Secţiunea 1 - Recunoastere - Regulamentul 2201/27-nov-2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Aprilie 2016
SECTIUNEA 1:Recunoastere
Art. 21: Recunoasterea unei hotarâri judecatoresti
(1)Hotarârile judecatoresti pronuntate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fara a fi necesar sa se recurga la vreo procedura.
(2)În special si fara a aduce atingere alineatului (3), nu este necesara nici o procedura pentru actualizarea actelor de stare civila ale unui stat membru pe baza unei hotarâri pronuntate în alt stat membru în materie de divort, separare de drept sau anulare a casatoriei care nu mai poate fi supusa nici unei cai de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
(3)Fara a aduce atingere sectiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesata poate solicita, în conformitate cu procedurile prevazute de sectiunea 2 din prezentul capitol, pronuntarea unei hotarâri de recunoastere sau de refuz al recunoasterii hotarârii.
Competenta teritoriala a instantei judecatoresti indicata în lista comunicata Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilita prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoastere sau de refuz al recunoasterii.
(4)În cazul în care recunoasterea unei hotarâri judecatoresti se invoca întâmplator în fata unei instante judecatoresti dintr-un stat membru, aceasta poate pronunta o hotarâre în acest sens.
Art. 22: Motive de refuz al recunoasterii hotarârilor judecatoresti pronuntate în materie de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei
O hotarâre judecatoreasca pronuntata în materie de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei nu se recunoaste:
a)în cazul în care recunoasterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicita aceasta;
b)în cazul în care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat si astfel încât acesta sa îsi poata pregati apararea, cu exceptia cazului în care se constata ca pârâtul a acceptat hotarârea într-un mod neechivoc;
c)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata într-o actiune între aceleasi parti în statul membru în care se solicita aceasta sau
d)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata anterior într-un alt stat membru sau într-un stat tert într-o cauza între aceleasi parti, din moment ce aceasta prima hotarâre îndeplineste conditiile necesare recunoasterii sale în statul membru în care se solicita aceasta.
Art. 23: Motive de refuz al recunoasterii hotarârilor judecatoresti în materia raspunderii parintesti
O hotarâre judecatoreasca pronuntata în materia raspunderii parintesti nu este recunoscuta:
a)în cazul în care recunoasterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicita recunoasterea, luând în considerare interesul superior al copilului;
b)în cazul în care, cu exceptia procedurilor urgente, aceasta a fost pronuntata fara a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încalcându-se astfel normele fundamentale de procedura din statul membru în care se solicita aceasta;
c)în cazul în care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel încât aceasta sa îsi poata pregati apararea, cu exceptia cazului în care se constata ca respectiva persoana a acceptat hotarârea într-un mod neechivoc;
d)la solicitarea oricarei persoane care sustine ca hotarârea se opune exercitarii raspunderii sale parintesti, în cazul în care hotarârea a fost pronuntata fara ca aceasta persoana sa fi avut posibilitatea de a fi ascultata;
e)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata ulterior în materia raspunderii parintesti în statul membru în care se solicita recunoasterea;
f)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotarâre pronuntata ulterior în materia raspunderii parintesti într-un alt stat membru sau în statul tert în care copilul îsi are resedinta obisnuita, din moment ce hotarârea ulterioara îndeplineste conditiile necesare recunoasterii sale în statul membru solicitat sau
g)în cazul în care nu a fost respectata procedura prevazuta la articolul 56.
Art. 24: Interzicerea controlului competentei instantei judecatoresti de origine
Competenta instantei judecatoresti din statul membru de origine nu poate fi controlata. Criteriul ordinii publice mentionat la articolul 22 litera (a) si la articolul 23 litera (a) nu se poate aplica normelor de competenta mentionate la articolele 3-14.
Art. 25: Diferente între dreptul aplicabil
Recunoasterea unei hotarâri judecatoresti nu poate fi refuzata pe motiv ca dreptul statului membru în care se solicita aceasta nu permite divortul, separarea de drept sau anularea casatoriei pe baza unor fapte identice.
Art. 26: Interzicerea revizuirii pe fond
În nici un caz, o hotarâre judecatoreasca nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond.
Art. 27: Suspendarea procedurii
(1)Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei cai de atac ordinare.
(2)Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarâri judecatoresti pronuntate în Irlanda sau în Regatul Unit si a carei executare este suspendata în statul membru de origine din cauza exercitarii unei cai de atac poate suspenda procedura.