Art. 12. - Art. 12: Prorogare de competenta - Regulamentul 2201/27-nov-2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Aprilie 2016
Art. 12: Prorogare de competenta
(1)Instantele judecatoresti din statul membru care exercita competenta în temeiul articolului 3 cu privire la o cerere de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei sunt competente în orice chestiune privind raspunderea parinteasca în legatura cu aceasta cerere atunci când
a)cel putin unul dintre soti exercita raspunderea parinteasca fata de copil si
b)competenta instantelor a fost acceptata expres sau în orice alt mod neechivoc de catre soti si de catre titularii raspunderii parintesti, la data sesizarii instantei judecatoresti, iar aceasta este în interesul superior al copilului.
(2)Competenta acordata la alineatul (1) înceteaza de îndata ce
a)hotarârea de admitere sau de respingere a cererii de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei dobândeste autoritate de lucru judecat;
b)în cazul în care o procedura privind raspunderea parinteasca este pe rolul unei instante la data prevazuta la litera (a), de îndata ce hotarârea privind raspunderea parinteasca dobândeste autoritate de lucru judecat;
c)în cazurile prevazute la literele (a) si (b), de îndata ce procedura a încetat dintr-un alt motiv.
(3)Instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, în materie de raspundere parinteasca în alte proceduri decât cele mentionate la alineatul (1) atunci când
a)copilul are o legatura strânsa cu acest stat membru, în special datorita faptului ca unul dintre titularii raspunderii parintesti îsi are resedinta obisnuita aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru si
b)competenta instantelor a fost acceptata în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de catre toate partile la procedura la data sesizarii instantei, iar competenta este în interesul superior al copilului.
(4)În cazul în care copilul are îsi are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat tert, care nu este parte contractanta la Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenta, dreptul aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea în materia raspunderii parintesti si a masurilor de protectie a copiilor, competenta bazata pe prezentul articol se considera a fi în interesul copilului, în special atunci când o procedura se dovedeste a fi imposibila în respectivul stat tert.