Secţiunea 1 - Divort, separare de drept si anulare a casatoriei - Regulamentul 2201/27-nov-2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Aprilie 2016
SECTIUNEA 1:Divort, separare de drept si anulare a casatoriei
Art. 3: Competenta de fond
(1)Sunt competente sa hotarasca în problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru:
a)pe teritoriul caruia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
- ultima resedinta obisnuita a sotilor în conditiile în care unul dintre ei înca locuieste acolo sau
- resedinta obisnuita a pârâtului sau
- în caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
- resedinta obisnuita a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
- resedinta obisnuita a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat înaintea introducerii cererii si în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit si al Irlandei, are "domiciliul" în acel loc;
b)de cetatenie a celor doi soti sau, în cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul "domiciliului" comun.
(2)În sensul prezentului regulament, termenul "domiciliu" se interpreteaza în sensul sistemelor de drept ale Regatului Unit si Irlandei.
Art. 4: Cererea reconventionala
Instanta în fata careia se desfasoara procedura în temeiul articolului 3 este competenta, de asemenea, pentru solutionarea cererii reconventionale, în masura în care aceasta intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament.
Art. 5: Transformarea separarii de drept în divort
Fara a aduce atingere articolului 3, instanta judecatoreasca dintr-un stat membru care a pronuntat o hotarâre privind separarea de drept este competenta, de asemenea, sa transforme aceasta hotarâre în divort, în cazul în care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.
Art. 6: Caracterul exclusiv al competentelor prevazute la articolele 3, 4 si 5
Un sot care:
a)are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru sau
b)este resortisant al unui stat membru sau, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, are "domiciliul" sau pe teritoriul unuia dintre aceste state membre,
nu poate fi chemat în judecata în fata instantelor judecatoresti dintr-un alt stat membru decât în temeiul articolelor 3, 4 si 5.
Art. 7: Competente reziduale
(1)În cazul în care nici o instanta judecatoreasca dintr-un stat membru nu este competenta în temeiul articolelor 3, 4 si 5, competenta este stabilita, în fiecare stat membru, de legislatia respectivului stat.
(2)Orice resortisant al unui stat membru care îsi are resedinta obisnuita pe teritoriul unui alt stat membru poate sa invoce, ca si cetatenii acestui stat, normele de competenta aplicabile în acest stat împotriva unui pârât care nu îsi are resedinta obisnuita într-un stat membru si care fie nu are cetatenia unui stat membru fie, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, nu are "domiciliul" sau pe teritoriul unuia dintre aceste state membre.