).
(10)Periodic, titlurile de plasament se evaluează la preţul pieţei, caz în care diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile, respectiv pentru deprecierea valorii titlurilor de plasament, se constituie provizioane.
(11)În cazul în care cesiunea se referă la o parte dintr-un ansamblu de titluri de aceeaşi natură şi care conferă aceleaşi drepturi, preţul de intrare al titlurilor cedate se stabileşte pe baza costului de achiziţie mediu ponderat sau după metoda FIFO. În situaţia în care o parte din titlurile cedate provin dintr-un transfer de titluri de tranzacţie, data "primei intrări" ce se ia în calcul după metoda FIFO este considerată ziua transferului.
(12)La inventar, titlurile de plasament se evaluează la preţul pieţei, în funcţie de cotarea sau necotarea titlului.Valoarea de inventar a titlurilor cotate se stabileşte pe baza cursului cel mai recent, iar a titlurilor necotate în funcţie de valoarea probabilă de negociere determinată, de regulă, în funcţie de cursurile utilizate în tranzacţiile cele mai recente.
67._
(1)Titlurile de investiţii sunt titluri cu venit fix care au fost achiziţionate cu intenţia de a le deţine de o manieră durabilă, în principiu, până la scadenţă.
(2)În această categorie se cuprind obligaţiuni, efecte publice şi alte titluri cu venit fix.
(3)La intrarea în patrimoniu titlurile de investiţii se înregistrează la valoarea de achiziţie, formată din preţul de cumpărare, exclusiv cheltuielile de achiziţie şi dobânzile calculate pentru perioada scursă.

(4)Cheltuielile de achiziţie a titlurilor de investiţii, cum sunt comisioanele, curtajele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
(5)În cazul în care preţul de achiziţie al titlului este superior preţului de rambursare, diferenţa (prima) trebuie amortizată, prorata temporis, pe durata de viaţă rămasă a titlului, pe seama cheltuielilor.
(6)În situaţia inversă (preţul de achiziţie este mai mic decât preţul de rambursare), diferenţa (decotarea) se eşalonează, prorata temporis, pe perioada rămasă de parcurs, pe seama veniturilor.
(7)Primele sau decontările aferente titlurilor de investiţii nu se înregistrează în contabilitate separat, acestea sunt incluse în preţul de cumpărare.
(8)Dobânzile (cupoanele) calculate pentru perioada scursă aferente titlurilor de investiţii se înregistrează în contul "Creanţe ataşate".
(9)Dobânzile cuvenite, pe perioada reziduală (cupon nescurs), aferente titlurilor de investiţii, se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", prin contul de venituri corespunzător.
(10)Titlurile de investiţii provenite din portofoliul titlurilor de plasament, se înregistrează la valoarea lor de achiziţie. În această situaţie, provizioanele constituite pentru deprecierea acestor titluri, se reiau la venituri "prorata temporis" pe perioada reziduală a titlurilor.
(11)Titlurile de investiţii provenite din portofoliul titlurilor de tranzacţie, se înregistrează în contabilitate la valoarea din ziua transferului (preţul pieţei).
(12)Periodic, titlurile de investiţii se evaluează la preţul pieţei, caz în care diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile, nu se constituie, de regulă, provizioane. Se pot constitui provizioane pentru deprecierea titlurilor de investiţii, în situaţia unei posibile vânzări a titlurilor de investiţii înainte de scadenţă, sau în caz de risc de faliment al emitentului titlurilor.
(13)Cesiunea titlurilor de investiţii se contabilizează conform regulilor aplicabile imobilizărilor finanicare, respectiv părţilor în societăţile comerciale legate, titlurilor de participare şi titlurilor activităţii de portofoliu.
(14)La inventar, titlurile de investiţii se evaluează potrivit regulilor aplicabile titlurilor de plasament.
68.Principalele operaţiuni privind titlurile sunt:
- operaţiuni de pensiune şi de împrumut;
- operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare;
- emisiunea de titluri.
69.Operaţiunile de pensiune reprezintă cesiuni ale elementelor de activ, pe o bază contractuală irevocabilă, prin care instituţia cedentă se angajează să reprimească, iar instituţia cesionară să retrocedeze, aceleaşi elemente de activ, la un preţ şi o dată stabilite prin contractul de pensiune.
Operaţiunile de pensiune, în funcţie de livrarea sau nelivrarea efectivă a titlurilor, se clasifică în:
- pensiune simplă;
- pensiune livrată.
Operaţiunile de pensiune simplă reprezintă operaţiuni de credit sau împrumut, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate care nu fac obiectul unei livrări efective de titluri (efecte publice, valori mobiliare, titluri de creanţe negociabile) sau de efecte de comerţ indiferent că sunt sau nu livrate.
Operaţiunile de pensiune simplă se contabilizează cu ajutorul conturilor din clasa 1 (pentru operaţiuni interbancare) şi a conturilor din clasa 2 (pentru operaţiuni cu clientela).
Cedentul (banca care primeşte împrumutul), menţine în activ elementele cedate şi contabilizează în pasiv preţul cesiunii în contul "Valori date în pensiune", reprezentând datorii faţă de cesionar.
Cesionarul (banca care acordă creditul), contabilizează aceeaşi sumă în activ în contul "Valori primite în pensiune", reprezentând creanţă faţă de cedent.
Cesionarul poate la rândul său, să redea în pensiune titlurile primite în pensiune, caz în care, va înregistra în pasiv, în contul "Valori date în pensiune", suma încasată reprezentând datoria sa faţă de cesionar.
Operaţiunile de pensiune livrată reprezintă operaţiunile ce se realizează cu titluri care îndeplinesc una din următoarele condiţii:
- titluri create material care, în momentul punerii în pensiune, sunt livrate efectiv şi fizic cesionarului sau mandatarului acestuia;
- titluri dematerializate şi cele create material, păstrate la o societate depozitară, dar circulând prin virament din cont în cont, şi care fac obiectul unei înregistrări în contul deschis pe numele cesionarului la un intermediar abilitat, la societatea depozitară sau, dacă este cazul, la emitent.
Operaţiunile de pensiune livrată se înregistrează în contabilitate, exclusiv cu ajutorul conturilor din clasa 3 - "Operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse", indiferent de calitatea contrapartidei (bancă sau clientelă).
Contabilizarea pensiunilor livrate la cedent (cel care primeşte împrumutul) se realizează astfel:
- la începutul operaţiunii, titlurile cedate se menţin în activ, iar preţul cesiunii se înregistrează în contul "Titluri date în pensiune livrată";
- la fiecare închidere contabilă, titlurile cedate menţinute în activ se evaluează după regulile proprii categoriei în care sunt clasate titlurile; dobânzile aferente împrumuturilor primite privind titlurile se înregistrează în contul "Datorii ataşate";
- la scadenţă, cedentul reprimeşte titlurile, rambursează împrumutul şi plăteşte dobânzile.
Contabilizarea pensiunilor livrate la cesionar (cel care acordă creditul) se realizează astfel:
- la începutul operaţiunii, titlurile nu sunt înscrise în activul cesionarului, ieşirea de lichidităţi înregistrându-se în contul "Titluri primite în pensiune livrată";
- la fiecare închidere contabilă, dobânzile aferente creditelor acordate privind titlurile se înregistrează în contul "Creanţe ataşate", iar titlurile primite nu fac obiectul reevaluării;
- la scadenţă, cesionarul retrocedează titlurile, încasează creditul şi dobânzile aferente.
Titlurile primite în pensiune livrată de către cesionar pot fi redate în pensiune, vândute ferm sau date cu împrumut.
În cazul titlurilor primite în pensiune şi date din nou în pensiune, operaţiunile contabile urmează procedura prevăzută pentru pensiunile livrate la cedent.
La vânzarea fermă a titlurilor primite în pensiune livrată, cesionarul înregistrează datoria de titluri în contul "Alte datorii privind titlurile", care se evaluează la fiecare închidere contabilă, iar diferenţele rezultate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.
Titlurile primite în pensiune şi apoi date cu împrumut se înregistrează de către cesionar în contul "Titluri date cu împrumut", în contrapartida contului "Alte datorii privind titlurile" şi se evaluează la fiecare închidere contabilă. Diferenţele rezultate se contabilizează în aceleaşi conturi.
În afara operaţiunilor de pensiune, băncile pot efectua împrumuturi de titluri având ca scop facilitarea operaţiunilor solicitate de clientelă şi care permit împrumutatului să satisfacă imediat cererea, fără ca titlurile să fi fost cumpărate.
Contabilizarea împrumuturilor de titluri se realizează astfel:
- la împrumutător, creanţa reprezentând titlurile date cu împrumut se înregistrează în contul "Titluri date cu împrumut" în contrapartida conturilor de titluri. Dacă împrumutul este garantat cu titluri, acestea se înscriu în contul în afara bilanţului "Titluri primite în garanţie".
La fiecare închidere contabilă, titlurile se evaluează după regulile proprii categoriei în care au fost clasate, iar dobânda aferentă împrumutului de titluri se înregistrează în contul "Creanţe ataşate".
La scadenţă, împrumutătorul primeşte titlurile proprii, încasează dobânda aferentă şi restituie titlurile primite în garanţie în cazul în care împrumutul a fost garantat cu titluri.
- la împrumutat, datoria aferentă titlurilor se înregistrează în contul "Datorii privind titlurile luate cu împrumut" în contrapartida contului "Titluri luate cu împrumut", la preţul pieţei din ziua realizării tranzacţiei. Eventualele titluri date în garanţie se înscriu în contul în afara bilanţului "Titluri date în garanţie".
La fiecare închidere contabilă, titlurile şi datoria aferentă acestora se evaluează la cursul pieţei, conform regulilor titlurilor de tranzacţie, iar dobânda de plătit se înregistrează în contul "Datorii ataşate".
La scadenţă, împrumutatul restituie titlurile, plăteşte dobânda şi primeşte titlurile date în garanţie în cazul în care împrumutul a fost garantat cu titluri.
Titlurile luate cu împrumut pot fi date în pensiune livrată, vândute ferm sau date cu împrumut. În cazul pensiunii livrate, împrumutatul constată o datorie, pentru valoarea primită, în contul "Titluri date în pensiune livrată" sau creditează contul "Titluri luate cu împrumut" cu valoarea de piaţă a titlurilor, în situaţia de vânzare fermă sau dare cu împrumut.
Pentru titlurile luate cu împrumut şi vândute ferm, datoria de titluri înregistrată se evaluează la fiecare închidere contabilă după rgulile titlurilor de tranzacţie.
70.Operaţiunile de vânzare cu posibilitate de răscumpărare sunt operaţiunile însoţite de un acord prin care banca îşi rezervă posibilitatea de a relua sau răscumpăra elementele cedate, contra plăţii unui preţ convenit, la o dată sau la un termen stabilit.
Principalele operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, la cedent, se contabilizează astfel:
- cesiunea titlurilor la preţul de înregistrare şi înregistrarea diferenţei între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor în contul "Diferenţe privind vânzările de titluri cu posibilitate de răscumpărare". Concomitent, titlurile vândute cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în contul în afara bilanţului "Titluri vândute cu posibilitate de răscumpărare", la preţul convenit;
- înregistrarea dobânzilor datorate aferente titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare în conturile de cheltuieli corespunzătoare, prin creditul contului "Cheltuieli de plătit";
- evaluarea periodică a titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare, conform regulilor prevăzute pentru categoria de titluri respective;
- exercitarea operaţiunii de răscumpărare la preţul de înregistrare şi regularizarea diferenţei între preţul de vânzare şi preţul de înregistrare al titlurilor.
Principalele operaţiuni de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, la cesionar, se contabilizează astfel:
- achiziţionarea titlurilor la preţul de cumpărare şi înregistrarea acestora în categoria respectivă de titluri. Concomitent, titlurile cumpărate cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în contul în afara bilanţului "Titluri cumpărate cu posibilitate de răscumpărare", la preţul convenit;
- înregistrarea dobânzilor cuvenite aferente titlurilor cumpărate cu posibilitate de răscumpărare, în conturile de venituri corespunzătoare prin debitul contului "Venituri de primit";
- cedarea titlurilor la preţul de cumpărare, în cazul exercitării opţiunii de răscumpărare.
71.Datoriile constituite prin titluri reprezintă împrumuturile obţinute de o bancă, pe baza emisiunii de titluri, pentru asigurarea necesităţilor de lichidităţi, pe termen scurt, mediu şi lung. Titlurile care pot fi emise în acest scop sunt, în principal, următoarele: titluri de piaţă interbancară, titluri de creanţe negociabile, obligaţiuni şi alte titluri.
Contabilizarea operaţiunilor privind datoriile constituite prin titluri asigură evidenţa:
- emisiunii şi subscrierii de titluri;
- rambursării împrumuturilor primite şi plata dobânzilor aferente.
Împrumuturile primite pe baza titlurilor emise se înregistrează în conturile de datorii constituite prin titluri, la valoarea de rambursare. Cheltuielile de emisiune aferente titlurilor emise (cheltuieli de publicitate, tipărire sau pentru diverse documente informative, precum şi comisioanele plătite eventualilor intermediari) pot fi cuprinse, în totalitate, în conturile de cheltuieli ale exerciţiului contabil în care au apărut, sau pot fi repartizate pe mai multe exerciţii, caz în care vor fi înregistrate în contul "Alte cheltuieli de repartizat".
Primele de emisiune şi primele de rambursare se înregistrează în conturi distincte şi se amortizează eşalonat, până la scadenţa titlurilor.
Dobânzile datorate pentru împrumuturile primite se înregistrează în contul "Datorii ataşate".
Banca poate emite obligaţiuni convertibile în acţiuni, ai căror posesori au dreptul ca, în cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune, să-şi exercite opţiunea de convertire a titlurilor obligatare în acţiuni.
Contabilizarea operaţiunii de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se face prin convertirea (transformarea) împrumutului obligatar în capital.
72.Contabilizarea operaţiunilor de cumpărare şi de vânzare a titlurilor, în cont propriu, în contul clientelei şi al altor bănci, inclusiv mişcarea fondurilor legate de aceste operaţiuni se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 33 - "Conturi de decontare privind operaţiunile cu titluri".
73.Contabilitatea operaţiunilor diverse asigură evidenţa:
- decontările intrabancare;
- debitorilor şi creditorilor;
- stocurilor;
- operaţiunilor de regularizare.
74.Contabilitatea decontărilor intrabancare cuprinde operaţiunile efectuate între sediu şi subunităţile din ţară ale aceleiaşi bănci, precum şi cele efectuate între aceste subunităţi. La sfârşitul perioadei (luna de regulă), acest cont nu trebuie să prezinte sold. Eventualul sold debitor sau creditor, înregistrat cu totul excepţional, se regularizează în cel mai scurt timp posibil.
75.Potrivit art. 7, alin. 2 din lege, creanţele şi datoriile băncii se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
76.Contabilitatea debitorilor şi creditorilor asigură evidenţa creanţelor şi datoriilor băncii în relaţiile acesteia cu: personalul, asigurările şi protecţia socială, bugetul statului şi fondurile speciale, asociaţii sau acţionarii, precum şi cu diverşi debitori şi creditori.
77.Potrivit art. 15 din lege, contabilitatea debitorilor şi creditorilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În acest sens, în contabilitatea analitică, debitorii şi creditorii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare (termen lung- peste cinci ani, mediu - de la unu la cinci ani şi scurt - sub un an).
În cadrul conturilor de debitori şi creditori se grupează distinct datoriile şi creanţele izvorâte din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct debitorii şi creditorii la care banca deţine titluri de participare.
78.Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă şi cele pentru incapacitatea temporară de muncă suportate din fondul de salarii, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de bancă personalului pentru munca prestată şi care se suportă, potrivit reglementărilor, din fondul de salarii.
În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje, care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masă caldă, alimentaţie antidot etc.), stimulentele din profitul net realizat acordate după aprobarea bilanţului contabil anual, precum şi avansurile acordate, potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate în termen de trei zile se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru obligaţii opozabile salariaţilor şi datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează, la finele exerciţiului, ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
79.Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale cuprinde obligaţiile băncii pentru contribuţia la asigurările sociale şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj, precum şi contribuţia personalului pentru pensia suplimentară şi pentru ajutorul de şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se încasa de către bancă în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează la finele acestuia ca alte datorii şi creanţe sociale.
80.În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe salarii, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Taxa pe valoarea adugată datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe bază de decont, ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate (pentru TVA colectată) şi a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA deductibilă).
În situaţia în care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă, care, pe măsură ce devine exigibilă, se trece la TVA colectată, respectiv la TVA deductibilă.
De asemenea, în acest cont se înregistrează şi TVA deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri şi servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile până la data încheierii exerciţiului.
Diferenţa de taxă, în plus sau în minus, între TVA colectată şi TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată, respectiv TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii.
Impozitul pe salarii, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului băncii, precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate salariaţilor zilieri temporari, precum şi colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
La alte impozite, taxe şi văsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor loale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Subvenţiile primite sau de primit de către bancă se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct.
81.Contabilitatea decontărilor în cadrul unităţilor de grup şi cu asociaţii cuprinde: operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unităţii patrimoniale debitoare, cât şi a celei creditoare, aparţinând aceluiaşi grup, precum şi decontările între asociaţi şi unitatea patrimonială privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu asociaţii şi de asemenea conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie, conform prevederilor legale.
Sumele depuse sau lăsate temporar de către asociaţi la unitatea patrimonială, precum şi dobânzile aferente se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Debitele provenite din avansuri nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipament de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile pretinse, stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul băncii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul. Creanţele datorate de alte persoane fizice sau juridice se înregistrează în conturile de debitori diverşi.
82.Sumele datorate terţilor de către bancă pentru furnizări de materiale, prestări de servicii şi executări de lucrări, depozite de garanţii primite pentru operaţiunile de leasing şi de locaţie simplă, precum şi alte sume datorate terţilor, se înregistrează în contul "Creditori diverşi".
83.Contabilitatea stocurilor asigură evidenţa existenţei şi mişcării următoarelor bunuri: valori din aur, metale şi pietre preţioase, materiale, obiecte de inventar, stocuri aflate la terţi şi alte stocuri şi bunuri.
84.Obiectele de inventar reprezintă bunurile cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi alte bunuri asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsură şi control şi alte bunuri similare). Obiectele de inventar în folosinţă se evidenţială distinct în contabilitatea analitică.
Valoarea obiectelor de inventar se include în cheltuieli integral, la darea lor în folosinţă, sau eşalonat, într-o perioadă de cel mult trei ani.
În cazul includerii eşalonate în cheltuieli sau integral la darea lor în folosinţă, se utilizează un cont distinct pentru evidenţa uzurii obiectelor de inventar.
85.Bunurile de natura celor prevăzute la pct. 83 din prezentele norme, sunt considerate ca fiind în proprietatea băncii care le deţine, în cadrul acestora incluzându-se şi bunurile aflate în custodie, în prelucrare sau consignaţie la terţi, care se întregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
86.Potrivit art. 12 alin. 2 din lege, deţinerea de valori materiale şi băneşti, sub orice formă şi cu orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţiuni patrimoniale, fără înregistrarea lor în contabilitate, sunt interzise.
În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:
a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul băncii şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b)în situaţia unor decalaje ivite între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea băncii, se procedează astfel:
- bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate se întregistrează distinct în contabilitate ca intrare în patrimoniu;
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
c)în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu, nemaifiind considerate proprietatea băncii, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
87.La intarea în patrimoniu, bunurile de natura stocurilor prevăzute la pct. 83 din prezentele norme, procurate cu titlu oneros, se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie, iar bunurile produse de către bancă se înregistrează la costul de producţie.
88.La ieşirea din patrimoniu, bunurile menţioante la punctul anterior se evaluează şi se înregistrează în contabilitate prin aplicarea metodei "costului mediu ponderat" (CMP), metodei "primei intrări - primei ieşiri" (FIFO) sau a metodei "ultimei intrări-primei ieşiri" (LIFO).
Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate.
Potrivit metodei "primei intrări - primei ieşiri" (FIFO) bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor, în ordine cronologică.
Potrivit metodei "ultimei intrări - primei ieşiri" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
89.Rechizitele de birou, imprimatele şi alte materiale consumabile pe care banca consideră că nu este cazul să le stocheze pot fi incluse direct în cheltuieli, cu excepţia formularelor cu regim special care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop.
90.În baza prevederilor art. 13 alin. 2 din lege, băncile ţin contabilitatea valorilor materiale cantitativ şi valoric, prin folosirea inventarului permanent.
Prin folosirea inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.
Pentru folosirea inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza după una din următoarele metode, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale băncii:
a)metoda operativ - contabilă (pe solduri), care constă în ţinerea, la locul de depozitare, a evidenţei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidenţei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor;
b)metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic), care constă în ţinerea evidenţei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenţei cantitativ-valorice.
Contabilitatea stocurilor se desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fişele de depozit şi cele din fişele de cont analitic de la contabilitate.
91.Pentru deprecierea stocurilor de materiale, obiecte de inventar şi alte bunuri materiale, de regulă, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau se anulează similar prevederilor pct. 125 din prezentele norme.
92.Cecurile, efectele de comerţ şi alte valori primite la încasare se înregistrează în conturi distincte "Valori primite la încasare", în funcţie de modul de decontare a acestora şi de parcursul circuitului bancar (plata imediată prin creditarea contului beneficiarului sau plata amânată în aşteptarea încasării).
93.Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor constituite prin titluri şi creanţelor asupra debitorilor, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor, respectiv data înregistrării debitelor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă creanţele şi debitele în cauză au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri.
Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare datoriilor constituite prin titluri şi datoriilor faţă de creditori, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de cheltuieli.
94.Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate prin folosirea conturilor de regularizare "Cheltuieli înregistrate în avans", respectiv "Venituri înregistrate în avans". În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: dobânzi plătite în avans, abonamente, chirii, poliţe de asigurare, cheltuieli privind reparaţiile capitale neprevizibile, reparaţiile curente, reviziile tehnice şi alte cheltuieli, respectiv dobânzi încasate în avans, scont, agio, prime de emisiune, chirii şi alte venituri aferente perioadelor următoare.
Datoriile constatate, de regulă, la sfârşitul anului, reprezentând: dobânzi aferente titlurilor luate cu împrumut şi operaţiunilor în devize la termen; datorii faţă de terţi privind telecomunicaţiile şi energia electrică; comisioane pentru angajamente în afara bilanţului, şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi datorii ataşate, se înregistrează într-un cont distinct "Cheltuieli de plătit".
Creanţele constatate, de regulă, la sfârşitul anului, reprezentând: dobânzi aferente titlurilor date cu împrumut şi operaţiunilor în devize la termen; comisioane pentru angajamente în afara bilanţului, şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi datorii ataşate, se înregistrează într-un cont distinct "Venituri de primit".
95.Creanţele din titluri şi creanţele asupra debitorilor, precum şi dobânzile aferente, nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante".
Creanţele din titluri, creanţele asupra debitorilor, creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice".
96.Provizioanele privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă la finele exerciţiului sau la alte perioade, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru: deprecierea titlurilor de plasament şi de investiţii şi pentru creanţe restante şi îndoielnice.
La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea din patrimoniu a elementelor respective, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează similar prevederilor pct. 38 din prezentele norme.
SECTIUNEA D:Contabilitatea valorilor imobilizate
97.Valorile imobilizate reprezintă bunurile şi alte active destinate să servească o perioadă îndelungată activităţii băncii, sub forma imobilizărilor financiare (credite subordonate, părţi în societăţile comerciale legate, titluri de participare, titluri ale activităţii de portofoliu), imobilizărilor necorporale şi corporale, precum şi a imobilizărilor date în leasing sau locaţie simplă.
98.Creditele subordonate sunt creanţe pe termen lung, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul acceptă ca drepturile sale să fie restituite numai după satisfacerea celorlalţi creanţieri.
În categoria creditelor subordonate se includ creditele participative şi alte credite subordonate la termen, precum şi creditele pe durată nedeterminată.
Creditele participative sunt creanţe de ultim rang care se caracterizează prin:
- în caz de lichidare a clientului debitor, creditele nu sunt rambursate decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari;
- în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor credite şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare;
- dacă creditul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea creditului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de debitor, faţă de creanţieri, în momentul încheierii convenţiei respective.
Remuneraţiile la creditele participative cuprind o parte fixă şi, eventual, o parte variabilă.
Dobânda fixă a creditului poate fi majorată, în condiţiile prevăzute de contractul de credit, cu o parte variabilă, sub forma unei clauze de participare la profitul net al clientului împrumutat.
Creditele subordonate pot fi la termen şi pe durată nedeterminată.
În categoria altor credite subordonate la termen se includ creanţe, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutatorul a acceptat ca în cazul lichidării împrumutatului rambursarea să se facă după satisfacerea celorlalţi creanţieri. Aceste credite au fixată, de la început, o dată de rambursare, iar remunerarea lor se face numai în cotă fixă.
Creditele subordonate pe durată nedeterminată sunt creanţe de natura creditelor subordonate ale căror termene de rambursare nu au fost fixate sau fac obiectul unor condiţii sau preavize menţionate în contracte. În contracte se prevede ca rambursarea nu poate să intervină decât la iniţiativa împrumutatului.
99.Valorile imobilizate în acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă în societăţi comerciale legate, controlate de o manieră exclusivă, incluse sau susceptibile de a fi incluse prin integrare globală într-un ansamblu consolidat, se înregistrează în contabilitate în contul "Părţi în societăţile comerciale legate" şi se reflectă distinct în bilanţul contabil.
100.Titlurile de participare reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil, altele decât părţile în societăţile comerciale legate, deţinute de bancă în capitalul altor societăţi comerciale, a căror deţinere durabilă este considerată utilă activităţii băncii. Aceste titluri trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:
a)să reprezinte 10% sau mai mult din capitalul unei societăţi comerciale, fără ca aceasta să fie controlată într-o manieră exclusivă;
b)să reprezinte mai puţin de 10% din capitalul unei societăţi comerciale şi să fie îndeplinite una din următoarele condiţii:
- administratori sau conducători comuni cu societatea emitentă;
- deţinerea, de către societatea emitentă, a unei părţi din acţiunile emise de către bancă (participaţii reciproce);
- apartenenţa la acelaşi grup controlat de persoane fizice sau juridice care exercită controlul asupra grupului şi practică o decizie unică.
101.Titlurile activităţii de portofoliu reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă pe o perioadă îndelungată în vederea realizării unor venituri satisfăcătoare, fără drept de intervenţie în gestiunea societăţii ale cărei titluri le deţine.
102.La intrarea în patrimoniu, titlurile reprezentând valori imobilizate se înregistrează în contabilitate la valoarea de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită prin contractul de achiziţie al acestora.
Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea acestor titluri se înregistrează direct în contul "Cheltuieli diverse de exploatare bancară". Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea acestor titluri pot fi eşalonate pe mai multe exerciţii financiare, caz în care, se utilizează contul "Alte cheltuieli de repartizat".
La inventar, titlurile imobilizate se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, determinată în funcţie de situaţia financiară a emitentului, de cotaţia titlurilor şi de alţi factori.
Pentru deprecierile constatate la aceste titluri se constituie provizioane, iar diferenţele favorabile între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate.
103.În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: fondul comercial, cheltuielile de constituire, concesiunile, brevetele, licenţele şi alte imobilizări necorporale.
104.Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului băncii, cum sunt: clientela, vadul, reputaţia şi alte elemente necorporale şi se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct de imobilizări necorporale.
Fondul comercial se determină ca diferenţă între valoarea de aport (de utilitate) sau valoarea de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare.
Fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării. Dacă se constată o depreciere ireversibilă, aceasta poate fi amortizată.
105.Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii băncii (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de această natură legate de înfiinţarea sau modificarea activităţii băncii).
Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
106.În cadrul activelor imobilizate în concesiuni şi în alte drepturi similare se cuprinde valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu, de către bancă, potrivit contractelor încheiate.
Brevetele, licenţele, know-how-urile şi alte drepturi de proprietate intelectuală similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale, la valoarea de ahiziţie sau costul de producţie, după caz.
Activele imobilizate de natura celor menţionate la alineatul prcedent se amortizează, pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de către banca care le deţine.
La alte imobilizări necorporale se înregistrează şi programele informatice create de bancă sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, evaluate la costul de producţie, respectiv la valoarea de achiziţie.
Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de 5 ani.
107.În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind terenurile şi mijloacele fixe.
Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
Terenurile se înregistrează în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la valoarea de achiziţie sau valoarea de aport, după caz.
Terenurile, de regulă, nu sunt supuse amortizării.
Investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor sunt supuse amortizării.
108.Se consideră mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are valoarea mai mare decât limita stabilită de lege;
- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie să asigure evidenţa permanentă a existenţei şi mişcării, precum şi calculul amortizării şi a provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora.
Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe următoarele categorii: clădiri; construcţii speciale; maşini, utilaje şi instalaţii de lucru; aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatură birotică; active corporale mobile neregăsite în categoriile anterioare.
109.Mijloacele fixe, la intrarea în patrimoniu, se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, prin care se înţelege:
a)costul de achiziţe, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b)costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de bancă;
c)valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ ţinând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe obţinute cu titlu gratuit;
d)valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părţi, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor şi contractelor;
e)valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru mijloacele fixe reevaluate în baza unei dispoziţii legale exprese.
110.Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile lui, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă.
111.Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor normale de utilizare şi condiţiilor de utilizare a acestora.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către banca care le are în proprietate.
Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate este în sarcina celui care a efectuat investiţia şi se înregistrează în contabilitatea acestuia.
Băncile amortizează mijloacele fixe, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
a)amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toată durata de funcţionare stabilită a acestora;
b)amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
c)amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul în care mijloacele fixe intră în activul băncii, a unei amortizări de până la limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.
Amortizarea aferentă mijloaelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenţă. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obţine valoarea contabilă netă a mijloacelor fixe.
112.Imobilizările necorporale şi imobilizările corporale, precum şi amortizarea aferentă acestora, se înregistrează distinct în contabilitate pentru activitatea de exploatare bancară şi pentru alte activităţi în afara exploatării bancare.
113.Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înţelege operaţiunea de stabilire a vloarii actuale a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniul băncii. Valoarea actuală a mijlocului fix se stabileşte, de regulă, avându-se în vedere: valoarea de intrare din contabilitatea băncii, utilitatea şi preţul pieţei, precum şi gradul de uzură estimat al mijlocului fix la data reevaluării.
114.Contabilitatea imobilizărilor în curs se ţine distinct pentru: imobilizări necorporale şi imobilizări corporale.
Imobilizările în curs necorporale reprezintă costul de producţie, respectiv costul de achiziţie aferent imobilizărilor necorporale neterminate până la finele exerciţiului.
Imobilizările în curs corporale reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei.
Imobilizările în curs corporale se trec în categoria mijloacelor fixe după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
115.Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locaţie de gestiune se înregistrează în contabilitatea băncii care le-a efectuat.
La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locaţie de gestiune, valoarea investiţiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea băncii care le-a efectuat şi se înregistrează în contabilitatea societăţii căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.
116.Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal, destinate desfăşurării activităţii de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opţiunea de cumpărare la scadenţă, la un preţ convenit prin contractul încheiat iniţial între părţi.
Operaţiuni asimilate leasing-ului reprezintă locaţia însoţită de opţiunea de cumpărare, rezervată finanţării bunurilor şi echipamentelor cu folosinţă neprofesională şi operaţiunea de locaţie-vânzare în cadrul căreia locatarul are obligaţia fermă de a achiziţiona bunul închiriat.
Contabilizarea principalelor operaţiuni de leasing şi asimilate la locator presupune:
- înregistrarea în activ, în conturile de leasing, a imobilizărilor asupra cărora banca este proprietar;
- înregistrarea amortizării în conturile de cheltuieli aferente;
- chiriile se vor înregistra în contabilitate, prorata temporis, astfel:
- chiriile calculate şi nescadente se înregistrează în conturile "Creanţe ataşate", prin creditul contului de venituri corespunzător;
- încasarea chiriei, la scadenţă, conduce la stingerea creanţei prin debitul conturilor clientelei;
- chiriile încasate în avans sunt înregistrate în creditul contului "Venituri înregistrate în avas", care se eşalonează lunar prin contrapartida contului de venituri corespunzător;
- la expirarea contractului se pot înregistra trei situaţii:
- locatarul îşi exercită opţiunea de cumpărare, iar locatorul înregistrează pierderile sau câştigurile din cesiune, în conturile de venituri sau cheltuieli corespunzătoare;
- locatarul nu îşi exercită opţiunea de cumpărare şi imobilizarea nu mai poate face obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, imobilizarea este transferată la valoarea netă în contul de imobilizări în afara activităţii de exploatare;
- locatarul nu îşi exercită opţiunea de cumpărare, dar bunul poate face obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, locatorul transfera imobilizarea la valoarea sa netă în contul de imobilizări neînchiriate din leasing reziliat. Cu ocazia unei noi operaţiuni de leasing cu opţiune de cumpărare, bunul este readus la valoarea din noul contract, în contul "Operaţiuni de leasing şi asimilate".
Contabilizarea principalelor operaţiuni de leasing şi asimilate la locatar presupune:
- înregistrarea imobilizărilor care fac obiectul contractului de leasing, în conturi în afara bilanţului;
- înregistrarea chiriilor calculate şi datorate în conturile de cheltuieli;
- la expirarea contractului, în cazul exercitării opţiunii de cumpărare, bunurile respective se înregistrează în conturile de imobilizări; în cazul neexercitării opţiunii de cumpărare, restituirea imobilizărilor se înregistrează, la ieşire, în conturile corespunzătoare în afara bilanţului.
117.Înregistrarea operaţiunilor de leasing privind imobilizările în curs se face în conturi distincte, evidenţiindu-se avansurile acordate furnizorilor pentru bunurile ce urmează a fi achiziţionate şi valoarea bunurilor în curs de construire sau a a bunurilor deja livrate locatarilor, dar care nu au intrat în funcţiune.
118.Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing reziliat se înregistrează într-un cont distinct "Imobilizări neînchiriate din leasing reziliat" până când acestea fac obiectul unui alt contract de leasing sau sunt trecute în conturile de imobilizări în afara activităţii de exploatare.
119.Locaţia simplă reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun, contra unei chirii.
120.Amortizarea bunurilor date în leasing sau locaţie simplă, se calculează potrivit reglementărilor în vigoare.
121.Dobânzile şi chiriile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor în valori imobilizate, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a valorilor imobilizate şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă valorile imobilizate în cauză au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri.
122.Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaţiuni de leasing şi locaţie simplă,precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante".
123.Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaţiuni de leasing şi locaţie simplă, precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice".
124.Provizioanele pentru valori imobilizate se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii sau la alte perioade, pentru:
- deprecirea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
- deprecierea imobilizărilor;
- operaţiuni de leasing, asimilate şi locaţie simplă;
- crenţe restante şi îndoielnice.
125.La finele exerciţiului, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, sau la alte perioade, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează , procedându-se astfel:
- în situaţia în care deprecierea valorilor imobilizate este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar;
- în cazul în care deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferenţa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează pe venituri;
- cu ocazia anulării unui provizion, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, provizioanele constituite se înregistrează la venituri.
SECTIUNEA E:Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane
126.Conturile de capitaluri, asimilate şi provizioane cuprind totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia băncii cu caracter permanent sau durabil, precum şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi provizioane reglementate.
Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor, proprietatea acţionarilor sau asociaţilor, care se înscrie în pasivul bilanţului şi se compune din: aporturile de capital (capital social); primele legate de capital şi rezervele; fondurile; subvenţiile şi fondurile publice alocate; diferenţele din reevaluare; provizioanele reglementate; beneficiile nerepartizate reportate din anii precedenţi şi alte elemente asimilate capitalurilor proprii.
127.Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv cu valoarea aportului de capital, a primelor şi rezervelor încorporate sau a altor operaţiuni care duc la modificarea acestuia.
128.Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a băncii şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.
Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la mărirea capitalului, sunt următoarele: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni; încorporarea primelor legate de capital, rezervelor statutare şi altor rezerve şi alte operaţiuni, potrivit legii.
Primele legate de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale.
Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului social sunt, în principal, următoarele: răscumpărarea acţiunilor proprii; acoperirea pierderilor din anii precedenţi şi alte operaţiuni, potrivit legii.
129.Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare, rezerva generală pentru riscul de credit şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual, din profitul băncii, în cotele şi limitele stabilite şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite, în caz de micşorare, se completează în condiţiile prevăzute de lege.
Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al băncii, conform prevederilor din statutul acesteia.
Rezerva generală pentru riscul de credit se constituie din profitul băncii, în cotele şi limitele stabilite de lege, în funcţie de soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului.
Rezerva generală pentru riscul de credit se utilizează în situaţia realizării riscului de credit, conform reglementărilor legale.
Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru: acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, în alte rezerve se include excedentul obţinut prin emisiunea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau nu este destinat amortizărilor.
130.Diferenţele din reevaluare, reprezentând soldul diferenţelor între valoarea actuală (mai mare) şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică) supuse reevaluării în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct. Diferenţele rezultate din reevaluarea elementelor de activ se transferă la rezerve, sau sunt folosite pentru alte destinaţii stabilite potrivit reglementărilor în vigoare.
131.Contabilitatea fondurilor proprii se ţine pe categorii de fonduri: fondul de dezvoltare şi alte fonduri, care trebuie să asigure evidenţa constituirii şi utilizării acestora, potrivit dispoziţiilor legale.
Fondul de dezvoltare se constituie şi se utilizează potrivit legii.
În cadrul altor fonduri se cuprind: fondul constituit din profitul net pentru creşterea resurselor proprii de finanţare şi alte fonduri.
132.Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri.
În categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen, titlurile subordonate pe durată nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile subordonate la termen, împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată, împrumuturile participative, precum şi alte împrumuturi subordonate.
Titlurile subordonate la termen reprezintă, în general, împrumuturi obţinute pe bază de titluri, destinate a fi capitalizate, respectiv fonduri care, în baza unei convenţii sau a unui acord particular, sunt destinate să finanţeze o viitoare mărire de capital hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. Intră, de exemplu, în această categorie, obligaţiunile rambursabile în acţiuni, atunci când fondurile obţinute de bancă sunt destinate să fie capitalizate la o anumită dată, iar împrumutătorii nu pot cere restituirea acestora.
Titlurile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi obţinute pe baza titlurilor emise, având, în general, următoarele caracteristici:
- durata lor nu este determinată;
- sunt purtătoare de o remuneraţie permanentă;
- rambursarea lor nu este posibilă decât la iniţiativa băncii emitente;
- în caz de lichidare a băncii, rambursarea împrumuturilor nu este posibilă decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri;
- plata dobânzii anuale poate fi amânată, pentru unul sau mai mulţi ani, în caz de absenţă a profiturilor distribuibile.
Titlurile participative sunt împrumuturi primite pe baza titlurilor emise, care prezintă în general, următoarele caracteristici:
- nu sunt rambursabile de către banca emitentă înainte de 7 ani;
- sunt remunerate printr-o parte fixă şi o parte variabilă;
- au rang prioritar acţiunilor sau părţilor sociale;
- posesorii au aceleaşi drepturi ca şi posesorii de obligaţiuni, dar nu dispun de nici un drept de vot, de nici un drept la repartizarea rezervelor şi nici de drepturi cu caracter de beneficiu în caz de lichidare a băncii.
Împrumuturile subordonate la termen reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:
- împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai băncii;
- au fixată, de la origine, o dată de rambursare;
- comportă o remuneraţie fixă.
În această categorie de împrumuturi se încadrează şi depozitele băneşti ale acţionarilor sau asociaţilor, respectiv sumele puse la dispoziţia băncii de către persoanele fizice, acţionari sau asociaţi, cu condiţia ca aceste sume să fie încorporate în capital într-un interval de timp de maxim 5 ani de la data constituirii depozitelor şi ca ele să rămână indisponibile până la încorporare în capitalul băncii.
Împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi nereprezentate printr-un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:
- împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare faţă de cele ale altor creanţieri ai băncii;
- data ramursării împrumuturilor nu este fixată, iar aceasta se poate face la iniţiativa băncii împrumutate.
În această categorie de împrumuturi se încadrează şi avansurile efectuate de acţionari sau asociaţi (avansuri de echilibru), respectiv sumele puse la dispoziţia băncii de către acţionari sau asociaţi şi, care, nu sunt purtătoare de dobânzi şi nu au fixată nici o scadenţă de rambursare.
Împrumuturile participative sunt împrumuturi de ultim rang, inferioare obligaţiilor chirografare, care se caracterizează prin:
- în caz de lichidare a băncii, împrumuturile nu sunt rambursate decât după satisfacerea completă a tuturor celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari;
- în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor împrumuturi şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare;
-dacă împrumutul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea împrumutului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de bancă faţă de creanţieri în momentul încheierii convenţiei respective.
Remuneraţiile la împrumuturile participative cuprind o parte fixă şi, eventual, o parte variabilă.
Dobânda fixă a împrumutului poate fi majorată, în condiţiile determinate de contractul de împrumut, cu o parte variabilă sub forma unei clauze de participare la profitul net al băncii împrumutate.
Titlurile subordonate pe durată nedeterminată sunt împrumuturi pe baza titlurilor emise, care prezintă următoarele caracteristici:
- durată nedeterminată;
- remunerare permanentă;
- rambursare la iniţiativa emitentului;
- plata dobânzii anuale poate fi amânată cu unul sau mai mulţi ani, în cazul absenţei beneficiilor distribuibile.
Împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă avansuri primite de la acţionari sau asociaţi (avansuri de echilibru), nepurtătoare de dobânzi şi fără scadenţă de rambursare.
133.Subvenţiile pentru investiţii reprezintă sumele alocate de la bugetul statului sau din alte resurse nerambursabile, de care beneficiază banca în vederea finanţării cheltuielilor de natura investiţiilor sau achiziţionării unor bunuri de natura imobilizărilor, pentru finanţarea unor activităţi pe termen lung sau altor cheltuieli de natura investiţiilor. În această categorie de subvenţii se cuprinde şi valoarea bunurilor de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii. Subvenţia se înregistrează la alte venituri diverse din exploatare, pe măsura amortizării bunurilor respective.
Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii se ţine cu ajutorul unui cont distinct, care se închide prin conturile de venituri, pe măsura amoritizării bunurilor procurate sau produse pe seama acestora.
134.Contabilizarea fondurilor primite de bancă de la organisme publice se ţine cu ajutorul unui cont distinct, potrivit reglementărilor privind constituirea şi utilizarea unor astfel de fonduri.
135.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie, de regulă, la finele exerciţiului pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este incertă, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare, cum sunt:
- acoperirea riscurilor de executare a angajamentelor prin semnătură (garanţii, avaluri şi alte angajamente);
- facilităţi acordate personalului, potrivit reglementărilor în vigoare;
- riscuri de ţară, potrivit reglementărilor în vigoare;
- litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;
- alte provizioane (cheltuieli cu reparaţiile capitale eşalonate, potrivit programului, pe mai multe perioade etc.).
136.Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli se ţine pe feluri, în funcţie de natura şi scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
La finele fiecărui exerciţiu, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează, astfel:
- prin debitul contului de cheltuieli, în cazul majorării provizionului;
- prin creditul contului de venituri, când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv când acesta devine total sau parţial fără obiect;
- când are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă, conturile de provizioane constituite anterior se închid prin creditul conturilor de venituri şi, concomitent, cheltuielile şi pierderile respective, în raport de natura lor, se înregistrează în conturile corespunzătoare.
137.Provizioanele reglementate sunt destinate, de regulă, unor facilităţi fiscale de care poate beneficia banca şi se constituie potrivit dispoziţiilor legale, prevăzute expres în acest scop, înregistrându-se în contabilitate într-un cont distinct, pe feluri de provizioane reglementate.
SECTIUNEA F:Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
138.Cheltuielile băncii reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit, pentru:
- împrumuturile primite şi alte surse atrase;
- serviciile prestate şi lucrările executate de care beneficiază banca;
- materialele consumate;
- cheltuielile cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale;
- cheltuieli excepţionale.
În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se cuprind, de asemenea:
- amortizările şi provizioanele constituite;
- valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.
139.Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, care se grupează astfel:
a)Cheltuieli de exploatare bancară (cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi interbancare; cheltuieli cu operaţiunile cu clientela; cheltuieli pentru operaţiunile cu titluri; cheltuieli cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate; cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate; cheltuieli privind operaţiunile de schimb; cheltuielile privind operaţiunile în afara bilanţului; cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare; alte cheltuieli de exploatare bancară).
b)Cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu remuneraţiile personalului; privind asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli privind personalul).
c)Impozite şi taxe (cheltuieli cu impozitul pe salarii şi cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate).
d)Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi (cheltuieli cu materialele; cheltuieli privind obiectele de inventar; cheltuieli privind alte stocuri; cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate).
e)Cheltuieli diverse de exploatare (venituri retrocedate privind opraţiunile de exploatare nebancară efectuate în comun; cota parte privind operaţiunile de exploatare nebancară efectuate în comun; cota-parte din cheltuielile sediului social; pierderi din cesiunea imobilizărilor şi alte cheltuieli diverse de exploatare).
f)Cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale (amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale).
g)Cheltuieli cu provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile (cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare; cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela; cheltuieli cu provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse; cheltuieli cu provizioane pentru valori imobilizate; cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; cheltuieli cu provizioane reglementate şi pierderi din creanţe nerecuperabile).
h)Cheltuieli excepţionale (cheltuieli excepţionale privind operaţiunile de gestiune; cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele şi alte cheltuieli excepţionale).
i)Cheltuieli cu impozitul pe profit, calculat potrivit legii.
140.Cheltuielile privind sumele plătite pentru contractele de cercetare care nu se includ în costuri; comisioanele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior; taxa pentru folosirea terenurilor; taxa asupra mijloacelor de transport; cotele prevăzute de lege pentru constituirea fondului special de cercetare-dezvoltare şi a fondului asigurărilor sociale pentru agricultori; cheltuielile cu pregătirea şi perfecţionarea profesională; prelevările şi donaţiile făcute în scopuri umanitare şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive şi alte cheltuieli care, potrivit legii, se scad din venituri, se înregistrează distinct în conturi analitice, în cadrul conturilor respective de cheltuieli.
141.În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, prevăzute la pct. 139 din prezentele norme, conturile de cheltuieli respective se pot dezvolta în analitic în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii.
142.Principalele elemente care formează veniturile băncii sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat, din:
- dobânzi aferente creditelor acordate şi altor plasamente;
- livrări de bunuri, executările de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care banca a consimţit să le primească;
- executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;
- venituri excepţionale.
În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se cuprind, de asemenea, veniturile din:
- vânzarea activelor;
- producţia de imobilizări;
- diminuarea sau anularea provizioanelor.
143.Cifra de afaceri, conform prezentelor norme, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din:
- dobânzi şi venituri asimilate (din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare; din operaţiunile cu clientela; din operaţiunile cu obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix şi alte dobânzi şi venituri asimilate);
- venituri din titluri cu venit variabil;
- comisioane;
- câştiguri sau pierderi din operaţiuni financiare (rezultatul net din operaţiunile cu titluri de tranzacţii, de plasament şi din operaţiunile de schimb);
- alte venituri din activitatea de exploatare (alte venituri de exploatare bancară şi nebancară).
144.Potrivit legii, contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, care se grupează astfel:
a)Venituri din activitatea de exploatare bancară (venituri din operaţiunile de trezorerie şi interbancare; venituri din operaţiunile cu clientela; venituri din operaţiunile cu titluri; venituri din operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate; venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu; venituri din operaţiunile de schimb; veniturile din operaţiunile în afara bilanţului; venituri din prestaţiile de servicii financiare; alte venituri din activitatea de exploatare bancară).
b)Venituri diverse din exploatare (cheltuieli refacturate; cota-parte privind operţiunile de exploatare nebancare efectuate în comun; cota-parte din cheltuielile sediului social; venituri din cesiunea imobilizărilor; venituri accesorii; alte venituri diverse din exploatare).
c)Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate (venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare; venituri din provizioane din operaţiuni cu clientela; venituri din provizioane privind operaţiunile cu titluri şi operaţiuni diverse; venituri din provizioane pentru valori imobilizate; venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; venituri din provizioane reglementate; venituri din recuperări de creanţe amortizate).
d)Venituri excepţionale (venituri excepţionale din operaţiunile de gestiune; venituri excepţionale din provizioane şi alte venituri excepţionale).
e)Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.
145.Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se înregistrează la venituri din provizioane, în cazul în care nu se mai justifică menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
146.Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.
La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe baza de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
147.Potrivit art. 19, alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabilesc lunar. În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în funcţie de natura lor, cheltuielile, respectiv, veniturile, prevăzute la pct. 139 şi pct. 144, din prezentele norme se închid, provizoriu, prin rezultatul exerciţiului.
148.Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.
Rezultatul exerciţiului (profitul sau pierderea) cuprinde rezultatul curent, rezultatul excepţional şi impozitul pe profit.
Rezultatul curent reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţiunile curente, respectiv veniturile din exploatare şi veniturile din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate şi cheltuielile curente, respectiv cheltuielile de exploatare şi cheltuielile cu provizioanele şi pierderi din creanţe nerecuperabile.
Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile excepţionale, ca urmare a unor operaţiuni efectuate de bancă, care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a acesteia.
Rezultatul exerciţiului reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere supus repartizării.
Determinarea profitului sau pierderii, precum şi repartizarea profitului pe destinaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare se înregistrează în contabilitate în moneda naţională.
SECTIUNEA G:Operaţiuni în afara bilanţului
149.Operaţiunile în afara bilanţului cuprind angajamentele date şi primite reprezentând drepturi şi obligaţii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii patrimoniului băncii sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni ulterioare, precum şi unele bunuri şi operaţiuni care nu pot fi integrate în activul şi pasivul bilanţului băncii.
150.Contabilizarea operaţiunilor în afara bilanţului se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 9, grupate în funcţie de natura lor, astfel:
- angajamente de finanţare;
- angajamente de garanţie;
- angajamente privind titlurile;
- operaţiuni în devize;
- angajamente diverse;
- angajamente îndoielnice;
- conturi de evidenţă.
În conturile de angajamente date şi primite se înregistrează numai angajamentele irevocabile cu titlu oneros.
151.Contabilitatea operaţiunilor în afara bilanţului se ţine, de asemenea în partidă dublă, prin utilizarea conturilor corespondente prevăzute pentru operaţiunile în devize sau, după caz, a unui cont denumit "Contrapartida" pentru celelalte operaţiuni în afara bilanţului.
152.Conturile în afara bilanţului sunt conturi de activ sau de pasiv, care se debitează şi se creditează în funcţie de sensul înregistrării în conturile de bilanţ a operaţiunii, la scadenţă sau la data realizării acesteia.
153.Angajamentele de finanţare reprezintă promisiunea irevocabilă de a pune la dispoziţie fonduri (deschideri confirmate de credite sau acorduri de refinanţare) în favoarea unui beneficiar, bancă sau client. Acestea se înregistrează în afara bilanţului, la nivelul prevăzut în contract şi se diminuează pe măsura punerii la dispoziţie a fondurilor.
154.Angajamentele de garanţie sunt operaţiunile prin care o bancă (garantul) se angajează în favoarea unui terţ (beneficiarul) să asigure, la ordinul şi în contul ordonatorului, plata unei obligaţii subscrisă de acesta, în situaţia în care ordonatorul nu o poate efectua el însuşi.
Angajamentele de garanţie sunt contabilizate în funcţie de calitatea ordonatorului, bancă sau client.
În cazul în care banca recurge la un corespondent pentru a garanta executarea unei obligaţii asumate de unul dintre clienţii proprii, va înregistra riscul asumat în contul "Garanţii date pentru clientelă".
Banca corespondentă va înregistra riscul asumat pentru banca garantată în contul "Alte garanţii date altor bănci".
155.Angajamentele privind titlurile cuprind operaţiunile efectuate de către bancă aferente titlurilor cumpărate sau vândute cu posibilitate de răscumpărare şi altor titluri de primit sau de livrat.
156.Conturile în afara bilanţului privind operaţiunile în devize evidenţiază: operaţiunile de schimb la vedere şi la termen, precum şi operaţiunile privind devizele date şi luate cu împrumut.
157.Conturile de angajamente diverse înregistrează alte angajamente date sau primite, care nu se regăsesc în categoriile angajamentelor prezentate anterior, cum sunt: redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate, titluri primite şi date îm garanţie şi alte angajamente diverse.
158.Angajamentele îndoielnice cuprind angajamentele de orice natură, a căror realizarea devine probabilă.
Angajamentele de finanţare devin îndoielnice atunci când creditul respectiv se înregistrează la creanţe îndoielnice.
Angajamentele de garanţie sunt considerate îndoielnice în situaţia când banca garantă va fi obligată să intervină pentru plata obligaţiilor subscrise.
Valorile date în garanţie devin îndoielnice atunci când există probabilitatea nerambursării contrapartidei.
Pentru angajamentele îndoielnice se constituie, de regulă, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
159.Conturile de evidenţă, de regulă, asigură ţinerea evidenţei tehnico-operative privind: mijloacele fixe luate cu chirie, valori primite în păstrare sau custodie, creanţe scoase din activ urmărite în continuare, debitori din penalităţi pretinse şi alte operaţiuni.
În această categorie de conturi se include şi contul "Contrapartida" care se utilizează pentru debitarea sau creditarea unor conturi în afara bilanţului.
SECTIUNEA H:Operaţiuni în devize
160.În sesul prezentelor norme, sunt considerate operaţiuni în devize, operaţiunile efectuate într-o altă deviză decât moneda naţională (leu).
161.Contabilitatea operaţiunilor în devize, asigură evidenţa:
a)operaţiunilor de schimb la vedere sau la termen;
b)operaţiunilor cu titluri în devize
c)operaţiunilor privind conturile curente, conturile de corespondent, depozitele, creditele şi împrumuturile în devize;
d)alte operaţiuni în devize.
162.Contabilizarea operaţiunilor de schimb la vedere sau la termen, precum şi a celorlalte operaţiuni în devize se face pe feluri de devize, cu ajutorul conturilor prevăzute în planul de conturi.
163.Operaţiunile de schimb la vedere sunt operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a devizelor cu decontarea, de regulă, în cadrul unui termen maxim de două zile lucrătoare de la data încheierii trazacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs SPOT).
164.Operaţiunile de schimb la termen sunt considerate operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a devizelor cu decontare după mai mult de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs FORWARD).
165.Operaţiunile SWAP sunt operaţiuni de cumpărare şi vânzare simultană a unei sume în devize, cu decontarea la două date de valoare diferite (de regulă SPOT şi FORWARD) la cursurile de schimb stabilite (SPOT şi FORWARD) la data tranzacţiei.
166.Operaţiunile de schimb în devize se clasifică în:
- operaţiuni care nu generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care nu antrenează o intrare sau o ieşire de devize în şi din patrimoniul băncii;
- operaţiuni care generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care antrenează o intrare sau o ieşire de devize în şi din patrimoniul băncii.
167.Contabilizarea operaţiunilor care generează risc de schimb, impune utilizarea conturilor "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb", deschise în cadrul bilanţului şi în afara bilanţului, pe feluri de devize.
168.Imobilizările corporale şi necorporale, precum şi stocurile achiziţionate în devize, operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate efectuate în devize, capitalul social, precum şi cheltuielile şi veniturile aferente datoriilor şi creanţelor ataşate în devize, se contabilizează în moneda naţională prin intermediul contului "Contravaloarea poziţiei de schimb".
169.Contul "Poziţie de schimb" reprezintă soldul net al patrimoniului într-o anumită deviză, iar acest patrimoniu este expresia riscului de schimb.
Poziţiile de schimb, lungi sau scurte, sunt determinate de următoarele elemente:
- elementele de activ şi de pasiv exprimate în devize, inclusiv dobânzile calculate, de primit sau de plătit, scadente sau nescadente;
- operaţiunile de schimb la vedere şi la termen;
- diferenţele de dobânzi calculate în devize, de primit sau de plătit, scadente sau nescadente, referitoare la operaţiunile în devize înregistrate în afara bilanţului;
- dobânzile în devize nescurse, de primit sau de plătit, aferente operaţiunilor de bilanţ şi în afara bilanţului, atunci când fac obiectul unei operaţiuni de acoperire.
170."Poziţia de schimb" se clasifică în poziţie de schimb structurală şi poziţie de schimb operaţională.
171.Poziţia de schimb structurală reflectă activele imobilizate exprimate în devize, cum sunt:
- titlurile de investiţii;
- părţile în societăţile comerciale legate;
- titlurile de participare;
- titlurile activităţii de portofoliu;
- dotările pentru unităţile proprii din străinătate.
Activele imobilizate exprimate în devize, menţionate mai sus, precum şi operaţiunile al căror risc de schimb este suportat de stat, se exclud din calculul poziţiei de schimb pentru care se determină riscul de schimb.
172.Poziţia de schimb operaţională reprezintă diferenţa între poziţia de schimb totală şi poziţia de schimb structurală.
Conturile "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb" sunt conturi de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei, utilizate pentru restabilirea echilibrului dintre active şi pasive, prin înregistrarea în contul de rezultate a câştigurilor şi/sau pierderilor aferente evaluării operaţiunilor în devize.
173.Periodic, elementele exprimate în devize, de activ şi de pasiv, din bilanţ şi în afara bilanţului, se evaluează în funcţie de natura acestora, la cursurile de schimb ale pieţei valutare comunicate de Banca Naţională a României. Aceste cursuri se folosesc, de asemenea, în orice tranzacţie ce are loc între bancă şi clienţii săi, în cazurile în care nu se specifică utilizarea unui anumit curs de schimb.
Diferenţele dintre sumele rezultate din evaluarea, periodică, a conturilor "Poziţie de schimb" (operaţională) şi sumele înscrise în conturile corespunzătoare "Contravaloarea poziţiei de schimb" (operaţională), se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli privind operaţiunile de schimb, după caz.
Diferenţele rezultate din evaluarea periodică a conturilor "Poziţie de schimb" (structurală) şi sumele înscrise în conturile corespunzătoare "Contravaloarea poziţiei de schimb" (structurală), se înregistrează în conturile "Diferenţe de conversie".
Evaluarea operaţiunilor înregistrate în conturile în afara bilanţului, corespunzător evaluării conturilor "Poziţie de schimb", se face prin utilizarea conturilor "Conturi de ajustare devize" în contrapartida contului "Contravaloarea poziţiei de schimb".
La întocmirea raportărilor contabile, conturile "Poziţie de schimb" (după evaluare) şi "Contravaloarea poziţiei de schimb" nu se iau în considerare deoarece nu reprezintă un activ sau un pasiv real, de natură bilanţieră.
SUBSECTIUNEA 1:H.1.) Operaţiuni de schimb la vedere
174.Operaţiunile de schimb la vedere se înregistrează în conturi în afara bilanţului, la cursul de la data încheierii contractului, respectiv angajamentului, cu ajutorul contului "Operaţiuni de schimb la vedere".
Periodic, evaluarea angajamentului se înregistrează în afara bilanţului prin utilizarea conturilor de ajustare devize şi "Contravaloarea poziţiei de schimb". Concomitent, aceeaşi diferenţă de curs, se înregistrează în bilanţ în conturile de venituri sau cheltuieli din operaţiunile de schimb, după caz, cu ajutorul conturilor "Contravaloarea poziţiei de schimb" şi "Conturi de ajustare devize".
SUBSECTIUNEA 2:H.2.) Operaţiuni de schimb la termen
175.Cursul la termen este cursul la vedere majorat cu reportul sau micşorat cu deportul existent pe deviza respectivă.
Pentru operaţiunile de schimb la termen, diferenţa dintre cursul la vedere şi cursul la termen reprezintă "report" (atunci când cursul la termen este mai mare decât cursul la vedere) sau "deport" (dacă cursul la vedere este mai mare decât cursul la termen).
176.Operaţiunile de schimb la termen pot fi "speculative" (termen sec) şi "de acoperire".
Operaţiunile de schimb "speculative" reprezintă operaţiunile efectuate în cadrul unei serii succesive de cumpărări sau vânzări de devize în scopul realizării unui profit prin revânzarea sau răscumpărarea lor în condiţii conjuncturale favorabile.
Operaţiunile de schimb "de acoperire" reprezintă operaţiunile efectuate cu scopul de a compensa sau reduce riscul provenind din variaţia cursului de schimb care poate afecta un ansamblu omogen de elemente de activ, pasiv sau în afara bilanţului, exprimate în devize.
177.Operaţiunile de schimb la termen sec (speculative) se înregistrează în conturi în afara bilanţului, la cursul de la data încheierii contractului, respectiv angajamentului, cu ajutorul contului "Operaţiuni de schimb la termen".
Periodic, evaluarea angajamentului, la cursul la termen rămas de scurs, se înregistrează în conturile în afara bilanţului "Conturi de ajustare devize" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb". Concomitent, aceeaşi diferenţă de curs constatată, se înregistrează în bilanţ, în conturile de venituri sau cheltuieli din operaţiuni de schimb, după caz, prin contul "Contravaloarea poziţiei de schimb".
178.Operaţiunile de schimb la termen, de acoperire, se înregistrează în conturi în afara bilanţului, la cursul de la data încheierii contractului, respectiv angajamentului, cu ajutorul contului "Operaţiuni de schimb la termen". Concomitent, se înregistrează valoarea reportului sau deportului de primit sau de plătit în conturile "Report/Deport de primit" sau "Report/Deport de plătit".
Periodic, se efectuează eşalonarea reportului sau deportului prin intermediul conturilor "Cheltuieli de plătit" sau "Venituri de primit", în contrapartidă cu conturile de venituri sau cheltuieli corespunzătoare.
SUBSECTIUNEA 3:H.3.) Credite şi împrumuturi în devize
179.Operaţiunile privind creditele şi împrumuturile contractate şi încă nelivrate, respectiv neprimite, în devize, se înregistrează în conturi în afara bilanţului, la data încheierii contractului, cu ajutorul contului "Operaţiuni privind devizele date şi luate cu împrumut". La utilizare, creditele şi împrumuturile în devize sunt înregistrate în conturile de bilanţ corespunzătoare.
180.Periodic, dobânzile de încasat şi de primit în devize, se înregistrează în conturile bilanţiere "Creanţe ataşate", respectiv "Datorii ataşate", în contrapartida contului "Poziţie de schimb". Concomitent, aceste sume se înregistrează în moneda naţională la cursul de la data operaţiunii în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, în contrapartida contului "Contravaloarea poziţiei de schimb".
SUBSECTIUNEA 4:H.4.) Operaţiuni SWAP
181.Operaţiunile de SWAP au la bază principiul împrumutului într-o deviză pentru a da cu împrumut într-o altă deviză, cele două operaţiuni fiind simultane şi încheiate cu aceeaşi contrapartidă. Acestea pot fi realizate sub următoarele forme: swap de trezorerie sau swap cambist şi swap financiar sau swap lung de devize.
182.Swap-ul de trezorerie, denumit şi swap cambist, reprezintă două operaţiuni de schimb a unei sume nominale în devize pe baza a două cursuri diferite (curs la vedere la iniţierea operaţiunii şi curs la termen la scadenţa operaţiunii). În fapt, reprezintă combinaţia dintre o operaţiune de schimb la termen cu o operaţiune de schimb la vedere.
Pe perioada dintre cele două operaţiuni nu se calculează şi nu se varsă dobânzi, deoarece valoarea acestora a fost inclusă în cursul la teremen.
Înregistrarea contabilă a operaţiunilor de swap de trezorerie se realizează similar operaţiunilor de schimb la termen, clasice.
183.Swapul financiar de devize, denumit şi swap lung de devize, este operaţiunea prin care se efectuează schimbul unei sume în devize, contra unei sume în altă deviză, urmând ca la termen să se procedeze la schimbul simetric. Pe toată perioada contractului, părţile contractante calculează şi varsă dobânzi în funcţie de volumul schimbului în devize.
Swap-ul financiar reprezintă, în fapt, o operaţiune de schimb la vedere combinată cu o operaţiune simetrică de schimb la termen, însoţită de fluxurile de dobânzi aferente.
Contabilizarea operaţiunilor de swap financiar de devize constă în înregistrarea schimbului iniţial în conformitate cu regulile operaţiunilor de schimb la vedere şi înregistrarea operaţiunilor de schimb final conform regulilor operaţiunilor de schimb la termen. Dobânzile calculate asupra swap-ului financiar trebuie să fie contabilizate la fiecare închidere contabilă.
SUBSECTIUNEA 5:H.5. Operaţiuni în devize cu clientela
184.Principalele operaţiuni în devize cu clientela, sunt: schimbul manual; operaţiunile cu cecuri de călătorie; schimbul la vedere, operaţiunile prin conturile în devize; transferurile de devize; schimbul la termen; angajamentele prin semnătură.
185.Schimbul manual este operaţiunea prin care o cantitate de monedă este schimbată fizic contra unei alte monede.
Contabilizarea operaţiunilor de schimb manual urmează principiile de contabilizare a operaţiunilor în devize şi presupune utilizarea conturilor "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb".
186.Contabilizarea cecurilor de călătorie în devize se efectuează cu ajutorul conturilor "Alte valori" (la cumpărare) şi "Alte sume datorate" (la vânzare).
La plata în monedă locală, se vor utiliza şi conturile "Poziţie de schimb" şi "Contravaloarea poziţiei de schimb" aferente devizelor respective.
187.Operaţiunile de schimb la vedere efectuate în contul clienţilor sunt definite şi se contabilizează potrivit pct. 163 şi pct. 174 din prezentele norme.
188.Operaţiunile prin conturile în devize ale clienţilor se înregistrează în mod similar cu operaţiunile în conturile în lei ale acestora.
189.Transferurile în devize sunt operaţiunile, prin care, la cererea clientului ordonator, o sumă în devize este pusă la dispoziţia unui beneficiar, în general, rezident în străinătate. Punerea la dispoziţie a fondurilor se efectuează, de regulă, prin intermediul conturilor de corespondent cu băncile străine.
190.Operaţiunile de schimb la termen efectuate în contul clienţilor sunt definite şi se contabilizează potrivit pct. 164 şi pct. 175 la 187 din prezentele norme.
191.Angajamentele prin semnătură reprezintă, de regulă, creditele documentare, respectiv operaţiunile prin care la cererea unui client importator, o bancă (emitentă sau ordonatoare) îşi ia angajamentul, printr-o deschidere de credit documentar, de a se substitui importatorului, pentru plata exportatorului străin prin intermediul băncii acestuia (banca notificatoare), în suma şi în condţiile convenite.
Creditele documentare se clasifică astfel:
- în funcţie de angajamentele asumate de banca importatorului (emitentă):
- credit documentar revocabil, dacă poate fi pus în cauză, în orice moment, înainte de data prezentării documentelor de către banca emitentă, la iniţiativa ei proprie sau la iniţiativa clientului importator;
- credit documentar irevocabil, dacă poate fi modificat sau anulat decât cu acordul tuturor părţilor, din momentul în care banca emitentă se angajează în mod irevocabil să plătească documentele prezentate.
- în funcţie de angajamentele asumate de banca exportatorului (notificatoare):
- credit documentar notificat, dacă banca notificatoare nu garantează clientului (exportatorul) buna desfăşurare a plăţii şi nu face decât să se oblige la un transfer de fonduri provenind de la banca emitentă;
- credit documentar confirmat, dacă banca notificatoare garantează clientului (exportatorul), buna desfăşurare a plăţii. Această garanţie se acordă numai în cazul creditelor documentare irevocabile, iar riscul băncii notificatoare este limitat la riscul de insolvabilitate al băncii importatorului.
Contabilizarea principalelor operaţiuni de credit documentar, la banca importatorului (emitentă) se realizează astfel:
- înregistrarea depozitului constituit de către client, pentru o parte sau pentru întreaga valoare a angajamentului, în contul "Depozite pentru deschiderea de acreditive";
- angajamentul băncii emitente pentru creditul documentar revocabil nu se înregistrează în conturile de angajamente în afara bilanţului, acestea înregistrându-se în conturile de evidenţă în afara bilanţului;
- angajamentul de finanţare dat în cadrul unui credit documentar irevocabil se înregistrează în contul în afara bilanţului "Deschideri de credite documentare", iar angajamentul realizat prin acceptarea de efecte de comerţ se înregistrează în contul "Acceptări sau angajamente de plată";
- garanţia primită de la o societate de asigurări se înregistrează în contul "Garanţii primite de la societăţi de asigurare şi capitalizare";
- plata imediată a documentelor acceptate se înregistrează în contul curent al importatorului, din disponibilităţile acestuia;
- plata amânată pentru importator, în cazul în care acesta beneficiază de un credit acordat de banca importatorului, se înregistrează în contul "Credite acordate importatorilor";
- plata amânată pentru importator, în cazul în care acesta beneficiază de un termen de plată din partea exportatorului, însoţit de un angajament de finanţare sub forma unei acceptări de plată din parte băncii emitente, se înregistrează în contul în afara bilanţului "Acceptări sau angajamente de plată", iar plata efectivă se înregistrează în contul curent al importatorului.
Contabilizarea principalelor operaţiuni de credit documentar, la banca exportatorului (confirmatoare) se realizează astfel:
- angajamentul de garanţie, dat în favoarea clientului şi la ordinul băncii importatorului, se înregistrează în contul în afara bilanţului "Confirmări de deschideri de credite documentare";
- angajamentul de garanţie primit de la banca importatorului şi acceptarea de plată a băncii notificatoare, garantată de banca emitentă se înregistrează în contul în afara bilanţului "Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii primite de la alte bănci";
- încasarea contravalorii documentelor privind mărfurile livrate se înregistrează în contul curent al exportatorului.
SUBSECTIUNEA 6:H.6) Operaţiuni cu titluri în devize
192.Contabilizarea titlurilor în devize respectă regulile de contabilizare şi de evaluare stabilite pentru titlurile exprimate în lei. Astfel, sunt clasate, în funcţie de intenţia de deţinere şi sub rezerva îndeplinirii condiţiilor specifice fiecărei categorii de titluri (titluri de tranzacţie, de plasament, de investiţii, părţi în societăţi comerciale legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu).
SECTIUNEA I:Închiderea şi deschiderea conturilor
193.Potrivit art. 27, alin. 4 din lege, exerciţiul financiar al băncii începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării, respectiv înmatriculării.
La închiderea exerciţiului trebuie efectuate toate operaţiunile de stabilire a totalului rulajelor şi soldurilor conturilor pe ansamblul exerciţiului încheiat, precum şi repunerea soldurilor în exerciţiul următor, în condiţiile respectării principiului contabil prevăzut la pct. 19 lit. e) din prezentele norme.
Închiderea şi deschiderea conturilor se poate efectua, fie prin utilizarea unor conturi distincte "bilanţ de închidere" şi "bilanţ de deschidere", fie prin debitarea conturilor cu solduri creditoare şi creditarea conturilor cu solduri debitoare.