Regulamentul 2434/26-nov-2025 privind Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 29 Decembrie 2025

Dată act: 26-nov-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Uniunea a adoptat variate măsuri legislative pentru a spori siguranţa maritimă şi securitatea maritimă, pentru a promova durabilitatea, inclusiv prin prevenirea poluării şi decarbonizarea transportului maritim, precum şi pentru a facilita schimbul de informaţii şi digitalizarea sectorului maritim. Pentru a fi eficiente, este necesar ca astfel de măsuri legislative să fie aplicate în mod corespunzător şi uniform pe tot cuprinsul Uniunii pentru a fi asigurate condiţiile unei concurenţe echitabile, a reduce denaturarea concurenţei rezultată din avantajele economice de care se bucură navele care nu respectă legislaţia şi a recompensa operatorii navali de calitate.

(2)Urmărirea respectivelor obiective necesită lucrări tehnice substanţiale sub conducerea unui organism specializat. Pentru acest motiv a fost necesar, în cadrul măsurilor prevăzute în Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2000 privind o a doua serie de măsuri comunitare privind siguranţa maritimă ca urmare a naufragiului petrolierului Erika, să se instituie, în cadrul instituţional existent şi cu respectarea responsabilităţilor şi a drepturilor statelor membre în calitate de state de pavilion, state ale portului şi state de coastă, o agenţie europeană care să asigure un nivel ridicat, uniform şi eficient de siguranţă maritimă şi de prevenire a poluării cauzate de nave.

(3)Prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (³) a fost instituită Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă (denumită în continuare "agenţia") pentru a asista Comisia şi statele membre la punerea efectivă în aplicare la nivelul Uniunii a legislaţiei în domeniul siguranţei maritime şi al prevenirii poluării prin vizite adecvate în statele membre pentru monitorizarea legislaţiei relevante şi, la cererea statelor membre, cu acordul acestora şi în funcţie de nevoile lor, furnizarea de formare şi consolidare a capacităţilor.

(5)Începând din 2013, atribuţiile agenţiei au continuat să se extindă în mod semnificativ, prin activarea atribuţiilor auxiliare relevante prevăzute la articolul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 şi prin cererile de asistenţă tehnică adresate Comisiei şi statelor membre, în special în domeniul decarbonizării şi al digitalizării sectorului maritim. În plus, modificările aduse Directivelor 2005/35/CE (⁴), 2009/16/CE (⁵), 2009/18/CE (⁶) şi 2009/21/CE (⁷) ale Parlamentului European şi ale Consiliului au avut un impact direct asupra atribuţiilor agenţiei. Directivele respective prevăd, în special, îndeplinirea de către agenţie a atribuţiilor referitoare la poluarea cauzată de nave, regimul de control al statului portului la nivelul Uniunii, activităţile statelor membre privind investigaţiile referitoare la accidentele maritime în apele Uniunii şi obligaţiile statelor membre în calitate de state de pavilion.

(6)În plus, guvernanţa agenţiei trebuie să se alinieze Declaraţiei comune a Parlamentului European, a Consiliului UE şi a Comisiei Europene din 2012 privind agenţiile descentralizate (denumită în continuare "declaraţia comună şi abordarea comună") şi Regulamentului delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (⁸).

(8)Agenţia a fost instituită iniţial cu scopul de a contribui la stabilirea unui nivel ridicat de siguranţă maritimă în întreaga Uniune, sprijinind totodată prevenirea poluării cauzate de nave şi, ulterior, de instalaţiile petroliere şi gaziere. Deşi respectivele obiective au fost consolidate şi mai mult prin adăugarea promovării securităţii maritime, agenţia a pus accentul, în ultimii ani, pe sprijinirea evoluţiilor în materie de reglementare în domeniul decarbonizării şi al digitalizării transportului maritim. Prin urmare, este oportun ca respectivele domenii să fie incluse printre obiectivele generale ale agenţiei, astfel încât aceasta să poată contribui la obiectivele tranziţiei verzi şi digitale a industriei. De asemenea, rolul esenţial al agenţiei în crearea unei imagini privind cunoaşterea situaţiei maritime, prin imagini prin satelit şi prin operarea sistemelor de aeronave pilotate de la distanţă, justifică adăugarea unui obiectiv general relevant pentru agenţie.

(10)Pentru a realiza în mod corespunzător respectivele obiective, este oportun ca agenţia să îndeplinească atribuţii specifice în domeniul siguranţei maritime, al durabilităţii mediului, al decarbonizării sectorului maritim, al securităţii maritime şi al securităţii cibernetice în sectorul maritim, al supravegherii maritime şi al crizelor maritime, în domeniul promovării digitalizării şi al facilitării schimburilor de date în domeniul maritim. Pentru a se concentra asupra unor provocări specifice şi pentru a asigura eficienţa din punctul de vedere al costurilor a atribuţiilor pe care agenţia le îndeplineşte, Consiliul de administraţie al agenţiei (denumit în continuare "Consiliul de administraţie") ar trebui să aibă dreptul de a acorda prioritate sporită anumitor atribuţii şi activităţi în planificarea anuală şi multianuală a agenţiei.

(11)Pe lângă atribuţiile specifice, agenţia ar trebui să ofere asistenţă tehnică orizontală, la cererea Comisiei sau a statelor membre, pentru punerea în aplicare a oricărei atribuţii care intră în sfera sa de competenţă şi de obiective, fapt care decurge din nevoile şi evoluţiile viitoare de la nivelul Uniunii. Atunci când decide cu privire la includerea unor astfel de atribuţii suplimentare în documentul unic de programare al agenţiei din cadrul programului său de activitate anual sau multianual, Consiliul de administraţie ar trebui să ţină seama de resursele umane şi financiare disponibile. Acest lucru este necesar pentru a se garanta că anumite atribuţii principale ale agenţiei pot fi prioritizate, dacă este necesar.

(13)Expertiza tehnică a agenţiei ar trebui să se dezvolte în continuare prin desfăşurarea de cercetări în domeniul maritim şi prin contribuţia la activităţile relevante ale Uniunii în domeniul respectiv. Agenţia ar trebui să contribuie, în strânsă cooperare cu Consiliul de administraţie, şi printr-o abordare proactivă, la obiectivele de consolidare a siguranţei maritime şi securităţii maritime, de decarbonizare a transportului maritim şi de prevenire a poluării cauzate de nave. În acest sens, agenţia ar putea să propună Comisiei orientări, recomandări sau manuale relevante fără caracter obligatoriu care ar putea ajuta Comisia, statele membre sau industria maritimă la realizarea respectivelor obiective.

(14)În ceea ce priveşte siguranţa maritimă, agenţia ar trebui să elaboreze o abordare proactivă pentru a determina riscurile şi provocările. Pe această bază, agenţia ar trebui să prezinte din trei în trei ani Comisiei un raport privind progresele înregistrate cu privire la siguranţa maritimă. În plus, agenţia ar trebui să sprijine în continuare Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a actelor juridice ale Uniunii, în special în domeniul obligaţiilor statului de pavilion şi al statului portului, al investigaţiilor privind siguranţa maritimă, al siguranţei navelor de pasageri, al organizaţiilor recunoscute definite la articolul 2 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁹) (denumite în continuare "organizaţii recunoscute") şi al echipamentelor maritime. Recunoscând caracterul evolutiv al siguranţei maritime, agenţia ar putea, cu aprobarea prealabilă a Consiliului de administraţie, să asiste Comisia şi statele membre în domeniile emergente referitoare la siguranţa maritimă, fără a aduce atingere competenţelor statelor membre în domeniile respective. De asemenea, este important să se colecteze noi statistici în domeniul formării şi certificării navigatorilor şi, la cererea Consiliului de administraţie, cu privire la punerea în aplicare a convenţiilor internaţionale relevante privind condiţiile de muncă şi de viaţă la bord ale navigatorilor, inclusiv, după caz, a Convenţiei din 2006 privind munca din domeniul maritim (MLC 2006), cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea atractivităţii profesiei de navigator şi de a elabora răspunsuri strategice adecvate în vederea recrutării şi a menţinerii navigatorilor în activitate. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită activităţii desfăşurate deja de organizaţiile internaţionale relevante, pentru a se evita suprapunerile.

(15)De la ultima modificare substanţială a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 efectuată în 2013, au existat evoluţii legislative semnificative în sectorul maritim în ceea ce priveşte durabilitatea, cum ar fi prevenirea poluării şi intervenţia în caz de poluare, protecţia mediului şi decarbonizarea. Pe lângă atribuţiile incluse în mandatul agenţiei până în prezent, cum ar fi prevenirea poluării de către nave şi instalaţiile petroliere şi gaziere, în principal prin funcţionarea CleanSeaNet instituit prin Directiva 2005/35/CE agenţia ar trebui să continue să asiste Comisia la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰). Respectiva atribuţie ar trebui să figureze în mandatul său actualizat. În plus, este nevoie din ce în ce mai mult ca agenţia să continue să sprijine punerea în aplicare a elementelor referitoare la transportul maritim din Directivele 2008/56/CE (¹¹) şi (UE) 2016/802 (¹²) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Agenţia ar trebui să prezinte, din trei în trei ani, un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a respectivelor directive. Recunoscând caracterul evolutiv al sectorului maritim, agenţia ar putea, cu aprobarea prealabilă a Consiliului de administraţie, să asiste Comisia şi statele membre în domeniile emergente referitoare la protecţia mediului şi la poluarea atmosferică, fără a aduce atingere competenţelor statelor membre în domeniile respective.

(17)În domeniul decarbonizării sectorului transportului maritim, eforturile de limitare a emisiilor maritime globale prin intermediul Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) sunt în curs de desfăşurare şi ar trebui să fie încurajate, inclusiv punerea în aplicare rapidă a Strategiei revizuite a OMI privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la nave, adoptată în 2023. La nivelul Uniunii, a fost elaborat un set de politici şi acte juridice pentru a sprijini decarbonizarea şi a promova în continuare durabilitatea sectorului maritim, astfel cum se reflectă în special în Pactul verde european prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, în "Strategia pentru o mobilitate durabilă şi inteligentă - înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului" prezentată în Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2020, în pachetul legislativ "Pregătiţi pentru 55" prezentat în Comunicarea Comisiei din 14 iulie 2021 intitulată "«Pregătiţi pentru 55»: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre realizarea obiectivului de neutralitate climatică" şi în Planul de acţiune privind reducerea la zero a poluării prezentat în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată "Calea către o planetă sănătoasă pentru toţi - Plan de acţiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului»". Prin urmare, necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul maritim ar trebui să figureze în mandatul agenţiei.

(18)Deşi agenţia ar trebui să sprijine în continuare Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹³), aceasta ar trebui să sprijine în continuare punerea în aplicare a noilor măsuri de reglementare pentru decarbonizarea sectorului transportului maritim, care rezultă din pachetul legislativ "Pregătiţi pentru 55", cum ar fi Regulamentul (UE) 2023/1805 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴) şi elementele referitoare la transportul maritim din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁵). O astfel de asistenţă include monitorizarea şi raportarea cu privire la impactul pe care schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în temeiul Regulamentului (UE) 2015/757 şi al Regulamentului (UE) 2023/1805 îl are asupra traficului portuar, a evaziunii portuare şi a transferului traficului către porturi de transbordare din ţări terţe, în detrimentul porturilor din Uniune. Agenţia ar trebui să se afle în continuare în avangarda expertizei la nivelul Uniunii pentru a sprijini tranziţia sectorului maritim către combustibili din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon prin desfăşurarea de activităţi de cercetare relevante pentru punerea în aplicare şi elaborarea actelor juridice ale Uniunii cu privire la adoptarea şi utilizarea unor surse alternative durabile de energie pentru nave, cum ar fi tehnologiile cu emisii zero, alimentarea cu energie electrică de la mal sau propulsia asistată de vânt, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2023/1805, sau propulsia solară, şi în ceea ce priveşte utilizarea de soluţii de eficienţă energetică, precum optimizarea vitezei. Pentru a monitoriza progresele înregistrate în domeniul decarbonizării sectorului transportului maritim, agenţia ar trebui să raporteze Comisiei, din trei în trei ani, cu privire la eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv cu privire la orice recomandări pe care le-ar putea avea în acest sens.

(19)În domeniul securităţii maritime, agenţia ar trebui să continue să ofere asistenţă tehnică pentru inspecţiile efectuate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶). Având în vedere că numărul incidentelor de securitate cibernetică din sectorul maritim a crescut semnificativ în ultimii ani, agenţia ar trebui să sprijine eforturile Uniunii de prevenire a incidentelor de securitate cibernetică şi de consolidare a rezilienţei cibernetice din sectorul maritim prin facilitarea schimbului de bune practici şi de informaţii privind incidentele de securitate cibernetică între statele membre.

(20)Agenţia ar trebui să găzduiască în continuare sistemul de monitorizare şi informare a traficului navelor maritime instituit în temeiul Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁷), precum şi alte sisteme care stau la baza conştientizării situaţiei din domeniul maritim. În acest sens, agenţia ar trebui să joace în continuare un rol vital în gestionarea componentei de supraveghere maritimă a serviciului Copernicus de securitate din cadrul de guvernanţă şi financiar al programului Copernicus instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁸) (denumit în continuare "programul Copernicus") şi ar trebui să utilizeze în continuare tehnologia de ultimă generaţie disponibilă, cum ar fi sistemele de aeronave pilotate de la distanţă, care oferă statelor membre şi altor organisme ale Uniunii un instrument util de supraveghere şi monitorizare. Pe lângă respectivele servicii, agenţia şi-a demonstrat rolul strategic în asigurarea conştientizării situaţiei din domeniul maritim în timpul diferitelor crize, cum ar fi criza provocată de pandemia de COVID-19 şi războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Prin urmare, agenţia ar trebui să opereze un centru, deschis 24 de ore pe zi şi şapte zile pe săptămână, pentru a asista Comisia şi statele membre în astfel de situaţii de urgenţă.

(21)Uniunea se confruntă cu noi provocări geopolitice, care conduc la ameninţări suplimentare la adresa siguranţei maritime şi a mediului marin. Capacităţile existente ale agenţiei în ceea ce priveşte asigurarea conştientizării situaţiei din domeniul maritim, inclusiv în ceea ce priveşte supravegherea mişcărilor navelor, ar trebui să sprijine statele membre de coastă, printre altele, prin monitorizarea şi notificarea transferurilor suspecte de la o navă la alta şi a incidentelor care presupun interferenţe ilegale cu sistemul de identificare automată (AIS) instalat la bord sau oprirea ori dezactivarea în alt mod a acestui sistem şi prin facilitarea schimbului de informaţii pe baza sistemului de schimb de informaţii maritime al Uniunii (SafeSeaNet), instituit prin Directiva 2002/59/CE, care permite primirea, stocarea, extragerea şi schimbul de informaţii în scopul siguranţei maritime, al securităţii portuare şi maritime, al protecţiei mediului marin şi al eficienţei traficului maritim şi a transportului maritim. Acest lucru ar ajuta statele membre de coastă să abordeze provocările reprezentate de "flota clandestină" sau "flota fantomă", astfel cum sunt definite în Rezoluţia Adunării OMI A.1192(33) adoptată la 6 decembrie 2023.

(22)În cadrul atribuţiei sale de a pune la dispoziţie date analitice şi conştientizarea situaţiei din domeniul maritim, agenţia ar trebui să asiste statele membre, Comisia şi alte organisme ale Uniunii, după caz, în monitorizarea mişcărilor navelor, inclusiv pentru navele care utilizează tehnologii cu automatizare avansată, şi a pericolelor pentru navigaţie. Printre astfel de pericole pentru navigaţie, care pot avea un impact şi asupra mediului, s-ar putea număra, de exemplu, containere pierdute şi care se deplasează în derivă pe mare, precum şi piese mai mari de unelte de pescuit pierdute sau aruncate înapoi în mare.

(23)Digitalizarea datelor face parte din progresele tehnologice în materie de colectare şi de comunicare a datelor, pentru a contribui la reducerea costurilor şi la utilizarea eficientă a resurselor umane. Implementarea şi exploatarea navelor maritime autonome de suprafaţă (MASS) şi evoluţiile digitale şi tehnologice conexe oferă o gamă largă de noi oportunităţi în ceea ce priveşte colectarea datelor şi gestionarea sistemelor integrate. Aceasta creează oportunităţi pentru digitalizarea, automatizarea şi standardizarea potenţială a mai multor procese, ceea ce ar contribui la siguranţa, securitatea, durabilitatea şi eficienţa operaţiunilor maritime, inclusiv a mecanismelor de supraveghere, la nivelul Uniunii, reducând în paralel atribuţia administrativă pentru statele membre. În acest sens, agenţia ar trebui, printre altele, să faciliteze şi să promoveze utilizarea certificatelor electronice, colectarea, înregistrarea şi evaluarea datelor tehnice şi exploatarea sistematică a bazelor de date existente, inclusiv fertilizarea încrucişată a acestora prin utilizarea unor instrumente informatice şi de inteligenţă artificială inovatoare. Agenţia ar putea, de asemenea, să contribuie la domeniul maritim al spaţiului european comun al datelor privind mobilitatea, cu scopul de a reduce sarcina administrativă pentru statele membre. În cadrul respectivei activităţi, agenţia ar trebui să ţină seama de necesitatea ca orice instrument sau sistem să fie uşor de utilizat şi interoperabil cu soluţiile tehnice existente, pentru a nu crea costuri inutile pentru statele membre sau pentru industrie.

(25)Pentru a contribui la lucrările relevante ale organismelor tehnice ale OMI, ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi ale Memorandumului de înţelegere de la Paris privind controlul statului portului, semnat la Paris la 26 ianuarie 1982 (denumit în continuare "Memorandumul de la Paris"), Comisia şi statele membre ar trebui să poată solicita asistenţă tehnică cu privire la chestiunile ce ţin de competenţa Uniunii. De asemenea, Comisia ar putea avea nevoie de asistenţă tehnică din partea agenţiei pentru a sprijini ţările terţe în domeniul maritim, în special prin consolidarea capacităţilor şi prin mijloace de prevenire şi de intervenţie în caz de poluare. Sprijinul pentru ţările terţe ar trebui să facă obiectul unei analize a resurselor umane şi financiare disponibile şi nu ar trebui să fie în detrimentul priorităţilor agenţiei.

(26)Autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă sunt responsabile de o serie amplă de atribuţii, cum ar fi siguranţa maritimă şi securitatea maritimă, operaţiunile de căutare şi salvare pe mare, controlul la frontieră, controlul pescuitului, controlul vamal, asigurarea generală a respectării legii şi protecţia mediului în domeniul maritim. Îndeosebi în conformitate cu Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă (SUESM) şi cu planul său de acţiune, aprobat de Consiliu la 24 octombrie 2023, în formele revizuite, Agenţia, Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (Frontex) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹) şi Agenţia Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/473 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰) ar trebui, prin urmare, să îşi consolideze cooperarea, în conformitate cu mandatul fiecăreia, atât între ele, cât şi cu autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă, de exemplu prin intermediul Forumului european al funcţiilor de pază de coastă (ECGFF), pentru a îmbunătăţi conştientizarea situaţiei din domeniul maritim, precum şi pentru a sprijini acţiuni coerente şi eficiente din punctul de vedere al costurilor.

(27)Punerea în aplicare a prezentului regulament nu ar trebui să afecteze repartizarea competenţelor între Uniune şi statele membre sau obligaţiile statelor membre în temeiul unor convenţii internaţionale, precum Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), convenţiile OMI, precum Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS), Convenţia internaţională privind căutarea şi salvarea pe mare (Convenţia SAR), Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL) şi Convenţia internaţională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart (STCW), şi al altor instrumente maritime internaţionale relevante.

(28)Pentru a raţionaliza procesul decizional în cadrul agenţiei, ar trebui să se introducă o structură de guvernanţă eficientă şi eficace. În acest scop, statele membre şi Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui Consiliu de administraţie învestit cu competenţele necesare, inclusiv competenţa de a stabili bugetul şi de a aproba documentul unic de programare. Consiliul de administraţie ar trebui să ofere orientări generale şi strategice pentru activităţile agenţiei şi să fie implicat mai îndeaproape în monitorizarea activităţilor agenţiei, în scopul consolidării supravegherii în ceea ce priveşte aspectele administrative şi bugetare. Consiliul de administraţie ar trebui să poată înfiinţa grupuri consultative sau grupuri de lucru care să aibă atribuţia de a pregăti în mod corespunzător reuniunile Consiliului de administraţie şi de a sprijini procesul decizional al acestuia, precum şi acţiunile subsecvente şi punerea în aplicare a deciziilor acestuia. Agenţia ar trebui să fie condusă de un director executiv.

(30)Pentru a-şi îndeplini corect atribuţiile, agenţia ar trebui să aibă personalitate juridică şi un buget autonom constituit în principal dintr-o contribuţie a Uniunii şi din onorariile plătite de ţările terţe sau de alte entităţi. Independenţa şi imparţialitatea agenţiei nu ar trebui compromise prin contribuţii financiare din partea statelor membre sau a ţărilor terţe. Pentru a-şi asigura independenţa atât în gestiunea de zi cu zi, cât şi pentru avizele, recomandările şi deciziile pe care le emite, organizarea agenţiei ar trebui să fie transparentă, iar directorul executiv ar trebui să aibă responsabilitate deplină pentru agenţie. Personalul agenţiei ar trebui să fie independent şi să fie încadrat atât cu contracte pe termen scurt cât şi pe termen lung, pentru a-şi menţine cunoştinţele organizaţionale şi continuitatea activităţii, realizând totodată un schimb necesar şi permanent de expertiză cu sectorul maritim. Cheltuielile agenţiei ar trebui să includă cheltuielile cu personalul, cheltuielile administrative, de infrastructură şi de exploatare.

(31)În ceea ce priveşte prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese, este esenţial ca agenţia să acţioneze imparţial, să dea dovadă de integritate şi să stabilească standarde profesionale ridicate. Nu ar trebui să existe niciun motiv legitim pentru a suspecta că deciziile ar putea fi influenţate de interese aflate în conflict cu rolul agenţiei ca organism care deserveşte Uniunea în ansamblu sau de interese private sau afilieri ale oricărui membru al Consiliului de administraţie care ar crea sau ar putea crea un conflict cu îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor oficiale ale persoanei în cauză. Prin urmare, Consiliul de administraţie ar trebui să adopte şi să pună la dispoziţia publicului norme cuprinzătoare privind conflictele de interese.

(32)O perspectivă strategică mai largă în legătură cu activităţile agenţiei ar facilita planificarea şi gestionarea mai eficace a resurselor acesteia şi ar contribui la ameliorarea calităţii rezultatelor sale. O astfel de abordare este confirmată şi consolidată prin Regulamentul delegat (UE) 2019/715. Prin urmare, Consiliul de administraţie ar trebui să adopte şi să actualizeze periodic un document de programare unic cuprinzând programul de activitate anual şi programul de activitate multianual, în urma consultării adecvate a părţilor interesate relevante.

(33)Atunci când agenţiei i se solicită să îndeplinească o nouă atribuţie pentru care, în conformitate cu mandatul său, este necesară o analiză a impactului asupra resurselor sale, din punct de vedere uman şi bugetar, Consiliul de administraţie ar trebui să includă aceste atribuţii în documentul unic de programare numai după efectuarea unei astfel de analize. Analiza respectivă ar trebui să identifice resursele necesare cu care agenţia ar putea îndeplini aceste noi atribuţii şi dacă atribuţiile existente ale agenţiei sunt afectate în mod negativ sau ar trebui să fie reorientate.

(36)În ultimii ani, pe măsură ce mai multe agenţii descentralizate au fost înfiinţate, s-a îmbunătăţit gradul de transparenţă şi control asupra gestionării finanţării din partea Uniunii alocate acestora, în special în ceea ce priveşte includerea în buget a onorariilor, controlul financiar, competenţa de descărcare de gestiune, contribuţiile la sistemul de pensii şi procedura bugetară internă (codul de conduită). În mod similar, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²¹) ar trebui să se aplice fără restricţii agenţiei, care ar trebui să adere la Acordul Interinstituţional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (²²).

(37)Întrucât obiectivul prezentului regulament, şi anume înfiinţarea unui organism specializat care să poată asista Comisia şi statele membre în aplicarea şi punerea în aplicare eficace a dreptului Uniunii referitor la transportul maritim în întreaga Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere cooperarea care urmează să aibă loc, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

CAPITOLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI OBIECTIVE

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

Art. 2: Obiectivele agenţiei

CAPITOLUL II:ATRIBUŢIILE AGENŢIEI

Art. 3: Asistenţă tehnică orizontală

(1)Agenţia acordă Comisiei asistenţă:

(2)Agenţia cooperează cu statele membre pentru:

b)elaborarea de soluţii tehnice, inclusiv furnizarea de servicii operaţionale relevante, şi acordarea de asistenţă tehnică pentru a dezvolta capacitatea naţională necesară în vederea punerii în aplicare a actelor juridice ale Uniunii care intră sub incidenţa obiectivelor agenţiei.

În sensul literei (a) de la primul paragraf din prezentul alineat, agenţia instituie capabilităţi adecvate cu scopul de a dezvolta, de a pune în aplicare şi de a coordona activităţi de formare relevante pentru obiectivele agenţiei. Activităţile de formare furnizate sunt elaborate în strânsă consultare cu statele membre şi cu Comisia şi sunt aprobate de Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 17 din prezentul regulament, cu respectarea deplină a articolului 166 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

(4)Agenţia contribuie, la cererea Comisiei sau din proprie iniţiativă, sub rezerva aprobării prealabile de către Consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 17, la activităţile de cercetare maritimă de la nivelul Uniunii atunci când este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor agenţiei. În acest sens, agenţia asistă Comisia şi statele membre în identificarea principalelor teme de cercetare, fără a aduce atingere altor activităţi de cercetare de la nivelul Uniunii, şi în analizarea proiectelor de cercetare în curs şi a celor finalizate care sunt relevante pentru obiectivele agenţiei. După caz, sub rezerva normelor aplicabile privind proprietatea intelectuală şi a considerentelor de securitate, agenţia diseminează rezultatele activităţilor sale de cercetare şi inovare, după aprobarea de către Comisie, ca parte a contribuţiei sale la crearea de sinergii între activităţile de cercetare şi inovare ale altor organisme ale Uniunii şi ale statelor membre.

(6)Pe baza cercetărilor şi a studiilor efectuate de agenţie şi a experienţei dobândite prin activităţile proprii, în special prin vizite şi inspecţii, precum şi prin schimbul de informaţii şi de bune practici cu statele membre şi cu Comisia, agenţia poate pune la dispoziţie, de comun acord cu Comisia şi cu Consiliul de administraţie, recomandări relevante fără caracter obligatoriu, orientări sau manuale pentru a sprijini punerea în aplicare a actelor juridice relevante ale Uniunii de către statele membre şi, după caz, de către industrie.

Art. 4: Atribuţii referitoare la siguranţa maritimă

(1)Agenţia monitorizează progresele înregistrate în ceea ce priveşte siguranţa transportului maritim în Uniune, efectuează analize de risc pe baza datelor disponibile şi elaborează modele de evaluare a riscurilor în materie de siguranţă pentru a identifica provocările şi riscurile în materie de siguranţă. Din trei în trei ani, agenţia prezintă Comisiei un raport privind progresele înregistrate în domeniul siguranţei maritime, însoţit de eventuale recomandări tehnice care ar putea fi abordate la nivelul Uniunii sau la nivel internaţional, în special în ceea ce priveşte potenţialele riscuri în materie de siguranţă ce decurg din dezvoltarea, adoptarea şi implementarea unor surse alternative durabile de energie pentru nave, inclusiv a tehnologiilor cu emisii zero şi a alimentării cu energie electrică de la mal a navelor aflate la dană, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2023/1805.

(2)Agenţia asistă Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Directivei 2009/21/CE. În special, agenţia asistă Comisia în organizarea, după caz şi în funcţie de cererile de asistenţă din partea statelor membre, activităţilor de formare relevante pentru inspectorii statului de pavilion şi controlorii statului de pavilion, astfel cum se menţionează la articolul 4c din directiva respectivă. De asemenea, agenţia asistă Comisia în dezvoltarea, menţinerea şi actualizarea unui portal digital interoperabil în conformitate cu articolul 6 din directiva respectivă, precum şi a bazei de date cu informaţii privind nava în conformitate cu articolul 6a din directiva respectivă şi în instituirea instrumentului electronic de raportare menţionat la articolul 9b din directiva respectivă şi poate oferi recomandări Comisiei pe baza datelor colectate.

(3)Agenţia asistă Comisia în dezvoltarea, menţinerea şi actualizarea bazei de date privind inspecţiile prevăzută la articolul 24 din Directiva 2009/16/CE şi dezvoltă, menţine şi actualizează instrumentul de validare prevăzut la articolul 24a din directiva respectivă şi sprijină statele membre. Pe baza datelor colectate în respectiva bază de date, agenţia asistă Comisia în analizarea informaţiilor relevante şi în publicarea informaţiilor privind navele şi societăţile cu performanţe scăzute şi foarte scăzute în temeiul Directivei 2009/16/CE.

(4)Agenţia asistă Comisia în dezvoltarea şi menţinerea bazei de date europene privind accidentele maritime prevăzute la articolul 17 din Directiva 2009/18/CE. Pe baza datelor colectate în respectiva bază de date, agenţia elaborează o prezentare generală anuală a accidentelor şi incidentelor maritime. La cererea autorităţilor responsabile de investigaţii privind siguranţa maritimă din statele membre în cauză şi presupunând că nu apare niciun conflict de interese, agenţia oferă sprijin operaţional respectivelor state membre pentru desfăşurarea investigaţiilor lor privind siguranţa maritimă. Agenţia efectuează, de asemenea, o analiză a rapoartelor investigaţiilor privind siguranţa maritimă prevăzute în Directiva 2009/18/CE în vederea identificării valorii adăugate la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte învăţămintele relevante care trebuie desprinse.

(5)Agenţia asistă Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Directivei 98/41/CE a Consiliului (²³) şi a Directivelor 2003/25/CE (²⁴) şi 2009/45/CE (²⁵) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. În special, agenţia asistă Comisia în stabilirea şi menţinerea unei baze de date pentru măsurile prevăzute la articolul 9 alineatul (4) al şaptelea paragraf din Directiva 2009/45/CE şi la articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 98/41/CE şi asistă Comisia la evaluarea unor astfel de măsuri.

(6)Agenţia facilitează cooperarea şi schimbul de informaţii între Comisie şi statele membre în vederea evaluării organizaţiilor recunoscute care îndeplinesc atribuţii de control şi certificare în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 391/2009. În special, agenţia:

b)pune la dispoziţia statelor membre informaţii adecvate în contextul vizitelor şi al inspecţiilor efectuate de agenţie pentru a sprijini evaluarea efectuată de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 391/2009, cu scopul de a sprijini monitorizarea organizaţiilor recunoscute în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁶), sprijinind statele membre în îndeplinirea obligaţiilor lor la nivelul Uniunii şi la nivel internaţional în calitate de state de pavilion;

(7)Agenţia asistă Comisia în punerea în aplicare a Directivei 2014/90/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁷) prin furnizarea evaluării sale tehnice privind aspectele referitoare la siguranţă şi mediu, prin furnizarea de recomandări cu liste ale cerinţelor în materie de proiectare, construcţie şi performanţă şi ale standardelor de testare respective şi asistă Comisia în crearea şi menţinerea bazei de date prevăzute la articolul 35 alineatul (4) din directiva respectivă, precum şi prin facilitarea cooperării dintre organismele de evaluare notificate, acţionând în calitate de secretariat tehnic pentru grupul lor de coordonare.

(9)Agenţia analizează statisticile privind navigatorii furnizate şi utilizate în conformitate cu Directiva (UE) 2022/993 a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁸). De asemenea, la cererea Consiliului de administraţie, poate analiza statisticile privind deficienţele referitoare la MLC 2006 identificate în cursul inspecţiilor efectuate în cadrul controlului statului portului în temeiul Directivei 2009/16/CE, cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă la bord ale navigatorilor.

Art. 5: Atribuţii referitoare la durabilitatea mediului

(1)Agenţia sprijină statele membre, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, prin mijloace operaţionale suplimentare de intervenţie în caz de poluare, inclusiv cele care urmează să fie dezvoltate pentru combustibilii alternativi durabili, pentru poluarea cauzată de nave şi pentru poluarea marină cauzată de instalaţiile petroliere şi gaziere.

Mijloacele operaţionale pe care agenţia le furnizează statelor membre iau în considerare şi contribuie la tranziţia sectorului către utilizarea unor surse alternative durabile de energie electrică pentru nave. După caz, cererile de mobilizare a acţiunilor antipoluare se transmit prin intermediul mecanismului de protecţie civilă al Uniunii instituit prin Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁹) (denumit în continuare "mecanismul de protecţie civilă al Uniunii").

(3)Agenţia asistă Comisia şi statele membre la detectarea cazurilor de potenţială poluare şi la urmărirea navelor care efectuează deversări ilegale în conformitate cu Directiva 2005/35/CE. Agenţia sprijină în special punerea în aplicare a articolelor 10-10d din directiva respectivă prin:

(9)Agenţia asistă Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰) prin colectarea şi analizarea datelor privind respectarea regulamentului respectiv.

Art. 6: Atribuţii referitoare la decarbonizare

(1)Agenţia oferă asistenţă tehnică Comisiei şi statelor membre, la cererea Comisiei sau a unui stat membru, în legătură cu măsuri operaţionale şi tehnice, precum şi cu eforturile de reglementare în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de nave. În acest sens, agenţia poate utiliza orice instrument sau serviciu operaţional relevant. În special, agenţia efectuează cercetări, analizează şi propune Comisiei, după consultarea prealabilă a statelor membre, orientări sau recomandări relevante în ceea ce priveşte adoptarea şi implementarea combustibililor alternativi durabili şi a sistemelor electroenergetice durabile pentru nave, cum ar fi tehnologiile cu emisii zero, alimentarea cu energie electrică de la mal sau propulsia asistată de vânt, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2023/1805, sau propulsia solară şi în ceea ce priveşte măsurile de eficienţă energetică, precum optimizarea vitezei.

(2)Agenţia asistă Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1805. În special, agenţia asistă Comisia în dezvoltarea şi menţinerea bazei de date FuelEU create în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) 2023/1805 şi a altor instrumente informatice relevante, astfel cum se menţionează la articolul 19 din regulamentul respectiv, în dezvoltarea instrumentelor de monitorizare adecvate, a orientărilor şi a instrumentelor de direcţionare bazate pe riscuri prevăzute, în special, la articolul 18 din regulamentul respectiv, pentru a facilita activităţile de punere în aplicare, de verificare şi de asigurare a respectării legislaţiei, precum şi în analizarea datelor relevante şi în pregătirea rapoartelor în temeiul articolului 30 din regulamentul respectiv.

(3)Agenţia asistă Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757. În special, agenţia asistă Comisia în dezvoltarea, actualizarea şi menţinerea instrumentelor informatice, a bazelor de date şi a orientărilor relevante în scopul punerii în aplicare a regulamentului respectiv şi al facilitării activităţilor de asigurare a respectării legii, asistă Comisia în analizarea datelor relevante raportate în temeiul regulamentului respectiv şi sprijină Comisia în activităţile sale în vederea respectării obligaţiilor prevăzute la articolul 21 din regulamentul respectiv.

(4)Agenţia asistă Comisia şi statele membre în punerea în aplicare a Directivei 2003/87/CE, cu privire la sectorul maritim. În special, agenţia asistă Comisia în dezvoltarea instrumentelor informatice de implementare, a instrumentelor de monitorizare, a orientărilor şi a instrumentelor de direcţionare bazate pe riscuri care sunt adecvate pentru facilitarea activităţilor de verificare, de asigurare a respectării legii şi de punere în aplicare în legătură cu directiva respectivă, în ceea ce priveşte sectorul maritim, utilizând în acelaşi timp instrumentele, serviciile şi bazele de date relevante existente.

Art. 7: Atribuţii referitoare la securitate maritimă şi securitate cibernetică în sectorul maritim

Art. 8: Atribuţii referitoare la supravegherea maritimă şi crizele maritime

(2)În domeniul monitorizării traficului reglementat de Directiva 2002/59/CE, agenţia promovează în special cooperarea între statele riverane în zonele de transport maritim vizate şi creează, menţine şi operează Centrul european de date pentru identificarea şi urmărirea navelor la mare distanţă (LRIT) menţionat la articolul 6b şi SafeSeaNet menţionat la articolul 22a din respectiva directivă, precum şi Sistemul internaţional de schimb de date LRIT, în conformitate cu angajamentul asumat în cadrul OMI.

(3)Agenţia pune la dispoziţie, la cerere şi fără a aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern, date relevante privind poziţionarea navelor şi observarea Pământului către Comisie, autorităţile naţionale competente şi organele relevante ale Uniunii, în conformitate cu mandatele acestora, pentru a facilita adoptarea de măsuri împotriva ameninţărilor referitoare la piraterie şi acte ilegale intenţionate, astfel cum se prevede în dreptul Uniunii aplicabil sau în instrumentele juridice convenite la nivel internaţional în domeniul transportului maritim, cu respectarea normelor aplicabile privind protecţia datelor şi în concordanţă cu procedurile administrative stabilite prin Directiva 2002/59/CE. Punerea la dispoziţie a informaţiilor LRIT este condiţionată de aprobarea din partea statului de pavilion în cauză.

(4)Agenţia gestionează un centru disponibil 24 de ore pe zi şi şapte zile pe săptămână, care pune la dispoziţie, la cerere şi fără a aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern, Comisiei, autorităţilor naţionale competente, fără a aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor care le revin în calitate de state de pavilion, de coastă şi ale portului, precum şi organelor relevante ale Uniunii, în conformitate cu mandatele acestora, conştientizarea situaţiei din domeniul maritim şi date analitice, după caz, care să le sprijine în ceea ce priveşte:

e)punerea în aplicare a măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană sau al articolului 215 din TFUE, care intră în sfera de competenţă a agenţiei.

Art. 9: Atribuţii referitoare la digitalizare şi simplificare

(2)Agenţia asistă Comisia în punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1239 al Parlamentului European şi al Consiliului (³¹), având următoarele atribuţii:

Art. 10: Vizite în statele membre şi inspecţii

(1)Pentru a asista Comisia în îndeplinirea atribuţiilor care îi revin în temeiul TFUE, în special la evaluarea punerii în aplicare în mod efectiv a dreptului Uniunii relevant în domeniile siguranţei maritime şi prevenirii poluării, agenţia efectuează vizite în statele membre dacă Comisia deleagă o astfel de atribuţie agenţiei, în conformitate cu metodologia stabilită de Consiliul de administraţie. O astfel de metodologie presupune o abordare integrată care urmăreşte să verifice mai multe acte legislative relevante pentru calitatea de stat de pavilion, de stat al portului sau de stat de coastă a statului membru vizat.

(2)Agenţia informează statul membru vizat, în conformitate cu metodologia menţionată la alineatul (1), cu privire la vizita programată, numele funcţionarilor autorizaţi şi data la care începe vizita, precum şi la durata preconizată a acesteia. Funcţionarii delegaţi de către agenţie să efectueze astfel de vizite fac acest lucru în urma prezentării unei decizii în scris a directorului executiv al agenţiei (denumit în continuare "directorul executiv"), care specifică scopul şi obiectivele misiunii acestora.

(6)Atunci când este oportun şi întotdeauna când se încheie un ciclu de vizite sau inspecţii menţionate în prezentul articol, agenţia analizează rapoartele ciclului respectiv în vederea identificării constatărilor orizontale şi a concluziilor generale privind eficacitatea şi rentabilitatea măsurilor aplicate. Agenţia prezintă analiza respectivă Comisiei şi statelor membre, pentru discuţii ulterioare în vederea desprinderii de lecţii relevante şi a facilitării diseminării bunelor practici.

CAPITOLUL III:ALTE ATRIBUŢII ALE AGENŢIEI PRIVIND RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI COOPERAREA ÎN DOMENIUL GĂRZII DE COASTĂ EUROPENE

Art. 11: Relaţii internaţionale

(1)La cererea Comisiei sau a unui stat membru, agenţia acordă asistenţa tehnică necesară statelor membre şi Comisiei pentru a contribui la activitatea relevantă a organelor tehnice ale OMI, OIM în ceea ce priveşte navigaţia, ale Memorandumului de la Paris şi ale organizaţiilor regionale relevante, în ceea ce priveşte aspectele care sunt de competenţa Uniunii.

În scopul îndeplinirii acestor atribuţii într-un mod eficient şi eficace, directorul executiv poate decide să detaşeze personal în delegaţia Uniunii în Regatul Unit, sub rezerva acordurilor corespunzătoare cu Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), pentru a sprijini statele membre şi Comisia în activităţile referitoare la participarea lor la lucrările OMI. O astfel de decizie necesită acordul prealabil al Comisiei şi al Consiliului de administraţie. O astfel de decizie precizează domeniul de aplicare al activităţilor care urmează să fie desfăşurate de personalul detaşat, astfel încât să se evite costurile inutile şi suprapunerea funcţiilor administrative ale agenţiei.

(3)Agenţia poate, la cererea Comisiei, a SEAE sau a ambelor ori a statelor membre, să acorde asistenţă în cazul poluării cauzate de nave şi în cazul poluării marine cauzate de instalaţiile petroliere şi gaziere care afectează ţările terţe care împart un bazin maritim regional cu Uniunea. Agenţia acordă asistenţă în conformitate cu mecanismul de protecţie civilă al Uniunii şi cu condiţiile aplicabile statelor membre, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (1), aplicate prin analogie respectivelor ţări terţe. Respectivele atribuţii se coordonează cu acordurile regionale de cooperare existente referitoare la poluarea marină.

Art. 12: Cooperarea europeană privind îndeplinirea funcţiilor de gardă de coastă

(1)În cooperare cu Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (Frontex) şi cu Agenţia Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA), în conformitate cu mandatul fiecăreia dintre acestea, agenţia sprijină autorităţile naţionale care îndeplinesc funcţii de gardă de coastă la nivel naţional şi la nivelul Uniunii şi, dacă este cazul, la nivel internaţional, prin:

(2)Fără a aduce atingere competenţelor Consiliului de administraţie stabilite la articolul 15, modalităţile precise de cooperare în privinţa funcţiilor de gardă de coastă dintre agenţie, Frontex şi EFCA se stabilesc printr-un acord de lucru, în conformitate cu mandatul fiecăreia dintre acestea şi cu normele financiare aplicabile agenţiilor respective. Un astfel de acord se aprobă de către Consiliul de administraţie, Consiliul de administraţie al Frontex şi Consiliul de administraţie al EFCA.

Art. 13: Comunicarea şi diseminarea

Agenţia poate derula din proprie iniţiativă activităţi de comunicare în domeniile care ţin de competenţa sa, pentru a-şi promova activitatea şi a disemina orientări relevante. Activităţile de comunicare sprijină celelalte atribuţii prevăzute la articolele 3-12 şi se efectuează în conformitate cu planurile de comunicare şi diseminare relevante adoptate de Consiliul de administraţie. Consiliul de administraţie actualizează periodic planurile respective, pe baza unei analize a necesităţilor.

CAPITOLUL IV:ORGANIZAREA AGENŢIEI

Art. 15: Componenţa Consiliului de administraţie

(1)Consiliul de administraţie este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru şi din patru reprezentanţi ai Comisiei, toţi având drept de vot.

Membrii Consiliului de administraţie sunt numiţi pe baza experienţei şi a competenţei relevante în domeniile menţionate la articolul 2. Statele membre şi Comisia urmăresc să asigure o reprezentare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în cadrul Consiliului de administraţie. Unul dintre cei patru profesionişti este un reprezentant al cadrului de cooperare permanentă al autorităţilor responsabile cu investigaţiile privind siguranţa maritimă menţionate la articolul 10 din Directiva 2009/18/CE.

(4)Fiecare membru şi fiecare supleant al Consiliului de administraţie semnează o declaraţie scrisă în momentul preluării funcţiei în care declară că nu se află într-o situaţie de conflict de interese. Fiecare membru şi fiecare supleant al Consiliului de administraţie îşi actualizează declaraţia atunci când intervine o modificare a circumstanţelor în ceea ce priveşte conflictele de interese. Agenţia publică declaraţiile de interese şi actualizările acestora pe site-ul său web.

Art. 16: Funcţiile Consiliului de administraţie

(1)Pentru a se asigura că agenţia îşi îndeplineşte atribuţiile, Consiliul de administraţie:

n)în conformitate cu alineatul (2), exercită, în ceea ce priveşte personalul agenţiei, competenţele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcţionarilor Uniunii Europene (denumit în continuare "Statutul funcţionarilor"), şi competenţele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, conferite prin Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii (denumit în continuare "Regimul aplicabil celorlalţi agenţi"), stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (³²);

x)numeşte responsabilul cu protecţia datelor din cadrul agenţiei.

(2)Consiliul de administraţie adoptă, în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Statutul funcţionarilor, o decizie întemeiată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcţionarilor şi pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, prin care competenţele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri sunt delegate directorului executiv şi în care sunt definite condiţiile în care această delegare de competenţe poate fi suspendată. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competenţe.

Art. 17: Programare anuală şi multianuală

(1)Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, Consiliul de administraţie adoptă un document unic de programare care conţine programarea anuală şi multianuală, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv, ţinând seama de avizul Comisiei. Consiliul de administraţie transmite documentul unic de programare Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.

În cazul în care, în termen de 15 zile de la data adoptării documentului unic de programare, Comisia îşi exprimă dezacordul faţă de documentul respectiv, Consiliul de administraţie reexaminează documentul unic de programare şi îl adoptă, cu eventuale modificări, în termen de două luni de la exprimarea dezacordului de către Comisie, în a doua lectură, fie cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, care cuprinde şi reprezentanţii Comisiei, fie cu votul unanim al reprezentanţilor statelor membre.

(3)Programul anual de activitate cuprinde obiective detaliate şi rezultate preconizate, inclusiv indicatori de performanţă. Acesta conţine, de asemenea, o descriere a acţiunilor care urmează să fie finanţate şi informaţii care indică resursele financiare şi umane alocate fiecărei acţiuni, în conformitate cu principiile întocmirii şi gestionării bugetului pe activităţi. Programul anual de activitate este în concordanţă cu programul multianual de activitate. Acesta indică în mod clar atribuţiile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparaţie cu exerciţiul financiar precedent. Programarea anuală sau multianuală, sau ambele, include strategia privind relaţiile cu ţările terţe sau cu organizaţiile internaţionale menţionată la articolul 11, precum şi acţiunile referitoare la această strategie.

(5)În pofida dreptului pe care îl are Consiliul de administraţie de a acorda prioritate anumitor atribuţii şi activităţi în planificarea anuală şi multianuală, Consiliul de administraţie examinează şi aprobă, în cadrul pregătirii documentului unic de programare, cererile de asistenţă tehnică ale Comisiei sau ale statelor membre menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (c), la articolul 3 alineatul (2) litera (b), la articolul 4 alineatele (2), (9) şi (10), la articolul 5 alineatele (6), (8) şi (10), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 8 alineatele (6) şi (7), la articolul 9 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (4) şi la articolul 11 alineatele (2) şi (4). Aprobarea acestor cereri:

Art. 18: Preşedintele Consiliului de administraţie

Art. 19: Reuniunile Consiliului de administraţie

Art. 20: Regulile de vot ale Consiliului de administraţie

(2)În cazul în care Comisia exprimă preocupări serioase cu privire la o propunere de decizie prezentată Consiliului de administraţie cu privire la aspecte în legătură cu Regulamentul delegat (UE) 2019/715, cu Statutul funcţionarilor şi cu Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, Consiliul de administraţie amână adoptarea deciziei în cauză. În termen de 15 zile de la exprimarea de către Comisie a unor preocupări serioase cu privire la o propunere de decizie prezentată Consiliului de administraţie, Consiliul de administraţie reexaminează şi adoptă respectiva decizie, cu eventuale modificări, în a doua lectură, fie cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, care cuprinde şi reprezentanţii Comisiei, fie cu o majoritate de patru cincimi din reprezentanţii statelor membre.

CAPITOLUL V:DIRECTORUL EXECUTIV

Art. 21: Numirea, prelungirea mandatului şi demiterea din funcţie

(5)Consiliul de administraţie, la propunerea Comisiei, luând în considerare evaluarea menţionată la alineatul (4), poate prelungi o dată mandatul directorului executiv, cu cel mult cinci ani. Consiliul de administraţie anunţă Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţia sa de a prelungi mandatul directorului executiv. Înainte de decizia Consiliului de administraţie de a prelungi mandatul directorului executiv, directorul executiv poate fi invitat să facă o declaraţie în faţa comisiei competente a Parlamentului European şi să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

Art. 22: Atribuţiile şi responsabilităţile directorului executiv

(5)Directorul executiv răspunde de punerea în aplicare a atribuţiilor conferite agenţiei prin prezentul regulament. În special, directorul executiv:

v)îndeplineşte orice altă atribuţie care i-a fost conferită sau delegată de Consiliul de administraţie sau care ar putea fi prevăzută în prezentul regulament.

În sensul literei (m) de la primul paragraf, directorul executiv stabileşte, de comun acord cu Comisia şi cu Consiliul de administraţie, indicatori de performanţă adaptaţi, care să permită evaluarea eficientă a rezultatelor obţinute. Directorul executiv asigură adaptarea periodică a structurii organizatorice a agenţiei la necesităţile mereu în schimbare, încadrându-se în resursele umane şi financiare disponibile. În acest sens, directorul executiv stabileşte proceduri de evaluare regulate care corespund standardelor profesionale recunoscute.

Art. 23: Participarea ţărilor terţe

CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII FINANCIARE

Art. 25: Buget

(3)Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile agenţiei cuprind:

Art. 26: Întocmirea bugetului

Art. 28: Prezentarea conturilor şi descărcarea de gestiune

(4)La primirea observaţiilor Curţii de Conturi Europene cu privire la situaţiile financiare provizorii ale agenţiei, în temeiul articolului 252 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European şi al Consiliului (³³), directorul executiv întocmeşte situaţiile financiare finale ale agenţiei pe răspunderea sa şi le transmite Consiliului de administraţie spre avizare.

CAPITOLUL VII:PERSONALUL

CAPITOLUL VIII:DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE

Art. 31: Statutul juridic şi sediul

(5)La solicitarea Comisiei, Consiliul de administraţie poate decide, cu acordul şi cooperarea statelor membre vizate şi ţinând seama în mod corespunzător de implicaţiile bugetare, inclusiv de posibilităţile de contribuţie ale statelor membre vizate, crearea centrelor regionale necesare pentru a exercita, în modul cel mai eficient şi eficace, unele dintre atribuţiile agenţiei. Atunci când ia o astfel de decizie, Consiliul de administraţie defineşte domeniul exact de activitate al centrului regional, evitând, în acelaşi timp, costurile financiare inutile şi sporind cooperarea cu reţelele regionale şi naţionale existente.

Art. 33: Regimul lingvistic

Art. 34: Transparenţă

(4)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenţie face obiectul Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁶).

Art. 35: Combaterea fraudei

Art. 36: Norme de securitate privind protecţia informaţiilor clasificate şi a informaţiilor sensibile neclasificate

Art. 37: Răspunderea

Art. 38: Evaluare şi reexaminare

(1)Până la 19 ianuarie 2031 şi, ulterior, din cinci în cinci ani, Comisia desfăşoară o evaluare pentru a analiza, în special, impactul, eficacitatea şi eficienţa agenţiei şi a practicilor sale de lucru, ţinând seama de avizul Consiliului de administraţie. Evaluarea respectivă abordează, în special, o eventuală necesitate de modificare a mandatului agenţiei, în special pentru a ţine seama de dezvoltarea dreptului Uniunii în domeniul transportului maritim, şi implicaţiile financiare ale unei astfel de modificări, precum şi necesitatea de a institui un sistem de taxe şi onorarii şi de a identifica serviciile pe care agenţia le poate oferi în cadrul unui astfel de sistem.

Art. 40: Dispoziţii tranzitorii