Capitolul i - DOMENIU DE APLICARE SI DEFINITII - Regulamentul 2201/27-nov-2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Aprilie 2016
CAPITOLUL I:DOMENIU DE APLICARE SI DEFINITII
Art. 1: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind:
a)divortul, separarea de drept si anularea casatoriei;
b)atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
(2)Materiile prevazute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:
a)încredintarea si dreptul de vizita;
b)tutela, curatela si institutiile similare;
c)desemnarea si atributiile oricarei persoane sau oricarui organism însarcinat sa se ocupe de persoana sau bunurile copilului, sa-l reprezinte sau sa-l asiste;
d)plasarea copilului într-o familie substitutiva sau într-un centru de plasament;
e)masurile de protectie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispozitia cu privire la bunurile copilului.
(3)Prezentul regulament nu se aplica:
a)stabilirii sau contestarii filiatiei;
b)hotarârii privind adoptia si masurilor premergatoare acesteia, precum si desfacerea si declararea nulitatii adoptiei;
c)numelui si prenumelui copilului;
d)emanciparii;
e)obligatiei de întretinere;
f)actelor fiduciare si succesiunilor;
g)masurilor luate ca urmare a faptelor penale savârsite de copii.
Art. 2: Definitii
În sensul prezentului regulament:
1."instanta judecatoreasca" înseamna toate autoritatile din statele membre competente în materiile care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament în temeiul articolului 1;
2."judecator" înseamna judecatorul sau functionarul având competente echivalente cu cele ale judecatorului în materiile care intra sub incidenta domeniului de aplicare a prezentului regulament;
3."stat membru" înseamna toate statele membre, cu exceptia Danemarcei;
4."hotarâre judecatoreasca" înseamna orice hotarâre de divort, de separare de drept sau de anulare a unei casatorii, precum si orice hotarâre judecatoreasca privind raspunderea parinteasca pronuntata de o instanta judecatoreasca a unui stat membru, oricare ar fi denumirea hotarârii, inclusiv termenii "decizie", "sentinta" sau "ordonanta";
5."stat membru de origine" înseamna statul membru în care a fost pronuntata hotarârea care trebuie executata;
6."stat membru de executare" înseamna statul membru în care se solicita executarea hotarârii;
7."raspundere parinteasca" înseamna ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotarâri judecatoresti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde în special încredintarea si dreptul de vizita;
8."titular al raspunderii parintesti" înseamna orice persoana care exercita raspunderea parinteasca fata de un copil;
9."încredintare" înseamna drepturile si obligatiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului sau de resedinta;
10."drept de vizita" înseamna în special dreptul de a duce copilul pentru o perioada limitata într-un alt loc decât cel al resedintei sale obisnuite;
11."deplasare sau retinere ilicita a unui copil" înseamna deplasarea sau retinerea unui copil în cazul în care:
a)a avut loc o încalcare adusa încredintarii dobândita printr-o hotarâre judecatoreasca, printr-un act cu putere de lege sau printr-un acord în vigoare în temeiul legislatiei statului membru în care copilul îsi avea resedinta obisnuita imediat înaintea deplasarii sau retinerii sale si
b)sub rezerva ca încredintarea sa fi fost exercitata efectiv, singur sau împreuna, în momentul deplasarii sau retinerii, sau ar fi fost exercitata daca nu ar fi survenit aceste evenimente, încredintarea se considera ca fiind exercitata împreuna atunci când unul dintre titularii raspunderii parintesti nu poate, în temeiul unei hotarâri judecatoresti sau ca efect al legii, sa decida asupra locului de resedinta a copilului fara consimtamântul celuilalt titular al raspunderii parintesti.