Secţiunea 5 - Contabilitatea valorilor imobilizate - Anexa din 1997 privind aprobarea Planului de conturi pentru instituţiile de credit şi normele metodologice de utilizare a acestuia

M.Of. 212 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 25 Februarie 2004
SECTIUNEA D:Contabilitatea valorilor imobilizate
97.Valorile imobilizate reprezintă bunurile şi alte active destinate să servească o perioadă îndelungată activităţii băncii, sub forma imobilizărilor financiare (credite subordonate, părţi în societăţile comerciale legate, titluri de participare, titluri ale activităţii de portofoliu), imobilizărilor necorporale şi corporale, precum şi a imobilizărilor date în leasing sau locaţie simplă.
98.Creditele subordonate sunt creanţe pe termen lung, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutătorul acceptă ca drepturile sale să fie restituite numai după satisfacerea celorlalţi creanţieri.
În categoria creditelor subordonate se includ creditele participative şi alte credite subordonate la termen, precum şi creditele pe durată nedeterminată.
Creditele participative sunt creanţe de ultim rang care se caracterizează prin:
- în caz de lichidare a clientului debitor, creditele nu sunt rambursate decât după satisfacerea celorlalţi creanţieri privilegiaţi sau chirografari;
- în caz de redresare judiciară, rambursarea acestor credite şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada planului de redresare;
- dacă creditul participativ face obiectul unei convenţii, rambursarea creditului şi plata remuneraţiilor prevăzute sunt suspendate pe toată perioada necesară realizării angajamentelor luate de debitor, faţă de creanţieri, în momentul încheierii convenţiei respective.
Remuneraţiile la creditele participative cuprind o parte fixă şi, eventual, o parte variabilă.
Dobânda fixă a creditului poate fi majorată, în condiţiile prevăzute de contractul de credit, cu o parte variabilă, sub forma unei clauze de participare la profitul net al clientului împrumutat.
Creditele subordonate pot fi la termen şi pe durată nedeterminată.
În categoria altor credite subordonate la termen se includ creanţe, nereprezentate de un titlu, pentru care împrumutatorul a acceptat ca în cazul lichidării împrumutatului rambursarea să se facă după satisfacerea celorlalţi creanţieri. Aceste credite au fixată, de la început, o dată de rambursare, iar remunerarea lor se face numai în cotă fixă.
Creditele subordonate pe durată nedeterminată sunt creanţe de natura creditelor subordonate ale căror termene de rambursare nu au fost fixate sau fac obiectul unor condiţii sau preavize menţionate în contracte. În contracte se prevede ca rambursarea nu poate să intervină decât la iniţiativa împrumutatului.
99.Valorile imobilizate în acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă în societăţi comerciale legate, controlate de o manieră exclusivă, incluse sau susceptibile de a fi incluse prin integrare globală într-un ansamblu consolidat, se înregistrează în contabilitate în contul "Părţi în societăţile comerciale legate" şi se reflectă distinct în bilanţul contabil.
100.Titlurile de participare reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil, altele decât părţile în societăţile comerciale legate, deţinute de bancă în capitalul altor societăţi comerciale, a căror deţinere durabilă este considerată utilă activităţii băncii. Aceste titluri trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:
a)să reprezinte 10% sau mai mult din capitalul unei societăţi comerciale, fără ca aceasta să fie controlată într-o manieră exclusivă;
b)să reprezinte mai puţin de 10% din capitalul unei societăţi comerciale şi să fie îndeplinite una din următoarele condiţii:
- administratori sau conducători comuni cu societatea emitentă;
- deţinerea, de către societatea emitentă, a unei părţi din acţiunile emise de către bancă (participaţii reciproce);
- apartenenţa la acelaşi grup controlat de persoane fizice sau juridice care exercită controlul asupra grupului şi practică o decizie unică.
101.Titlurile activităţii de portofoliu reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă pe o perioadă îndelungată în vederea realizării unor venituri satisfăcătoare, fără drept de intervenţie în gestiunea societăţii ale cărei titluri le deţine.
102.La intrarea în patrimoniu, titlurile reprezentând valori imobilizate se înregistrează în contabilitate la valoarea de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare sau valoarea stabilită prin contractul de achiziţie al acestora.
Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea acestor titluri se înregistrează direct în contul "Cheltuieli diverse de exploatare bancară". Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea acestor titluri pot fi eşalonate pe mai multe exerciţii financiare, caz în care, se utilizează contul "Alte cheltuieli de repartizat".
La inventar, titlurile imobilizate se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, determinată în funcţie de situaţia financiară a emitentului, de cotaţia titlurilor şi de alţi factori.
Pentru deprecierile constatate la aceste titluri se constituie provizioane, iar diferenţele favorabile între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate.
103.În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind: fondul comercial, cheltuielile de constituire, concesiunile, brevetele, licenţele şi alte imobilizări necorporale.
104.Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului băncii, cum sunt: clientela, vadul, reputaţia şi alte elemente necorporale şi se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct de imobilizări necorporale.
Fondul comercial se determină ca diferenţă între valoarea de aport (de utilitate) sau valoarea de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare.
Fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării. Dacă se constată o depreciere ireversibilă, aceasta poate fi amortizată.
105.Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii băncii (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de această natură legate de înfiinţarea sau modificarea activităţii băncii).
Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
106.În cadrul activelor imobilizate în concesiuni şi în alte drepturi similare se cuprinde valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu, de către bancă, potrivit contractelor încheiate.
Brevetele, licenţele, know-how-urile şi alte drepturi de proprietate intelectuală similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale, la valoarea de ahiziţie sau costul de producţie, după caz.
Activele imobilizate de natura celor menţionate la alineatul prcedent se amortizează, pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de către banca care le deţine.
La alte imobilizări necorporale se înregistrează şi programele informatice create de bancă sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, evaluate la costul de producţie, respectiv la valoarea de achiziţie.
Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de 5 ani.
107.În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind terenurile şi mijloacele fixe.
Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
Terenurile se înregistrează în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la valoarea de achiziţie sau valoarea de aport, după caz.
Terenurile, de regulă, nu sunt supuse amortizării.
Investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor sunt supuse amortizării.
108.Se consideră mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are valoarea mai mare decât limita stabilită de lege;
- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie să asigure evidenţa permanentă a existenţei şi mişcării, precum şi calculul amortizării şi a provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora.
Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe următoarele categorii: clădiri; construcţii speciale; maşini, utilaje şi instalaţii de lucru; aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; animale şi plantaţii; unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatură birotică; active corporale mobile neregăsite în categoriile anterioare.
109.Mijloacele fixe, la intrarea în patrimoniu, se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, prin care se înţelege:
a)costul de achiziţe, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b)costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de bancă;
c)valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ ţinând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe obţinute cu titlu gratuit;
d)valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părţi, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor şi contractelor;
e)valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru mijloacele fixe reevaluate în baza unei dispoziţii legale exprese.
110.Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, prin care se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile lui, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă.
111.Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor normale de utilizare şi condiţiilor de utilizare a acestora.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către banca care le are în proprietate.
Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate este în sarcina celui care a efectuat investiţia şi se înregistrează în contabilitatea acestuia.
Băncile amortizează mijloacele fixe, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
a)amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toată durata de funcţionare stabilită a acestora;
b)amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
c)amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul în care mijloacele fixe intră în activul băncii, a unei amortizări de până la limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.
Amortizarea aferentă mijloaelor fixe se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii şi obiecte de evidenţă. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obţine valoarea contabilă netă a mijloacelor fixe.
112.Imobilizările necorporale şi imobilizările corporale, precum şi amortizarea aferentă acestora, se înregistrează distinct în contabilitate pentru activitatea de exploatare bancară şi pentru alte activităţi în afara exploatării bancare.
113.Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înţelege operaţiunea de stabilire a vloarii actuale a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniul băncii. Valoarea actuală a mijlocului fix se stabileşte, de regulă, avându-se în vedere: valoarea de intrare din contabilitatea băncii, utilitatea şi preţul pieţei, precum şi gradul de uzură estimat al mijlocului fix la data reevaluării.
114.Contabilitatea imobilizărilor în curs se ţine distinct pentru: imobilizări necorporale şi imobilizări corporale.
Imobilizările în curs necorporale reprezintă costul de producţie, respectiv costul de achiziţie aferent imobilizărilor necorporale neterminate până la finele exerciţiului.
Imobilizările în curs corporale reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei.
Imobilizările în curs corporale se trec în categoria mijloacelor fixe după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
115.Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locaţie de gestiune se înregistrează în contabilitatea băncii care le-a efectuat.
La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locaţie de gestiune, valoarea investiţiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea băncii care le-a efectuat şi se înregistrează în contabilitatea societăţii căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.
116.Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal, destinate desfăşurării activităţii de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opţiunea de cumpărare la scadenţă, la un preţ convenit prin contractul încheiat iniţial între părţi.
Operaţiuni asimilate leasing-ului reprezintă locaţia însoţită de opţiunea de cumpărare, rezervată finanţării bunurilor şi echipamentelor cu folosinţă neprofesională şi operaţiunea de locaţie-vânzare în cadrul căreia locatarul are obligaţia fermă de a achiziţiona bunul închiriat.
Contabilizarea principalelor operaţiuni de leasing şi asimilate la locator presupune:
- înregistrarea în activ, în conturile de leasing, a imobilizărilor asupra cărora banca este proprietar;
- înregistrarea amortizării în conturile de cheltuieli aferente;
- chiriile se vor înregistra în contabilitate, prorata temporis, astfel:
- chiriile calculate şi nescadente se înregistrează în conturile "Creanţe ataşate", prin creditul contului de venituri corespunzător;
- încasarea chiriei, la scadenţă, conduce la stingerea creanţei prin debitul conturilor clientelei;
- chiriile încasate în avans sunt înregistrate în creditul contului "Venituri înregistrate în avas", care se eşalonează lunar prin contrapartida contului de venituri corespunzător;
- la expirarea contractului se pot înregistra trei situaţii:
- locatarul îşi exercită opţiunea de cumpărare, iar locatorul înregistrează pierderile sau câştigurile din cesiune, în conturile de venituri sau cheltuieli corespunzătoare;
- locatarul nu îşi exercită opţiunea de cumpărare şi imobilizarea nu mai poate face obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, imobilizarea este transferată la valoarea netă în contul de imobilizări în afara activităţii de exploatare;
- locatarul nu îşi exercită opţiunea de cumpărare, dar bunul poate face obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, locatorul transfera imobilizarea la valoarea sa netă în contul de imobilizări neînchiriate din leasing reziliat. Cu ocazia unei noi operaţiuni de leasing cu opţiune de cumpărare, bunul este readus la valoarea din noul contract, în contul "Operaţiuni de leasing şi asimilate".
Contabilizarea principalelor operaţiuni de leasing şi asimilate la locatar presupune:
- înregistrarea imobilizărilor care fac obiectul contractului de leasing, în conturi în afara bilanţului;
- înregistrarea chiriilor calculate şi datorate în conturile de cheltuieli;
- la expirarea contractului, în cazul exercitării opţiunii de cumpărare, bunurile respective se înregistrează în conturile de imobilizări; în cazul neexercitării opţiunii de cumpărare, restituirea imobilizărilor se înregistrează, la ieşire, în conturile corespunzătoare în afara bilanţului.
117.Înregistrarea operaţiunilor de leasing privind imobilizările în curs se face în conturi distincte, evidenţiindu-se avansurile acordate furnizorilor pentru bunurile ce urmează a fi achiziţionate şi valoarea bunurilor în curs de construire sau a a bunurilor deja livrate locatarilor, dar care nu au intrat în funcţiune.
118.Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing reziliat se înregistrează într-un cont distinct "Imobilizări neînchiriate din leasing reziliat" până când acestea fac obiectul unui alt contract de leasing sau sunt trecute în conturile de imobilizări în afara activităţii de exploatare.
119.Locaţia simplă reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun, contra unei chirii.
120.Amortizarea bunurilor date în leasing sau locaţie simplă, se calculează potrivit reglementărilor în vigoare.
121.Dobânzile şi chiriile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare creanţelor în valori imobilizate, aferente exerciţiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziţie a valorilor imobilizate şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă valorile imobilizate în cauză au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de venituri.
122.Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaţiuni de leasing şi locaţie simplă,precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), nerambursate la scadenţă, respectiv neîncasate la scadenţă, se înregistrează în conturile "Creanţe restante" şi "Dobânzi restante".
123.Creanţele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaţiuni de leasing şi locaţie simplă, precum şi alte creanţe aferente valorilor imobilizate), creanţele restante, precum şi dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "Creanţe îndoielnice" şi "Dobânzi îndoielnice".
124.Provizioanele pentru valori imobilizate se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii sau la alte perioade, pentru:
- deprecirea părţilor deţinute în cadrul societăţilor comerciale legate, a titlurilor de participare şi a titlurilor activităţii de portofoliu;
- deprecierea imobilizărilor;
- operaţiuni de leasing, asimilate şi locaţie simplă;
- crenţe restante şi îndoielnice.
125.La finele exerciţiului, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, sau la alte perioade, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează , procedându-se astfel:
- în situaţia în care deprecierea valorilor imobilizate este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar;
- în cazul în care deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferenţa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează pe venituri;
- cu ocazia anulării unui provizion, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate, provizioanele constituite se înregistrează la venituri.