Titlul iii - SCHEMA DE PLATĂ DE BAZĂ, SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAŢĂ ŞI PLĂŢILE CONEXE - Regulamentul 1307/17-dec-2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2022
TITLUL III:SCHEMA DE PLATĂ DE BAZĂ, SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAŢĂ ŞI PLĂŢILE CONEXE
Art. 21: Drepturi la plată
(1)Sprijinul acordat în cadrul schemei de plată de bază se pune la dispoziţia fermierilor:
a)care obţin drepturi la plată în temeiul prezentului regulament prin intermediul alocării în temeiul articolului 20 alineatul (4), prin intermediul primei alocări în temeiul articolului 24 sau al articolului 39, prin intermediul alocării din rezerva naţională sau rezervele regionale în temeiul articolului 30 sau prin transfer în temeiul articolului 34; sau
b)care respectă articolul 9 şi deţin (în proprietate sau în arendă) drepturi la plată într-un stat membru care a decis, în conformitate cu alineatul (3), să îşi menţină drepturile la plată existente.
(2)Drepturile la plată obţinute prin schema de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 expiră la 31 decembrie 2014.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), statele membre care au stabilit schema de plată unică în conformitate cu titlul III capitolul 5 secţiunea I sau cu titlul III capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau cu titlul III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot decide, până la 1 august 2014, să păstreze drepturile la plată existente. Acestea notifică Comisia în legătură cu orice astfel de decizie până la data respectivă.
(4)În ceea ce priveşte statele membre care iau decizia menţionată la alineatul (3), atunci când numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le deţine un fermier la data finală pentru transmiterea cererii care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 depăşeşte numărul de hectare eligibile pe care le declară fermierul în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru 2015, şi de care dispune la data stabilită de statul membru respectiv, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei astfel de cereri de ajutor, numărul de drepturi la plată care depăşeşte numărul de hectare eligibile expiră la o dată ulterioară.
Art. 22: Plafonul schemei de plată de bază
(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte acte de punere în aplicare prin care stabileşte, pentru fiecare stat membru, plafonul naţional anual pentru schema de plată de bază prin deducerea, din plafonul naţional anual prevăzut la anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 şi 53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
(2)Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul anual naţional corespunzător stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului naţional anual pentru schema de plată de bază în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentele anuale cu care urmează să se majoreze cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 şi 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
(3)Statele membre îşi pot revizui anual decizia menţionată la alineatul (2) şi notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire, până la data de 1 august a anului anterior aplicării sale.
(4)Pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor la plată şi a rezervei naţionale sau a rezervelor regionale este egală cu plafonul naţional anual corespunzător stabilit de către Comisie în temeiul alineatului (1).
(5)Dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol diferă de cel din anul precedent ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf, cu articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată, pentru a asigura conformitatea cu alineatul (4) din prezentul articol.
Pentru anii calendaristici 2021 şi 2022, dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este diferit de cel din anul precedent ca urmare a modificării cuantumului stabilit în anexa II sau ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1), cu articolul 51 alineatul (1) sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată şi/sau reduce sau majorează rezerva naţională sau rezervele regionale pentru a asigura respectarea alineatului (4) din prezentul articol.
Art. 23: Alocarea regională a plafoanelor naţionale
(1)Statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să aplice schema de plată de bază la nivel regional. În astfel de cazuri, statele membre delimitează regiunile în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum caracteristicile agronomice şi socioeconomice, potenţialul agricol regional sau structura instituţională sau administrativă a acestora.
Statele membre care aplică articolul 36 pot lua decizia menţionată la primul paragraf până la data de 1 august din anul care precede primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
(2)Statele membre împart între regiuni plafonul naţional pentru schema de plată de bază menţionat la articolul 22 alineatul (1), în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
Statele membre care nu aplică articolul 30 alineatul (2), efectuează împărţirea după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1).
(3)Statele membre pot decide ca plafoanele regionale să facă obiectul unor modificări anuale progresive, în conformitate cu etape anuale prestabilite şi cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum potenţialul agricol şi criterii legate de mediu.
(4)În măsura în care este necesar pentru respectarea plafoanelor regionale aplicabile, stabilite în conformitate cu alineatul (2) sau (3), statele membre operează o reducere sau o majorare lineară a valorii drepturilor la plată în fiecare dintre regiunile relevante.
(5)Statele membre care aplică alineatul (1) pot decide să înceteze aplicarea schemei de plată de bază la nivel regional de la o dată care urmează să fie stabilită de acestea.
(6)Până la 1 august 2014, statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia cu privire la decizia menţionată la paragraful respectiv, precum şi cu privire la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) şi (3).
Statele membre care aplică alineatul (1) al doilea paragraf notifică Comisia, până la data de 1 august din anul relevant, cu privire la decizia menţionată la paragraful respectiv, precum şi la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) şi (3).
Statele membre care aplică alineatul (1) notifică Comisia cu privire la decizia menţionată la alineatul (5) până la data de 1 august din anul care precede primul an de punere în aplicare a respectivei decizii.
Statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia, până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022, cu privire la deciziile menţionate la alineatele (2) şi (3).
Art. 24: Prima alocare a drepturilor la plată
(1)Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament cu condiţia ca:
a)aceştia să solicite alocarea drepturilor la plată prin schema de plată de bază până la data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, şi
b)aceştia să fi avut dreptul să primească plăţi, înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce priveşte o cerere de ajutor pentru plăţi directe, de ajutor naţional tranzitoriu sau de plăţi directe naţionale complementare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru 2013.
Primul paragraf nu se aplică în statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament.
Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condiţia prevăzută la primul paragraf litera (a) şi care:
a)nu au primit plăţi în 2013 în temeiul unei cereri de ajutor astfel cum se menţionează la primul paragraf din prezentul alineat şi care, la data stabilită de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului (1) pentru anul de cerere 2013:
(1)Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO L 316, 2.12.2009, p. 65).
(i)în statele membre care aplică schema de plată unică:
- au produs fructe, legume, cartofi pentru consum, cartofi de sămânţă sau plante ornamentale, pe o suprafaţă minimă, exprimată în hectare, dacă statul membru în cauză a decis să adopte o astfel de cerinţă, sau
- au cultivat viţă-de-vie; sau
(ii)în statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă, au dispus numai de teren agricol care nu era în condiţii agricole bune la 30 iunie 2003, în conformitate cu articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;
b)în 2014 primesc drepturi la plată din rezerva naţională prin schema de plată unică în conformitate cu articolul 41 sau 57 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009; sau
c)nu au deţinut niciodată drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 sau al Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 şi care furnizează dovezi verificabile potrivit cărora, la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au produs, au crescut sau au cultivat produse agricole, inclusiv prin recoltare, mulgere, reproducerea animalelor şi păstrarea acestora în scopuri agricole. Statele membre pot stabili propriile criterii adiţionale, obiective şi nediscriminatorii, pentru această categorie de fermieri, referitoare la competenţele, experienţa sau formarea corespunzătoare.
(2)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în 2015 este egal cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru 2015 şi care se află la dispoziţia sa la o dată stabilită de statul membru. Respectiva dată nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.
(3)Statele membre pot aplica una sau mai multe dintre limitările prevăzute la alineatele (4)-(7), asupra numărului de drepturi la plată care urmează a fi alocate conform alineatului (2).
(4)Statele membre pot decide ca numărul drepturilor la plată ce urmează să fie alocate să fie egal fie cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013, sau cu numărul de hectare eligibile menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, oricare este mai mic. În cazul Croaţiei, utilizarea acestei opţiuni se aplică fără a se aduce atingere alocării drepturilor la plată pentru hectarele deminate în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.
(5)În cazul în care numărul total de hectare eligibile menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, declarat într- un stat membru, ar genera o creştere cu peste 35 % din numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2009 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, statele membre pot limita numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocate în 201 5 la un număr minim de 135 % sau de 145 % din numărul total de hectare eligibile declarat în 2009 sau, în cazul Croaţiei, din numărul total de hectare eligibile declarat în 2013, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
Atunci când recurg la această opţiune, statele membre alocă fermierilor un număr redus de drepturi la plată. Respectivul număr se calculează prin aplicarea unei reduceri proporţionale a numărului suplimentar de hectare eligibile declarat de fiecare fermier în 2015 în comparaţie cu numărul de hectare eligibile în înţelesul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe care fermierul l-a declarat în cererea sa de ajutor în 2011 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, fără a se aduce atingere hectarelor deminate pentru care urmează a fi alocate drepturi la plată în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.
(6)Statele membre pot decide să aplice, pentru a stabili numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocat unui fermier, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile menţionate la alineatul (2) care constau în păşuni permanente situate în zone care prezintă condiţii climatice dificile, în special din cauza altitudinii acestora şi a altor constrângeri naturale cum ar fi calitatea proastă a solului, pantele abrupte şi aprovizionarea cu apă.
(7)Statele membre pot decide ca numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocat unui fermier să fie egal cu numărul de hectare eligibile menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, care nu erau hectare cu viţă-de-vie la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013 sau hectare de teren arabil acoperit cu sere permanente.
(8)În cazul vânzării sau arendării întregii exploataţii sau a unei părţi a acesteia, persoanele fizice sau juridice care se conformează dispoziţiilor alineatului (1) din prezentul articol pot, printr-un contract semnat înainte de data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, transfera dreptul de a primi drepturile la plată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol unuia sau mai multor fermieri, cu condiţia ca aceştia din urmă să respecte condiţiile prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament.
(9)Un stat membru poate decide stabilirea unei dimensiuni minime pe exploataţie, exprimată în hectare eligibile, în legătură cu care fermierul poate solicita alocarea de drepturi la plată. Dimensiunea minimă a exploataţiei nu depăşeşte pragurile stabilite la articolul 10 alineatul (1) litera (b), coroborat cu alineatul (2) din articolul respectiv.
(10)Dacă este cazul, statele membre pot notifica Comisiei deciziile menţionate în prezentul articol până la 1 august 2014.
(11)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată, dacă respectivele drepturi la plată nu pot fi încă stabilite definitiv şi dacă alocarea respectivă este afectată de circumstanţe specifice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 25: Valoarea drepturilor la plată şi convergenţă
(1)În 2015, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată împărţind un procent fix din plafonul naţional prevăzut în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul de drepturi la plată în 2015 la nivel naţional sau regional, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2015.
Procentul fix menţionat la primul paragraf se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul naţional pentru 2015 prevăzut în anexa II. Numărul drepturilor de plată este exprimat printr-un număr care corespunde numărului de hectare.
(2)Prin derogare de la metoda de calcul menţionată la alineatul (1), statele membre pot decide să diferenţieze valoarea drepturilor la plată în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2015, pentru fiecare an relevant, pe baza valorii lor unitare iniţiale, calculată în conformitate cu articolul 26.
(3)Începând cu anul de cerere 2019 cel târziu, toate drepturile la plată dintr-un stat membru sau, când se aplică articolul 23, dintr-o regiune, au o valoare unitară uniformă.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), un stat membru poate decide că drepturile la plată cu o valoare unitară iniţială, calculată în conformitate cu articolul 26, care este mai mică de 90 % din valoarea unitară naţională sau regională în 2019 beneficiază, pentru anul de cerere 2019 cel târziu, de o majorare a valorii lor unitare cu cel puţin o treime din diferenţa între valoarea lor unitară iniţială şi 90 % din valoarea unitară naţională sau regională în 2019.
Statele membre pot decide să stabilească procentul menţionat la primul paragraf la un nivel care să depăşească 90 %, dar care să se situeze sub 100 %.
În plus, statele membre prevăd ca, cel târziu pentru anul de cerere 2019, niciun drept la plată să nu aibă o valoare unitară sub 60 % din valoarea unitară naţională sau regională din 2019, cu excepţia situaţiei în care aceasta ar genera o scădere maximă care depăşeşte pragul respectiv în statele membre care aplică pragul menţionat în alineatul (7). În astfel de cazuri, valoarea unitară minimă se stabileşte la un nivel necesar pentru respectarea pragului respectiv.
(5)Valoarea unitară naţională sau regională în 2019 menţionată la alineatul (4) se calculează împărţind un procent fix din plafonul naţional prevăzut în anexa II sau din plafonul regional, pentru anul calendaristic 2019, la numărul de drepturi la plată în 2015 în statul membru sau regiunea respectivă, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale în 2015. Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în anexa II, sau la plafonul regional, pentru 2015.
(6)Plafoanele regionale menţionate la alineatul (5) se calculează aplicând un procent fix la plafonul naţional prevăzut în anexa II pentru anul 2019. Respectivul procent fix se calculează împărţind plafonul regional corespunzător stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015 la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul aplicării articolului 23 alineatul (2) al doilea paragraf.
(7)Pentru a finanţa creşterile valorii drepturilor la plată menţionate la alineatul (4), în cazul în care drepturile la plată au o valoare unitară iniţială mai mare decât valoarea unitară naţională sau regională în 2019, diferenţa dintre valoarea unitară a acestora şi valoarea unitară naţională sau regională în 2019 este redusă pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii care urmează a fi determinate de statele membre. Criteriile respective pot include fixarea unei reduceri maxime a valorii unitare iniţiale cu 30 %.
(8)La aplicarea alineatului (2) din prezentul articol, tranziţia de la valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată, calculată în conformitate cu articolul 26, la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează în etape egale începând cu 2015.
Pentru a asigura conformitatea cu procentul fix menţionat la alineatul (1) din prezentul articol, valoarea drepturilor la plată cu o valoare unitară iniţială care este mai mare decât valoarea unitară naţională sau regională în 2019 se ajustează.
(9)Prin derogare de la alineatul (8) din prezentul articol, în cazul în care statelor membre care, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), decid să îşi menţină drepturile la plată existente, aplică alineatul (2) din prezentul articol, tranziţia de la valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează, unde este cazul, prin aplicarea etapelor decise la nivel naţional în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
Pentru a asigura conformitatea cu procentul fix menţionat la alineatul (1) din prezentul articol pentru fiecare an, valoarea tuturor drepturilor la plată se ajustează linear.
(10)În 2015, statele membre informează fermierii în legătură cu valoarea drepturilor lor la plată, calculate în conformitate cu prezentul articol şi cu articolele 26 şi 27 pentru fiecare an al perioadei care face obiectul prezentului regulament.
(11)După aplicarea ajustării menţionate la articolul 22 alineatul (5), statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide ca drepturile la plată deţinute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mică decât valoarea unitară naţională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, să fie majorată până la valoarea unitară naţională sau regională din 2020. Această majorare se calculează în următoarele condiţii:
a)metoda de calcul pentru majorarea decisă de statul membru în cauză se bazează pe criterii obiective şi nediscriminatorii;
b)pentru a finanţa majorarea, se reduc integral sau parţial drepturile la plată în proprietate sau în arendă deţinute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mare decât valoarea unitară naţională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf; această reducere se aplică diferenţei dintre valoarea drepturilor respective şi valoarea unitară naţională sau regională din 2020; aplicarea acestei reduceri se bazează pe criterii obiective şi nediscriminatorii, care pot include stabilirea unei reduceri maxime.
Valoarea unitară naţională sau regională din 2020 menţionată la primul paragraf din prezentul alineat se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază stabilit pentru 2020 în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau cu articolul 23 alineatul (2), excluzând cuantumul rezervelor naţionale sau regionale, la numărul drepturilor la plată în proprietate sau în arendă deţinute de fermieri la 31 decembrie 2019.
Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide să menţină valoarea drepturilor la plată calculată în conformitate cu alineatul respectiv, sub rezerva ajustării menţionate la articolul 22 alineatul (5).
Statele membre informează fermierii în timp util cu privire la valoarea drepturilor lor la plată, calculată în conformitate cu prezentul alineat.
(12)Pentru anii calendaristici 2021 şi 2022, statele membre pot decide să aplice în continuare convergenţa internă, prin aplicarea alineatului (11) la anul în cauză.
Art. 26: Calculul valorii unitare iniţiale
(1)Valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionate la articolul 25 alineatul (2) în statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 şi care nu au decis să păstreze drepturile la plată existente în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), se stabileşte în conformitate cu oricare dintre metodele stabilite la alineatele (2) sau (3).
(2)Un procent fix din plăţile pe care le-a primit un fermier pentru 2014 prin schema de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, înainte de reducerile şi excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2015.
Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăţilor pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(3)Un procent fix din valoarea drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, pe care le deţinea un fermier la data depunerii cererii sale pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale în 2015.
Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la valoarea totală a tuturor drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, în statul membru sau regiunea în cauză pentru 2014, în cadrul schemei de plată unică.
În sensul prezentului alineat, se consideră că un fermier deţine drepturi la plată la data depunerii cererii sale pentru 2014 atunci când drepturile la plată i-au fost alocate sau transferate definitiv până la acea dată.
(4)Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă în anul calendaristic 2014 calculează valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionate la articolul 25 alineatul (2) al acestui regulament prin împărţirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului primit de un fermier pentru 2014 în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi în temeiul articolelor 132 şi 133a din regulamentul respectiv, înainte de reducerile şi excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale în 2015.
Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, valoarea totală a ajutorului acordat în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi în temeiul articolelor 132 şi 133a din regulamentul respectiv pentru 2014 în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv.
(5)Statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 şi care decid, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, să îşi menţină drepturile la plată existente calculează valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionate la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament multiplicând valoarea unitară a drepturilor cu un procent fix. Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăţilor pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(6)În scopul metodei de calcul prevăzute la prezentul articol, cu condiţia ca sectoarele relevante să nu primească un sprijin cuplat facultativ acordat în temeiul titlului IV din prezentul regulament, statele membre pot lua în considerare şi sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau mai multora dintre schemele care fac obiectul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi, în ceea ce priveşte statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (c) şi al articolelor 126, 127 şi 129 din respectivul regulament.
Statele membre care au decis să aplice sprijinul cuplat facultativ în temeiul titlului IV din prezentul regulament pot lua în calcul diferenţele dintre nivelul sprijinului acordat în anul calendaristic 2014 şi nivelul sprijinului care urmează a fi acordat în conformitate cu titlul IV din prezentul regulament când aplică metoda de calcul prevăzută la prezentul articol, cu condiţia ca:
a)sprijinul cuplat facultativ prevăzut la titlul IV din prezentul regulament să fie acordat unui sector pentru care s-a acordat sprijin în anul calendaristic 2014 în temeiul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi, pentru statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă, al articolului 68 alineatul (1) litera (c) şi al articolelor 126, 127 şi 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, şi
b)cuantumul pe unitate al sprijinului cuplat facultativ să fie mai mic decât cuantumul pe unitate al sprijinului în 2014.
În scopul metodelor de calcul menţionate la primul şi la al doilea paragraf de la prezentul articol, cu condiţia să nu se aplice plata redistributivă în temeiul articolului 41, statele membre iau în considerare pe deplin sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 72a şi 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
Art. 27: Includerea rezervei speciale naţionale pentru deminare
În cazul Croaţiei, orice trimitere la articolele 25 şi 26 la rezerva naţională se interpretează ca incluzând rezerva naţională specială pentru deminare menţionată la articolul 20.
În plus, valoarea care rezultă din rezerva naţională specială pentru deminare se deduce din plafoanele schemei de plată de bază menţionate la articolul 25 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 25 alineatele (5) şi (6) şi la articolul 26.
Art. 28: Profit neaşteptat
În sensul articolului 25 alineatele (4)-(7) şi al articolului 26, un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parţial, a unui contract de arendare a unor suprafeţe agricole după data stabilită în temeiul articolului 35 sau al articolului 124 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1) din prezentul regulament, majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar urma să fie alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva naţională sau în rezervele regionale, dacă majorarea ar duce la obţinerea unui profit neaşteptat pentru fermierul în cauză.
Criteriile obiective respective sunt stabilite astfel încât să se asigure tratamentul egal al fermierilor şi să se evite denaturarea pieţei şi a concurenţei şi includ cel puţin următoarele:
a)o durată minimă a arendei; şi
b)proporţia din plata primită care este restituită în rezerva naţională sau în rezervele regionale.
Art. 29: Notificări referitoare la valoarea drepturilor la plată şi convergenţă
Până la 1 august 2014, statele membre notifică Comisia în legătură cu orice decizie menţionată la articolele 25, 26 şi 28.
Pentru anii calendaristici 2020 şi 2021, statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menţionate la articolul 25 alineatele (11) şi (12) până la data de 19 februarie 2021.
Pentru anul calendaristic 2022, statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menţionate la articolul 25 alineatul (12) până la data de 1 august 2021.
Art. 30: Crearea şi utilizarea rezervei naţionale sau rezervelor regionale
(1)Fiecare stat membru creează o rezervă naţională. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază la nivel naţional.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care aplică opţiunea de la articolul 23 alineatul (1) pot crea rezerve regionale. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază corespunzător la nivel regional menţionat la articolul 23 alineatul (2) primul paragraf.
(3)Reducerea menţionată la alienatele (1) şi (2) nu depăşeşte 3 % decât, dacă este necesar un procentaj mai mare, pentru a acoperi necesităţile de alocare în temeiul alineatului (6) sau alineatului (7) literele (a) şi (b) pentru anul 2015 sau, pentru statele membre care aplică articolul 36, pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
(4)Statele membre alocă drepturi la plată din rezervele lor naţionale sau regionale în conformitate cu criterii obiective şi astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor şi să evite denaturarea pieţei şi a concurenţei.
(5)Drepturile la plată menţionate la alineatul (4) sunt alocate numai fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9.
(6)Statele membre utilizează rezervele lor naţionale sau regionale pentru alocarea cu prioritate a drepturilor la plată tinerilor fermieri şi fermierilor care îşi încep activitatea agricolă.
(7)Statele membre pot utiliza rezervele lor naţionale sau rezervele lor regionale în scopul:
a)alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a preveni abandonarea terenurilor, inclusiv în zone care fac obiectul programelor de restructurare sau de dezvoltare legate de o formă de intervenţie publică;
b)alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a compensa fermierii pentru dezavantajele specifice;
c)alocării drepturilor la plată fermierilor cărora nu li s-au putut aloca drepturi la plată în temeiul prezentului capitol ca urmare a unui caz de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale;
d)în cazul în care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, alocării drepturilor la plată fermierilor al căror număr de hectare eligibile pe care le-au declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi de care dispun la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în respectivul stat membru pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor, depăşeşte numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le deţin la data finală pentru depunerea cererilor care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
e)majorării lineare în mod permanent a valorii tuturor drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional, dacă rezerva naţională sau regională corespunzătoare depăşeşte 0,5 % din plafonul anual naţional sau din plafonul anual regional pentru schema de plată de bază, cu condiţia să rămână disponibile sume suficiente pentru alocări în temeiul alineatului (6), al literelor (a) şi (b) din prezentul alineat şi al alineatului (9) din prezentul articol;
f)acoperirii necesităţilor anuale pentru plăţile care urmează să fie acordate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) şi cu articolul 65 alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul regulament.
În scopul aplicării prezentului alineat, statele membre decid ordinea de prioritate a diferitelor utilizări menţionate în cadrul acestuia.
(8)Atunci când aplică alineatul (6) şi alineatul (7) literele (a), (b) şi (d), statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată alocate fermierilor la valoarea medie naţională sau regională a drepturilor la plată în anul alocării.
Valoarea mediei naţionale sau regionale se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, articolul 23 alineatul (2) pentru anul alocării, excluzând suma alocată din rezerva naţională sau rezervele regionale şi, în cazul Croaţiei, rezerva specială pentru deminare, la numărul de drepturi la plată alocate.
Statele membre fixează etapele pentru modificările anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale, ţinând seama de modificările plafonului naţional sau regional pentru schema de plată de bază, stabilită în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) şi, respectiv, articolul 23 alineatul (2), care rezultă din variaţiile nivelului plafoanelor naţionale stabilit în anexa II.
Pentru alocările din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2021 şi 2022, cuantumul rezervei naţionale sau al rezervelor regionale care se exclude în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat se ajustează în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) al doilea paragraf. Pentru alocările din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2021 şi 2022, al treilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică.
(9)Dacă un fermier are dreptul să primească drepturi la plată sau să majoreze valoarea celor existente în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanţe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a unui stat membru, fermierul respectiv primeşte drepturile la plată în numărul şi la valoarea stabilite în hotărârea sau în actul respectiv, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru. Totuşi, data respectivă nu trebuie să fie ulterioară ultimei zi de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată de bază după data la care a fost emisă hotărârea instanţei sau actul administrativ, luându-se în considerare aplicarea articolelor 32 şi 33.
(10)La aplicarea alineatului (6), a alineatului (7) literele (a) şi (b) şi a alineatului (9), statele membre pot fie să aloce drepturi noi, fie să majoreze valoarea unitară a tuturor drepturilor existente ale unui fermier, până la valoarea mediei naţionale sau regionale.
(11)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)"tineri fermieri" înseamnă fermierii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 50 alineatul (2) şi, după caz, condiţiile menţionate la articolul 50 alineatul (3) şi (11);
b)"fermieri care îşi încep activitatea agricolă" înseamnă o persoană fizică sau juridică care, în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activităţii agricole, nu au desfăşurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau care nu au deţinut controlul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă. În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care deţin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfăşurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau să nu fi deţinut controlul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activităţii de către persoana juridică; statele membre pot stabili propriile criterii suplimentare de eligibilitate obiective şi nediscriminatorii pentru această categorie de fermieri, referitoare la competenţele, experienţa sau formarea corespunzătoare.
Art. 31: Alimentarea rezervei naţionale sau a rezervelor regionale
(1)Rezerva naţională sau rezervele regionale se alimentează cu sume provenind din:
a)drepturi la plată care nu dau dreptul la plăţi timp de doi ani consecutivi ca urmare a aplicării:
(i)articolului 9,
(ii)articolului 10 alineatul (1), sau
(iii)articolului 11 alineatul (4) din prezentul regulament.
b)un număr de drepturi la plată echivalent cu numărul total de drepturi la plată care nu au fost activate de un fermier, în conformitate cu articolul 32 din prezentul regulament, pentru o perioadă de doi ani consecutivi, cu excepţia cazurilor în care activarea acestora a fost împiedicată de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale; atunci când se stabilesc drepturile la plată(în proprietate sau în arendă deţinute de un fermier care să fie restituite în rezerva naţională sau rezervele regionale, se acordă prioritate drepturilor cu valoarea cea mai scăzută;
c)drepturi la plată restituite voluntar de către fermieri;
d)aplicarea articolului 28 din prezentul regulament;
e)drepturi la plată alocate în mod necuvenit, în temeiul articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
f)o reducere lineară a valorii drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional, în cazul în care rezerva naţională sau rezervele regionale nu sunt suficiente pentru a acoperi situaţiile prevăzute la articolul 30 alineatul (9) din prezentul regulament;
g)atunci când statele membre consideră necesar, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional pentru a ţine seama de cazurile menţionate la articolul 30 alineatul (6) din prezentul regulament. În plus, statele membre care utilizează deja respectiva reducere liniară pot aplica totodată, în acelaşi an, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional pentru a ţine seama de cazurile menţionate la articolul 30 alineatul (7) primul paragraf literele (a) şi (b) din prezentul regulament;
h)aplicarea articolului 34 alineatul (4) din prezentul regulament.
(2)Comisia adoptă prin care stabileşte măsurile necesare cu privire la restituirea drepturilor la plată neactivate în rezerva naţională sau în rezervele regionale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 32: Activarea drepturilor la plată
(1)Sprijinul prevăzut în cadrul schemei de plată de bază se acordă fermierilor printr-o declaraţie în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în momentul activării unui drept la plată pe hectar eligibil, în statul membru în care a fost alocat dreptul respectiv. Drepturile la plată activate dau dreptul la plata anuală a cuantumurilor stabilite în drepturile respective, fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11 şi plafonării progresive, reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7, articolul 51 alineatul (2) şi articolul 65 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament, şi aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)În sensul prezentului titlu, "hectar eligibil" înseamnă:
a)orice suprafaţă agricolă a exploataţiei, inclusiv suprafeţele care nu erau într-o stare adecvată pentru agricultură la 30 iunie 2003 în statele membre aderente la Uniune la 1 mai 2004 care, în momentul aderării, au ales să aplice schema de plată unică pe suprafaţă, care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafaţa este utilizată şi pentru activităţi neagricole, care este utilizată în principal pentru activităţi agricole; sau
b)orice suprafaţă care a dat dreptul la plăţi în 2008 în cadrul schemei de plată unică sau al schemei de plată unică pe suprafaţă, prevăzute la titlul III şi, respectiv, la titlul IVA din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, şi care:
(i)nu mai este conformă cu definiţia termenului "hectar eligibil" de la litera (a), ca urmare a punerii în aplicare a Directivei 92/43/CEE, a Directivei 2000/60/CE şi a Directivei 2009/147/CE;
(ii)pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este împădurită în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau al articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau în temeiul unei scheme naţionale ale cărei condiţii respectă dispoziţiile articolului 43 alineatele (1), (2) şi (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau ale articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013; sau
(iii)pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este retrasă temporar din circuitul agricol, în conformitate cu articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.
(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (a):
a)în cazul în care o suprafaţă agricolă a unei exploataţii este utilizată şi pentru activităţi neagricole, suprafaţa respectivă este considerată ca fiind utilizată în principal pentru activităţi agricole dacă activitatea agricolă se poate desfăşura fără a fi afectată în mod semnificativ de intensitatea, natura, durata şi calendarul activităţilor neagricole;
b)statele membre pot întocmi o listă a suprafeţelor care sunt utilizate în principal pentru activităţi neagricole.
Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea prezentului alineat pe teritoriul lor.
(4)Suprafeţele sunt considerate ca fiind hectare eligibile, numai dacă sunt conforme cu definiţia hectarului eligibil pe tot parcursul anului calendaristic, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale.
(5)În scopul determinării "hectarelor eligibile", statele membre care luat decizia menţionată la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf pot aplica un coeficient de reducere pentru a converti hectarele în cauză în "hectare eligibile".
(6)Suprafeţele utilizate pentru producţia de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conţinutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depăşeşte 0,2 %.
Art. 33: Declararea hectarelor eligibile
(1)În scopul activării drepturilor la plată prevăzute la articolul 32 alineatul (1), fermierul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente oricărui drept la plată. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, parcelele respective sunt la dispoziţia fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menţionate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(2)În circumstanţe justificate în mod corespunzător, statele membre pot autoriza fermierul să îşi modifice declaraţia, cu condiţia ca acesta să menţină cel puţin numărul de hectare corespunzător drepturilor sale la plată şi să respecte condiţiile prevăzute pentru acordarea plăţii în temeiul schemei de plată de bază pentru suprafaţa în cauză.
Art. 34: Transferul drepturilor la plată
(1)Drepturile la plată nu pot fi transferate decât unui fermier care are dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 şi care este stabilit în acelaşi stat membru, cu excepţia cazurilor de transfer prin moştenire sau prin moştenire anticipată.
Drepturile la plată, inclusivi în cazul moştenirilor sau al moştenirilor anticipate, pot fi activate numai în statul membru în care au fost alocate.
(2)În cazul în care statele membre aplică opţiunea de la articolul 23 alineatul (1), drepturile la plată pot fi transferate sau activate numai în aceeaşi regiune, cu excepţia cazurilor de moştenire sau de moştenire anticipată.
Drepturile la plată, inclusiv în cazul moştenirilor sau al moştenirilor anticipate, nu pot fi activate decât în regiunea în care au fost alocate.
(3)Statele membre care nu aplică opţiunea de la articolul 23 alineatul (1) pot decide că drepturile la plată nu pot fi transferate sau activate decât aceeaşi regiune, cu excepţia cazurilor de moştenire sau de moştenire anticipată.
Aceste regiuni sunt delimitate la nivelul teritorial corespunzător, pe baza unor criterii obiective şi astfel încât să asigure un tratament egal al fermierilor şi să evite denaturarea pieţei şi a concurenţei.
(4)Atunci când drepturile la plată sunt transferate fără teren, statele membre pot decide, acţionând în conformitate cu principiile generale ale legislaţiei Uniunii, ca o parte din drepturile la plată transferate să fie restituite în rezerva naţională sau rezervele regionale sau ca valoarea unitară a acestora să fie redusă în favoarea rezervei naţionale sau rezervelor regionale. Această reducere poate fi aplicată unuia sau mai multor tipuri de transferuri.
(5)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme detaliate care reglementează notificarea de către fermieri privind transferul drepturilor la plată pe care fermierii trebuie să o transmită autorităţilor naţionale şi termenele în care trebuie efectuată această notificare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 35: Competenţe delegate
(1)Pentru a garanta securitatea juridică şi pentru a clarifica situaţiile specifice care pot apărea în aplicarea schemei de plată de bază, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 cu privire la:
a)norme privind eligibilitatea şi accesul fermierilor la schema de plată de bază în caz de moştenire şi de moştenire anticipată, în caz de moştenire prin contract de arendare, în caz de schimbare a formei sau a denumirii juridice, a transferului de drepturi la plată, precum şi în caz de fuziune sau scindare a exploataţiei şi aplicarea clauzei contractuale menţionate la articolul 24 alineatul (8);
b)norme privind calcularea valorii şi a numărului drepturilor la plată sau majorarea ori reducerea valorii acestora în raport cu alocarea drepturilor la plată în temeiul oricăreia dintre dispoziţiile prezentului titlu, inclusiv norme cu privire la:
(i)posibilitatea de a stabili o valoare şi un număr provizoriu de drepturi la plată sau o majorare provizorie a valorii drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului;
(ii)condiţiile de stabilire a valorii şi a numărului provizorii şi definitive ale drepturilor la plată;
(iii)cazurile în care un contract de vânzare sau de arendare pot influenţa alocarea unor drepturi la plată.
c)norme privind stabilirea şi calcularea valorii şi a numărului drepturilor la plată primite din rezerva naţională sau din rezervele regionale;
d)norme privind modificarea valorii unitare a drepturilor la plată în cazul unor părţi de drepturi la plată şi în cazul transferului de drepturi la plată, astfel cum se menţionează la articolul 34 alineatul (4);
e)criterii pentru aplicarea opţiunilor de la articolul 24 alineatul (1) al treilea paragraf literele (a),(b) şi (c);
f)criterii pentru aplicarea limitărilor asupra numărului drepturilor la plată care urmează să fie alocate, în conformitate cu articolul 24 alineatele (4) - (7);
g)criterii pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul articolului 30 alineatele (6) şi (7);
h)criterii pentru stabilirea coeficientului de reducere menţionat la articolul 32 alineatul (5).
(2)Pentru a se asigura gestionarea adecvată a drepturilor la plată, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, în ceea ce priveşte normele privind conţinutul declaraţiei şi cerinţele pentru activarea drepturilor la plată.
(3)În vederea protejării sănătăţii publice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, prin care să se stabilească norme prin care să se condiţioneze acordarea plăţilor de utilizarea seminţelor certificate de anumite soiuri de cânepă şi procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă şi pentru verificarea conţinutului lor de tetrahidrocanabinol menţionat la articolul 32 alineatul (6).
Art. 36: Schema de plată unică pe suprafaţă
(1)Statele membre care aplică în 2014 schema de plată unică pe suprafaţă stabilită la titlul V capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot, în condiţiile prevăzute de prezentul regulament, decid să aplice în continuare respectiva schemă până cel târziu la 31 decembrie 2020. Acestea notifică Comisiei până la 1 august 2014 decizia lor şi termenul limită al aplicării.
În perioada de aplicare a schemei de plată unică pe suprafaţă, secţiunile 1, 2 şi 3 din prezentul capitol nu se aplică acestor state membre, cu excepţia articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 23 alineatul (6), precum şi a articolului 32 alineatele (2)-(6).
Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă în 2020 continuă să facă acest lucru şi după 31 decembrie 2020.
(2)Plata unică pe suprafaţă se acordă anual pentru fiecare hectar eligibil declarat de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Aceasta se calculează în fiecare an prin împărţirea pachetului financiar anual stabilit în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol la numărul total de hectare eligibile declarat în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre care decid să aplice articolul 38 din prezentul regulament cel mai târziu începând cu 1 ianuarie 2018 pot utiliza, pentru perioada în care aplică prezentul articol, până la 20 % din pachetul financiar anual menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, pentru a diferenţia plata unică pe suprafaţă la hectar.
În acest scop, statele membre iau în considerare sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau multora dintre schemele menţionate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi la articolele 126, 127 şi 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
Cipru poate diferenţia ajutorul luând în considerare pachetele financiare sectoriale specifice prevăzute în anexa XVIIa la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fiind redus cu eventualele ajutoare acordate aceluiaşi sector conform articolului 37 din prezentul regulament.
Pentru a diferenţia schema de plată unică pe suprafaţă, şi cu condiţia să nu se aplice plata redistributivă în temeiul articolului 41, statele membre iau în considerare pe deplin sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolului 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabileşte, pentru fiecare stat membru, plafonul naţional anual pentru schema de plată unică pe suprafaţă prin scăderea, din plafonul naţional anual stabilit în anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 şi 53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul naţional anual relevant stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului naţional anual pentru schema de plată unică pe suprafaţă în temeiul primului paragraf din prezentul alineat. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 31 ianuarie 2018, procentele anuale cu care urmează să se majoreze în fiecare an calendaristic, începând din 2018, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 şi 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Statele membre îşi pot revizui anual decizia menţionată la al doilea paragraf de la prezentul alineat şi notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire, până la data de 1 august a anului anterior aplicării sale.
(5)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, hectarele prevăzute la alineatul (2) se află la dispoziţia fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menţionate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 referitoare la normele privind eligibilitatea şi accesul fermierilor la schema de plată unică pe suprafaţă.
Art. 37: Ajutoare naţionale tranzitorii
(1)Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu articolul 36 pot decide să acorde ajutoare naţionale tranzitorii în perioada 2015-2020.
Statele membre care acordă ajutoare naţionale tranzitorii în perioada 2015-2020 pot decide să acorde ajutoare naţionale tranzitorii în 2021 şi 2022.
(2)Ajutoarele naţionale tranzitorii pot fi acordate fermierilor în sectoare care au beneficiat de aceste ajutoare, sau în cazul Bulgariei şi României, de plăţi naţionale directe complementare în 2013.
(3)Condiţiile de acordare a ajutoarelor naţionale tranzitorii sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea plăţilor aferente anului 2013 în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu excepţia reducerii plăţilor care rezultă din aplicarea articolului 132 alineatul (2) coroborat cu articolele 7 şi 10 din respectivul regulament.
(4)Cuantumul total al ajutoarelor naţionale tranzitorii care pot fi acordate fermierilor în oricare dintre sectoarele menţionate la alineatul (2) este limitat la următorul procentaj din pachetele financiare sectoriale specifice, autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133a alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013:
- 75 % în 2015,
- 70 % în 2016,
- 65 % în 2017,
- 60 % în 2018,
- 55 % în 2019,
- 50 % în 2020, 2021 şi 2022.
Pentru Cipru, procentajul se calculează în funcţie de pachetele financiare sectoriale specifice, astfel cum figurează în anexa XVIIa la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(5)Alineatele (2) şi (3) nu se aplică pentru Cipru.
(6)Statul membru notifică Comisiei orice decizie menţionată la alineatul (1) până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an. Notificarea include următoarele informaţii:
a)pachetul financiar sectorial specific;
b)rata maximă a ajutoarelor naţionale tranzitorii, după caz.
(7)Statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective şi în limitele prevăzute la alineatul (4), cuantumurile ajutoarelor naţionale tranzitorii care urmează să fie acordate.
SECŢIUNEA 5:Punerea în aplicarea schemei de plată de bază în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă
Art. 38: Introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă
În lipsa unor dispoziţii contrare în cadrul prezentei secţiuni, prevederile din prezentul titlu se aplică statelor membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă prevăzută în secţiunea 4 din prezentul capitol.
- Articolele 24 - 29 nu se aplică statelor membre respective.
Art. 39: Prima alocare a drepturilor la plată
(1)Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, dacă:
a)aceştia solicită alocarea drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază până la o dată finală de transmitere a cererilor care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în primul an al punerii în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale; şi
b)aceştia au dreptul să primească plăţi înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce priveşte o cerere de ajutor pentru plăţi directe, pentru ajutor naţional tranzitoriu sau pentru plăţi directe naţionale complementare conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru 2013.
Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condiţiile enunţate la primul paragraf litera (a), care nu au primit plăţi pentru 2013 în temeiul unei cereri de ajutor menţionate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat şi care, până la data fixată de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au deţinut doar teren agricol care nu se afla într-o stare agricolă bună la 30 iunie 2003, astfel cum este prevăzut la articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.
(2)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază este egal cu numărul hectarelor eligibile, pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru primul an de aplicare a schemei de plată de bază şi care se află la dispoziţia sa la o dată stabilită de statul membru. Data respectivă nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.
(3)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, prin care stabileşte norme suplimentare privind introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată, dacă respectivele drepturi la plată nu pot fi încă stabilite definitiv şi dacă alocarea respectivă este afectată de circumstanţe specifice.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 40: Valoarea drepturilor la plată
(1)În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată prin împărţirea unui procent fix din plafonul naţional stabilit în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul drepturilor la plată din primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale.
Procentul fix menţionat la primul paragraf se calculează prin împărţirea plafonului naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în anexa II pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază. Drepturile la plată se exprimă într-un număr care corespunde unui număr de hectare.
(2)Prin derogare de la metoda de calcul menţionată la alineatul (1), statele membre pot decide să diferenţieze valoarea drepturilor la plată în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale, pentru fiecare an relevant, pe baza valorii lor unitare iniţiale.
(3)Valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionată la alineatul (2) este stabilită prin împărţirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului, cu excepţia ajutoarelor prevăzute la articolele 41, 43, 48 şi 50 şi la titlul IV din prezentul regulament, acordat unui fermier în temeiul prezentului regulament pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate acelui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepţia celor alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale.
Procentul fix respectiv se calculează prin împărţirea plafonului naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la valoarea totală a ajutorului, cu excepţia ajutorului acordat în temeiul articolelor 41, 43, 48 şi 50 şi al titlului IV din prezentul regulament, acordate pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(4)Atunci când aplică alineatul (2), statele membre, acţionând în concordanţă cu principiile generale ale dreptului Uniunii, urmăresc aproximarea valorii drepturilor la plată la nivel naţional sau regional. În acest scop, statele membre stabilesc măsurile care trebuie luate şi metoda de calcul care trebuie utilizată şi le notifică Comisiei până la data de 1 august a anului anterior aplicării schemei de plată de bază. Măsurile respective includ modificări progresive anuale ale valorii iniţiale a drepturilor la plată, astfel cum se menţionează la alineatul (3), în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, începând cu primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre îi informează pe fermieri cu privire la valoarea drepturilor lor la plată, calculată în conformitate cu prezentul articol pentru fiecare an al perioadei prevăzute de prezentul regulament.
(5)În scopul aplicării alineatului (3), un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parţial, a unui contract de arendare a unor suprafeţe agricole după data stabilită în temeiul articolului 36 alineatul (5) şi înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1), majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar fi alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva naţională sau regională dacă majorarea ar duce la obţinerea unui profit neaşteptat pentru fermierul în cauză.
Criteriile obiective respective sunt stabilite astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor şi să se evite denaturarea pieţei şi a concurenţei şi includ cel puţin următoarele:
a)o durată minimă a arendei;
b)proporţia din plata primită care este restituită în rezerva naţională sau rezervele regionale.
Art. 41: Norme generale
(1)Statele membre pot decide, până la data de 1 august a oricărui an dat, să acorde, începând cu anul următor, o plată anuală fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază menţionate în capitolul 1 secţiunile 1, 2, 3 şi 5 sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă menţionate în capitolul 1 secţiunea 4 (denumită în continuare "plata redistributivă"). Statele membre pot lua o astfel de decizie până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022. Statele membre care aplică deja plata redistributivă îşi pot revizui decizia de a acorda o astfel de plată sau detaliile schemei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.
Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data relevantă menţionată la primul paragraf.
(2)Statele membre care au decis să aplice schema de plată de bază la nivel regional în conformitate cu articolul 23 pot aplica plata redistributivă la nivel regional.
(3)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata redistributivă se acordă anual, în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, al declarării hectarelor eligibile de către fermier.
(4)Statele membre calculează în fiecare an cuantumul plăţii redistributive înmulţind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru şi care nu depăşeşte 65 % din valoarea medie a plăţii naţionale sau regionale pe hectar cu numărul drepturilor la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 36 alineatul (2). Numărul unor astfel de drepturi la plată sau hectare nu depăşeşte un maxim stabilit de statele membre care nu este mai mare de 30 de hectare sau suprafaţa medie a exploataţiilor agricole prevăzute în anexa VIII, în cazul în care respectiva suprafaţă medie depăşeşte 30 de hectare în statul membru în cauză.
(5)Cu condiţia respectării limitelor maxime prevăzute la alineatul (4), statele membre pot stabili, la nivel naţional, o alocare graduală în funcţie de numărul de hectare stabilit în conformitate cu respectivul alineat, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.
(6)Plata medie pe hectar acordată la nivel naţional, menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol, se stabileşte de către statele membre pe baza plafonului naţional prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 şi a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) în 2015.
Plata medie regională pe hectar menţionată la alineatul (4) din prezentul articol se stabileşte de către statele membre pe baza unei cote din plafonul naţional prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 şi a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea în cauză în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în 2015. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează prin împărţirea plafonului regional corespunzător, stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).
(7)Statele membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj prevăzut în prezentul capitol fermierilor în privinţa cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, şi-au împărţit exploataţiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă. Această dispoziţie se aplică şi fermierilor ale căror exploataţii sunt rezultatul împărţirii respective.
(8)În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica numărul maxim de drepturi la plată sau hectare menţionat la alineatul (4) la nivelul membrilor acelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul naţional prevede ca fiecare membru să îşi asume drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şefi ai exploataţiei, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal, cu condiţia să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
Art. 42: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii redistributive, statele membre pot decide, până la data menţionată la articolul 41 alineatul (1), să utilizeze până la 30 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
Statele membre notifică Comisiei procentul menţionat la primul paragraf până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.
(2)Pe baza procentului din plafonul naţional care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, Comisia acte de punere în aplicare, prin care stabileşte plafoanele corespunzătoare anuale pentru plata în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 43: Norme generale
(1)Fermierii care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă aplică pe toate hectarele lor eligibile în înţelesul articolului 32 alineatele (2)-(5) practicile agricole benefice pentru climă şi mediu menţionate la alineatul (2) din prezentul articol sau practicile echivalente menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.
(2)Practicile agricole benefice pentru climă şi mediu sunt următoarele:
a)diversificarea culturilor;
b)menţinerea păşunilor permanente existente; şi
c)prezenţa unei zone de interes ecologic pe suprafaţa agricolă.
(3)Practicile echivalente sunt cele care includ practici similare care produc un nivel echivalent sau mai mare al beneficiului pentru climă şi mediu faţă de una sau mai multe dintre practicile menţionate la alineatul (2). Aceste practici echivalente şi practica sau practicile menţionate la alineatul (2) cărora le sunt echivalente sunt enumerate în anexa IX şi sunt vizate de oricare dintre:
a)angajamente asumate în conformitate fie cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, sau cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
b)scheme de certificare ecologică naţionale sau regionale, inclusiv cele pentru certificarea conformităţii cu legislaţia internă în materie de mediu, care depăşesc standardele obligatorii relevante instituite în conformitate cu titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, care vizează îndeplinirea unor obiective privind calitatea solului şi a apei, biodiversitatea, conservarea peisajului şi atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea. Aceste scheme de certificare pot include practicile enumerate în anexa IX la prezentul regulament, practicile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau o combinaţie între aceste practici.
(4)Practicile echivalente menţionate la alineatul (3) nu fac obiectul dublei finanţări.
(5)Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, să limiteze categoriile de fermieri care pot utiliza opţiunile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (b).
(6)Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, ca fermierii să îşi îndeplinească toate obligaţiile relevante în temeiul alineatului (1) în conformitate cu schemele de certificare ecologică naţionale sau regionale menţionate la alineatul (3) litera (b).
(7)Sub rezerva deciziilor statelor membre, menţionate la alineatele (5) şi (6), un fermier poate respecta una sau mai multe dintre practicile menţionate la alineatul (3) litera (a) numai dacă acestea înlocuiesc în întregime practica sau practicile aferente menţionate la alineatul (2). Un fermier poate utiliza schemele de certificare menţionate la alineatul (3) litera (b) numai dacă acestea vizează întreaga obligaţie menţionată la alineatul (1).
(8)Statele membre notifică Comisiei deciziile lor menţionate la alineatele (5) şi (6) şi angajamentele specifice sau schemele de certificare pe care intenţionează să le aplice ca practici echivalente în înţelesul alineatului (3).
Comisia evaluează dacă practicile incluse în angajamentele specifice sau schemele de certificare sunt vizate de lista din anexa IX, iar dacă consideră că nu acesta este cazul, notifică statele membre în consecinţă prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 71 alineatul (2) sau (3). În cazul în care Comisia informează un stat membru că practicile respective nu sunt vizate de lista din anexa IX, statul membru respectiv nu recunoaşte angajamentele specifice sau schemele de certificare vizate de notificarea Comisiei ca practici echivalente în înţelesul alineatului (3) din prezentul articol.
(9)Fără a aduce atingere alineatelor (10) şi (11) din prezentul articol şi nici aplicării disciplinei financiare, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre acordă plata menţionată în prezentul capitol fermierilor care respectă practicile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol care sunt relevante pentru ei şi în măsura în care fermierii respectivi respectă articolele 44, 45 şi 46 din prezentul regulament.
Această plată ia forma unei plăţi anuale pe hectar eligibil declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2) al cărei cuantum se calculează anual prin împărţirea sumei rezultate din aplicarea articolului 47 la numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), în statul membru sau regiunea vizată.
Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care decid să aplice articolul 25 alineatul (2) pot decide să acorde plata menţionată la prezentul alineat ca procent din valoarea totală a drepturilor de plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) pentru fiecare an relevant.
Pentru fiecare an şi fiecare stat membru sau regiune, procentul respectiv se calculează împărţind suma rezultată în urma aplicării articolului 47 la valoarea totală a tuturor drepturilor la plată activate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în statul membru sau regiunea în cauză.
(10)Fermierii ale căror exploataţii se află integral sau parţial în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2000/60/CE sau al Directivei 2009/147/CE au dreptul la plata menţionată în prezentul capitol, cu condiţia să aplice practicile menţionate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploataţia în cauză, cu obiectivele directivelor menţionate.
(11)Fermierii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 în ceea ce priveşte agricultura ecologică au dreptul ipso facto la plata menţionată în prezentul capitol.
Primul paragraf se aplică numai unităţilor unei exploataţii care sunt utilizate pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007.
(12)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, pentru:
a)a adăuga practici echivalente la lista prevăzută în anexa IX;
b)a stabili cerinţe adecvate aplicabile schemelor de certificare naţionale sau regionale menţionate la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol, inclusiv nivelul de asigurare pe care trebuie să-l furnizeze schemele respective;
c)a stabili norme detaliate pentru calcularea sumei menţionate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 1305/2013 pentru practicile menţionate în secţiunea I punctele 3 şi 4 şi în secţiunea III punctul 7 din anexa IX la prezentul regulament şi orice practici echivalente suplimentare adăugate la anexa respectivă în temeiul literei (a) din prezentul alineat, pentru care este necesar un calcul specific pentru a evita dubla finanţare.
(13)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme referitoare la procedura privind notificările, inclusiv termenele pentru transmiterea acestora, şi evaluarea Comisiei menţionată la alineatul (8). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 44: Diversificarea culturilor
(1)Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde între 10 şi 30 de hectare şi nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puţin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil respectiv.
Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde mai mult de 30 de hectare şi nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puţin trei culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală acoperă maximum 75 % din terenul arabil, iar principalele două culturi acoperă împreună maximum 95 % din acesta.
(2)Fără a aduce atingere numărului de culturi necesar în temeiul alineatului (1), pragurile maxime stabilite nu se aplică exploataţiilor în care iarba sau alte plante furajere erbacee sau terenurile lăsate pârloagă sau cultivate cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil. În asemenea cazuri, cultura principală pe restul suprafeţei arabile nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil rămas, cu excepţia cazului în care această suprafaţă rămasă este acoperită cu iarbă sau alte plante furajere erbacee sau este teren lăsat pârloagă.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică exploataţiilor:
a)în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este cultivat cu culturi de leguminoase, este lăsat pârloagă sau face obiectul unei combinaţii între respectivele utilizări;
b)în cazul cărora peste 75 % din suprafaţa agricolă eligibilă este păşune permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinaţii între respectivele utilizări;
c)în cazul cărora peste 50 % din suprafeţele terenului arabil declarat nu au fost declarate de fermier în cererea sa de ajutor din anul anterior şi în cazul cărora, pe baza unei comparaţii a cererilor de ajutor geospaţiale, întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită faţă de cea din anul calendaristic anterior;
d)situate la nord de paralela 62 sau în anumite zone adiacente. Dacă terenul arabil al acestor exploataţii este mai mare de 10 de hectare, există cel puţin două culturi pe terenul arabil respectiv şi niciuna dintre culturi nu depăşeşte 75 % din terenul arabil, cu excepţia cazului în care cultura principală este iarbă sau alte furaje erbacee sau teren lăsat pârloagă.
(4)În sensul prezentului articol, "cultură" înseamnă oricare dintre următoarele:
a)o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;
b)o cultură a oricărei specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae, şi Cucurbitaceae;
c)un teren lăsat pârloagă;
d)iarba sau alte furaje erbacee.
Culturile de iarnă şi cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparţin aceluiaşi gen. Triticum spelta este considerată a fi o cultură distinctă de culturile care aparţin aceluiaşi gen.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a)a recunoaşte alte tipuri de genuri şi specii decât cele menţionate la alineatul (4) din prezentul articol, şi
b)a stabili normele privind aplicarea calculării precise a ponderii diferitelor culturi.
Art. 45: Păşuni permanente
(1)Statele membre desemnează păşunile permanente care sunt sensibile din punct de vedere ecologic în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv zonele cu turbă şi zone umede situate în aceste zone şi care au nevoie de o protecţie strictă în vederea îndeplinirii obiectivelor directivelor respective.
Pentru a asigura protecţia unor păşuni permanente valoroase pentru mediu, statele membre pot decide să desemneze şi alte zone sensibile situate în afara zonelor care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv păşuni permanente situate pe soluri bogate în carbon.
Fermierii nu convertesc sau nu ară păşuni permanente situate în zone desemnate de statele membre în conformitate cu primul paragraf şi, după caz, cu al doilea paragraf.
(2)Statele membre asigură faptul că proporţia zonelor cu păşuni permanente din suprafaţa totală declarată de fermieri în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu scade cu mai mult de 5 % faţă de proporţia de referinţă care urmează să fie stabilită de statele membre în 2015 prin împărţirea zonelor cu păşuni permanente menţionate la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat, la suprafaţa agricolă totală menţionată la al doilea paragraf litera (b).
În scopul stabilirii proporţiei de referinţă menţionate la primul paragraf:
a)"zone cu păşuni permanente" înseamnă terenul cu păşuni permanente declarat în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol, precum şi suprafaţa cu păşuni permanente declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol care nu a fost declarat ca teren cu păşune permanentă în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013;
b)"suprafaţa agricolă totală" înseamnă suprafaţa agricolă declarată în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermieri care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol.
Proporţia de referinţă pentru păşuni permanente se recalculează în cazurile în care fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol au obligaţia de a reconverti suprafaţa în păşune permanentă în 2015 sau în 2016 în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În asemenea cazuri, aceste suprafeţe sunt adăugate la zonele cu păşuni permanente, astfel cum este menţionat la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat.
Proporţia de păşuni permanente se stabileşte în fiecare an pe baza suprafeţelor declarate de fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Obligaţia în temeiul prezentului alineat se aplică la nivel naţional, regional sau la nivelul subregional corespunzător. Statele membre pot decide să aplice o obligaţie de a menţine păşuni permanente la nivelul exploataţiei pentru a asigura faptul că proporţia de păşuni permanente nu scade cu mai mult de 5 %. Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la 1 august 2014.
Statele membre notifică Comisiei proporţia de referinţă şi proporţia menţionată la prezentul alineat.
(3)În cazul în care se stabileşte că proporţia menţionată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivel regional sau subregional sau, după caz, la nivel naţional, statul membru în cauză impune obligaţii la nivel de exploataţie de a reconverti terenul în păşune permanentă pentru acei fermieri care au la dispoziţie teren care a fost convertit din teren cu păşuni permanente sau din pajişti permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut.
Cu toate acestea, în cazul în care zonele cu păşuni permanente în termeni absoluţi stabiliţi în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) este menţinută în anumite limite, obligaţia prevăzută la alineatul (2) primul paragraf este considerată a fi respectată.
(4)Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care scăderea sub prag provine din împădurire, cu condiţia ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul şi să nu includă plantările de specii forestiere cu ciclu de producţie scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creştere rapidă pentru producţia de energie.
(5)Pentru a asigura menţinerea proporţiei păşunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce priveşte stabilirea unor norme detaliate privind menţinerea păşunilor permanente, inclusiv norme privind reconversia în caz de nerespectare a obligaţiei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, norme aplicabile statelor membre pentru instituirea de obligaţii la nivel de exploataţie în vederea menţinerii păşunilor permanente, astfel cum se menţionează la alineatele (2) şi (3) şi pentru orice ajustare a proporţiei de referinţă menţionate la alineatul (2) care poate deveni necesară.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a)a stabili cadrul pentru desemnarea altor zone sensibile menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea din prezentul articol;
b)a stabili metode detaliate pentru calculul proporţiei păşunilor permanente din suprafaţa agricolă totală care trebuie menţinută în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
c)a defini perioada din trecut menţionată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol.
(7)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte limitele menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 46: Zona de interes ecologic
(1)În cazul în care terenul arabil al unei exploataţii este mai mare de 15 hectare, fermierii se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2015, o suprafaţă care corespunde unui procent de cel puţin 5 % din terenul arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi, dacă acestea sunt considerate zone de interes ecologic de către statul membru în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv suprafeţele menţionate la literele (c), (d), (g), (h) (k) şi (l) de la alineatul menţionat, este zonă de interes ecologic.
Procentajul menţionat la primul paragraf din prezentul alineat se majorează de la 5 % la 7 %, în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European şi al Consiliului, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE.
Până la 31 martie 2017, Comisia prezintă un raport de evaluare privind punerea în aplicare a primului paragraf din prezentul alineat, însoţit, după caz, de o propunere de act legislativ, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf.
(2)Până la 1 august 2014, statele membre decid " că una sau mai multe dintre următoarele sunt considerate zone de interes ecologic:
a)terenurile lăsate pârloagă;
b)terasele;
c)elementele de peisaj, inclusiv elementele de acest tip adiacente terenului arabil al exploataţiei, prin derogare de la articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament, care pot include elemente de peisaj care nu intră în zona eligibilă în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
d)zonele de protecţie, inclusiv zone de protecţie acoperite cu păşuni permanente, cu condiţia ca acestea să fie distincte de suprafaţa agricolă eligibilă adiacentă;
e)hectarele de zone agroforestiere care primesc sau au primit sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi/sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
f)benzile de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure;
g)zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie pentru care nu s-au folosit îngrăşăminte minerale şi/sau produse de protecţie a plantelor;
h)zonele împădurite menţionate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament;
i)zonele cu culturi secundare sau strat vegetal create prin plantarea sau germinarea seminţelor, care fac obiectul aplicării factorilor de ponderare menţionaţi la alineatul (3) din prezentul articol;
j)zonele cu culturi fixatoare de azot.
k)zonele cu Miscanthus;
l)zonele cu Silphium perfoliatum;
m)terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).
Cu excepţia zonelor de exploataţie menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (g), (h), (k) şi (l), zona de interes ecologic se situează pe terenul arabil al exploataţiei. În cazul zonelor menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (c) şi (d), zona de interes ecologic poate fi adiacentă terenului arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3)Pentru a simplifica administrarea şi pentru a se ţine seama de caracteristicile tipurilor de zone de interes ecologic enumerate la alineatul (2) şi pentru a facilita măsurarea lor, statele membre pot utiliza, la calculul totalului hectarelor reprezentate de zona de interes ecologic a exploataţiei, factorii de conversie şi/sau de ponderare menţionaţi în anexa X. Dacă un stat membru decide să considere zonă de interes ecologic o zonă de la alineatul (2) primul paragraf litera (i) sau orice altă zonă care face obiectul unei ponderări mai mici decât 1, utilizarea factorilor de ponderare prevăzuţi în anexa X este obligatorie.
(4)Alineatul (1) nu se aplică exploataţiilor:
a)în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;
b)în cazul cărora peste 75 % din suprafaţa agricolă eligibilă este păşune permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări.
(5)Statele membre pot decide să pună în aplicare până la jumătate din punctele procentuale de zone de interes ecologic menţionate la alineatul (1) la nivel regional cu scopul de a obţine zone de interes ecologic adiacente. Statele membre desemnează zonele şi obligaţiile care le revin fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă. Scopul desemnării zonelor şi obligaţiilor este de a sprijini punerea în aplicare a politicilor Uniunii în materie de mediu, climă şi biodiversitate.
(6)Statele membre pot decide să permită fermierilor ale căror exploataţii sunt foarte apropiate unele de celelalte să îndeplinească în mod colectiv obligaţia menţionată la alineatul (1) (denumită în continuare "implementare colectivă), cu condiţia ca zonele de interes ecologic să fie adiacente. Pentru a susţine punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul mediului, climei şi biodiversităţii, statele membre pot desemna zonele pe care este posibilă implementarea colectivă şi, de asemenea, pot impune obligaţii suplimentare fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă la această implementare colectivă.
Fiecare fermier care participă la implementarea colectivă asigură faptul că cel puţin 50 % din suprafaţa care face obiectul obligaţiei de la alineatul (1) se află pe teren din propria exploataţie şi este în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf. Numărul fermierilor care participă la o astfel de implementare colectivă nu poate fi mai mare de zece.
(7)Statele membre cu mai mult de 50 % din suprafaţa totală a terenului acoperită cu păduri pot decide că alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică exploataţiilor situate în zone desemnate de statele membre respective drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiţia ca mai mult de 50 % din suprafaţa terenului unităţii menţionată la prezentul alineat al doilea paragraf să fie acoperită cu păduri, iar proporţia dintre terenul împădurit şi terenul agricol să fie mai mare de 3:1.
Zona acoperită cu păduri şi raportul dintre păduri şi teren agricol se evaluează la un nivel al suprafeţei echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul altei unităţi clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, care prezintă condiţii agricole similare.
(8)Statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menţionate la alineatul (2) până la 1 august 2014, iar cu privire la orice decizii menţionate la alineatele (3), (5), (6) şi (7) până la data de 1 august a anului precedent aplicării sale.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70:
a)care să stabilească criterii noi pentru ca tipurile de zone menţionate la prezentul articol alineatul (1) să poată fi considerate zone de interes ecologic;
b)care să adauge alte tipuri de zone decât cele menţionate la alineatul (2) care pot fi luate în considerare în vederea respectării procentajului menţionat la alineatul (1);
c)care să adapteze anexa X pentru a stabili factorii de conversie şi de ponderare menţionaţi la alineatul (3) şi pentru a ţine seama de criteriile şi/sau tipurile de suprafeţe care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu prezentul alineat literele (a) şi (b);
d)care să stabilească norme pentru implementarea menţionată la alineatele (5) şi (6), inclusiv cerinţele minime ale unei astfel de implementări;
e)care să stabilească cadrul în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de exploataţii pentru a fi considerate foarte apropiate unele de celelalte în sensul alineatului (6);
f)care să stabilească metodele de determinare a procentului dintre terenul împădurit şi suprafaţa totală a terenurilor acoperite de păduri şi a proporţiei dintre terenul împădurit şi terenul agricol menţionat la alineatul (7).
Art. 47: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii menţionate în prezentul capitol, statele membre utilizează 30 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II.
(2)Statele membre aplică plata menţionată în prezentul capitol la nivel naţional.
Statele membre care aplică articolul 23 pot decide să aplice plata la nivel regional. În acest caz, acestea utilizează în fiecare regiune un procent din plafonul stabilit în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Pentru fiecare regiune, acest procent se calculează prin împărţirea plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii liniare prevăzută la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).
(3)Comisia adopta acte de punere în aplicare, prin care fixează anual plafoanele corespunzătoare plăţii menţionate în prezentul capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 48: Norme generale
(1)Statele membre pot acorda o plată fermierilor care au dreptul la plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă menţionate în capitolul 1 şi ale căror exploataţii se află integral sau parţial în zone cu constrângeri naturale, desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 (denumite în continuare "plăţi pentru zonele cu constrângeri naturale").
(2)Statele membre pot decide să acorde plata pentru zonele cu constrângeri naturale în toate zonele care intră sub incidenţa alineatului (1) sau, eventual, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, să restricţioneze plata la unele dintre zonele respective.
(3)Fără a se aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol şi aplicării disciplinei financiare, reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11, şi reducerii lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru zonele cu constrângeri naturale se acordă anual pe hectar eligibil situat în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol şi se efectuează pe baza activării drepturilor la plată asupra hectarelor respective deţinute de fermierul în cauză sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, pe baza declarării acelor hectare eligibile de către fermierul în cauză.
(4)Plata pentru zonele cu constrângeri naturale, pe hectar, se calculează prin împărţirea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 49 la numărul de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, statele membre pot stabili, de asemenea, un număr maxim de hectare pe exploataţie agricolă pentru care se poate acorda sprijin în temeiul prezentului capitol.
(5)Statele membre pot aplica plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional, în condiţiile prevăzute la prezentul alineat, cu condiţia să fi identificat regiunile în cauză în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii şi, în special, constrângerile naturale cu care se confruntă, inclusiv severitatea constrângerilor, şi condiţiile agronomice ale acestora.
Statele membre împart între regiuni plafonul naţional menţionat la articolul 49 alineatul (1), în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
Plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional se calculează prin împărţirea plafonului regional calculat în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat la numărul de hectare eligibile declarate în regiunea respectivă în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 49: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii pentru zonele cu constrângeri naturale, statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să utilizeze până la 5 % din plafonul lor naţional anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.
Până la 1 august 2016, statele membre pot revizui decizia luată, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2017. Până la 1 august 2016, statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie.
Statele membre care acordă plăţi în conformitate cu articolul 48 în anul calendaristic 2020 notifică Comisiei procentul menţionat la primul paragraf până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.
(2)Pe baza procentului din plafonul naţional care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1), Comisia, adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabileşte anual plafoanele corespunzătoare pentru plata pentru zonele cu constrângeri naturale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 50: Norme generale
(1)Statele membre acordă o plată anuală tinerilor fermieri care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă prevăzute la capitolul 1 (denumită în continuare "plată pentru tinerii fermieri").
(2)În sensul prezentului capitol, "tineri fermieri" înseamnă persoane fizice:
a)care se stabilesc pentru prima dată într-o exploataţie agricolă ca şef de exploataţie sau care s-au stabilit deja în cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi
b)care nu au mai mult de 40 de ani în anul depunerii cererii menţionate la litera (a).
(3)Statele membre pot defini criterii obiective şi nediscriminatorii suplimentare pentru tinerii fermieri care solicită plata pentru tinerii fermieri, în ceea ce priveşte competenţele adecvate şi/sau cerinţele legate de formare.
(4)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11, şi r, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru tinerii fermieri se acordă anual în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, în momentul declarării hectarelor eligibile de către fermier.
(5)Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de cinci ani, începând de la prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri, atât timp cât respectiva depunere are loc în termen de cinci ani de la data stabilirii menţionată la alineatul (2) litera (a). Respectiva perioadă de cinci ani se aplică, de asemenea, în cazul fermierilor care au beneficiat de plata pentru tinerii fermieri pentru cererile depuse înainte de anul de cerere 2018.
Prin derogare de la primul paragraf a doua teză, statele membre pot decide că, în cazul tinerilor fermieri care sau stabilit în conformitate cu alineatul (2) litera (a) în perioada 2010-2013, din perioada de cinci ani susmenţionată se scade numărul de ani care au trecut între stabilirea menţionată la alineatul (2) litera (a) şi prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri.
(6)Statele membre care nu aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plăţii pentru tinerii fermieri înmulţind numărul de drepturi pe care fermierul le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) cu o cifră care corespunde:
a)între 25 % şi 50 % din valoarea medie a drepturilor la plată în proprietate sau în arendă deţinute de fermier; sau
b)între 25 % şi 50 % dintr-un cuantum calculat prin împărţirea unui procent fix din plafonul naţional pentru anul calendaristic 2019, prevăzut în anexa II, la numărul tuturor hectarelor eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 33 alineatul (1). Procentul fix respectiv este egal cu partea din plafonul naţional rămas pentru schema de plată de bază în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru 2015.
(7)Statele membre care aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plăţii pentru tinerii fermieri, înmulţind o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % şi 50 % din plata unică pe suprafaţă, calculată în conformitate cu articolul 36, cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul respectiv le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).
(8)Prin derogare de la alineatele (6) şi (7) de la prezentul articol, statele membre pot calcula în fiecare an cuantumul plăţii pentru tinerii fermieri înmulţind o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % şi 50 % din plata medie pe hectar la nivel naţional cu numărul de drepturi pe care fermierul respectiv le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).
Plata medie pe hectar se calculează prin împărţirea plafonului naţional pentru anul calendaristic 2019, astfel cum se prevede în anexa II, la numărul de hectare eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2).
(9)Statele membre stabilesc o limită maximă unică aplicabilă numărului de drepturi la plată activate de fermier sau numărului de hectare eligibile declarate de fermier. Limita respectivă nu se situează sub 25 şi peste 90. Statele membre respectă limita respectivă la aplicarea alineatelor (6), (7) şi (8).
(10)În locul aplicării alineatelor (6)-(9), statele membre pot aloca un cuantum forfetar anual pe fermier calculat prin înmulţirea unui număr fix de hectare cu o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % şi 50 % din plata medie naţională pe hectar, stabilită în conformitate cu alineatul (8).
Numărul fix de hectare menţionat la prezentul alineat primul paragraf se calculează prin împărţirea numărului total de hectare eligibile declarate în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) de către tinerii fermieri care solicită plata pentru tinerii fermieri în 2015 la numărul total de tineri fermieri care solicită plata respectivă în 2015.
Un stat membru poate recalcula numărul de hectare stabilit în orice an după 2015 în cazul unor modificări semnificative ale numărului de tineri fermieri care solicită plata sau ale mărimii exploataţiilor tinerilor fermieri sau ambele.
Suma forfetară anuală care poate fi acordată unui fermier nu depăşeşte suma totală a plăţii sale de bază înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în anul respectiv.
(11)Pentru a garanta protecţia drepturilor beneficiarilor şi pentru ca aceştia să nu facă obiectul discriminării, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind condiţiile în care o persoană juridică poate fi considerată eligibilă pentru primirea plăţii pentru tinerii fermieri
Art. 51: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii pentru tinerii fermieri, statele membre utilizează un procent care nu poate fi mai mare de 2 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II. Statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentul estimat necesar pentru finanţarea plăţii respective. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentele estimate pentru finanţarea respectivei plăţi pentru anii calendaristici 2021 şi 2022.
Până la data de 1 august a fiecărui an, statele membre pot revizui procentajul lor estimat, cu efect din anul următor. Până la data de 1 august a anului anterior aplicării, statele membre notifică Comisiei procentajul revizuit.
(2)Fără a aduce atingere procentului maxim de 2 % prevăzut la prezentul articol alineatul (1), dacă valoarea totală a plăţii pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depăşeşte plafonul stabilit în temeiul prezentului articol alineatul (4) şi dacă plafonul respectiv este sub maximul respectiv, statele membre finanţează diferenţa aplicând articolul 30 alineatul (7) primul paragraf litera (f) în anul relevant, aplicând o reducere lineară tuturor plăţilor care urmează să fie acordate tuturor fermierilor în conformitate cu articolul 32 sau cu articolul 36 alineatul (2), sau prin ambele mijloace.
(3)Dacă cuantumul total al plăţii pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depăşeşte plafonul stabilit în temeiul alineatului (4) din prezentul articol şi dacă plafonul respectiv se ridică la 2 % din plafonul naţional anual stabilit în anexa II, statele membre aplică o reducere lineară cuantumurilor care urmează să fie plătite în temeiul articolului 50, pentru a se conforma plafonului respectiv.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabileşte anual plafoanele aferente plăţii pentru tinerii fermieri, pe baza procentului notificat de statele membre în temeiul alineatului (1).
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).