Regulamentul 2201/27-nov-2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Aprilie 2016
Regulamentul 2201/27-nov-2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Dată act: 27-nov-2003
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, în special articolul 61 litera (c) si articolul 67 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 203 E, 27.8.2002, p. 155.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)Aviz adoptat la 20 septembrie 2002 (nepublicat în Jurnalul Oficial pâna la aceasta data).
având în vedere avizul Comitetului Economic si Social European (3),
(3)JO C 61, 14.3.2003, p. 76.
întrucât:
(1)Comunitatea Europeana si-a stabilit ca obiectiv crearea unui spatiu de libertate, securitate si justitie în cadrul caruia se asigura libera circulatie a persoanelor. În acest scop, Comunitatea adopta, în special, masurile în domeniul cooperarii judiciare în materie civila necesare pentru buna functionare a pietei interne.
(2)Consiliul European de la Tampere a aprobat principiul recunoasterii reciproce a hotarârilor judiciare ca piatra de temelie pentru crearea unui spatiu judiciar veritabil si a identificat dreptul de vizita ca o prioritate.
(3)Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 (4) stabileste normele privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti fata de copiii comuni, pronuntate cu ocazia actiunilor matrimoniale. Continutul prezentului regulament a fost preluat în mare parte din Conventia din 28 mai 1998 având acelasi obiect (5).
(4)JO L 160, 30.6.2000, p. 19.
(5)La momentul adoptarii Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Consiliul a luat nota de raportul explicativ privind conventia, elaborat de doamna profesor Alegria Borras (JO C 221, 16.7.1998, p. 27).
(4)La 3 iulie 2000, Franta a prezentat o initiativa în vederea adoptarii unui regulament al Consiliului privind executarea reciproca a hotarârilor judecatoresti privind dreptul de vizita a copiilor (6).
(6)JO C 234, 15.8.2000, p. 7.
(5)În vederea garantarii egalitatii tuturor copiilor, prezentul regulament reglementeaza toate hotarârile judecatoresti în materia raspunderii parintesti, inclusiv masurile de protectie a copilului, independent de orice legatura cu o procedura matrimoniala.
(6)Deoarece aplicarea normelor în materia raspunderii parintesti intervine adesea în cadrul actiunilor matrimoniale, este mai indicat sa existe un singur instrument în materie de divort si în materie de raspundere parinteasca.
(7)Domeniul de aplicare a prezentului regulament reglementeaza materiile civile, oricare ar fi natura instantei.
(8)În ceea ce priveste hotarârile judecatoresti de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei, prezentul regulament ar trebui sa se aplice numai desfacerii unei legaturi matrimoniale si nu ar trebui sa reglementeze probleme precum cauzele de divort, efectele patrimoniale ale casatoriei sau alte eventuale masuri accesorii.
(9)În ceea ce priveste bunurile copilului, prezentul regulament ar trebui sa se aplice numai masurilor de protectie a copilului, anume:
(i)desemnarii si atributiilor unei persoane sau ale unui organism însarcinat sa administreze bunurile copilului, sa îl reprezinte si sa îl asiste si
(ii)masurilor privind administrarea, conservarea sau dispozitia cu privire la bunurile copilului. În acest context si cu titlu de exemplu, prezentul regulament ar trebui sa se aplice cazurilor în care parintii sunt în litigiu în legatura cu administrarea bunurilor copilului. Masurile privind bunurile copilului care nu privesc protectia copilului ar trebui sa fie reglementate în continuare de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie civila si comerciala (1).
(1)JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima data prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (JO L 225, 22.8.2002, p. 13).
(10)Prezentul regulament nu se aplica acelor materii care privesc securitatea sociala, masurilor de drept public cu caracter general în materie de educatie si de sanatate, nici hotarârilor privind dreptul de azil si imigrarea. În plus, prezentul regulament nu se aplica nici stabilirii filiatiei, care este o problema separata de atribuirea raspunderii parintesti, si nici altor probleme legate de starea persoanelor. Acesta nu se aplica nici masurilor luate ca urmare a faptelor penale savârsite de catre copii.
(11)Obligatiile de întretinere se exclud din domeniul de aplicare a prezentului regulament, deoarece sunt deja reglementate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001. În general, instantele competente în temeiul prezentului regulament vor avea competenta de a hotarî în materie de obligatii de întretinere prin aplicarea articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
(12)Temeiurile de competenta stabilite prin prezentul regulament în materia raspunderii parintesti sunt concepute în functie de interesul superior al copilului si, în special, de criteriul proximitatii. Prin urmare, ar trebui sa fie competente în primul rând instantele statului membru în care copilul îsi are resedinta obisnuita, cu exceptia unor cazuri de schimbare a resedintei copilului sau ca urmare a unui acord încheiat între titularii raspunderii parintesti.
(13)În interesul copilului, prezentul regulament permite instantei competente, în mod exceptional si în anumite conditii, sa trimita cauza instantei unui alt stat membru, în cazul în care aceasta este mai în masura sa solutioneze cauza. Cu toate acestea, în acest caz, cea de a doua instanta sesizata nu ar trebui autorizata sa trimita cazul unei a treia instante.
(14)Efectele prezentului regulament nu ar trebui sa aduca atingere aplicarii dreptului international public în materia imunitatii diplomatice. Daca instanta competenta în temeiul prezentului regulament nu-si poate exercita competenta din cauza existentei unei imunitati diplomatice în conformitate cu dreptul international, competenta ar trebui stabilita în statul membru în care persoana în cauza nu beneficiaza de nici o imunitate, în conformitate cu legislatia statului respectiv.
(15)Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea si comunicarea în statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare în materie civila si comerciala (2) se aplica pentru notificarea si comunicarea actelor din cadrul unei actiuni judiciare intentate în temeiul prezentului regulament.
(2)JO L 160, 30.6.2000, p. 37.
(16)Prezentul regulament nu împiedica instantele unui stat membru sa ia, în caz de urgenta, masuri provizorii sau asiguratorii privind persoanele si bunurile aflate în acest stat.
(17)În caz de deplasare sau de retinere ilicita a unui copil, înapoierea sa ar trebui obtinuta fara întârziere, iar, în acest scop, Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 ar trebui sa se aplice în continuare, astfel cum a fost completata cu dispozitiile din prezentul regulament, în special cu cele din articolul 11. Instantele din statul membru în care a fost deplasat copilul sau a fost retinut ilicit ar trebui sa fie în masura sa se opuna înapoierii sale în cazuri precise, justificate în mod corespunzator. Cu toate acestea, o astfel de hotarâre ar trebui sa poata fi înlocuita cu o hotarâre ulterioara a instantei din statul membru al resedintei obisnuite a copilului înaintea deplasarii sale sau a retinerii sale ilicite. Daca aceasta hotarâre implica înapoierea copilului, înapoierea ar trebui realizata fara a fi necesara recurgerea la vreo procedura pentru recunoasterea si executarea hotarârii în cauza în statul membru în care se afla copilul rapit.
(18)În caz de hotarâre de neînapoiere pronuntata în temeiul articolului 13 din Conventia de la Haga din 1980, instanta ar trebui sa informeze cu privire la aceasta instanta competenta sau autoritatea centrala din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita înaintea deplasarii sau retinerii sale ilicite. Aceasta instanta, în cazul în care nu a fost înca sesizata, sau autoritatea centrala, ar trebui sa adreseze o notificare partilor. Aceasta obligatie nu ar trebui sa împiedice autoritatea centrala sa adreseze, de asemenea, o notificare autoritatilor publice vizate în conformitate cu dreptul intern.
(19)Ascultarea copilului joaca un rol important în aplicarea prezentului regulament fara ca acest act sa aiba ca efect modificarea procedurilor nationale aplicabile în aceasta materie.
(20)Ascultarea copilului într-un alt stat membru se poate efectua în conformitate cu modalitatile prevazute de Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instantele statelor membre în domeniul obtinerii de probe în materie civila sau comerciala (3).
(3)JO L 174, 27.6.2001, p. 1.
(21)Recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti pronuntate într-un stat membru ar trebui sa se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoasterii ar trebui reduse la minimul necesar.
(22)Actele autentice si acordurile între parti care sunt executorii într-un stat membru ar trebui asimilate "hotarârilor judecatoresti" în scopul aplicarii normelor de recunoastere si de executare.
(23)Consiliul European de la Tampere a estimat în concluziile sale (punctul 34) ca hotarârile judecatoresti pronuntate în litigiile care tin de dreptul familiei ar trebui "recunoscute automat în întreaga Uniune fara procedura intermediara sau motive de refuz al executarii". Acesta este motivul pentru care hotarârile privind dreptul de vizita si cele privind înapoierea copilului, care au fost certificate în statul membru de origine în conformitate cu dispozitiile din prezentul regulament, ar trebui sa fie recunoscute si sa fie executorii în toate celelalte state membre fara sa fie solicitata vreo alta procedura. Procedura de executare a acestor hotarâri judecatoresti ramâne reglementata de dreptul intern.
(24)Ar trebui ca certificatul eliberat pentru facilitarea executarii hotarârii judecatoresti sa nu poata fi supus nici unei cai de atac. Ar trebui ca acesta sa faca obiectul unei actiuni în rectificare numai în caz de eroare materiala, de exemplu, în cazul în care certificatul nu reflecta corect continutul hotarârii.
(25)Autoritatile centrale ar trebui sa coopereze atât în mod general cât si în cazuri speciale, inclusiv în vederea încurajarii rezolvarii pe cale amiabila a conflictelor familiale în materia raspunderii parintesti. În acest scop, autoritatile centrale participa la Reteaua Judiciara Europeana în materie civila si comerciala creata prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Retele Judiciare Europene în materie civila si comerciala (1).
(1)JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
(26)Comisia ar trebui sa faca publice si sa actualizeze listele cu instantele si caile de atac transmise de statele membre.
(27)Ar trebui sa se ia masurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei (2).
(2)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(28)Prezentul regulament înlocuieste Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 care se abroga, în consecinta.
(29)În vederea bunei functionari a prezentului regulament, Comisia ar trebui sa examineze punerea sa în aplicare pentru a propune, daca este cazul, modificarile necesare.
(30)Regatul Unit si Irlanda, în temeiul articolului 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, au notificat dorinta lor de participare la adoptarea si punerea în aplicare a prezentului regulament.
(31)Danemarca, în conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, nu participa la adoptarea prezentului regulament si, prin urmare, nu îi revin obligatii în temeiul acestuia si acesta nu i se aplica.
(32)Întelegând ca obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de catre statele membre, dar pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua masuri în conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.
(33)Prezentul regulament recunoaste drepturile fundamentale si respecta principiile consacrate de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. În special, prezentul regulament se asigura ca sunt respectate drepturile fundamentale ale copilului în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene,
ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind:
a)divortul, separarea de drept si anularea casatoriei;
b)atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
(2)Materiile prevazute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:
a)încredintarea si dreptul de vizita;
b)tutela, curatela si institutiile similare;
c)desemnarea si atributiile oricarei persoane sau oricarui organism însarcinat sa se ocupe de persoana sau bunurile copilului, sa-l reprezinte sau sa-l asiste;
d)plasarea copilului într-o familie substitutiva sau într-un centru de plasament;
e)masurile de protectie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispozitia cu privire la bunurile copilului.
(3)Prezentul regulament nu se aplica:
a)stabilirii sau contestarii filiatiei;
b)hotarârii privind adoptia si masurilor premergatoare acesteia, precum si desfacerea si declararea nulitatii adoptiei;
c)numelui si prenumelui copilului;
d)emanciparii;
e)obligatiei de întretinere;
f)actelor fiduciare si succesiunilor;
g)masurilor luate ca urmare a faptelor penale savârsite de copii.
Art. 2: Definitii
În sensul prezentului regulament:
1."instanta judecatoreasca" înseamna toate autoritatile din statele membre competente în materiile care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament în temeiul articolului 1;
2."judecator" înseamna judecatorul sau functionarul având competente echivalente cu cele ale judecatorului în materiile care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament;
3."stat membru" înseamna toate statele membre, cu exceptia Danemarcei;
4."hotarâre judecatoreasca" înseamna orice hotarâre de divort, de separare de drept sau de anulare a unei casatorii, precum si orice hotarâre judecatoreasca privind raspunderea parinteasca pronuntata de o instanta judecatoreasca a unui stat membru, oricare ar fi denumirea hotarârii, inclusiv termenii "decizie", "sentinta" sau "ordonanta";
5."stat membru de origine" înseamna statul membru în care a fost pronuntata hotarârea care trebuie executata;
6."stat membru de executare" înseamna statul membru în care se solicita executarea hotarârii;
7."raspundere parinteasca" înseamna ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotarâri judecatoresti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde în special încredintarea si dreptul de vizita;
8."titular al raspunderii parintesti" înseamna orice persoana care exercita raspunderea parinteasca fata de un copil;
9."încredintare" înseamna drepturile si obligatiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului sau de resedinta;
10."drept de vizita" înseamna în special dreptul de a duce copilul pentru o perioada limitata într-un alt loc decât cel al resedintei sale obisnuite;
11."deplasare sau retinere ilicita a unui copil" înseamna deplasarea sau retinerea unui copil în cazul în care:
a)a avut loc o încalcare adusa încredintarii dobândita printr-o hotarâre judecatoreasca, printr-un act cu putere de lege sau printr-un acord în vigoare în temeiul legislatiei statului membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sau retinerii sale si
b)sub rezerva ca încredintarea sa fi fost exercitata efectiv, singur sau împreuna, în momentul deplasarii sau retinerii, sau ar fi fost exercitata daca nu ar fi survenit aceste evenimente, încredintarea se considera ca fiind exercitata împreuna atunci când unul dintre titularii raspunderii parintesti nu poate, în temeiul unei hotarâri judecatoresti sau ca efect al legii, sa decida asupra locului de resedinta a copilului fara consimtamântul celuilalt titular al raspunderii parintesti.
Art. 3: Competenta de fond
(1)Sunt competente sa hotarasca în problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru:
a)pe teritoriul caruia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
- ultima resedinta obisnuita a sotilor în conditiile în care unul dintre ei înca locuieste acolo sau
- resedinta obisnuita a pârâtului sau
- în caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
- resedinta obisnuita a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
- resedinta obisnuita a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat înaintea introducerii cererii si în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit si al Irlandei, are "domiciliul" în acel loc;
b)de cetatenie a celor doi soti sau, în cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul "domiciliului" comun.
(2)În sensul prezentului regulament, termenul "domiciliu" se interpreteaza în sensul sistemelor de drept ale Regatului Unit si Irlandei.
Art. 4: Cererea reconventionala
Instanta în fata careia se desfasoara procedura în temeiul articolului 3 este competenta, de asemenea, pentru solutionarea cererii reconventionale, în masura în care aceasta intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament.
Art. 5: Transformarea separarii de drept în divort
Fara a aduce atingere articolului 3, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru care a pronuntat o hotarâre privind separarea de drept este competenta, de asemenea, sa transforme aceasta hotarâre în divort, în cazul în care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.
Art. 6: Caracterul exclusiv al competentelor prevazute la articolele 3, 4 si 5
Un sot care:
a)are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru sau
b)este resortisant al unui stat membru sau, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, are "domiciliul" sau pe teritoriul unuia dintre aceste state membre,
nu poate fi chemat în judecata în fata instantelor judecatoresti dintr-un alt stat membru decât în temeiul articolelor 3, 4 si 5.
Art. 7: Competente reziduale
(1)În cazul în care nici o instanta judecatoreasca dintr-un stat membru nu este competenta în temeiul articolelor 3, 4 si 5, competenta este stabilita, în fiecare stat membru, de legislatia respectivului stat.
(2)Orice resortisant al unui stat membru care îsi are resedinta obisnuita pe teritoriul unui alt stat membru poate sa invoce, ca si cetatenii acestui stat, normele de competenta aplicabile în acest stat împotriva unui pârât care nu îsi are resedinta obisnuita într-un stat membru si care fie nu are cetatenia unui stat membru fie, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, nu are "domiciliul" sau pe teritoriul unuia dintre aceste state membre.
Art. 8: Competenta de fond
(1)Instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente în materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita în acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.
(2)Alineatul (1) se aplica sub rezerva dispozitiilor articolelor 9, 10 si 12.
Art. 9: Mentinerea competentei fostei resedinte obisnuite a copilului
(1)În cazul în care copilul se muta în mod legal dintr-un stat membru în altul si dobândeste o noua resedinta obisnuita, instantele judecatoresti din statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului îsi pastreaza competenta, prin derogare de la articolul 8, pe o perioada de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotarâri privind dreptul de vizita pronuntata în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizita în temeiul hotarârii privind dreptul de vizita continua sa locuiasca în mod obisnuit în statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului.
(2)Alineatul (1) nu se aplica în cazul în care titularul dreptului de vizita mentionat la alineatul (1) a acceptat competenta instantelor judecatoresti din statul membru în care copilul are noua sa resedinta obisnuita prin participarea la o procedura în fata acestor instante fara a le contesta competenta.
Art. 10: Competenta judecatoreasca în cazuri de rapire a copilului
În caz de deplasare sau de retinere ilicita a unui copil, instantele judecatoresti din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sale sau a retinerii sale ilicite ramân competente pâna în momentul în care copilul dobândeste o resedinta obisnuita într-un alt stat membru si pâna când
a)orice persoana, institutie sau alt organism careia/caruia i-a fost încredintat copilul consimte la deplasarea sau retinerea acestuia sau
b)copilul a locuit în acest alt stat membru o perioada de cel putin un an dupa ce persoana, institutia sau orice alt organism careia/caruia i s-a încredintat copilul a avut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta de locul în care se afla copilul, pâna când copilul s-a integrat în noul sau mediu si pâna când a fost îndeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
(i)în termen de un an de când cel caruia i s-a încredintat copilul a avut sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta de locul în care se afla copilul, nu s-a depus nici o cerere de înapoiere la autoritatile competente ale statului membru în care copilul a fost deplasat sau retinut;
(ii)a fost retrasa o cerere de înapoiere înaintata de cel caruia i s-a încredintat copilul si nu s-a depus nici o noua cerere în termenul stabilit la punctul (i);
(iii)o cauza solutionata de o instanta judecatoreasca din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sale sau retinerii sale ilicite a fost închisa în conformitate cu articolul 11 alineatul (7);
(iv)o hotarâre de încredintare care nu implica înapoierea copilului a fost pronuntata de instanta judecatoreasca din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sau retinerii sale ilicite.
Art. 11: Înapoierea copilului
(1)În cazul în care o persoana, institutie sau orice alt organism caruia/careia i s-a încredintat copilul solicita autoritatilor competente dintr-un stat membru sa pronunte o hotarâre judecatoreasca pe baza Conventiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii (denumita în continuare "Conventia de la Haga din 1980") în vederea obtinerii înapoierii copilului care a fost deplasat sau retinut ilicit într-un alt stat membru decât statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înainte de deplasarea sau de retinerea sa ilicita, se aplica alineatele (2)-(8).
(2)La aplicarea articolelor 12 si 13 din Conventia de la Haga din 1980, se asigura posibilitatea de ascultare a copilului în cadrul procedurii, cu exceptia cazului în care aceasta este necorespunzatoare în conformitate cu vârsta sau gradul sau de maturitate.
(3)O instanta sesizata cu o cerere de înapoiere a unui copil prevazuta la alineatul (1) actioneaza cu celeritate în cadrul procedurii privind cererea, utilizând procedurile urgente prevazute de dreptul intern.
Fara a aduce atingere primului paragraf, instanta judecatoreasca pronunta hotarârea, cu exceptia cazului în care aceasta se dovedeste imposibila din cauza unor împrejurari exceptionale, în cel mult sase saptamâni de la sesizarea sa.
(4)O instanta judecatoreasca nu poate refuza înapoierea copilului în temeiul articolului 13 litera (b) din Conventia de la Haga din 1980 în cazul în care se stabileste ca s-au luat masuri corespunzatoare pentru a asigura protectia copilului dupa înapoierea sa.
(5)O instanta judecatoreasca nu poate refuza înapoierea copilului în cazul în care persoana care a solicitat înapoierea copilului nu a avut posibilitatea sa fie ascultata.
(6)În cazul în care o instanta judecatoreasca a pronuntat o hotarâre de neînapoiere în temeiul articolului 13 din Conventia de la Haga din 1980, instanta trebuie sa transmita de îndata, fie direct, fie prin intermediul autoritatii sale centrale, o copie a hotarârii judecatoresti de neînapoiere si a documentelor pertinente, în special un proces-verbal al sedintelor instantei competente sau autoritatii centrale din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sale sau retinerii sale ilicite, în conformitate cu dreptul intern. Instanta trebuie sa primeasca toate documentele mentionate în termen de o luna de la data hotarârii de neînapoiere.
(7)Cu exceptia cazului în care instantele judecatoresti din statul membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înainte de deplasarea sa sau de retinerea sa ilicita au fost deja sesizate de una dintre parti, instanta judecatoreasca sau autoritatea centrala care primeste informatia mentionata la alineatul (6) trebuie sa o notifice partilor si sa le invite sa prezinte observatii instantei, în conformitate cu dreptul intern, în termen de trei luni de la data notificarii, pentru ca instanta judecatoreasca sa examineze problema încredintarii copilului.
Fara a aduce atingere normelor în materie de competenta prevazute de prezentul regulament, instanta judecatoreasca închide cauza în cazul în care nu a primit nici o observatie în termenul prevazut.
(8)Fara a aduce atingere unei hotarâri de neînapoiere pronuntate în conformitate cu articolul 13 din Conventia de la Haga din 1980, orice hotarâre ulterioara prin care se dispune înapoierea copilului, pronuntata de o instanta competenta în temeiul prezentului regulament, este executorie în conformitate cu capitolul III sectiunea 4, în vederea asigurarii înapoierii copilului.
Art. 12: Prorogare de competenta
(1)Instantele judecatoresti din statul membru care exercita competenta în temeiul articolului 3 cu privire la o cerere de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei sunt competente în orice chestiune privind raspunderea parinteasca în legatura cu aceasta cerere atunci când
a)cel putin unul dintre soti exercita raspunderea parinteasca fata de copil si
b)competenta instantelor a fost acceptata expres sau în orice alt mod neechivoc de catre soti si de catre titularii raspunderii parintesti, la data sesizarii instantei judecatoresti, iar aceasta este în interesul superior al copilului.
(2)Competenta acordata la alineatul (1) înceteaza de îndata ce
a)hotarârea de admitere sau de respingere a cererii de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei dobândeste autoritate de lucru judecat;
b)în cazul în care o procedura privind raspunderea parinteasca este pe rolul unei instante la data prevazuta la litera (a), de îndata ce hotarârea privind raspunderea parinteasca dobândeste autoritate de lucru judecat;
c)în cazurile prevazute la literele (a) si (b), de îndata ce procedura a încetat dintr-un alt motiv.
(3)Instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, în materie de raspundere parinteasca în alte proceduri decât cele mentionate la alineatul (1) atunci când
a)copilul are o legatura strânsa cu acest stat membru, în special datorita faptului ca unul dintre titularii raspunderii parintesti îsi are resedinta obisnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru si
b)competenta instantelor a fost acceptata în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de catre toate partile la procedura la data sesizarii instantei, iar competenta este în interesul superior al copilului.
(4)În cazul în care copilul are îsi are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat tert, care nu este parte contractanta la Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea în materia raspunderii parintesti si a masurilor de protectie a copiilor, competenta bazata pe prezentul articol se considera a fi în interesul copilului, în special atunci când o procedura se dovedeste a fi imposibila în respectivul stat tert.
Art. 13: Competenta bazata pe prezenta copilului
(1)Atunci când resedinta obisnuita a copilului nu poate fi stabilita si competenta nu poate fi stabilita pe baza articolului 12, instantele judecatoresti din statul membru în care este prezent copilul sunt competente.
(2)Alineatul (1) se aplica, de asemenea, copiilor refugiati, precum si copiilor care, ca urmare a tulburarilor majore din tarile lor, sunt deplasati international.
Art. 14: Competente reziduale
Atunci când nici o instanta judecatoreasca dintr-un stat membru nu este competenta în temeiul articolelor 8-13, competenta este reglementata, în fiecare stat membru, de dreptul statului respectiv.
Art. 15: Trimiterea la o instanta mai bine plasata pentru a solutiona cauza
(1)Cu titlu de exceptie, instantele judecatoresti dintr-un stat membru competente pentru a solutiona cauza pe fond pot, în cazul în care considera ca o instanta dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legatura speciala este mai bine plasata pentru a solutiona cauza sau o parte specifica a acesteia si atunci când acest lucru serveste interesul superior al copilului:
a)sa suspende procedura sau respectiva parte a acesteia si sa invite partile sa depuna o cerere la instanta judecatoreasca din acest alt stat membru în conformitate cu alineatul (4) sau
b)sa solicite instantei judecatoresti din alt stat membru sa-si exercite competenta în conformitate cu alineatul (5).
(2)Alineatul (1) se aplica:
a)la cererea uneia dintre parti sau
b)la initiativa instantei judecatoresti sau
c)la solicitarea instantei judecatoresti dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legatura speciala, în conformitate cu alineatul (3).
Cu toate acestea, trimiterea se poate efectua, la initiativa instantei sau la solicitarea instantei dintr-un alt stat membru, numai daca este acceptata de cel putin una dintre parti.
(3)În sensul alineatului (1), se considera ca un copil are o legatura speciala cu un stat membru în cazul în care:
a)dupa sesizarea instantei judecatoresti mentionate la alineatul (1), copilul si-a dobândit resedinta obisnuita în acest stat membru sau
b)copilul a avut resedinta obisnuita în acest stat membru sau
c)copilul este resortisant al acestui stat membru sau
d)unul dintre titularii raspunderii parintesti îsi are resedinta obisnuita în acest stat membru sau
e)litigiul se refera la masurile de protectie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispozitia cu privire la bunurile detinute de copil, bunuri care se afla pe teritoriul acestui stat membru.
(4)Instanta judecatoreasca din statul membru competenta pentru a solutiona cauza pe fond acorda un termen în care instantele judecatoresti din celalalt stat membru trebuie sa fie sesizate în conformitate cu alineatul (1).
În cazul în care instantele nu sunt sesizate în acest termen, instanta sesizata continua sa-si exercite competenta în conformitate cu articolele 8-14.
(5)Instantele judecatoresti din acest alt stat membru pot, în cazul în care este în interesul superior al copilului, din cauza circumstantelor specifice ale cauzei, sa se declare competente într-un termen de sase saptamâni de la data sesizarii acestora pe baza alineatului (1) litera (a) sau (b). În acest caz, prima instanta sesizata îsi declina competenta. În caz contrar, prima instanta sesizata continua sa-si exercite competenta în conformitate cu articolele 8-14.
(6)Instantele judecatoresti coopereaza, în sensul prezentului articol, direct sau prin intermediul autoritatilor centrale desemnate în conformitate cu articolul 53.
Art. 16: Sesizarea unei instante judecatoresti
(1)O instanta judecatoreasca se considera sesizata:
a)la data depunerii la instanta a actului de sesizare a instantei sau a unui act echivalent, cu conditia ca reclamantul sa nu fi neglijat în continuare sa ia masurile pe care era obligat sa le ia pentru ca actul sa fie notificat sau comunicat pârâtului sau
b)în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanta, la data primirii acestuia de catre autoritatea responsabila pentru notificare sau comunicare, cu conditia ca reclamantul sa nu fi neglijat în continuare sa ia masurile pe care era obligat sa le ia pentru ca actul sa fie depus la instanta.
Art. 17: Verificarea competentei
Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru care nu este competenta în temeiul prezentului regulament si pentru care, în temeiul prezentului regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, se declara, din oficiu, necompetenta.
Art. 18: Verificarea admisibilitatii
(1)Atunci când pârâtul, care îsi are resedinta obisnuita într-un alt stat decât statul membru în care s-a introdus actiunea, nu se prezinta, instanta judecatoreasca competenta este obligata sa suspende procedura atâta timp cât nu se stabileste ca acest pârât a fost pus în situatia de a primi actul de sesizare a instantei sau un act echivalent în timp util pentru a-si asigura apararea sau ca s-au luat toate masurile necesare în acest scop.
(2)Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 se aplica în locul dispozitiilor alineatului (1) din prezentul articol în cazul în care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent a trebuit transmis dintr-un stat membru în altul în conformitate cu regulamentul mentionat anterior.
(3)În cazul în care dispozitiile Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 nu se aplica, articolul 15 din Conventia de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea si comunicarea în strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare în materie civila sau comerciala se aplica în cazul în care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent a trebuit sa fie transmis în strainatate în temeiul respectivei conventii.
Art. 19: Litispendenta si actiuni conexe
(1)În cazul în care se introduc cereri de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei între aceleasi parti în fata unor instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata în al doilea rând suspenda din oficiu procedura pâna când se stabileste competenta primei instante sesizate.
(2)În cazul în care actiuni referitoare la raspunderea parinteasca privind un copil, având acelasi obiect si aceeasi cauza, se introduc în fata instantelor judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata în al doilea rând suspenda din oficiu procedura pâna când se stabileste competenta primei instante sesizate.
(3)În cazul în care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata în al doilea rând îsi declina competenta în favoarea acesteia.
În acest caz, partea care a introdus actiunea la instanta sesizata în al doilea rând poate intenta respectiva actiune la prima instanta sesizata.
Art. 20: Masuri provizorii si asiguratorii
(1)În caz de urgenta, dispozitiile prezentului regulament nu împiedica instantele judecatoresti dintr-un stat membru sa ia masuri provizorii sau asiguratorii cu privire la persoanele sau bunurile prezente în acest stat, prevazute de dreptul acestui stat membru, chiar daca, în temeiul prezentului regulament, o instanta dintr-un alt stat membru este competenta pentru solutionarea cauzei pe fond.
(2)Masurile luate în conformitate cu alineatul (1) înceteaza sa produca efecte atunci când instanta din statul membru competenta în temeiul prezentului regulament pentru solutionarea cauzei pe fond a luat masurile pe care le considera corespunzatoare.
Art. 21: Recunoasterea unei hotarâri judecatoresti
(1)Hotarârile judecatoresti pronuntate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fara a fi necesar sa se recurga la vreo procedura.
(2)În special si fara a aduce atingere alineatului (3), nu este necesara nici o procedura pentru actualizarea actelor de stare civila ale unui stat membru pe baza unei hotarâri pronuntate în alt stat membru în materie de divort, separare de drept sau anulare a casatoriei care nu mai poate fi supusa nici unei cai de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
(3)Fara a aduce atingere sectiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesata poate solicita, în conformitate cu procedurile prevazute de sectiunea 2 din prezentul capitol, pronuntarea unei hotarâri de recunoastere sau de refuz al recunoasterii hotarârii.
Competenta teritoriala a instantei judecatoresti indicata în lista comunicata Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilita prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoastere sau de refuz al recunoasterii.
(4)În cazul în care recunoasterea unei hotarâri judecatoresti se invoca întâmplator în fata unei instante judecatoresti dintr-un stat membru, aceasta poate pronunta o hotarâre în acest sens.
Art. 22: Motive de refuz al recunoasterii hotarârilor judecatoresti pronuntate în materie de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei
O hotarâre judecatoreasca pronuntata în materie de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei nu se recunoaste:
a)în cazul în care recunoasterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicita aceasta;
b)în cazul în care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat si astfel încât acesta sa îsi poata pregati apararea, cu exceptia cazului în care se constata ca pârâtul a acceptat hotarârea într-un mod neechivoc;
c)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata într-o actiune între aceleasi parti în statul membru în care se solicita aceasta sau
d)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata anterior într-un alt stat membru sau într-un stat tert într-o cauza între aceleasi parti, din moment ce aceasta prima hotarâre îndeplineste conditiile necesare recunoasterii sale în statul membru în care se solicita aceasta.
Art. 23: Motive de refuz al recunoasterii hotarârilor judecatoresti în materia raspunderii parintesti
O hotarâre judecatoreasca pronuntata în materia raspunderii parintesti nu este recunoscuta:
a)în cazul în care recunoasterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicita recunoasterea, luând în considerare interesul superior al copilului;
b)în cazul în care, cu exceptia procedurilor urgente, aceasta a fost pronuntata fara a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încalcându-se astfel normele fundamentale de procedura din statul membru în care se solicita aceasta;
c)în cazul în care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel încât aceasta sa îsi poata pregati apararea, cu exceptia cazului în care se constata ca respectiva persoana a acceptat hotarârea într-un mod neechivoc;
d)la solicitarea oricarei persoane care sustine ca hotarârea se opune exercitarii raspunderii sale parintesti, în cazul în care hotarârea a fost pronuntata fara ca aceasta persoana sa fi avut posibilitatea de a fi ascultata;
e)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata ulterior în materia raspunderii parintesti în statul membru în care se solicita recunoasterea;
f)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata ulterior în materia raspunderii parintesti într-un alt stat membru sau în statul tert în care copilul îsi are resedinta obisnuita, din moment ce hotarârea ulterioara îndeplineste conditiile necesare recunoasterii sale în statul membru solicitat sau
g)în cazul în care nu a fost respectata procedura prevazuta la articolul 56.
Art. 24: Interzicerea controlului competentei instantei judecatoresti de origine
Competenta instantei judecatoresti din statul membru de origine nu poate fi controlata. Criteriul ordinii publice mentionat la articolul 22 litera (a) si la articolul 23 litera (a) nu se poate aplica normelor de competenta mentionate la articolele 3-14.
Art. 25: Diferente între dreptul aplicabil
Recunoasterea unei hotarâri judecatoresti nu poate fi refuzata pe motiv ca dreptul statului membru în care se solicita aceasta nu permite divortul, separarea de drept sau anularea casatoriei pe baza unor fapte identice.
Art. 26: Interzicerea revizuirii pe fond
În nici un caz, o hotarâre judecatoreasca nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond.
Art. 27: Suspendarea procedurii
(1)Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei cai de atac ordinare.
(2)Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarâri judecatoresti pronuntate în Irlanda sau în Regatul Unit si a carei executare este suspendata în statul membru de origine din cauza exercitarii unei cai de atac poate suspenda procedura.
Art. 28: Hotarâri judecatoresti executorii
(1)Hotarârile judecatoresti pronuntate într-un stat membru cu privire la exercitarea raspunderii parintesti fata de un copil, care sunt executorii în acel stat si care au fost notificate sau comunicate, se executa într-un alt stat membru dupa ce s-a încuviintat executarea la cererea oricarei parti interesate.
(2)Cu toate acestea, în Regatul Unit, aceste hotarâri judecatoresti se executa în Anglia si în Tara Galilor, în Scotia sau în Irlanda de Nord numai dupa ce au fost înregistrate în vederea executarii, la cererea oricarei parti interesate, în acea parte a Regatului Unit, dupa caz.
Art. 29: Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti
(1)Cererea de încuviintare a executarii se prezinta instantei judecatoresti indicate în lista comunicata Comisiei în conformitate cu articolul 68.
(2)Competenta teritoriala se stabileste în functie de resedinta obisnuita a persoanei împotriva careia se solicita executarea sau în functie de resedinta obisnuita a oricarui copil vizat de cerere.
În cazul în care resedintele mentionate la primul paragraf nu se afla în statul membru de executare, competenta teritoriala se stabileste în functie de locul de executare.
Art. 30: Procedura
(1)Procedura privind depunerea cererii este reglementata de dreptul statului membru în care are loc executarea.
(2)Reclamantul trebuie sa-si aleaga domiciliul în raza teritoriala a instantei judecatoresti sesizate. Cu toate acestea, daca dreptul statului membru în care are loc executarea nu prevede alegerea domiciliului, reclamantul desemneaza un împuternicit ad litem.
(3)Documentele mentionate la articolele 37 si 39 se anexeaza cererii.
Art. 31: Hotarârea pronuntata de instanta judecatoreasca
(1)Instanta judecatoreasca sesizata prin cerere pronunta o hotarâre în termen scurt, fara ca persoana împotriva careia se solicita executarea sau copilul sa poata, în aceasta faza a procedurii, sa prezinte observatii.
(2)Cererea poate fi respinsa numai pentru unul dintre motivele prevazute la articolele 22, 23 si 24.
(3)În nici un caz, hotarârea judecatoreasca nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond.
Art. 32: Comunicarea hotarârii
Hotarârea pronuntata privind cererea este adusa de îndata la cunostinta reclamantului, prin grija grefierului, în conformitate cu procedura prevazuta de dreptul statului membru de executare.
Art. 33: Cai de atac
(1)Oricare dintre parti poate exercita o cale de atac împotriva hotarârii privind cererea de încuviintare a executarii.
(2)Actiunea se introduce la instanta judecatoreasca indicata în lista comunicata Comisiei de catre fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68.
(3)Actiunea se solutioneaza în conformitate cu normele ce reglementeaza procedura contradictorie.
(4)În cazul în care actiunea este introdusa de persoana care a solicitat încuviintarea executarii, partea împotriva careia se solicita executarea este citata sa se prezinte în fata instantei sesizate cu respectiva cale de atac. În cazul în care nu se prezinta, se aplica dispozitiile articolului 18.
(5)Actiunea împotriva încuviintarii executarii trebuie introdusa în termen de o luna de la comunicare. În cazul în care partea împotriva careia se solicita executarea îsi are resedinta obisnuita într-un alt stat membru decât cel în care s-a încuviintat executarea, termenul este de doua luni si se calculeaza de la data comunicarii persoanei sau la domiciliul acesteia. Prezentul termen nu poate fi prelungit din cauza distantei.
Art. 34: Instante judecatoresti care solutioneaza caile de atac si cai de atac
Hotarârea judecatoreasca pronuntata în urma exercitarii unei cai de atac poate fi supusa numai unei cai de atac mentionate în lista comunicata Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68.
Art. 35: Suspendarea procedurii
(1)Instanta judecatoreasca sesizata printr-o cale de atac formulata în temeiul articolului 33 sau al articolului 34 poate, la cererea partii împotriva careia se solicita executarea, sa suspende procedura în cazul în care hotarârea face obiectul unei cai de atac ordinare, în statul membru de origine, sau în cazul în care termenul de intentare a acesteia nu a expirat. În acest din urma caz, instanta poate acorda un termen pentru intentarea respectivei cai de atac.
(2)În cazul în care hotarârea judecatoreasca a fost pronuntata în Irlanda sau în Regatul Unit, orice cale de atac prevazuta în statul membru de origine se considera ca o cale ordinara de atac în sensul aplicarii alineatului (1).
Art. 36: Executare partiala
(1)În cazul în care s-a pronuntat o hotarâre cu privire la mai multe capete de cerere si executarea nu poate fi încuviintata pentru toate, instanta judecatoreasca încuviinteaza executarea pentru unul sau mai multe dintre acestea.
(2)Reclamantul poate cere o executare partiala.
Art. 37: Documente
(1)Partea care solicita sau contesta recunoasterea unei hotarâri judecatoresti ori solicita încuviintarea executarii trebuie sa prezinte:
a)o copie a hotarârii care sa întruneasca toate conditiile necesare în vederea stabilirii autenticitatii sale si
b)certificatul mentionat la articolul 39.
(2)În afara de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotarâre în lipsa, partea care solicita recunoasterea sau încuviintarea executarii trebuie sa prezinte:
a)originalul sau o copie certificata pentru conformitate a documentului care stabileste ca actul de sesizare a instantei sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat partii care nu s-a prezentat sau
b)orice document care arata ca pârâtul a acceptat hotarârea în mod neechivoc.
Art. 38: Lipsa unor documente
(1)În lipsa prezentarii documentelor mentionate la articolul 37 alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2), instanta judecatoreasca poate acorda un termen pentru prezentarea lor sau poate accepta documente echivalente sau, în cazul în care considera ca dispune de suficiente informatii, poate sa renunte la prezentarea lor.
(2)La solicitarea instantei judecatoresti, se prezinta o traducere a documentelor. Traducerea este certificata de o persoana autorizata în acest sens într-unul dintre statele membre.
Art. 39: Certificat privind hotarârile judecatoresti în materie matrimoniala si certificat privind hotarârile judecatoresti în materia raspunderii parintesti
Instanta judecatoreasca sau autoritatea competenta din statul membru de origine elibereaza, la cererea oricarei parti interesate, un certificat utilizând formularul al carui model este prezentat în anexa I (hotarâri judecatoresti în materie matrimoniala) sau în anexa II (hotarâri judecatoresti în materia raspunderii parintesti).
SECTIUNEA 4:Forta executorie a anumitor hotarâri judecatoresti privind dreptul de vizita si a anumitor hotarâri judecatoresti prin care se dispune înapoierea copilului
Art. 40: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta sectiune se aplica:
a)dreptului de vizita si
b)înapoierii copilului ca urmare a unei hotarâri judecatoresti prin care se dispune înapoierea copilului mentionata la articolul 11 alineatul (8).
(2)Dispozitiile din prezenta sectiune nu îl împiedica pe un titular al raspunderii parintesti sa solicite recunoasterea si executarea unei hotarâri, în conformitate cu dispozitiile cuprinse în sectiunile 1 si 2 din prezentul capitol.
Art. 41: Dreptul de vizita
(1)Dreptul de vizita mentionat la articolul 40 alineatul (1) litera (a), acordat printr-o hotarâre judecatoreasca executorie pronuntata într-un stat membru, este recunoscut si are forta executorie într-un alt stat membru fara sa fie necesara încuviintarea executarii si fara sa fie posibil sa se opuna recunoasterii acesteia în cazul în care hotarârea a fost certificata în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2).
Chiar daca dreptul intern nu prevede caracterul executoriu de drept al unei hotarâri judecatoresti de acordare a dreptului de vizita, instanta de origine poate declara hotarârea executorie, fara a aduce atingere unei eventuale cai de atac.
(2)Instanta judecatoreasca de origine nu elibereaza certificatul mentionat la alineatul (1), utilizând formularul al carui model este prevazut în anexa III (certificat privind dreptul de vizita), decât în cazul în care:
a)în caz de procedura în lipsa, actul de sesizare a instantei sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel încât aceasta persoana sa îsi poata pregati apararea sau, în cazul în care a fost notificat sau comunicat fara respectarea acestor conditii, se stabileste totusi ca aceasta a acceptat hotarârea în mod neechivoc;
b)toate partile interesate au avut posibilitatea de a fi ascultate; si
c)copilul a avut posibilitatea de a fi ascultat, cu exceptia cazului în care ascultarea sa a fost considerata necorespunzatoare în conformitate cu vârsta sau gradul sau de maturitate.
Certificatul se completeaza în limba hotarârii judecatoresti.
(3)În cazul în care dreptul de vizita priveste o situatie care are un caracter transfrontalier înca de la pronuntarea hotarârii, certificatul se elibereaza din oficiu atunci când hotarârea devine executorie, inclusiv vremelnica. În cazul în care situatia nu dobândeste caracter transfrontalier decât ulterior, certificatul se elibereaza la solicitarea uneia dintre parti.
Art. 42: Înapoierea copilului
(1)Înapoierea copilului prevazuta la articolul 40 alineatul (1) litera (b), care rezulta dintr-o hotarâre judecatoreasca executorie pronuntata într-un stat membru este recunoscuta si executorie într-un alt stat membru fara sa fie necesara încuviintarea executarii si fara sa fie posibil sa se opuna recunoasterii sale în cazul în care hotarârea a fost certificata în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2).
Chiar daca dreptul intern nu prevede caracterul executoriu de drept al unei hotarâri prin care se dispune înapoierea copilului, instanta de origine poate declara hotarârea executorie, fara a aduce atingere unei eventuale cai de atac.
(2)Instanta judecatoreasca de origine care a pronuntat hotarârea mentionata la articolul 40 alineatul (1) litera (b) nu elibereaza certificatul mentionat la alineatul (1) decât în cazul în care:
a)copilul a avut posibilitatea de a fi ascultat, cu exceptia cazului în care aceasta a fost considerata necorespunzatoare în conformitate cu vârsta sau gradul sau de maturitate;
b)partile au avut posibilitatea de a fi ascultate si
c)instanta judecatoreasca a pronuntat hotarârea tinând seama de motivele si mijloacele de proba care au stat la baza hotarârii pronuntate în conformitate cu articolul 13 din Conventia de la Haga din 1980.
În cazul în care instanta judecatoreasca sau orice alta autoritate ia masuri în vederea asigurarii protectiei copilului dupa înapoierea sa în statul membru în care îsi are resedinta obisnuita, certificatul precizeaza modul de aplicare a acestor masuri.
Instanta judecatoreasca de origine elibereaza din proprie initiativa certificatul mentionat anterior, utilizând formularul al carui model este prevazut în anexa IV (certificat privind înapoierea copilului).
Certificatul se completeaza în limba hotarârii judecatoresti.
Art. 43: Actiunea în rectificarea certificatului
(1)În cazul oricarei rectificari a certificatului se aplica dreptul statului membru de origine.
(2)Eliberarea unui certificat în temeiul articolului 41 alineatul (1) sau al articolului 42 alineatul (1) nu este supusa nici unei cai de atac.
Art. 44: Efecte ale certificatului
Certificatul nu-si produce efectele decât în limitele caracterului executoriu al hotarârii judecatoresti.
Art. 45: Documente
(1)Partea care solicita executarea unei hotarâri judecatoresti trebuie sa prezinte:
a)o copie a acesteia care sa întruneasca toate conditiile necesare în vederea stabilirii autenticitatii sale si
b)certificatul mentionat la articolul 41 alineatul (1) sau la articolul 42 alineatul (1).
(2)În sensul prezentului articol,
- certificatul mentionat la articolul 41 alineatul (1) este însotit de traducerea punctului 12 privind modalitatile de exercitare a dreptului de vizita;
- certificatul mentionat la articolul 42 alineatul (1) este însotit de traducerea punctului 14 privind tipurile de masuri luate în vederea asigurarii înapoierii copilului.
Traducerea se efectueaza în limba oficiala sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare sau în orice alta limba pe care acesta din urma a indicat ca o accepta. Traducerea se certifica de catre o persoana autorizata în acest scop în unul dintre statele membre.
Art. 46
Actele autentice primite si executorii într-un stat membru, precum si acordurile între parti, executorii în statul membru de origine, sunt recunoscute si considerate executorii în aceleasi conditii ca si hotarârile.
Art. 47: Procedura de executare
(1)Procedura de executare se stabileste prin dreptul statului membru în care are loc executarea.
(2)Orice hotarâre pronuntata de instanta judecatoreasca din alt stat membru si declarata executorie în conformitate cu sectiunea 2 sau certificata în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) sau cu articolul 42 alineatul (1) se executa în statul membru de executare în aceleasi conditii ca si în cazul în care aceasta ar fi fost pronuntata în acest stat membru.
În special, o hotarâre judecatoreasca certificata în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) sau cu articolul 42 alineatul (1) nu se poate executa în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre executorie pronuntata ulterior.
Art. 48: Modalitati practice de exercitare a dreptului de vizita
(1)Instantele judecatoresti din statul membru de executare pot hotarî modalitatile practice pentru a organiza exercitarea dreptului de vizita, în cazul în care modalitatile necesare nu au fost prevazute sau nu au fost suficient prevazute în hotarârea pronuntata de instantele judecatoresti din statul membru competente pentru solutionarea cauzei pe fond si cu conditia sa fie respectate elementele esentiale din hotarârea mentionata.
(2)Modalitatile practice hotarâte în conformitate cu alineatul (1) îsi înceteaza aplicabilitatea în executarea hotarârii ulterioare pronuntate de catre instantele judecatoresti din statul membru competente pentru solutionarea cauzei pe fond.
Art. 49: Costuri
Dispozitiile prezentului capitol, cu exceptia celor prevazute de sectiunea 4, se aplica, de asemenea, pentru stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata în cadrul procedurilor initiate în temeiul prezentului regulament si pentru executarea oricarei hotarâri judecatoresti privind astfel de cheltuieli.
Art. 50: Asistenta judiciara
Reclamantul care, în statul membru de origine, a beneficiat în tot sau în parte de asistenta judiciara sau de o scutire de taxe si de cheltuieli beneficiaza, în cadrul procedurii prevazute la articolele 21, 28, 41, 42 si 48, de cea mai favorabila asistenta sau de cea mai mare scutire prevazuta de dreptul statului membru de executare.
Art. 51: Cautiune sau garantie
Nici o cautiune, nici o garantie, oricare ar fi denumirea, nu poate fi impusa partii care solicita executarea într-un stat membru a unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-un alt stat membru din cauza:
a)lipsei resedintei obisnuite în statul membru solicitat sau
b)fie a calitatii sale de strain, fie, atunci când executarea se solicita în Regatul Unit sau în Irlanda, în absenta "domiciliului" într-unul dintre aceste state membre.
Art. 52: Legalizarea sau alta formalitate similara
Nici o legalizare sau alta formalitate similara nu este necesara cu privire la documentele mentionate la articolele 37, 38 si 45 sau, daca este cazul, cu privire la o procura ad litem.
Art. 53: Desemnare
Fiecare stat membru desemneaza una sau mai multe autoritati centrale însarcinate sa-l asiste la aplicarea prezentului regulament si precizeaza competentele teritoriale sau materiale ale fiecareia. Atunci când un stat membru a desemnat mai multe autoritati centrale, comunicarile se adreseaza, în principiu, direct autoritatii centrale competente. În cazul în care o comunicare este adresata unei autoritati centrale necompetente, aceasta este responsabila de transmiterea comunicarii catre autoritatea centrala competenta si de informarea expeditorului cu privire la acest fapt.
Art. 54: Atributii generale
Autoritatile centrale comunica informatii cu privire la dreptul intern si procedurile nationale si iau masuri pentru ameliorarea aplicarii prezentului regulament si consolidarea cooperarii acestora. În acest scop, este utilizata Reteaua Judiciara Europeana în materie civila si comerciala creata prin Decizia nr. 2001/470/CE.
Art. 55: Cooperare în cadrul cauzelor specifice raspunderii parintesti
Autoritatile centrale, la solicitarea unei autoritati centrale a unui alt stat membru sau a titularului raspunderii parintesti, coopereaza în cauze specifice pentru realizarea obiectivelor mentionate în prezentul regulament. În acest scop, acestea iau, direct sau prin intermediul autoritatilor publice sau al altor organisme, toate masurile necesare în conformitate cu dreptul acestui stat membru în materie de protectie a datelor cu caracter personal, pentru:
a)obtinerea si schimbul de informatii:
(i)privind situatia copilului;
(ii)privind orice procedura în curs sau
(iii)privind orice hotarâre pronuntata cu privire la copil;
b)furnizarea de informatii si asistenta titularilor raspunderii parintesti care solicita recunoasterea si executarea unei hotarâri pe teritoriul acestora, în special în ceea ce priveste dreptul de vizita si înapoierea copilului;
c)facilitarea comunicarilor între instantele judecatoresti, în special pentru aplicarea articolului 11 alineatele (6) si (7) si a articolului 15;
d)furnizarea oricarei informatii si oricarui sprijin utile pentru aplicarea de catre instantele judecatoresti a articolului 56 si
e)facilitarea încheierii de acorduri între titularii raspunderii parintesti recurgând la mediere sau la alte mijloace si facilitarea în acest scop a cooperarii transfrontaliere.
Art. 56: Plasarea copilului într-un alt stat membru
(1)În cazul în care instanta judecatoreasca competenta în temeiul articolelor 8-15 preconizeaza plasarea copilului într-un centru de plasament într-o sau familie substitutiva si respectiva plasare va avea loc într-un alt stat membru, aceasta consulta în prealabil autoritatea centrala sau o alta autoritate competenta din acest din urma stat membru în cazul în care interventia unei autoritati publice este prevazuta în acest stat membru pentru cazurile interne de plasare a copiilor.
(2)Hotarârea judecatoreasca privind plasarea prevazuta la alineatul (1) nu poate fi luata în statul membru solicitant decât în cazul în care autoritatea competenta a statului membru solicitat a aprobat acest plasament.
(3)Modalitatile de consultare sau de aprobare mentionate la alineatele (1) si (2) sunt reglementate de dreptul intern al statului solicitat.
(4)În cazul în care autoritatea competenta în temeiul articolelor 8-15 hotaraste plasarea copilului într-o familie substitutiva si aceasta plasare va avea loc într-un alt stat membru, iar interventia unei autoritati publice nu este prevazuta în acest din urma stat membru pentru cazurile interne de plasare a copiilor, aceasta notifica acest fapt autoritatii centrale sau unei autoritati competente din respectivul stat membru.
Art. 57: Metoda de lucru
(1)Orice titular al raspunderii parintesti poate adresa autoritatii centrale din statul membru în care îsi are resedinta obisnuita sau autoritatii centrale din statul membru în care copilul are resedinta obisnuita sau este prezent o cerere de asistenta în conformitate cu articolul 55. De regula, cererea este însotita de toate informatiile disponibile care îi pot facilita executarea. În cazul în care cererea de asistenta priveste recunoasterea sau executarea unei hotarâri judecatoresti privind raspunderea parinteasca reglementata de domeniul de aplicare a prezentului regulament, titularul raspunderii parintesti este obligat sa anexeze la aceasta certificatele corespunzatoare prevazute la articolul 39, articolul 41 alineatul (1) sau la articolul 42 alineatul (1).
(2)Statele membre adreseaza notificari Comisiei privind limba sau limbile oficiale ale institutiilor din Comunitate altele decât propria (propriile) limba (limbi) în care se pot adresa comunicarile autoritatilor centrale.
(3)Asistenta acordata de autoritatile centrale în temeiul articolului 55 este gratuita.
(4)Fiecare autoritate centrala îsi suporta propriile cheltuieli.
Art. 58: Întruniri
(1)Autoritatile centrale se întrunesc în mod regulat pentru a facilita aplicarea prezentului regulament.
(2)Convocarea acestor întruniri se efectueaza în conformitate cu Decizia 2001/470/CE privind crearea unei Retele Judiciare Europene în materie civila si comerciala.
Art. 59: Relatia cu alte instrumente
(1)Fara a aduce atingere articolelor 60, 63, 64 si alineatului (2) din prezentul articol, prezentul regulament înlocuieste, pentru statele membre, conventiile existente la data intrarii în vigoare a prezentului regulament, care au fost încheiate între doua sau mai multe state membre si care se refera la materiile reglementate de prezentul regulament.
(2)_
a)Finlanda si Suedia au posibilitatea de a declara Conventia din 6 februarie 1931 între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia continând dispozitii de drept international privat privind casatoria, adoptia si încredintarea copiilor, precum si protocolul sau final, ca aplicabile în tot sau în parte, în relatiile lor reciproce, în locul normelor din prezentul regulament. Aceste declaratii se publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ca anexa la prezentul regulament. Statele membre mentionate pot renunta la acestea, în tot sau în parte, în orice moment.
b)Principiul nediscriminarii pe motiv de cetatenie între cetatenii Uniunii Europene se respecta.
c)În orice acord care urmeaza sa se încheie între statele membre mentionate la litera (a), privind materiile reglementate de prezentul regulament, normele de competenta se aliniaza la cele prevazute de prezentul regulament.
d)Hotarârile judecatoresti pronuntate într-unul dintre statele nordice care a facut declaratia mentionata la litera (a) la o instanta competenta corespunzatoare uneia dintre cele prevazute de capitolul II din prezentul regulament sunt recunoscute si executate în celelalte state membre în conformitate cu normele prevazute de capitolul III din prezentul regulament.
(3)Statele membre comunica Comisiei:
a)o copie a acordurilor si actelor cu putere de lege uniforme care le pun în aplicare mentionate la alineatul (2) literele (a) si (c);
b)orice denuntare sau modificare a acestor acorduri sau a acestor acte cu putere de lege uniforme.
Art. 60: Raporturile cu anumite conventii multilaterale
În relatiile dintre statele membre, prezentul regulament prevaleaza asupra urmatoarelor conventii în masura în care acestea privesc materiile reglementate de prezentul regulament:
a)Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine si legea aplicabila cu privire la protectia minorilor;
b)Conventia de la Luxemburg din 8 septembrie 1967 privind recunoasterea hotarârilor privind valabilitatea casatoriilor;
c)Conventia de la Haga din 1 iunie 1970 privind recunoasterea divorturilor si separarilor de drept;
d)Conventia Europeana din 20 mai 1980 privind recunoasterea si executarea hotarârilor privind încredintarea copiilor si restabilirea încredintarii copiilor si
e)Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii.
Art. 61: Relatii cu Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea în materia raspunderii parintesti si a masurilor de protectie a copiilor
În relatiile cu Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea în materia raspunderii parintesti si a masurilor de protectie a copiilor, prezentul regulament se aplica:
a)atunci când respectivul copil îsi are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru;
b)în ceea ce priveste recunoasterea si executarea unei hotarâri pronuntate de instanta judecatoreasca competenta dintr-un stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, chiar daca respectivul copil îsi are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat nemembru care este parte contractanta la conventia mentionata anterior.
Art. 62: Întinderea efectelor
(1)Acordurile si conventiile mentionate la articolul 59 alineatul (1) si la articolele 60 si 61 continua sa-si produca efectele în materiile nereglementate de prezentul regulament.
(2)Conventiile mentionate la articolul 60, în special Conventia de la Haga din 1980, continua sa-si produca efectele între statele membre care sunt parti contractante la aceasta, în conformitate cu articolul 60.
Art. 63: Tratate încheiate cu Sfântul Scaun
(1)Prezentul regulament se aplica fara a aduce atingere Tratatului international (concordat) încheiat între Sfântul Scaun si Portugalia, semnat la Vatican la 7 mai 1940.
(2)Orice hotarâre privind nevalabilitatea unei casatorii pronuntate în temeiul tratatului mentionat la alineatul (1) este recunoscuta în statele membre în conditiile prevazute de capitolul III sectiunea 1.
(3)Dispozitiile alineatelor (1) si (2) se aplica, de asemenea, urmatoarelor tratate internationale (concordate) încheiate cu Sfântul Scaun:
a)"Concordato lateranense" din 11 februarie 1929 dintre Italia si Sfântul Scaun, modificat prin acordul si protocolul aditional semnat la Roma la 18 februarie 1984;
b)Acordul din 3 ianuarie 1979 dintre Sfântul Scaun si Spania privind problemele juridice.
c)Acordul dintre Sfântul Scaun şi Malta privind recunoaşterea efectelor civile asupra căsătoriilor canonice şi asupra hotărârilor autorităţilor şi instanţelor ecleziastice cu privire la aceste căsătorii din 3 februarie 1993, inclusiv protocolul de aplicare din aceeaşi dată, cu cel de-al doilea protocol adiţional din 6 ianuarie 1995.
(4)În Italia, Malta sau Spania, recunoaşterea hotărârilor prevăzute la alineatul (2) se poate supune aceloraşi proceduri şi aceloraşi verificări ca acelea aplicabile hotărârilor instanţelor ecleziastice pronunţate în conformitate cu tratatele internaţionale încheiate cu Sfântul Scaun şi menţionate la alineatul (3).
(5)Statele membre comunica Comisiei:
a)o copie a tratatelor mentionate la alineatele (1) si (3);
b)orice denuntare sau modificare a acestor tratate.
Art. 64
(1)Dispozitiile prezentului regulament se aplica numai actiunilor judiciare intentate, actelor autentice primite si acordurilor dintre parti încheiate dupa data punerii sale în aplicare în conformitate cu prevederile articolului 72.
(2)Hotarârile judecatoresti pronuntate dupa data punerii în aplicare a prezentului regulament ca urmare a unor actiuni intentate înaintea acestei date, dar dupa data intrarii în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, sunt recunoscute si executate în conformitate cu dispozitiile capitolului III din prezentul regulament, în cazul în care normele de competenta aplicate sunt conforme cu cele prevazute fie de capitolul II din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 1347/2000, fie de o conventie care era în vigoare între statul membru de origine si statul membru solicitat atunci când s-a intentat actiunea.
(3)Hotarârile judecatoresti pronuntate înainte de data punerii în aplicare a prezentului regulament ca urmare a unor actiuni intentate dupa data intrarii în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 sunt recunoscute si executate în conformitate cu dispozitiile capitolului III din prezentul regulament, cu conditia sa se refere la divort, separare de drept sau anulare a casatoriei, sau raspunderea parinteasca fata de copiii comuni pronuntata cu ocazia respectivelor actiuni matrimoniale.
(4)Hotarârile judecatoresti pronuntate înainte de data punerii în aplicare a prezentului regulament, dar dupa data intrarii în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, ca urmare a unor actiuni intentate înaintea intrarii în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, sunt recunoscute si executate în conformitate cu dispozitiile capitolului III din prezentul regulament, cu conditia sa se refere la divort, separare de drept sau anulare a casatoriei, ori la raspunderea parinteasca fata de copiii comuni pronuntata cu ocazia respectivelor actiuni matrimoniale, si normele de competenta sa fie conforme cu cele prevazute fie de capitolul II din prezentul regulament sau din Regulamentul (CE) nr. 1347/2000, fie de o conventie care era în vigoare între statul membru de origine si statul membru solicitat atunci când s-a intentat actiunea.
Art. 65: Revizuire
Pâna la 1 ianuarie 2012, iar dupa aceea la fiecare cinci ani, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European, pe baza informatiilor furnizate de catre statele membre, un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, însotit, dupa caz, de propuneri vizând adaptarea sa.
Art. 66: State membre cu doua sau mai multe sisteme de drept
În ceea ce priveste un stat membru în care doua sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme privind problemele reglementate de prezentul regulament se aplica în unitati teritoriale diferite:
a)orice trimitere la resedinta obisnuita în acest stat membru se refera la resedinta obisnuita într-o unitate teritoriala;
b)orice trimitere la cetatenie sau, în cazul Regatului Unit, la "domiciliu", se refera la unitatea teritoriala desemnata de dreptul statului respectiv;
c)orice trimitere la autoritatea unui stat membru se refera la autoritatea unitatii teritoriale respective din cadrul acestui stat;
d)orice trimitere la normele statului membru solicitat se refera la normele unitatii teritoriale în care este invocata competenta, recunoasterea sau executarea.
Art. 67: Informatii privind autoritatile centrale si limbile acceptate
Statele membre notifica Comisiei, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament:
a)denumirile, adresele si mijloacele de comunicare ale autoritatilor centrale desemnate în conformitate cu articolul 53;
b)limbile acceptate pentru comunicarile adresate autoritatilor centrale în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) si
c)limbile acceptate pentru certificatul privind dreptul de vizita în conformitate cu articolul 45 alineatul (2).
Statele membre comunica Comisiei orice modificare adusa acestor informatii.
Comisia pune aceste informatii la dispozitia publicului.
Art. 68: Informatii privind instantele care solutioneaza caile de atac si cai de atac
Statele membre comunica Comisiei listele cu instantele care solutioneaza caile de atac si cai de atac mentionate la articolele 21, 29, 33 si 34, precum si modificarile care li s-au adus.
Comisia actualizeaza aceste informatii si le pune la dispozitia publicului prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si prin orice alt mijloc corespunzator.
Art. 69: Modificarea anexelor
Orice modificare adusa formularelor ale caror modele sunt prevazute în anexele I-IV se adopta conform procedurii mentionate la articolul 70 alineatul (2).
Art. 70: Comitet
(1)Comisia este asistata de un comitet (denumit în continuare "comitetul").
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolele 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE.
(3)Comitetul îsi adopta regulamentul de procedura.
Art. 71: Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
(1)Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 se abroga de la data punerii în aplicare a prezentului regulament.
(2)Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 se înteleg ca trimiteri la prezentul regulament în conformitate cu tabelul de corespondenta din anexa V.
Art. 72: Intrare în vigoare
Prezentul regulament intra în vigoare la 1 august 2004.
Prezentul regulament se aplica de la 1 martie 2005, cu exceptia articolelor 67, 68, 69 si 70, care se aplica de la 1 august 2004.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 27 noiembrie 2003.
Pentru Consiliu Presedintele R. CASTELLI |
ANEXA I:CERTIFICATUL PREVAZUT LA ARTICOLUL 39 PRIVIND HOTARÂRILE ÎN MATERIE MATRIMONIALA (1)
(1)Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
1.Statul membru de origine
2.Instanta judecatoreasca sau autoritatea care elibereaza certificatul
2.1.Denumirea
2.2.Adresa
2.3.Telefon/Fax/Adresa electronica
3.Casatoria
3.1.Sotia
3.1.1.Numele si prenumele
3.1.2.Adresa
3.1.3.Tara si locul nasterii
3.1.4.Data nasterii
3.2.Sotul
3.2.1.Numele si prenumele
3.2.2.Adresa
3.2.3.Tara si locul nasterii
3.2.4.Data nasterii
3.3.Tara, locul (în cazul în care aceasta informatie este disponibila) si data casatoriei
3.3.1.Tara casatoriei
3.3.2.Locul casatoriei (în cazul în care aceasta informatie este disponibila)
3.3.3.Data casatoriei
4.Instanta care a pronuntat hotarârea
4.1.Denumirea instantei
4.2.Situarea instantei
5.Hotarârea
5.1.Data
5.2.Numarul de referinta
5.3.Tipul hotarârii
5.3.1.Divort
5.3.2.Anulare a casatoriei
5.3.3.Separare de drept
5.4.Hotarârea a fost pronuntata în lipsa?
5.4.1.Nu
5.4.2.Da (1)
(1)Trebuie anexate documentele mentionate la articolul 37 alineatul (2).
6.Numele partilor care au beneficiat de asistenta judiciara
7.Hotarârea poate fi supusa cailor de atac în conformitate cu legislatia statului membru de origine?
7.1.Nu
7.2.Da
8.Data la care produce efecte juridice în statul membru în care s-a pronuntat hotarârea
8.1.Divort
8.2.Separare de drept
Întocmit la ..........................., data .....................
Semnatura si/sau stampila
ANEXA II:CERTIFICATUL MENTIONAT LA ARTICOLUL 39 PRIVIND HOTARÂRILE ÎN MATERIA RASPUNDERII PARINTESTI (1)
(1)Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
1.Statul membru de origine
2.Instanta judecatoreasca sau autoritatea care elibereaza certificatul
2.1.Denumirea
2.2.Adresa
2.3.Telefon/Fax/Adresa electronica
3.Titularul (titularii) dreptului de vizita
3.1.Numele si prenumele
3.2.Adresa
3.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
4.Titularii raspunderii parintesti altii decât cei mentionati la punctul 3 (2)
(2)În caz de încredintare comuna, persoana mentionata la punctul 3 poate fi, de asemenea, mentionata la punctul 4.
4.1._
4.1.1.Numele si prenumele
4.1.2.Adresa
4.1.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
4.2._
4.2.1.Numele si prenumele
4.2.2.Adresa
4.2.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
4.3._
4.3.1.Numele si prenumele
4.3.2.Adresa
4.3.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
5.Instanta judecatoreasca care a pronuntat hotarârea
5.1.Denumirea instantei judecatoresti
5.2.Situarea instantei judecatoresti
6.Hotarârea
6.1.Data
6.2.Numarul de referinta
6.3.Hotarârea a fost pronuntata în lipsa?
6.3.1.Nu
6.3.2.Da (3)
(3)Trebuie anexate documentele mentionate la articolul 37 alineatul (2).
7.Copiii cuprinsi în hotarâre (1)
(1)În cazul în care certificatul cuprinde mai mult de patru copii, se utilizeaza un al doilea formular.
7.1.Numele, prenumele si data nasterii
7.2.Numele, prenumele si data nasterii
7.3.Numele, prenumele si data nasterii
7.4.Numele, prenumele si data nasterii
8.Numele partilor care au beneficiat de asistenta judiciara
9.Atestarea caracterului executoriu si a notificarii/comunicarii
9.1.Hotarârea este executorie în conformitate cu legislatia satului membru de origine?
9.1.1.Da
9.1.2.Nu
9.2.Hotarârea a fost notificata sau comunicata partii împotriva careia se cere executarea?
9.2.1.Da
9.2.1.1.Numele si prenumele partii
9.2.1.2.Adresa
9.2.1.3.Data notificarii/comunicarii
9.2.2.Nu
10.Informatii specifice pentru hotarârile privind înapoierea copilului în cazul în care se solicita exequatur în conformitate cu articolul 28. Aceasta posibilitate este prevazuta la articolul 40 alineatul (2):
10.1.Modalitati de exercitare a dreptului de vizita (în cazul si în masura în care hotarârea cuprinde o astfel de precizare)
10.1.1. Data, ora
10.1.1.1. Început
10.1.1.2. Sfârsit
10.1.2. Locul
10.1.3. Obligatii specifice titularului raspunderii parintesti
10.1.4. Obligatii specifice beneficiarului dreptului de vizita
10.1.5. Eventuale limitari privind exercitarea dreptului de vizita
11.Informatii specifice pentru hotarârile privind dreptul de vizita în cazul în care se solicita exequatur în conformitate cu articolul 28. Aceasta posibilitate este prevazuta la articolul 40 alineatul (2):
11.1.Hotarârea dispune înapoierea copilului
11.2.Persoana la care trebuie efectuata înapoierea copilului (în cazul si în masura în care hotarârea cuprinde o astfel de precizare)
11.2.1. Numele si prenumele
11.2.2. Adresa
Întocmit la ..........................., data .....................
Semnatura si/sau stampila
ANEXA III:CERTIFICATUL MENTIONAT LA ARTICOLUL 41 ALINEATUL (1) PRIVIND HOTARÂRILE ÎN MATERIA DREPTULUI DE VIZITA (1)
(1)Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
1.Statul membru de origine
2.Instanta judecatoreasca sau autoritatea care elibereaza certificatul
2.1.Denumirea
2.2.Adresa
2.3.Telefon/Fax/Adresa electronica
3.Titularii dreptului de vizita
3.1.Numele si prenumele
3.2.Adresa
3.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
4.Titularii raspunderii parintesti altii decât cei mentionati la punctul 3 (2) (3)
(2)În caz de încredintare comuna, persoana mentionata la punctul 3 poate fi, de asemenea, mentionata la punctul 4.
(3)A se bifa casuta corespunzatoare persoanei fata de care hotarârea trebuie pusa în executare.
4.1._
4.1.1.Numele si prenumele
4.1.2.Adresa
4.1.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
4.2._
4.2.1.Numele si prenumele
4.2.2.Adresa
4.2.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
4.3.Altii
4.3.1.Numele si prenumele
4.3.2.Adresa
4.3.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste informatii sunt disponibile)
5.Instanta judecatoreasca care a pronuntat hotarârea
5.1.Denumirea instantei judecatoresti
5.2.Situarea instantei judecatoresti
6.Hotarârea
6.1.Data
6.2.Numarul de referinta
7.Copiii cuprinsi în hotarâre (1)
(1)În cazul în care certificatul cuprinde mai mult de patru copii, se utilizeaza un al doilea formular.
7.1.Numele, prenumele si data nasterii
7.2.Numele, prenumele si data nasterii
7.3.Numele, prenumele si data nasterii
7.4.Numele, prenumele si data nasterii
8.Hotărârea este executorie în statul membru de origine?
8.1.Da
8.2.Nu
9.În caz de procedura în lipsa, actul de sesizare a instantei sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel încât aceasta persoana sa îsi poata pregati apararea sau, în cazul în care a fost notificat sau comunicat fara respectarea acestor conditii, se stabileste totusi ca aceasta a acceptat hotarârea în mod neechivoc
10.Toate partile au avut posibilitatea de a fi ascultate
11.Copiii au avut posibilitatea de a fi ascultati, cu exceptia cazului în care aceasta a fost considerata necorespunzatoare în conformitate cu vârsta sau gradul lor de maturitate
12.Modalitatile de exercitare a dreptului de vizita (în cazul si în masura în care hotarârea cuprinde astfel de precizari)
12.1.Data, ora
12.1.1. Început
12.1.2. Sfârsit
12.2.Locul
12.3.Obligatii specifice titularului raspunderii parintesti
12.4.Obligatii specifice beneficiarului dreptului de vizita
12.5.Eventuale limitari privind exercitarea dreptului de vizita
13.Numele partilor care au beneficiat de asistenta judiciara
Întocmit la ......................., data ....................
Semnatura si/sau stampila
ANEXA IV:CERTIFICATUL MENTIONAT LA ARTICOLUL 42 ALINEATUL (1) PRIVIND ÎNAPOIEREA COPILULUI (1)
(1)Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
1.Statul membru de origine
2.Instanta judecatoreasca sau autoritatea care elibereaza certificatul
2.1.Numele
2.2.Adresa
2.3.Telefon/Fax/Adresa electronica
3.Persoana la care trebuie efectuata înapoierea copilului (în cazul în care hotarârea cuprinde o astfel de precizare)
3.1.Numele si prenumele
3.2.Adresa
3.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste date sunt disponibile)
4.Titularii raspunderii parintesti (2)
(2)Acest punct este facultativ.
4.1.Mama
4.1.1.Numele si prenumele
4.1.2.Adresa (în cazul în care aceasta informatie este disponibila)
4.1.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste date sunt disponibile)
4.2.Tatal
4.2.1.Numele si prenumele
4.2.2.Adresa (în cazul în care aceste date sunt disponibile)
4.2.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste date sunt disponibile)
4.3.Altii
4.3.1.Numele si prenumele
4.3.2.Adresa (în cazul în care aceste date sunt disponibile)
4.3.3.Data si locul nasterii (în cazul în care aceste date sunt disponibile)
5.Pârâtul (în cazul în care aceasta informatie este disponibila)
5.1.Numele si prenumele
5.2.Adresa (în cazul în care aceasta informatie este disponibila)
6.Instanta judecatoreasca care a pronuntat hotarârea
6.1.Denumirea instantei judecatoresti
6.2.Situarea instantei judecatoresti
7.Hotarârea
7.1.Data
7.2.Numarul de referinta
8.Copiii cuprinsi în hotarâre (1)
(1)În cazul în care sunt mai mult de patru copii, se utilizeaza un al doilea formular.
8.1.Numele, prenumele si data nasterii
8.2.Numele, prenumele si data nasterii
8.3.Numele, prenumele si data nasterii
8.4.Numele, prenumele si data nasterii
9.Hotarârea dispune înapoierea copilului
10.Hotarârea este executorie în statul membru de origine?
10.1.Da
10.2.Nu
11.Copii au avut posibilitatea de a fi ascultati, cu exceptia cazului în care aceasta a fost considerata necorespunzatoare în conformitate cu vârsta sau gradul lor de maturitate
12.Partile au avut posibilitatea de a fi ascultate
13.Hotarârea prevede înapoierea copilului, iar instanta a luat în considerare în hotarârea sa motivele si mijloacele de proba pe care se bazeaza hotarârea pronuntata în conformitate cu articolul 13 din Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale a copiilor
14.Dupa caz, normele de aplicare a masurilor luate de instante judecatoresti sau autoritati în vederea asigurarii protectiei copilului dupa înapoierea sa în statul membru în care îsi are resedinta obisnuita
15.Numele partilor care au beneficiat de asistenta judiciara
Întocmit la .........................., data .....................
Semnatura si/sau stampila
ANEXA V:TABEL DE CORESPONDENTA CU REGULAMENTUL (CE) nr. 1347/2000
Articolele abrogate | Articolele corespondente din noul text |
1 | 1, 2 |
2 | 3 |
3 | 12 |
4 | |
5 | 4 |
6 | 5 |
7 | 6 |
8 | 7 |
9 | 17 |
10 | 18 |
11 | 16, 19 |
12 | 20 |
13 | 2, 49, 46 |
14 | 21 |
15 | 22, 23 |
16 | |
17 | 24 |
18 | 25 |
19 | 26 |
20 | 27 |
21 | 28 |
22 | 21,29 |
23 | 30 |
24 | 31 |
25 | 32 |
26 | 33 |
27 | 34 |
28 | 35 |
29 | 36 |
30 | 50 |
31 | 51 |
32 | 37 |
33 | 39 |
34 | 38 |
35 | 52 |
36 | 59 |
37 | 60,61 |
38 | 62 |
39 | |
40 | 63 |
41 | 66 |
42 | 64 |
43 | 65 |
44 | 68,69 |
45 | 70 |
46 | 72 |
Anexa I | 68 |
Anexa II | 68 |
Anexa III | 68 |
Anexa IV | Anexa I |
Anexa V | Anexa II |
ANEXA VI:Declaratii ale Suediei si Finlandei în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Declaratia Suediei:
În conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Suedia declara ca Conventia din 6 februarie 1931 între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia cuprinzând dispozitii de drept international privat privind casatoria, adoptia si încredintarea copiilor, precum si protocolul sau final, se vor aplica integral în relatiile dintre Suedia si Finlanda în locul normelor din regulament.
Declaratia Finlandei:
În conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Consiliului privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor judecatoresti în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, Finlanda declara ca Conventia din 6 februarie 1931 între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia cuprinzând dispozitii de drept international privat privind casatoria, adoptia si încredintarea copiilor, precum si protocolul sau final, se vor aplica integral în relatiile dintre Finlanda si Suedia în locul normelor din regulament.
Publicat în Editia Speciala a Jurnalului Oficial cu numarul 0 din data de 1 ianuarie 2007