Regulamentul 1307/17-dec-2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2022

Dată act: 17-dec-2013

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulată "PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii" prezintă posibilele provocări, obiectivele şi orientările pentru politica agricolă comună ("PAC") după 2013. În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată cu începere de la 1 ianuarie 2014. Reforma respectivă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (⁵). Ţinând seama de amploarea acestei reforme, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 73/2009 să fie abrogat şi înlocuit cu un text nou. De asemenea, reforma ar trebui să raţionalizeze şi să simplifice dispoziţiile relevante.

(4)Este necesar să se clarifice faptul că Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶) şi dispoziţiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu măsurile prevăzute în prezentul regulament. Din motive de coerenţă cu alte instrumente juridice legate de PAC, unele norme prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt în prezent stipulate în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în special normele care garantează respectarea obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile privind plăţile directe, inclusiv controalele şi aplicarea de măsuri şi sancţiuni administrative în caz de neconformitate, normele legate de ecocondiţionalitate, precum cerinţele legale în materie de gestionare, bunele condiţii agricole şi de mediu, monitorizarea şi evaluarea măsurilor relevante, precum şi normele legate de plata avansurilor şi de recuperarea plăţilor necuvenite.

(5)În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesenţiale ale prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(7)Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea cadrului în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de fermieri pentru a respecta obligaţia de menţinere a suprafeţei agricole într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare şi activităţile minime care trebuie desfăşurate pe suprafeţele păstrate în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, precum şi criteriile pentru determinarea predominanţei ierbii şi a altor plante furajere erbacee şi pentru a determina practicile ancorate în obiceiurile locului în ceea ce priveşte păşunile permanente şi fâneţele permanente (denumite în continuare "păşunile permanente").

(8)Pentru a se garanta că sumele destinate finanţării PAC respectă plafoanele anuale menţionate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, ar trebui efectuată o ajustare a nivelului sprijinului direct în orice an calendaristic, astfel cum se prevede la articolul 25 din regulamentul respectiv. Pentru a se garanta că aceasta contribuie la îndeplinirea obiectivului unei distribuiri mai echilibrate a plăţilor între micii şi marii beneficiari, ajustarea plăţilor directe ar trebui aplicată numai plăţilor care urmează să fie acordate fermierilor şi care depăşesc 2 000 EUR în anul calendaristic corespunzător. Având în vedere nivelurile plăţilor directe destinate fermierilor din Bulgaria, Croaţia şi România în cadrul aplicării mecanismului de introducere progresivă a tuturor plăţilor directe acordate în statele membre respective, acest instrument de disciplină financiară ar trebui să se aplice în Bulgaria şi România numai de la 1 ianuarie 2016, iar în Croaţia de la 1 ianuarie 2022. Ar trebui stabilite norme specifice în ceea ce priveşte instrumentul de disciplină financiară respectiv şi anumite alte dispoziţii în cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, atunci când dreptul intern prevede pentru membrii individuali drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şefi ai exploataţiei, pentru a consolida structurile agricole şi a promova stabilirea persoanelor sau a grupurilor juridice în cauză.

(10)Experienţa dobândită în aplicarea diverselor scheme de sprijin pentru fermieri demonstrează că sprijinul a fost, în unele cazuri, acordat unor persoane fizice sau juridice al căror scop comercial nu era deloc, sau era doar puţin orientat către realizarea unei activităţi agricole. Pentru a asigura o mai bună direcţionare a sprijinului, statele membre nu ar trebui să acorde plăţi directe anumitor persoane fizice şi juridice, decât dacă acestea pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu acorda plăţi directe altor persoane fizice sau juridice a căror activitate agricolă este secundară. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să acorde plăţi directe fermierilor mai mici, cu timp parţial, întrucât aceşti fermieri contribuie direct la asigurarea vitalităţii zonelor rurale. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să nu acorde plăţi directe persoanelor fizice sau juridice ale căror suprafeţe agricole sunt în principal menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare şi care nu desfăşoară o anumită activitate minimă.

(11)Pentru a garanta protecţia drepturilor fermierilor, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea criteriilor pentru determinarea cazurilor în care suprafaţa agricolă a unui fermier trebuie considerată ca fiind în principal o suprafaţă menţinută în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, la criteriile pentru stabilirea diferenţierii între veniturile rezultate din activităţi agricole şi cele rezultate din activităţi neagricole, precum şi a cuantumului plăţilor directe relevante pentru aplicarea testului privind marginalitatea, precum şi la criteriile care trebuie respectate de fermieri pentru a dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară.

(12)Pentru a se evita sarcina administrativă excesivă cauzată de gestionarea plăţilor unor sume mici, statele membre nu ar trebui, în general, să acorde plăţi directe în cazul în care cuantumul ar fi mai mic de 100 EUR sau în cazul în care suprafaţa eligibilă a exploataţiei pentru care se solicită sprijin ar fi mai mică de un hectar. Totuşi, deoarece structurile agricole ale statelor membre variază considerabil şi pot să fie foarte diferite faţă de structura agricolă medie din Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să aplice praguri minime care să reflecte propria lor situaţie. Datorită structurii foarte specifice a agriculturii din regiunile ultraperiferice şi din insulele mici din Marea Egee, statele membre ar trebui să poată decide dacă în regiunile respective ar trebui sau nu să se aplice vreun prag minim. Mai mult, statele membre ar trebui să opteze pentru aplicarea unuia dintre cele două tipuri de prag minim, luând în considerare particularităţile structurilor sectoarelor lor agricole. Întrucât ar fi posibil să se acorde plăţi fermierilor deţinători ai aşa-numitelor exploataţii "fără teren", aplicarea pragului bazat pe suprafaţă ar fi ineficientă. În consecinţă, acestor fermieri ar trebui să li se aplice cuantumul minim legat de sprijin. Pentru a se asigura tratamentul egal al fermierilor din Bulgaria, Croaţia şi România ale căror plăţi directe fac obiectul introducerii progresive, în statele membre respective pragul minim ar trebui să se bazeze pe cuantumurile finale care urmează să fie acordate la încheierea procesului de introducere progresivă.

(13)Repartizarea sprijinului direct pentru venit între fermieri se caracterizează prin faptul că se alocă sume disproporţionate unui număr destul de redus de mari beneficiari. Beneficiarii mai mari, datorită capacităţii lor de a exploata economii de mari proporţii, nu necesită acelaşi nivel de sprijin unitar pentru ca obiectivul sprijinului pentru venit să fie atins în mod eficient. În plus, datorită potenţialului lor de adaptare, marilor beneficiari le este mai uşor să funcţioneze cu niveluri mai reduse de sprijin unitar. Prin urmare, statele membre ar trebui să reducă cu cel puţin 5 % partea din plata de bază care urmează a fi acordată fermierilor care depăşeşte 150 000 EUR. Pentru a se evita efectele disproporţionate asupra exploataţiilor mari cu foarte mulţi angajaţi, statele membre pot decide să ţină seama de intensitatea muncii remunerate atunci când aplică mecanismul. Pentru ca o astfel de reducere a nivelului sprijinului să devină eficace, nu ar trebui acordat niciun avantaj fermierilor care creează în mod artificial condiţiile pentru evitarea efectelor acesteia. Veniturile obţinute prin reducerea plăţilor destinate marilor beneficiari ar trebui să rămână în statele membre în care au fost generate şi ar trebui să fie puse la dispoziţie ca sprijin din partea Uniunii pentru măsurile finanţate din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

(14)Ar trebui să se stabilească plafoane nete pentru fiecare stat membru, pentru a se limita plăţile care trebuie acordate fermierilor în urma aplicării reducerii de plăţi. Pentru a se ţine seama de caracteristicile speciale ale sprijinului PAC acordat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), precum şi de faptul că aceste plăţi directe nu fac obiectul reducerii plăţilor, plafonul net pentru statele membre în cauză nu ar trebui să includă plăţile directe respective.

(15)Pentru a se ţine seama de evoluţiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăţilor directe care pot fi acordate, inclusiv cele care rezultă din deciziile care urmează să fie luate de statele membre cu privire la transferurile dintre primul şi al doilea pilon şi aplicarea reducerii şi, după caz, a plafonării plăţilor, precum şi cele care rezultă din notificările ce urmează să fie făcute de Croaţia cu privire la terenurile deminate care au fost redate circuitului agricol, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la adaptarea plafoanelor naţionale şi a celor nete prevăzute în prezentul regulament.

(17)În vederea consolidării politicii lor de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a transfera fonduri din plafonul lor pentru plăţi directe către sprijinul destinat dezvoltării rurale. Statele membre ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea de a transfera fonduri din sprijinul pe care îl alocă pentru dezvoltarea rurală către plafonul lor pentru plăţi directe. Pentru a asigura eficienţa acestui instrument, ar trebui să li se acorde statelor membre posibilitatea de a-şi revizui o dată decizia iniţială, începând cu anul de cerere 2018, cu condiţia ca orice decizie întemeiată pe această revizuire să nu genereze nicio reducere a sumelor destinate dezvoltării rurale.

(19)Fermierii din statele membre care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 sau ulterior au primit plăţi directe pe baza unui mecanism de introducere progresivă prevăzut în actele de aderare corespunzătoare. În cazul Bulgariei şi al României, acest mecanism va rămâne în vigoare în 2015, iar în cazul Croaţiei, va rămâne în vigoare până în 2021. În plus, statele membre respective au fost autorizate să acorde plăţi directe naţionale complementare. Ar trebui menţinută posibilitatea acordării acestor plăţi pentru Croaţia şi, pentru a completa schema de plată de bază, pentru Bulgaria şi România până la introducerea progresivă integrală a acestora. În ceea ce priveşte autorizarea Croaţiei de a acorda plăţi directe naţionale complementare, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta acte de punere în aplicare, fără a se aplica Regulamentul (UE) Nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³).

(20)Regulamentul (CE) nr. 73/2009, astfel cum a fost modificat prin Actul de aderare din 2011, prevede o rezervă naţională specială pentru deminare pentru Croaţia în vederea finanţării, pentru o perioadă de zece ani după aderarea ei la Uniune, a alocării de drepturi la plată pentru terenuri care sunt deminate şi redate circuitului agricol în fiecare an. Este necesar să se stabilească normele pentru determinarea cuantumurilor alocate sprijinului financiar pentru terenurile respective în cadrul schemelor de ajutor prevăzute în prezentul regulament şi a normelor pentru gestionarea rezervei respective. Pentru a se ţine seama de cuantumurile rezultate din notificările ce urmează să fie făcute de Croaţia privind terenurile deminate care au fost redate circuitului agricol, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la revizuirea anumitor dispoziţii financiare aplicabile Croaţiei.

(21)În vederea asigurării unei mai bune distribuţii a sprijinului în rândul terenurilor agricole din Uniune, inclusiv în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 73/2009, o nouă schemă de plată de bază ar trebui să înlocuiască schema de plată unică instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (¹) şi menţinută în Regulamentul (CE) nr. 73/2009, care a combinat mecanismele de sprijin existente anterior într-o schemă unică de plăţi directe decuplate. Această măsură ar trebui, în principiu, să aibă ca rezultat expirarea drepturilor la plată obţinute în temeiul regulamentelor respective şi alocarea de drepturi la plată noi. Alocarea de drepturi la plată noi ar trebui să fie bazată, ca regulă generală, tot pe numărul de hectare eligibile aflate la dispoziţia fermierilor în primul an de implementare a schemei. Cu toate acestea, statele membre care aplică în prezent schema de plată unică pe bază regională sau pe bază regională hibridă ar trebui să aibă posibilitatea să îşi menţină drepturile la plată existente. Pentru a se evita o situaţie într-un anumit stat membru în care o creştere în suprafaţa eligibilă să dilueze în mod disproporţionat cuantumul plăţilor directe pe hectar şi să afecteze astfel procesul de convergenţă internă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să aplice anumite limitări la prima alocare a drepturilor la plată, în vederea stabilirii numărului de drepturi la plată.

(¹)Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 şi (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1).

(22)Datorită integrării succesive a mai multor sectoare în schema de plată unică şi perioadei subsecvente de ajustare acordate fermierilor, a devenit tot mai dificil să se justifice existenţa unor diferenţe individuale semnificative în ceea ce priveşte nivelul sprijinului pe hectar rezultate din utilizarea referinţelor istorice. Prin urmare, sprijinul direct pentru venit ar trebui să fie distribuit mai echitabil între statele membre, prin reducerea legăturii cu referinţele istorice şi luând în considerare contextul general al bugetului Uniunii. Pentru a se asigura o repartizare mai egală a sprijinului direct, ţinându-se totodată seama de diferenţele care persistă în ceea ce priveşte nivelul salariilor şi costurile de producţie, nivelurile sprijinului direct pe hectar ar trebui să fie ajustate progresiv. Statele membre care acordă plăţi directe sub nivelul de 90 % din media Uniunii ar trebui să elimine o treime din decalajul dintre nivelul lor actual şi acest nivel, toate statele membre ajungând la un nivel minim înainte de exerciţiul financiar 2020. Această convergenţă ar trebui să fie finanţată în mod proporţional de către toate statele membre care au un nivel de plăţi directe peste nivelul mediu al Uniunii.

(23)În plus, ca regulă generală, toate drepturile la plată activate în 2019 într-un stat membru sau într-o regiune ar trebui să aibă o valoare unitară uniformă. Cu toate acestea, pentru a se evita consecinţele financiare perturbatoare pentru fermieri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să ţină seama de factori istorici la calcularea valorii drepturilor la plată pe care fermierii ar trebui să le aibă în 2019, cu condiţia ca niciun drept la plată în 2019 să nu aibă o valoare mai mică de 60 % din medie. Statele membre ar trebui să finanţeze această convergenţă prin reducerea, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii care urmează a fi stabilite, a valorii drepturilor la plată care depăşeşte media din 2019. În acest context şi pentru a evita pierderile perturbatoare inacceptabile pentru unii fermieri, statele membre pot limita această reducere la 30 % din valoarea iniţială a drepturilor la plată respective, chiar dacă o astfel de limitare nu permite ca toate drepturile la plată să ajungă la 60 % din valoarea medie pentru 2019. Cu excepţia statelor membre care optează pentru o valoare unitară uniformă începând cu primul an al implementării schemei, convergenţa ar trebui realizată în etape egale. Convergenţa drepturilor la plată cu o valoare superioară mediei ar trebui să ţină seama şi de resursele disponibile estimate pentru drepturile la plată. Cu toate acestea, pentru acele state membre care menţin drepturile la plată existente şi care au optat deja pentru etapele de convergenţă în conformitate cu Articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, etapele de convergenţă respective ar trebui să fie puse în aplicare, acolo unde este cazul, şi valoarea tuturor drepturilor la plată ar trebui ajustată pentru a ţine cont de estimarea resurselor disponibile pentru drepturile la plată.

(24)Experienţa dobândită prin aplicarea schemei de plată unică a arătat că unele dintre principalele elemente ale acesteia ar trebui păstrate, inclusiv stabilirea plafoanelor naţionale pentru a se garanta că nivelul total al sprijinului nu depăşeşte actualele constrângeri bugetare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze în continuare o rezervă naţională sau să aibă posibilitatea să creeze rezerve regionale. Astfel de rezerve naţionale sau regionale ar trebui să fie folosite, cu prioritate, pentru a facilita participarea la schemă a tinerilor fermieri şi a fermierilor care îşi încep activitatea agricolă, iar folosirea lor ar trebui să fie permisă pentru a lua în considerare anumite situaţii specifice noi. Normele privind transferul şi utilizarea drepturilor la plată ar trebui să fie menţinute.

(25)Experienţa dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 73/2009 a arătat că statele membre nu au utilizat întregul cuantum al fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor naţionale stabilite în respectivul regulament. Deşi, faţă de sistemul prevăzut în respectivul regulament, prezentul regulament reduce riscul de fonduri necheltuite, statele membre ar trebui să aibă totuşi posibilitatea de a distribui drepturi la plată pentru o valoare mai mare decât cuantumul disponibil pentru schema de plată de bază a acestora, în vederea facilitării unei utilizări mai eficiente a fondurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie autorizate, în anumite limite comune şi cu respectarea plafoanelor nete pentru plăţi directe, să calculeze cuantumul necesar cu care poate fi majorat plafonul plăţii lor de bază.

(26)În general, orice suprafaţă agricolă a exploataţiei, inclusiv suprafeţele care nu se aflau în bune condiţii agricole la 30 iunie 2003 în statele membre care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 şi au ales să aplice schema de plată unică pe suprafaţă, care este utilizată pentru o activitate agricolă este eligibilă pentru a beneficia de plata de bază. Dat fiind potenţialul activităţilor neagricole de a contribui la diversificarea veniturilor exploataţiilor agricole şi la vitalitatea zonelor rurale, o suprafaţă agricolă a unei exploataţii care este utilizată şi pentru activităţi neagricole urmează să fie considerată eligibilă cu condiţia să fie utilizată predominant pentru activităţi agricole. În scopul evaluării acestei predominări, ar trebui stabilite criterii comune pentru toate statele membre. În acest context şi pentru a asigura o mai bună direcţionare a plăţilor directe, ar trebui să fie posibil pentru statele membre să întocmească, în vederea clarităţii şi securităţii juridice, o listă a suprafeţelor care sunt utilizate în principal pentru activităţi neagricole şi care sunt, în consecinţă, neeligibile. De asemenea, pentru a menţine eligibilitatea terenului considerat eligibil pentru activarea drepturilor de scoatere a terenurilor din circuitul agricol înainte de eliminarea obligaţiei de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, ar trebui să se prevadă ca anumite suprafeţe împădurite, inclusiv cele împădurite în temeiul schemelor naţionale care respectă normele relevante din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (¹) sau din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), sau suprafeţele care fac obiectul anumitor angajamente de mediu, să fie eligibile pentru a beneficia de schema de plată de bază.

(27)Pentru a se evita o situaţie în care, într-un anumit stat membru, o creştere în suprafaţa eligibilă să dilueze în mod disproporţionat cuantumul plăţilor directe pe hectar şi să afecteze astfel procesul de convergenţă internă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze un coeficient de reducere pentru a determina suprafaţa eligibilă a păşunilor permanente unde suprafeţele de păşunat nu sunt, în mod obişnuit, predominant acoperite cu iarbă şi alte plante furajere erbacee, ci fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului.

(29)Pentru a se asigura securitatea juridică şi pentru a se clarifica situaţiile specifice care pot apărea în cursul aplicării schemei de plată unice pe suprafaţă, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la normele referitoare la eligibilitatea şi accesul fermierilor în ceea ce priveşte schema de plată unică pe suprafaţă, în caz de moştenire sau de moştenire anticipată, în caz de moştenire în regim de arendare, în caz de schimbare a formei sau a denumirii juridice, în caz de transfer al drepturilor la plată şi în caz de fuziune sau scindare a exploataţiei, precum şi în cazul unei clauze contractuale privind dreptul de a primi drepturi la plată în primul an de alocare a acestora. În plus, respectiva delegare de competenţe ar trebui să acopere şi normele privind calcularea valorii şi a numărului de drepturi la plată sau privind modificarea valorii acestora în ceea ce priveşte alocarea de drepturi la plată, inclusiv norme privind posibilitatea de a stabili o valoare şi un număr provizoriu de drepturi la plată sau o creştere provizorie a valorii drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului, norme privind condiţiile de stabilire a valorii şi a numărului provizoriu şi definitiv de drepturi la plată şi norme privind cazurile în care un contract de vânzare sau de arendare ar putea afecta alocarea de drepturi la plată. Mai mult, respectiva delegare de competenţe ar trebui să acopere şi normele privind stabilirea şi calcularea valorii şi a numărului drepturilor la plată primite din rezerva naţională sau din rezervele regionale; cu privire la normele privind modificarea valorii unitare a drepturilor la plată în cazul unor părţi de drepturi la plată şi transferul drepturilor la plată fără teren. În plus, respectiva delegare de competenţe ar trebui să acopere şi criteriile pentru alocarea drepturilor la plată pentru fermierii care nu au primit plăţi directe în 2013 sau în conformitate cu utilizarea rezervei naţionale sau regionale; criteriile pentru aplicarea unor limitări asupra numărului de drepturi la plată care urmează să fie alocate şi criteriile pentru stabilirea coeficientului de reducere pentru conversia anumitor păşuni permanente în hectare eligibile.

(32)Având în vedere dificultăţile administrative, tehnice şi logistice considerabile pe care tranziţia către schema de plată de bază o reprezintă pentru statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009, ar trebui să li se permită acestora să aplice schema de plată unică pe suprafaţă în scopul acordării plăţii de bază pentru o nouă perioadă de tranziţie care să se încheie cel târziu la sfârşitul anului 2020. Dacă un stat membru decide să introducă schema de plată de bază până în 2018, acesta poate opta pentru diferenţierea plăţilor din cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, în funcţie de nivelul anumitor plăţi acordate în 2014 pe baza regimului plăţilor de sprijin specifice şi a plăţilor separate prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau, în cazul Ciprului, pe baza pachetelor financiare sectoriale specifice pentru ajutorul naţional tranzitoriu.

(34)În statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă şi care erau autorizate să acorde un ajutor naţional tranzitoriu, ajutorul respectiv a jucat un rol important în sprijinirea veniturilor fermierilor în sectoare specifice. Din acest motiv, şi pentru a se evita o scădere bruscă şi substanţială a sprijinului începând cu 2015 în sectoarele beneficiare, până în 2014, de ajutoarele naţionale tranzitorii, este necesar să se ofere, în statele membre respective, posibilitatea de acordare a ajutorului respectiv drept completare a schemei de plată unică pe suprafaţă. Pentru a asigura continuitatea sprijinului cu ajutorul naţional tranzitoriu acordat până în prezent, se impune limitarea condiţiilor la cele aplicabile în 2013 pentru ajutorul respectiv sau, în cazul României şi al Bulgariei, pentru plăţile directe naţionale complementare, autorizate Comisia ca urmare a solicitărilor din partea statelor membre. De asemenea, se impune limitarea cuantumurilor maxime pe sector ale ajutorului faţă de nivelurile lor din 2013, pentru a se asigura o scădere constantă a nivelurilor ajutoarelor şi compatibilitatea lor cu mecanismul de convergenţă.

(35)Ar trebui prevăzute norme specifice pentru prima alocare şi pentru calcularea valorii drepturilor la plată atunci când statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă în temeiul prezentului regulament vor introduce schema de plată de bază. Pentru a asigura o tranziţie lină între cele două scheme, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la norme suplimentare privind introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă.

(37)Unul dintre obiectivele noii PAC este sporirea performanţei de mediu prin introducerea, în cadrul plăţilor directe, a unei componente obligatorii de "ecologizare", care va sprijini practicile agricole benefice pentru climă şi mediu aplicabile în întreaga Uniune. În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze o parte din plafoanele lor naţionale pentru plăţi directe pentru a, pe lângă plata de bază, acorda o plată anuală care poate să ţină seama de convergenţa internă din statul membru sau din regiune, pentru practicile obligatorii care trebuie urmate de fermierii care abordează în mod prioritar obiectivele de politică în domeniul climei şi al mediului. Practicile respective ar trebui să ia forma unor acţiuni simple, generalizate, necontractuale şi anuale care depăşesc cadrul ecocondiţionalităţii şi care sunt legate de agricultură, precum diversificarea culturilor, menţinerea păşunilor permanente, inclusiv livezile tradiţionale în care pomii fructiferi sunt cultivaţi cu densitate scăzută pe păşuni, şi stabilirea zonelor de interes ecologic. Pentru ca obiectivele ecologizării să fie atinse cu mai mult succes, iar administrarea şi controlul acesteia să poată fi eficiente, astfel de practici ar trebui să se aplice pe întreaga suprafaţă eligibilă a exploataţiei. Caracterul obligatoriu al practicilor respective ar trebui să se aplice şi fermierilor ale căror exploataţii sunt integral sau parţial situate în zonele "Natura 2000", care fac obiectul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (¹) şi al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), sau în zonele care fac obiectul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³), câtă vreme practicile respective sunt compatibile cu obiectivele directivelor respective.

(38)Având în vedere beneficiile de mediu recunoscute ale sistemelor agricole ecologice, pentru unităţile exploataţiei lor pentru care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (¹), fermierii ar trebui să beneficieze de componenta de "ecologizare" fără a fi necesar să îndeplinească vreo altă obligaţie.

(40)Pentru a se ţine seama de diversitatea sistemelor agricole şi de diferitele situaţii care ţin de mediu din întreaga Uniune, se justifică să se recunoască, în plus faţă de cele trei practici de ecologizare stabilite în prezentul regulament, practicile care fac obiectul măsurilor de agromediu şi climatice sau schemele de certificare care sunt similare ecologizării şi care aduc un beneficiu echivalent sau mai mare pentru climă şi mediu. Din motive care ţin de claritatea juridică, aceste practici ar trebui stabilite într-o anexă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să decidă dacă oferă fermierilor posibilitatea de a utiliza practici echivalente şi practicile de ecologizare stabilite în prezentul regulament, pentru a solicita fermierilor să respecte practicile cele mai adecvate pentru a asigura obiectivele măsurii, iar deciziile lor ar trebui notificate Comisiei. Din motive care ţin de securitatea juridică, Comisia ar trebui să evalueze dacă practicile care fac obiectul măsurilor echivalente notificate sunt reglementate prin anexă. Dacă Comisia consideră că nu este cazul, notifică statele membre în consecinţă prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat fără a se aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Pentru a permite o punere în aplicare mai simplă a echivalenţei, precum şi din motive care ţin de capacitatea de control, ar trebui stabilite norme privind sfera de acoperire a măsurilor echivalente, ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale măsurilor de agromediu şi climatice şi de schemele de certificare. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a practicilor echivalente şi evitarea dublei finanţări, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte în vederea adăugării unor practici pe lista practicilor echivalente, a stabilirii unor cerinţe pentru schemele naţionale sau regionale de certificare şi, după caz, a stabilirii unor norme detaliate pentru calcularea sumelor aferente.

(41)Obligaţiile legate de diversificarea recoltei ar trebui aplicate astfel încât să se ţină seama de dificultatea cu care se confruntă fermele mai mici de a efectua diversificarea concomitent cu continuarea progresului către beneficii extinse în materie de mediu şi, mai ales, îmbunătăţirea calităţii solului. Ar trebui să se prevadă excepţii pentru fermele care îndeplinesc deja obiectivele de diversificare a culturilor ca rezultat a faptului că sunt acoperite în mare măsură de păşuni sau de pârloage, pentru fermele specializate care îşi rotesc parcelele în fiecare an sau pentru fermele care, din cauza amplasării lor geografice, ar întâmpina dificultăţi excesive în introducerea unei a treia culturi. Pentru a se garanta că obligaţiile la care face referire în măsura privind diversificarea culturilor sunt aplicate în mod proporţional şi nediscriminatoriu şi conduc la îmbunătăţirea protecţiei mediului, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la recunoaşterea unor genuri şi specii noi şi la stabilirea unor norme privind aplicarea calculării precise a ponderii diferitelor culturi.

(42)Din motive care ţin de beneficiile de mediu în materie de păşuni permanente, în special, sechestrarea carbonului, ar trebui stabilite dispoziţii pentru menţinerea păşunilor permanente. Această protecţie ar trebui să constea într - o interzicere a aratului şi a conversiei celor mai sensibile zone din punctul de vedere al mediului situate în zonele "Natura 2000", reglementate prin Directivele 92/43/CEE şi 2009/147/CE, precum şi într-o garanţie mai generală, bazată pe raportul dintre păşunile permanente şi conversia în alte utilizări. Statele membre ar trebui să fie împuternicite să delimiteze zone suplimentare sensibile din punctul de vedere al mediului care nu fac obiectul directivelor respective. În plus, acestea ar trebui să aleagă nivelul teritorial la care ar trebui să se aplice raportul. Pentru a asigura o protecţie eficientă a păşunilor permanente, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte în scopul definirii cadrului pentru desemnarea, de către statele membre, a păşunilor permanente care nu fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE.

(44)Ar trebui stabilite zone de interes ecologic, în special pentru garantarea şi îmbunătăţirea biodiversităţii fermelor. Prin urmare, zonele de interes ecologic ar trebui să constea în zone care afectează în mod direct biodiversitatea, precum terenuri lăsate în pârloagă, elemente de peisaj, terase, zone de protecţie, zone împădurite şi zone agroforestiere, sau care afectează în mod indirect biodiversitatea printr-o utilizare redusă a materiilor prime la fermă, precum zonele acoperite cu culturi secundare şi straturi vegetale de iarnă. Obligaţiile prevăzute în ceea ce priveşte zona de interes ecologic ar trebui aplicate astfel încât să se evite aplicarea unei sarcini disproporţionate fermelor mai mici, comparativ cu beneficii de mediu extinse suplimentare. Ar trebui prevăzute excepţii pentru fermele care îndeplinesc deja obiectivele zonelor de interes ecologic datorită faptului că sunt acoperite în mare măsură de păşuni sau pârloage. Ar trebui prevăzute excepţii, în statele membre predominant forestiere, şi pentru fermierii care desfăşoară o activitate agricolă în zone care se confruntă cu constrângeri naturale în anumite zone predominant forestiere în care există un risc semnificativ de abandonare a terenurilor. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca statele membre şi fermele să implementeze obligaţia la nivel regional sau la nivel colectiv, pentru a se obţine zone de interes ecologic adiacente care sunt mai benefice pentru mediu. Din motive care ţin de simplificare, statele membre ar trebui să poată opta pentru standardizarea măsurării zonelor de interes ecologic.

(45)Pentru a se asigura că zonele de interes ecologic sunt stabilite în mod eficient şi coerent, ţinându-se totodată seama de caracteristicile speciale ale statelor membre, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea de noi criterii pentru clasificarea zonelor drept zone de interes ecologic; cu privire la recunoaşterea altor tipuri de zone de interes ecologic; cu privire la stabilirea unor factori de conversie şi de ponderare pentru anumite tipuri de zone de interes ecologic; cu privire la stabilirea normelor pentru implementarea, de către statele membre, a unei părţi din zona de interes ecologic la nivel regional; cu privire la stabilirea normelor pentru implementarea în mod colectiv a obligaţiei privind menţinerea unor zone de interes ecologic de către exploataţiile foarte apropiate unele de celelalte, la stabilirea cadrului pentru criteriile de identificare a acestei apropieri, care urmează a fi definite de statele membre şi cu privire la stabilirea metodelor de determinare a raportului dintre terenul forestier şi cel agricol. Atunci când sunt adăugate alte tipuri de zone de interes ecologic, Comisia ar trebui să se asigure că acestea vizează îmbunătăţirea performanţei de mediu generale a exploataţiei, în special în ceea ce priveşte biodiversitatea, îmbunătăţirea calităţii solului şi a apei, conservarea peisajului şi îndeplinirea obiectivelor de reducere a efectelor schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea.

(46)În vederea promovării dezvoltării durabile a agriculturii în zone care se confruntă cu constrângeri naturale specifice, statele membre ar trebui să poată utiliza o parte din plafoanele pentru plăţi directe pentru a acorda, pe lângă plata de bază, o plată anuală pe suprafaţă tuturor fermierilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste zone sau în unele dintre aceste zone, conform deciziei statului membru. Plata respectivă nu ar trebui să înlocuiască sprijinul acordat în cadrul programelor de dezvoltare rurală şi nu ar trebui acordată fermierilor din zonele care au fost desemnate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, dar care nu au fost desemnate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(47)Crearea şi dezvoltarea de către tinerii fermieri a unor noi activităţi economice în sectorul agricol reprezintă o provocare din punct de vedere financiar şi constituie un element de care ar trebui să se ţină seama la alocarea şi direcţionarea plăţilor directe. Această dezvoltare este esenţială pentru competitivitatea sectorului agricol din Uniune şi, din acest motiv, ar trebui instituit un ajutor pentru venit destinat tinerilor fermieri care îşi încep activităţile agricole, pentru a facilita stabilirea iniţială a tinerilor fermieri şi, ulterior, ajustarea structurală a exploataţiilor acestora. În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze o parte din plafoanele lor naţionale pentru plăţile directe pentru a acorda tinerilor fermieri, pe lângă plata de bază, o plată anuală. Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la o metodă de calcul a plăţii respective şi, în cazul în care metoda implică obligaţia de a fixa o limită asupra plăţii pentru fiecare fermier, limita se stabileşte cu respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii. Întrucât ar trebui să acopere numai perioada iniţială a activităţii economice şi nu ar trebui să devină un ajutor de exploatare, plata respectivă ar trebui acordată numai în cursul unei perioade de maximum cinci ani. Aceasta ar trebui să fie disponibilă pentru tinerii fermieri care îşi încep activitatea agricolă şi care nu au mai mult de 40 de ani în anul primei depuneri a cererii în cadrul schemei de plată de bază sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă.

(49)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze o parte din plafoanele lor naţionale pentru plăţile directe pentru acordarea de sprijin cuplat în anumite sectoare sau regiuni, în cazuri bine definite. Resursele care pot fi utilizate pentru orice sprijin cuplat ar trebui limitate la un nivel corespunzător, permiţându-se totodată acordarea acestui sprijin în statele membre în sectoarele sau regiunile lor specifice care se confruntă cu situaţii speciale, acolo unde anumite tipuri de activităţi agricole sau anumite sectoare agricole sunt deosebit de importante din motive economice, de mediu şi/sau sociale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să folosească până la 8 % din plafoanele lor naţionale pentru acordarea acestui sprijin sau 13 % dacă nivelul sprijinului cuplat al acestora depăşeşte 5 % cel puţin într-unul dintre anii din perioada 2010 - 2014 sau în cazul în care aplică plata unică pe suprafaţă înainte de 31 decembrie 2014. În plus, pentru a menţine autonomia bazată pe proteine a sectorului zootehnic, statele membre care decid să utilizeze cel puţin 2 % din plafoanele lor naţionale pentru a sprijini producţia de culturi proteice ar trebui să aibă posibilitatea să majoreze procentele respective cu până la două puncte procentuale. În cazuri justificate corespunzător în care se demonstrează că un sector sau o regiune are anumite necesităţi sensibile şi sub rezerva aprobării de către Comisie, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze peste 13 % din plafonul lor naţional. Drept alternativă la procentele respective, statele membre pot alege să utilizeze până la 3 milioane EUR pe an pentru a finanţa sprijinul cuplat. Sprijinul cuplat ar trebui acordat numai în măsura în care este necesar pentru crearea unui stimulent în vederea menţinerii nivelurilor actuale de producţie în sectoarele sau regiunile respective. Sprijinul respectiv ar trebui să fie disponibil, de asemenea, pentru fermierii care, la 31 decembrie 2013, deţin drepturi speciale la plată alocate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 şi al Regulamentului (CE) nr. 73/2009, şi care nu dispun de hectare eligibile pentru activarea drepturilor la plată. În ceea ce priveşte aprobarea sprijinului cuplat facultativ care depăşeşte 13 % din plafonul naţional anual stabilit pentru fiecare stat membru, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta acte de punere în aplicare, fără a se aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(51)În scopul prevenirii oricărui risc de perturbare a producţiei în regiunile producătoare de bumbac, o parte din sprijinul acordat sectorului bumbacului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 a fost în continuare legată de cultivarea bumbacului, printr-o plată pe hectar eligibil specifică acestei culturi, luând în considerare toţi factorii care influenţează această opţiune. Această opţiune ar trebui menţinută în conformitate cu obiectivele stabilite în Protocolul nr. 4 privind bumbacul, anexat la Actul de aderare din 1979.

(52)Pentru a asigura aplicarea şi gestionarea eficientă a plăţii specifice pentru cultura de bumbac, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea normelor şi condiţiilor de autorizare a terenurilor şi a soiurilor în scopul acordării plăţii specifice pentru cultura de bumbac; cu privire la normele privind condiţiile pentru acordarea plăţii respective, privind cerinţele de eligibilitate şi practicile agronomice; cu privire la criteriile pentru autorizarea organizaţiilor interprofesionale; cu privire la obligaţiile pentru producători; precum şi cu privire la normele aplicabile în cazul în care organizaţia interprofesională aprobată nu îndeplineşte criteriile respective.

(53)Capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 637/2008 al Consiliului (¹) impunea că fiecare stat membru producător de bumbac să prezinte Comisiei fie, o dată la patru ani şi pentru prima dată până la 1 ianuarie 2009, un proiect de program de restructurare pe patru ani, fie până la 31 decembrie 2009, un proiect unic de program de restructurare pe 8 ani modificat. Experienţa a demonstrat că, pentru restructurarea sectorului bumbacului. ar fi mai utile alte măsuri, inclusiv cele din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013. Astfel de măsuri ar permite, de asemenea, o mai bună coordonare cu măsurile din alte sectoare. Cu toate acestea, ar trebui respectate drepturile dobândite şi aşteptările legitime ale întreprinderilor deja implicate în programe de restructurare. Prin urmare, programele de patru sau de opt ani aflate în curs ar trebui fie lăsate să-şi urmeze cursul, fără nicio posibilitate de prelungire. Fondurile disponibile rămase după încheierea programelor de patru ani ar putea fi integrate ulterior, începând din 2014, în fondurile disponibile ale Uniunii destinate măsurilor de dezvoltare rurală. Având în vedere perioada de programare, fondurile disponibile rămase după încheierea programelor de opt ani nu ar fi utile pentru programele de dezvoltare rurală în 2018 şi, prin urmare, ar fi mai util dacă acestea ar fi transferate în contul schemelor de sprijin prevăzute în prezentul regulament, după cum se stipulează deja în Regulamentul (CE) nr. 637/2008. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 637/2008 va deveni caduc începând cu 1 ianuarie 2014 sau cu 1 ianuarie 2018 în ceea ce priveşte statele membre care desfăşoară programe de patru sau, respectiv, opt ani şi, prin urmare, ar trebui să fie abrogat.

(54)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili o schemă simplă şi specifică destinată micilor fermieri, pentru a reduce costurile administrative aferente gestionării şi controlării sprijinului direct. În acest scop, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să stabilească fie o plată forfetară care să înlocuiască toate plăţile directe, fie o plată bazată pe cuantumul datorat fermierilor în fiecare an. Ar trebui introduse norme de simplificare a formalităţilor, prin reducerea, printre altele, a obligaţiilor impuse micilor fermieri, cum sunt cele legate de depunerea cererilor pentru sprijin, de practicile agricole benefice pentru climă şi mediu, de ecocondiţionalitate şi de controale, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, fără a periclita atingerea obiectivelor generale ale reformei, înţelegându - se că legislaţia Uniunii, astfel cum este menţionată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, se aplică micilor fermieri. Obiectivul schemei respective ar trebui să fie sprijinirea structurii agricole existente a fermelor mici din Uniune, fără a împiedica dezvoltarea spre structuri mai competitive. Din acest motiv, accesul la schemă ar trebui limitat, în principiu, la exploataţiile existente. Participarea fermierilor la schemă ar trebui să fie opţională. Cu toate acestea, pentru a spori şi mai mult impactul schemei în ceea ce priveşte simplificarea, statele membre ar trebui să fie să aibă posibilitatea să includă în mod automat anumiţi fermieri în schemă, sub rezerva posibilităţii ca aceştia să se retragă.

(57)Sunt necesare notificări din partea statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament şi în scopul monitorizării, analizării şi gestionării plăţilor directe. Pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor stabilite în prezentul regulament şi pentru ca respectivele notificări să fie rapide, eficiente, precise, rentabile şi compatibile cu protecţia datelor cu caracter personal, ar trebui delegată Comisiei competenţa de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea măsurilor necesare privind notificările care trebuie făcute de către statele membre Comisiei sau în scopul verificării, al controlării, al monitorizării, al evaluării şi al auditării plăţilor directe şi cu privire la respectarea cerinţelor prevăzute în acordurile internaţionale, inclusiv a cerinţelor de notificare prevăzute în acordurile respective, precum şi cu privire la noi norme referitoare la natura şi tipul informaţiilor care trebuie notificate, la categoriile de date care trebuie procesate şi la perioada maximă de păstrare, la drepturile de acces la informaţii sau la sistemele de informaţii şi la condiţiile de publicare a informaţiilor.

(58)Datele cu caracter personal colectate în scopul aplicării plăţilor directe ar trebui să fie prelucrate într-un mod compatibil cu scopul respectiv. Ar trebui de asemenea să fie anonimizate şi agregate când sunt prelucrate în scopuri de monitorizare sau evaluare şi să fie protejate în conformitate cu legislaţia Uniunii privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (²). Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la aceste prelucrări şi la drepturile lor la protecţia datelor.

(61)Pentru a se asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament şi pentru a se evita concurenţa neloială sau discriminarea între fermieri, ar trebui conferite Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte: stabilirea sumei care urmează să fie inclusă în rezerva naţională specială pentru deminare pentru Croaţia; stabilirea plafonului naţional anual pentru schema de plată de bază; adoptarea de norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată; adoptarea de măsuri privind restituirea drepturilor la plată nefolosite în rezerva naţională; adoptarea modalităţilor de notificare către autorităţile naţionale a transferării drepturilor la plată şi a termenelor în care se efectuează aceste notificări; stabilirea plafonului naţional anual pentru schema de plată unică pe suprafaţă; adoptarea normelor privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată în cazul în care statele membre trec la schema de plată de bază; stabilirea plafoanelor anuale pentru plata redistributivă. Competenţele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(62)Pentru a se asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament şi pentru a se evita concurenţa neloială sau discriminarea între fermieri, ar trebui de asemenea conferite Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte: adoptarea normelor privind procedura, inclusiv termenele pentru transmiterea acestora, pentru notificările statelor membre şi evaluarea Comisiei referitoare la practicile echivalente; adoptarea anumitor limite în care se consideră că obligaţia de a menţine păşuni permanente este considerată a fi respectată; stabilirea plafonului anual al plăţii destinate practicilor agricole benefice pentru climă şi mediu; stabilirea plafonului anual al plăţii destinate zonelor cu constrângeri naturale; stabilirea plafonului anual al plăţii destinate tinerilor fermieri. Competenţele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(63)Pentru a se asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament şi pentru a se evita concurenţa neloială sau discriminarea între fermieri, ar trebui de asemenea conferite Comisiei competenţe de executare în ceea ce priveşte: stabilirea plafoanelor anuale pentru sprijinul cuplat facultativ; adoptarea de norme privind procedura de evaluare şi de aprobare a deciziilor în cadrul sprijinului cuplat facultativ; adoptarea de norme privind procedura de autorizare şi notificările adresate producătorilor cu privire la autorizarea terenurilor şi a soiurilor în scopul acordării plăţii specifice pentru cultura de bumbac; adoptarea de norme privind calcularea reducerii cuantumului plăţii specifice pentru cultura de bumbac; adoptarea de norme privind cerinţele generale şi metodele de notificare şi adoptarea măsurilor necesare şi justificate pentru rezolvarea unor probleme punctuale în cazuri de urgenţă. Competenţele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(65)Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, în consecinţă, având în vedere disparităţile dintre diversele zone rurale şi resursele financiare limitate ale statelor membre într-o Uniune extinsă, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii prin intermediul garanţiei multianuale a finanţării acordate de Uniune şi prin concentrarea asupra unor priorităţi clar definite " Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(66)Având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 73/2009 urmează să continue să se aplice în 2014, prezentul regulament ar trebui să se aplice, în general, de la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, prevederile prezentului regulament privind flexibilitatea între piloni oferă statelor membre posibilitatea să ia decizii şi să le notifice Comisiei până la 31 decembrie 2013. În plus, alte câteva prevederi ale prezentului regulament necesită luarea de măsuri în 2014. Prevederile respective ar trebui, aşadar, să se aplice de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

TITLUL I:DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Domeniul de aplicare

b)norme specifice privind:

Art. 4: Definiţii şi dispoziţii conexe

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

c)"activitate agricolă" înseamnă:

f)"terenuri arabile" înseamnă terenuri cultivate în scopul producţiei de culturi sau suprafeţe disponibile pentru producţia de culturi dar lăsate pârloagă, inclusiv suprafeţele scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolele 22, 23 şi 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, cu articolul 39 din Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 şi cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, indiferent dacă terenul respectiv este sau nu acoperit cu sere sau cu un mijloc de protecţie fix sau mobil;

h)«păşuni permanente şi fâneţe permanente» (denumite împreună «păşuni permanente») înseamnă terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţie timp de cinci ani sau mai mult, precum şi, dacă statele membre decid astfel, cele care nu au fost arate timp de cinci ani sau mai mult; această noţiune poate include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii, bune pentru păşunat, şi, dacă statele membre decid astfel, alte specii precum arbuştii şi/sau arborii care produc hrană pentru animale, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere erbacee să rămână predominante. Statele membre pot decide, de asemenea, să considere drept păşuni permanente:

j)"pepiniere" înseamnă următoarele suprafeţe plantate cu plante tinere lemnoase cultivate în aer liber, destinate transplantării ulterioare:

n)"transfer" înseamnă arendarea, vânzarea, moştenirea sau moştenirea anticipată a terenului, a dreptului la plată sau orice alt transfer definitiv; acesta nu include restituirea drepturilor în momentul expirării unui contract de arendare.

În pofida literelor (f) şi (h) de la primul paragraf, statele membre care, înainte de 1 ianuarie 2018, au acceptat parcele de teren lăsate pârloagă drept terenuri arabile pot continua să le accepte ca atare şi după această dată. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, parcelele de teren lăsate pârloagă care au fost acceptate ca terenuri arabile în temeiul prezentului paragraf în 2018 devin păşuni permanente în 2023 sau ulterior, în cazul în care condiţiile prevăzute la litera (h) sunt îndeplinite.

(2)Statele membre:

c)definesc speciile de arbori cu ciclu scurt de producţie şi determină ciclul maxim de recoltă în privinţa speciilor de arbori în cauză, în conformitate cu alineatul (1) litera (k).

(3)Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, de stabilire:

TITLUL II:DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND PLĂŢILE DIRECTE

CAPITOLUL 1:Norme comune privind plăţile directe

Art. 6: Plafoanele naţionale

(1)Pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare an, plafonul naţional care cuprinde valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate, a rezervei naţionale sau a rezervelor regionale şi a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 şi 53 este cel prevăzut în anexa II.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare stat membru care aplică schema de plată unică pe suprafaţă şi pentru fiecare an, plafonul naţional care cuprinde plafoanele stabilite în conformitate cu articolele 36, 42, 47, 49, 51 şi 53 este cel prevăzut în anexa II.

(3)Pentru a se ţine seama de evoluţiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăţilor directe care pot fi acordate, inclusiv de cele care rezultă din deciziile luate de statele membre în conformitate cu articolul 136^a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi cu articolul 14 din prezentul regulament, precum şi de cele care rezultă din aplicarea articolului 20 alineatul (2) din prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 din prezentul regulament prin care adaptează plafoanele naţionale stabilite în anexa II la prezentul regulament.

Art. 7: Plafoanele naţionale

(1)Fără a aduce atingere articolului 8, cuantumul total al plăţilor directe care poate fi acordat într-un stat membru în temeiul titlurilor III, IV şi V pentru un an calendaristic, după aplicarea articolului 11, nu depăşeşte plafonul corespunzător stabilit în anexa III.

Art. 8: Disciplina financiară

(4)În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica rata de ajustare menţionată la alineatul (1) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul naţional prevede ca fiecare membru să îşi asume drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şefi ai exploataţiei, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal, cu condiţia să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

Art. 9: Fermierul activ

(2)Nu se acordă plăţi directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice care gestionează aeroporturi, servicii de transport feroviar, sisteme de alimentare cu apă, servicii imobiliare, terenuri permanente de sport şi celor destinate activităţilor de recreare.

(5)Pentru a garanta protecţia drepturilor fermierilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să stabilească:

(7)Statele membre pot decide, începând din 2018 sau din orice an ulterior, că numai unul sau două dintre cele trei criterii enumerate la alineatul (2) al treilea paragraf pot fi invocate de către persoanele sau grupurile de persoane care intră sub incidenţa alineatului (2) primul şi al doilea paragraf, pentru a demonstra că sunt fermieri activi. Statele membre notifică o astfel de decizie Comisiei până la 31 martie 2018, dacă se aplică din 2018, sau până la data de 1 august a anului care precede aplicarea, dacă decizia se aplică începând cu un an ulterior.

Art. 10: Cerinţe minime care trebuie respectate pentru a primi plăţi directe

(1)Într-unul din următoarele cazuri, statele membre decid să nu acorde plăţi directe unui fermier:

Art. 11: Reducerea plăţilor

(2)Înainte de aplicarea alineatului (1), statele membre pot deduce salariile legate de o activitate agricolă plătite efectiv şi declarate de fermier în anul calendaristic precedent, inclusiv impozite şi contribuţii sociale aferente ocupării forţei de muncă, din cuantumul plăţilor directe care urmează să fie acordate fermierului în temeiul titlului III capitolul 1 într-un anumit an calendaristic. În cazul în care nu există date disponibile privind salariile plătite efectiv şi declarate de fermier în anul calendaristic precedent, se utilizează cele mai recente date disponibile.

(3)Atunci când un stat membru decide să acorde fermierilor o plată redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 şi să utilizeze peste 5 % din plafonul naţional anual stabilit în anexa II în acest scop, acesta poate decide să nu aplice prezentul articol.

(5)În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica reducerea menţionată la alineatul (1) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul naţional prevede ca fiecare membru să îşi asume drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de sef al exploataţiei, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal, cu condiţia să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(6)Statele membre îşi pot revizui anual deciziile privind reducerea plăţilor în conformitate cu prezentul articol, cu condiţia ca o astfel de revizuire să nu conducă la o reducere a cuantumurilor disponibile pentru dezvoltarea rurală.

Art. 13: Ajutoare de stat

Art. 14: Flexibilitatea între piloni

(1)Până la 31 decembrie 2013, statele membre pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate din FEADR în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, până la 15 % din plafoanele lor naţionale anuale pentru anul calendaristic 2014 prevăzute în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi din plafoanele lor naţionale anuale pentru anii calendaristici 2015-2019, prevăzute în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăţilor directe.

Până la 31 decembrie 2019, statele membre pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de sprijin suplimentar finanţat din FEADR în exerciţiul financiar 2021, până la 15 % din plafoanele lor naţionale anuale pentru anul calendaristic 2020 stabilite în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăţilor directe. Respectiva decizie trebuie notificată Comisiei până la 31 decembrie 2019 şi stabileşte procentajul ales.

Statele membre pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de sprijin suplimentar finanţat din FEADR în exerciţiile financiare 2022 şi 2023, până la 15 % din plafoanele lor naţionale anuale pentru anii calendaristici 2021 şi 2022 stabilite în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăţilor directe. Respectiva decizie este notificată Comisiei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022 şi stabileşte procentajul ales.

(2)Până la 31 decembrie 2013, statele membre care nu iau o decizie menţionată la alineatul (1) pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de plăţi directe până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei, Suediei şi Regatului Unit, până la 25 % din cuantumul alocat pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate din FEADR în perioada 2015-2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programelor de dezvoltare rurală.

Statele membre care nu iau decizia menţionată la alineatul (1) al şaptelea paragraf pentru exerciţiile financiare 2022 şi 2023 pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de plăţi directe, până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei şi Suediei, până la 25 % din cuantumul alocat sprijinului finanţat din FEADR în exerciţiul financiar 2022 prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 şi în exerciţiul financiar 2023 prin acte legislative ale Uniunii adoptate după adoptarea Regulamentului (UE) 2020/2093 al Consiliului (^*) [CFM]. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru sprijin finanţat din FEADR. Respectiva decizie este notificată Comisiei până la data de 19 februarie 2021 pentru exerciţiul financiar 2022 şi până la data de 1 august 2021 pentru exerciţiul financiar 2023 şi stabileşte procentajul ales.

CAPITOLUL 2:Dispoziţii aplicabile Bulgariei, Croaţiei şi României

Art. 18: Plăţi directe naţionale complementare şi plăţi directe în Bulgaria şi România

Art. 19: Plăţi directe naţionale complementare în Croaţia

(2)Cuantumul plăţilor directe naţionale complementare care poate fi acordat într-un anumit an şi pentru o anumită schemă de sprijin este limitat la un pachet financiar specific. Acest pachet este stabilit ca diferenţa dintre:

(5)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care autorizează plăţile în temeiul prezentului articol, specificând schemele de ajutor în cauză şi stabilind nivelul până la care pot fi acordate plăţile naţionale directe complementare.

(8)Croaţia prezintă un raport care furnizează informaţii privind măsurile de punere în aplicare a plăţilor naţionale directe complementare până la 30 iunie a anului care urmează punerii lor în aplicare. Raportul conţine cel puţin următoarele elemente:

Art. 20: Rezerva naţională specială pentru deminare în Croaţia

(1)Începând cu anul 2015, Croaţia notifică Comisiei, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, suprafeţele care au fost identificate în conformitate cu articolul 57^a alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi care au fost redate circuitului agricol în anul calendaristic precedent.

(2)Atunci când revizuieşte anexa II în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), Comisia calculează pe o bază anuală suma care urmează să fie adăugată la cuantumurile stabilite pentru Croaţia în anexa respectivă pentru a finanţa sprijinul care urmează să fie acordat prin schemele enumerate în anexa I pentru suprafeţele menţionate în alineatul (1) din prezentul articol. Această sumă se calculează pe baza informaţiilor notificate de Croaţia în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol şi a estimărilor privind media plăţilor directe pe hectar în Croaţia pentru anul în cauză.

(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte partea din suma care urmează să fie adăugată în conformitate cu alineatul (2), pe care Croaţia o include în rezerva naţională specială pentru deminare pentru a aloca drepturi la plată pentru suprafeţele menţionate la alineatul (1). Respectiva parte se calculează pe baza raportului dintre plafonul pentru schema de plată de bază şi plafonul naţional stabilit în anexa II înainte de majorarea plafonului naţional în conformitate cu alineatul (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).

(4)Pentru anii 2015-2022, Croaţia foloseşte rezerva naţională specială pentru deminare pentru a aloca drepturi la plată fermierilor pe baza terenurilor deminate declarate de fermieri în anul în cauză, atunci când:

TITLUL III:SCHEMA DE PLATĂ DE BAZĂ, SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAŢĂ ŞI PLĂŢILE CONEXE

CAPITOLUL 1:Schema de plată de bază şi schema de plată unică pe suprafaţă

SECŢIUNEA 1:Instituirea schemei de plată de bază

Art. 21: Drepturi la plată

(1)Sprijinul acordat în cadrul schemei de plată de bază se pune la dispoziţia fermierilor:

(4)În ceea ce priveşte statele membre care iau decizia menţionată la alineatul (3), atunci când numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le deţine un fermier la data finală pentru transmiterea cererii care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 depăşeşte numărul de hectare eligibile pe care le declară fermierul în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru 2015, şi de care dispune la data stabilită de statul membru respectiv, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei astfel de cereri de ajutor, numărul de drepturi la plată care depăşeşte numărul de hectare eligibile expiră la o dată ulterioară.

Art. 22: Plafonul schemei de plată de bază

(2)Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul anual naţional corespunzător stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului naţional anual pentru schema de plată de bază în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentele anuale cu care urmează să se majoreze cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 şi 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

(5)Dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol diferă de cel din anul precedent ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf, cu articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată, pentru a asigura conformitatea cu alineatul (4) din prezentul articol.

Pentru anii calendaristici 2021 şi 2022, dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este diferit de cel din anul precedent ca urmare a modificării cuantumului stabilit în anexa II sau ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1), cu articolul 51 alineatul (1) sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată şi/sau reduce sau majorează rezerva naţională sau rezervele regionale pentru a asigura respectarea alineatului (4) din prezentul articol.

Art. 23: Alocarea regională a plafoanelor naţionale

(1)Statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să aplice schema de plată de bază la nivel regional. În astfel de cazuri, statele membre delimitează regiunile în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, precum caracteristicile agronomice şi socioeconomice, potenţialul agricol regional sau structura instituţională sau administrativă a acestora.

(6)Până la 1 august 2014, statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia cu privire la decizia menţionată la paragraful respectiv, precum şi cu privire la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) şi (3).

Art. 24: Prima alocare a drepturilor la plată

(1)Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament cu condiţia ca:

b)aceştia să fi avut dreptul să primească plăţi, înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce priveşte o cerere de ajutor pentru plăţi directe, de ajutor naţional tranzitoriu sau de plăţi directe naţionale complementare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru 2013.

(¹)Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO L 316, 2.12.2009, p. 65).

c)nu au deţinut niciodată drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 sau al Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 şi care furnizează dovezi verificabile potrivit cărora, la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au produs, au crescut sau au cultivat produse agricole, inclusiv prin recoltare, mulgere, reproducerea animalelor şi păstrarea acestora în scopuri agricole. Statele membre pot stabili propriile criterii adiţionale, obiective şi nediscriminatorii, pentru această categorie de fermieri, referitoare la competenţele, experienţa sau formarea corespunzătoare.

(2)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în 2015 este egal cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru 2015 şi care se află la dispoziţia sa la o dată stabilită de statul membru. Respectiva dată nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.

(4)Statele membre pot decide ca numărul drepturilor la plată ce urmează să fie alocate să fie egal fie cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013, sau cu numărul de hectare eligibile menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, oricare este mai mic. În cazul Croaţiei, utilizarea acestei opţiuni se aplică fără a se aduce atingere alocării drepturilor la plată pentru hectarele deminate în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.

(5)În cazul în care numărul total de hectare eligibile menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, declarat într- un stat membru, ar genera o creştere cu peste 35 % din numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2009 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, statele membre pot limita numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocate în 201 5 la un număr minim de 135 % sau de 145 % din numărul total de hectare eligibile declarat în 2009 sau, în cazul Croaţiei, din numărul total de hectare eligibile declarat în 2013, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Atunci când recurg la această opţiune, statele membre alocă fermierilor un număr redus de drepturi la plată. Respectivul număr se calculează prin aplicarea unei reduceri proporţionale a numărului suplimentar de hectare eligibile declarat de fiecare fermier în 2015 în comparaţie cu numărul de hectare eligibile în înţelesul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe care fermierul l-a declarat în cererea sa de ajutor în 2011 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, fără a se aduce atingere hectarelor deminate pentru care urmează a fi alocate drepturi la plată în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.

(8)În cazul vânzării sau arendării întregii exploataţii sau a unei părţi a acesteia, persoanele fizice sau juridice care se conformează dispoziţiilor alineatului (1) din prezentul articol pot, printr-un contract semnat înainte de data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, transfera dreptul de a primi drepturile la plată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol unuia sau mai multor fermieri, cu condiţia ca aceştia din urmă să respecte condiţiile prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament.

Art. 25: Valoarea drepturilor la plată şi convergenţă

(1)În 2015, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată împărţind un procent fix din plafonul naţional prevăzut în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul de drepturi la plată în 2015 la nivel naţional sau regional, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2015.

Procentul fix menţionat la primul paragraf se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul naţional pentru 2015 prevăzut în anexa II. Numărul drepturilor de plată este exprimat printr-un număr care corespunde numărului de hectare.

(4)Prin derogare de la alineatul (3), un stat membru poate decide că drepturile la plată cu o valoare unitară iniţială, calculată în conformitate cu articolul 26, care este mai mică de 90 % din valoarea unitară naţională sau regională în 2019 beneficiază, pentru anul de cerere 2019 cel târziu, de o majorare a valorii lor unitare cu cel puţin o treime din diferenţa între valoarea lor unitară iniţială şi 90 % din valoarea unitară naţională sau regională în 2019.

(5)Valoarea unitară naţională sau regională în 2019 menţionată la alineatul (4) se calculează împărţind un procent fix din plafonul naţional prevăzut în anexa II sau din plafonul regional, pentru anul calendaristic 2019, la numărul de drepturi la plată în 2015 în statul membru sau regiunea respectivă, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale în 2015. Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în anexa II, sau la plafonul regional, pentru 2015.

(6)Plafoanele regionale menţionate la alineatul (5) se calculează aplicând un procent fix la plafonul naţional prevăzut în anexa II pentru anul 2019. Respectivul procent fix se calculează împărţind plafonul regional corespunzător stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015 la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul aplicării articolului 23 alineatul (2) al doilea paragraf.

(7)Pentru a finanţa creşterile valorii drepturilor la plată menţionate la alineatul (4), în cazul în care drepturile la plată au o valoare unitară iniţială mai mare decât valoarea unitară naţională sau regională în 2019, diferenţa dintre valoarea unitară a acestora şi valoarea unitară naţională sau regională în 2019 este redusă pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii care urmează a fi determinate de statele membre. Criteriile respective pot include fixarea unei reduceri maxime a valorii unitare iniţiale cu 30 %.

(8)La aplicarea alineatului (2) din prezentul articol, tranziţia de la valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată, calculată în conformitate cu articolul 26, la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează în etape egale începând cu 2015.

(9)Prin derogare de la alineatul (8) din prezentul articol, în cazul în care statelor membre care, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), decid să îşi menţină drepturile la plată existente, aplică alineatul (2) din prezentul articol, tranziţia de la valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează, unde este cazul, prin aplicarea etapelor decise la nivel naţional în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(11)După aplicarea ajustării menţionate la articolul 22 alineatul (5), statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide ca drepturile la plată deţinute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mică decât valoarea unitară naţională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, să fie majorată până la valoarea unitară naţională sau regională din 2020. Această majorare se calculează în următoarele condiţii:

b)pentru a finanţa majorarea, se reduc integral sau parţial drepturile la plată în proprietate sau în arendă deţinute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mare decât valoarea unitară naţională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf; această reducere se aplică diferenţei dintre valoarea drepturilor respective şi valoarea unitară naţională sau regională din 2020; aplicarea acestei reduceri se bazează pe criterii obiective şi nediscriminatorii, care pot include stabilirea unei reduceri maxime.

Art. 26: Calculul valorii unitare iniţiale

(2)Un procent fix din plăţile pe care le-a primit un fermier pentru 2014 prin schema de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, înainte de reducerile şi excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau din rezervele regionale în 2015.

Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăţilor pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(3)Un procent fix din valoarea drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, pe care le deţinea un fermier la data depunerii cererii sale pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale în 2015.

Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la valoarea totală a tuturor drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, în statul membru sau regiunea în cauză pentru 2014, în cadrul schemei de plată unică.

(4)Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafaţă în anul calendaristic 2014 calculează valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionate la articolul 25 alineatul (2) al acestui regulament prin împărţirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului primit de un fermier pentru 2014 în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi în temeiul articolelor 132 şi 133a din regulamentul respectiv, înainte de reducerile şi excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale în 2015.

Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, valoarea totală a ajutorului acordat în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi în temeiul articolelor 132 şi 133a din regulamentul respectiv pentru 2014 în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv.

(5)Statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 şi care decid, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, să îşi menţină drepturile la plată existente calculează valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionate la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament multiplicând valoarea unitară a drepturilor cu un procent fix. Procentul fix respectiv se calculează împărţind plafonul naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăţilor pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(6)În scopul metodei de calcul prevăzute la prezentul articol, cu condiţia ca sectoarele relevante să nu primească un sprijin cuplat facultativ acordat în temeiul titlului IV din prezentul regulament, statele membre pot lua în considerare şi sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau mai multora dintre schemele care fac obiectul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi, în ceea ce priveşte statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafaţă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (c) şi al articolelor 126, 127 şi 129 din respectivul regulament.

Art. 27: Includerea rezervei speciale naţionale pentru deminare

Art. 28: Profit neaşteptat

În sensul articolului 25 alineatele (4)-(7) şi al articolului 26, un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parţial, a unui contract de arendare a unor suprafeţe agricole după data stabilită în temeiul articolului 35 sau al articolului 124 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1) din prezentul regulament, majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar urma să fie alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva naţională sau în rezervele regionale, dacă majorarea ar duce la obţinerea unui profit neaşteptat pentru fermierul în cauză.

Art. 29: Notificări referitoare la valoarea drepturilor la plată şi convergenţă

SECŢIUNEA 2:Rezerva naţională şi rezervele regionale

Art. 30: Crearea şi utilizarea rezervei naţionale sau rezervelor regionale

(7)Statele membre pot utiliza rezervele lor naţionale sau rezervele lor regionale în scopul:

d)în cazul în care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, alocării drepturilor la plată fermierilor al căror număr de hectare eligibile pe care le-au declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi de care dispun la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în respectivul stat membru pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor, depăşeşte numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le deţin la data finală pentru depunerea cererilor care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

e)majorării lineare în mod permanent a valorii tuturor drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional, dacă rezerva naţională sau regională corespunzătoare depăşeşte 0,5 % din plafonul anual naţional sau din plafonul anual regional pentru schema de plată de bază, cu condiţia să rămână disponibile sume suficiente pentru alocări în temeiul alineatului (6), al literelor (a) şi (b) din prezentul alineat şi al alineatului (9) din prezentul articol;

(8)Atunci când aplică alineatul (6) şi alineatul (7) literele (a), (b) şi (d), statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată alocate fermierilor la valoarea medie naţională sau regională a drepturilor la plată în anul alocării.

(9)Dacă un fermier are dreptul să primească drepturi la plată sau să majoreze valoarea celor existente în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanţe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a unui stat membru, fermierul respectiv primeşte drepturile la plată în numărul şi la valoarea stabilite în hotărârea sau în actul respectiv, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru. Totuşi, data respectivă nu trebuie să fie ulterioară ultimei zi de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată de bază după data la care a fost emisă hotărârea instanţei sau actul administrativ, luându-se în considerare aplicarea articolelor 32 şi 33.

(11)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:

b)"fermieri care îşi încep activitatea agricolă" înseamnă o persoană fizică sau juridică care, în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activităţii agricole, nu au desfăşurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau care nu au deţinut controlul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă. În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care deţin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfăşurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau să nu fi deţinut controlul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activităţii de către persoana juridică; statele membre pot stabili propriile criterii suplimentare de eligibilitate obiective şi nediscriminatorii pentru această categorie de fermieri, referitoare la competenţele, experienţa sau formarea corespunzătoare.

Art. 31: Alimentarea rezervei naţionale sau a rezervelor regionale

(1)Rezerva naţională sau rezervele regionale se alimentează cu sume provenind din:

b)un număr de drepturi la plată echivalent cu numărul total de drepturi la plată care nu au fost activate de un fermier, în conformitate cu articolul 32 din prezentul regulament, pentru o perioadă de doi ani consecutivi, cu excepţia cazurilor în care activarea acestora a fost împiedicată de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale; atunci când se stabilesc drepturile la plată(în proprietate sau în arendă deţinute de un fermier care să fie restituite în rezerva naţională sau rezervele regionale, se acordă prioritate drepturilor cu valoarea cea mai scăzută;

g)atunci când statele membre consideră necesar, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional pentru a ţine seama de cazurile menţionate la articolul 30 alineatul (6) din prezentul regulament. În plus, statele membre care utilizează deja respectiva reducere liniară pot aplica totodată, în acelaşi an, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel naţional sau regional pentru a ţine seama de cazurile menţionate la articolul 30 alineatul (7) primul paragraf literele (a) şi (b) din prezentul regulament;

SECŢIUNEA 3:Implementarea schemei de plată de bază

Art. 32: Activarea drepturilor la plată

(1)Sprijinul prevăzut în cadrul schemei de plată de bază se acordă fermierilor printr-o declaraţie în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în momentul activării unui drept la plată pe hectar eligibil, în statul membru în care a fost alocat dreptul respectiv. Drepturile la plată activate dau dreptul la plata anuală a cuantumurilor stabilite în drepturile respective, fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11 şi plafonării progresive, reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7, articolul 51 alineatul (2) şi articolul 65 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament, şi aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)În sensul prezentului titlu, "hectar eligibil" înseamnă:

b)orice suprafaţă care a dat dreptul la plăţi în 2008 în cadrul schemei de plată unică sau al schemei de plată unică pe suprafaţă, prevăzute la titlul III şi, respectiv, la titlul IVA din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, şi care:

(3)În scopul aplicării alineatului (2) litera (a):

Art. 33: Declararea hectarelor eligibile

(1)În scopul activării drepturilor la plată prevăzute la articolul 32 alineatul (1), fermierul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente oricărui drept la plată. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, parcelele respective sunt la dispoziţia fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menţionate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Art. 34: Transferul drepturilor la plată

Art. 35: Competenţe delegate

(1)Pentru a garanta securitatea juridică şi pentru a clarifica situaţiile specifice care pot apărea în aplicarea schemei de plată de bază, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 cu privire la:

b)norme privind calcularea valorii şi a numărului drepturilor la plată sau majorarea ori reducerea valorii acestora în raport cu alocarea drepturilor la plată în temeiul oricăreia dintre dispoziţiile prezentului titlu, inclusiv norme cu privire la:

SECŢIUNEA 4:Schema de plată unică pe suprafaţă

Art. 36: Schema de plată unică pe suprafaţă

(1)Statele membre care aplică în 2014 schema de plată unică pe suprafaţă stabilită la titlul V capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot, în condiţiile prevăzute de prezentul regulament, decid să aplice în continuare respectiva schemă până cel târziu la 31 decembrie 2020. Acestea notifică Comisiei până la 1 august 2014 decizia lor şi termenul limită al aplicării.

(2)Plata unică pe suprafaţă se acordă anual pentru fiecare hectar eligibil declarat de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Aceasta se calculează în fiecare an prin împărţirea pachetului financiar anual stabilit în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol la numărul total de hectare eligibile declarat în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre care decid să aplice articolul 38 din prezentul regulament cel mai târziu începând cu 1 ianuarie 2018 pot utiliza, pentru perioada în care aplică prezentul articol, până la 20 % din pachetul financiar anual menţionat la alineatul (2) din prezentul articol, pentru a diferenţia plata unică pe suprafaţă la hectar.

(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabileşte, pentru fiecare stat membru, plafonul naţional anual pentru schema de plată unică pe suprafaţă prin scăderea, din plafonul naţional anual stabilit în anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 şi 53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).

Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul naţional anual relevant stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului naţional anual pentru schema de plată unică pe suprafaţă în temeiul primului paragraf din prezentul alineat. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 31 ianuarie 2018, procentele anuale cu care urmează să se majoreze în fiecare an calendaristic, începând din 2018, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 şi 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Art. 37: Ajutoare naţionale tranzitorii

(4)Cuantumul total al ajutoarelor naţionale tranzitorii care pot fi acordate fermierilor în oricare dintre sectoarele menţionate la alineatul (2) este limitat la următorul procentaj din pachetele financiare sectoriale specifice, autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133^a alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013:

SECŢIUNEA 5:Punerea în aplicarea schemei de plată de bază în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafaţă

Art. 39: Prima alocare a drepturilor la plată

(1)Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, dacă:

b)aceştia au dreptul să primească plăţi înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce priveşte o cerere de ajutor pentru plăţi directe, pentru ajutor naţional tranzitoriu sau pentru plăţi directe naţionale complementare conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru 2013.

Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăţi directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condiţiile enunţate la primul paragraf litera (a), care nu au primit plăţi pentru 2013 în temeiul unei cereri de ajutor menţionate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat şi care, până la data fixată de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au deţinut doar teren agricol care nu se afla într-o stare agricolă bună la 30 iunie 2003, astfel cum este prevăzut la articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază este egal cu numărul hectarelor eligibile, pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru primul an de aplicare a schemei de plată de bază şi care se află la dispoziţia sa la o dată stabilită de statul membru. Data respectivă nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.

Art. 40: Valoarea drepturilor la plată

(1)În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată prin împărţirea unui procent fix din plafonul naţional stabilit în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul drepturilor la plată din primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale.

Procentul fix menţionat la primul paragraf se calculează prin împărţirea plafonului naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în anexa II pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază. Drepturile la plată se exprimă într-un număr care corespunde unui număr de hectare.

(3)Valoarea unitară iniţială a drepturilor la plată menţionată la alineatul (2) este stabilită prin împărţirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului, cu excepţia ajutoarelor prevăzute la articolele 41, 43, 48 şi 50 şi la titlul IV din prezentul regulament, acordat unui fermier în temeiul prezentului regulament pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate acelui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepţia celor alocate din rezerva naţională sau rezervele regionale.

Procentul fix respectiv se calculează prin împărţirea plafonului naţional sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la valoarea totală a ajutorului, cu excepţia ajutorului acordat în temeiul articolelor 41, 43, 48 şi 50 şi al titlului IV din prezentul regulament, acordate pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)Atunci când aplică alineatul (2), statele membre, acţionând în concordanţă cu principiile generale ale dreptului Uniunii, urmăresc aproximarea valorii drepturilor la plată la nivel naţional sau regional. În acest scop, statele membre stabilesc măsurile care trebuie luate şi metoda de calcul care trebuie utilizată şi le notifică Comisiei până la data de 1 august a anului anterior aplicării schemei de plată de bază. Măsurile respective includ modificări progresive anuale ale valorii iniţiale a drepturilor la plată, astfel cum se menţionează la alineatul (3), în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, începând cu primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.

(5)În scopul aplicării alineatului (3), un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parţial, a unui contract de arendare a unor suprafeţe agricole după data stabilită în temeiul articolului 36 alineatul (5) şi înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1), majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar fi alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva naţională sau regională dacă majorarea ar duce la obţinerea unui profit neaşteptat pentru fermierul în cauză.

CAPITOLUL 2:Plata redistributivă

Art. 41: Norme generale

(1)Statele membre pot decide, până la data de 1 august a oricărui an dat, să acorde, începând cu anul următor, o plată anuală fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază menţionate în capitolul 1 secţiunile 1, 2, 3 şi 5 sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă menţionate în capitolul 1 secţiunea 4 (denumită în continuare "plata redistributivă"). Statele membre pot lua o astfel de decizie până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022. Statele membre care aplică deja plata redistributivă îşi pot revizui decizia de a acorda o astfel de plată sau detaliile schemei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 şi până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

(3)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata redistributivă se acordă anual, în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, al declarării hectarelor eligibile de către fermier.

(4)Statele membre calculează în fiecare an cuantumul plăţii redistributive înmulţind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru şi care nu depăşeşte 65 % din valoarea medie a plăţii naţionale sau regionale pe hectar cu numărul drepturilor la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 36 alineatul (2). Numărul unor astfel de drepturi la plată sau hectare nu depăşeşte un maxim stabilit de statele membre care nu este mai mare de 30 de hectare sau suprafaţa medie a exploataţiilor agricole prevăzute în anexa VIII, în cazul în care respectiva suprafaţă medie depăşeşte 30 de hectare în statul membru în cauză.

(6)Plata medie pe hectar acordată la nivel naţional, menţionată la alineatul (4) de la prezentul articol, se stabileşte de către statele membre pe baza plafonului naţional prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 şi a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) în 2015.

Plata medie regională pe hectar menţionată la alineatul (4) din prezentul articol se stabileşte de către statele membre pe baza unei cote din plafonul naţional prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 şi a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea în cauză în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în 2015. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează prin împărţirea plafonului regional corespunzător, stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).

(8)În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica numărul maxim de drepturi la plată sau hectare menţionat la alineatul (4) la nivelul membrilor acelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul naţional prevede ca fiecare membru să îşi asume drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şefi ai exploataţiei, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal, cu condiţia să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

Art. 42: Dispoziţii financiare

(1)În vederea finanţării plăţii redistributive, statele membre pot decide, până la data menţionată la articolul 41 alineatul (1), să utilizeze până la 30 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

CAPITOLUL 3:Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu

Art. 43: Norme generale

(3)Practicile echivalente sunt cele care includ practici similare care produc un nivel echivalent sau mai mare al beneficiului pentru climă şi mediu faţă de una sau mai multe dintre practicile menţionate la alineatul (2). Aceste practici echivalente şi practica sau practicile menţionate la alineatul (2) cărora le sunt echivalente sunt enumerate în anexa IX şi sunt vizate de oricare dintre:

b)scheme de certificare ecologică naţionale sau regionale, inclusiv cele pentru certificarea conformităţii cu legislaţia internă în materie de mediu, care depăşesc standardele obligatorii relevante instituite în conformitate cu titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, care vizează îndeplinirea unor obiective privind calitatea solului şi a apei, biodiversitatea, conservarea peisajului şi atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea. Aceste scheme de certificare pot include practicile enumerate în anexa IX la prezentul regulament, practicile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau o combinaţie între aceste practici.

(8)Statele membre notifică Comisiei deciziile lor menţionate la alineatele (5) şi (6) şi angajamentele specifice sau schemele de certificare pe care intenţionează să le aplice ca practici echivalente în înţelesul alineatului (3).

Comisia evaluează dacă practicile incluse în angajamentele specifice sau schemele de certificare sunt vizate de lista din anexa IX, iar dacă consideră că nu acesta este cazul, notifică statele membre în consecinţă prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 71 alineatul (2) sau (3). În cazul în care Comisia informează un stat membru că practicile respective nu sunt vizate de lista din anexa IX, statul membru respectiv nu recunoaşte angajamentele specifice sau schemele de certificare vizate de notificarea Comisiei ca practici echivalente în înţelesul alineatului (3) din prezentul articol.

(9)Fără a aduce atingere alineatelor (10) şi (11) din prezentul articol şi nici aplicării disciplinei financiare, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre acordă plata menţionată în prezentul capitol fermierilor care respectă practicile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol care sunt relevante pentru ei şi în măsura în care fermierii respectivi respectă articolele 44, 45 şi 46 din prezentul regulament.

(12)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, pentru:

Art. 44: Diversificarea culturilor

(1)Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde între 10 şi 30 de hectare şi nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puţin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil respectiv.

(2)Fără a aduce atingere numărului de culturi necesar în temeiul alineatului (1), pragurile maxime stabilite nu se aplică exploataţiilor în care iarba sau alte plante furajere erbacee sau terenurile lăsate pârloagă sau cultivate cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil. În asemenea cazuri, cultura principală pe restul suprafeţei arabile nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil rămas, cu excepţia cazului în care această suprafaţă rămasă este acoperită cu iarbă sau alte plante furajere erbacee sau este teren lăsat pârloagă.

(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică exploataţiilor:

(4)În sensul prezentului articol, "cultură" înseamnă oricare dintre următoarele:

Art. 45: Păşuni permanente

(1)Statele membre desemnează păşunile permanente care sunt sensibile din punct de vedere ecologic în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv zonele cu turbă şi zone umede situate în aceste zone şi care au nevoie de o protecţie strictă în vederea îndeplinirii obiectivelor directivelor respective.

(2)Statele membre asigură faptul că proporţia zonelor cu păşuni permanente din suprafaţa totală declarată de fermieri în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu scade cu mai mult de 5 % faţă de proporţia de referinţă care urmează să fie stabilită de statele membre în 2015 prin împărţirea zonelor cu păşuni permanente menţionate la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat, la suprafaţa agricolă totală menţionată la al doilea paragraf litera (b).

a)"zone cu păşuni permanente" înseamnă terenul cu păşuni permanente declarat în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol, precum şi suprafaţa cu păşuni permanente declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol care nu a fost declarat ca teren cu păşune permanentă în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013;

b)"suprafaţa agricolă totală" înseamnă suprafaţa agricolă declarată în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermieri care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol.

(3)În cazul în care se stabileşte că proporţia menţionată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivel regional sau subregional sau, după caz, la nivel naţional, statul membru în cauză impune obligaţii la nivel de exploataţie de a reconverti terenul în păşune permanentă pentru acei fermieri care au la dispoziţie teren care a fost convertit din teren cu păşuni permanente sau din pajişti permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut.

(5)Pentru a asigura menţinerea proporţiei păşunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce priveşte stabilirea unor norme detaliate privind menţinerea păşunilor permanente, inclusiv norme privind reconversia în caz de nerespectare a obligaţiei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, norme aplicabile statelor membre pentru instituirea de obligaţii la nivel de exploataţie în vederea menţinerii păşunilor permanente, astfel cum se menţionează la alineatele (2) şi (3) şi pentru orice ajustare a proporţiei de referinţă menţionate la alineatul (2) care poate deveni necesară.

(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:

Art. 46: Zona de interes ecologic

(1)În cazul în care terenul arabil al unei exploataţii este mai mare de 15 hectare, fermierii se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2015, o suprafaţă care corespunde unui procent de cel puţin 5 % din terenul arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi, dacă acestea sunt considerate zone de interes ecologic de către statul membru în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv suprafeţele menţionate la literele (c), (d), (g), (h) (k) şi (l) de la alineatul menţionat, este zonă de interes ecologic.

(2)Până la 1 august 2014, statele membre decid " că una sau mai multe dintre următoarele sunt considerate zone de interes ecologic:

m)terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).

Cu excepţia zonelor de exploataţie menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (g), (h), (k) şi (l), zona de interes ecologic se situează pe terenul arabil al exploataţiei. În cazul zonelor menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (c) şi (d), zona de interes ecologic poate fi adiacentă terenului arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)Pentru a simplifica administrarea şi pentru a se ţine seama de caracteristicile tipurilor de zone de interes ecologic enumerate la alineatul (2) şi pentru a facilita măsurarea lor, statele membre pot utiliza, la calculul totalului hectarelor reprezentate de zona de interes ecologic a exploataţiei, factorii de conversie şi/sau de ponderare menţionaţi în anexa X. Dacă un stat membru decide să considere zonă de interes ecologic o zonă de la alineatul (2) primul paragraf litera (i) sau orice altă zonă care face obiectul unei ponderări mai mici decât 1, utilizarea factorilor de ponderare prevăzuţi în anexa X este obligatorie.

(4)Alineatul (1) nu se aplică exploataţiilor:

(5)Statele membre pot decide să pună în aplicare până la jumătate din punctele procentuale de zone de interes ecologic menţionate la alineatul (1) la nivel regional cu scopul de a obţine zone de interes ecologic adiacente. Statele membre desemnează zonele şi obligaţiile care le revin fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă. Scopul desemnării zonelor şi obligaţiilor este de a sprijini punerea în aplicare a politicilor Uniunii în materie de mediu, climă şi biodiversitate.

(6)Statele membre pot decide să permită fermierilor ale căror exploataţii sunt foarte apropiate unele de celelalte să îndeplinească în mod colectiv obligaţia menţionată la alineatul (1) (denumită în continuare "implementare colectivă), cu condiţia ca zonele de interes ecologic să fie adiacente. Pentru a susţine punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul mediului, climei şi biodiversităţii, statele membre pot desemna zonele pe care este posibilă implementarea colectivă şi, de asemenea, pot impune obligaţii suplimentare fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă la această implementare colectivă.

(7)Statele membre cu mai mult de 50 % din suprafaţa totală a terenului acoperită cu păduri pot decide că alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică exploataţiilor situate în zone desemnate de statele membre respective drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiţia ca mai mult de 50 % din suprafaţa terenului unităţii menţionată la prezentul alineat al doilea paragraf să fie acoperită cu păduri, iar proporţia dintre terenul împădurit şi terenul agricol să fie mai mare de 3:1.

(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70:

Art. 47: Dispoziţii financiare

(2)Statele membre aplică plata menţionată în prezentul capitol la nivel naţional.

Statele membre care aplică articolul 23 pot decide să aplice plata la nivel regional. În acest caz, acestea utilizează în fiecare regiune un procent din plafonul stabilit în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Pentru fiecare regiune, acest procent se calculează prin împărţirea plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii liniare prevăzută la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).

CAPITOLUL 4:Plăţile pentru zonele cu constrângeri naturale

Art. 48: Norme generale

(3)Fără a se aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol şi aplicării disciplinei financiare, reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11, şi reducerii lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru zonele cu constrângeri naturale se acordă anual pe hectar eligibil situat în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol şi se efectuează pe baza activării drepturilor la plată asupra hectarelor respective deţinute de fermierul în cauză sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, pe baza declarării acelor hectare eligibile de către fermierul în cauză.

(4)Plata pentru zonele cu constrângeri naturale, pe hectar, se calculează prin împărţirea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 49 la numărul de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(5)Statele membre pot aplica plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional, în condiţiile prevăzute la prezentul alineat, cu condiţia să fi identificat regiunile în cauză în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii şi, în special, constrângerile naturale cu care se confruntă, inclusiv severitatea constrângerilor, şi condiţiile agronomice ale acestora.

Art. 49: Dispoziţii financiare

(1)În vederea finanţării plăţii pentru zonele cu constrângeri naturale, statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să utilizeze până la 5 % din plafonul lor naţional anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

CAPITOLUL 5:Plată pentru tinerii fermieri

Art. 50: Norme generale

(2)În sensul prezentului capitol, "tineri fermieri" înseamnă persoane fizice:

(4)Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăţilor în conformitate cu articolul 11, şi r, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru tinerii fermieri se acordă anual în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, în momentul declarării hectarelor eligibile de către fermier.

(5)Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de cinci ani, începând de la prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri, atât timp cât respectiva depunere are loc în termen de cinci ani de la data stabilirii menţionată la alineatul (2) litera (a). Respectiva perioadă de cinci ani se aplică, de asemenea, în cazul fermierilor care au beneficiat de plata pentru tinerii fermieri pentru cererile depuse înainte de anul de cerere 2018.

(6)Statele membre care nu aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plăţii pentru tinerii fermieri înmulţind numărul de drepturi pe care fermierul le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) cu o cifră care corespunde:

(8)Prin derogare de la alineatele (6) şi (7) de la prezentul articol, statele membre pot calcula în fiecare an cuantumul plăţii pentru tinerii fermieri înmulţind o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % şi 50 % din plata medie pe hectar la nivel naţional cu numărul de drepturi pe care fermierul respectiv le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).

(10)În locul aplicării alineatelor (6)-(9), statele membre pot aloca un cuantum forfetar anual pe fermier calculat prin înmulţirea unui număr fix de hectare cu o cifră care corespunde unei valori cuprinse între 25 % şi 50 % din plata medie naţională pe hectar, stabilită în conformitate cu alineatul (8).

Art. 51: Dispoziţii financiare

(1)În vederea finanţării plăţii pentru tinerii fermieri, statele membre utilizează un procent care nu poate fi mai mare de 2 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II. Statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentul estimat necesar pentru finanţarea plăţii respective. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentele estimate pentru finanţarea respectivei plăţi pentru anii calendaristici 2021 şi 2022.

(2)Fără a aduce atingere procentului maxim de 2 % prevăzut la prezentul articol alineatul (1), dacă valoarea totală a plăţii pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depăşeşte plafonul stabilit în temeiul prezentului articol alineatul (4) şi dacă plafonul respectiv este sub maximul respectiv, statele membre finanţează diferenţa aplicând articolul 30 alineatul (7) primul paragraf litera (f) în anul relevant, aplicând o reducere lineară tuturor plăţilor care urmează să fie acordate tuturor fermierilor în conformitate cu articolul 32 sau cu articolul 36 alineatul (2), sau prin ambele mijloace.

TITLUL IV:SPRIJINUL CUPLAT

CAPITOLUL 1:Sprijinul cuplat facultativ

Art. 52: Norme generale

(4)Prin derogare de la alineatul (3), sprijinul cuplat poate fi acordat, de asemenea, fermierilor care:

(7)În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica limitele menţionate la alineatul (6) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul naţional prevede ca fiecare membru să îşi asume drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şefi ai exploataţiei, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal, cu condiţia să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(10)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce priveşte măsurile de evitare a situaţiei în care beneficiarii sprijinului cuplat facultativ sunt afectaţi de dezechilibrele structurale ale pieţei dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului până în 2022 pe baza unităţilor de producţie pentru care s-a acordat sprijin cuplat facultativ într-o perioadă de referinţă din trecut.

Art. 53: Dispoziţii financiare

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide să utilizeze până la 13 % din plafonul naţional anual stabilit în anexa II dacă:

b)alocă, în total, timp de cel puţin un an în perioada 2010-2014, peste 5 % din cuantumul lor disponibil pentru acordarea plăţilor directe prevăzute la titlul III, titlul IV, cu excepţia capitolului 1 secţiunea 6, şi titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru finanţarea

(4)Prin derogare de la alineatul (1) şi (2), statele membre care alocă, în total, timp de cel puţin un an în perioada 2010-2014, peste 10 % din cuantumul lor disponibil pentru acordarea plăţilor directe prevăzute în titlurile III, titlul IV, cu excepţia capitolului 1 secţiunea 6, şi titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru finanţarea:

(6)Până la data de 1 august a oricărui an dat, statele membre îşi pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol.

Art. 54: Notificare

(1)Statele membre notifică Comisiei deciziile menţionate la articolul 53 până la datele menţionate la articolul respectiv. Cu excepţia deciziei menţionate la articolul 53 alineatul (6) al patrulea paragraf litera (c), notificarea include informaţii cu privire la regiunile avute în vedere, la tipurile de agricultură sau sectoarele selectate şi la nivelul sprijinului care urmează să fie acordat. Notificările deciziilor menţionate la articolul 53 alineatul (1) şi a deciziei menţionate la articolul 53 alineatul (6) al treilea paragraf includ şi procentul din plafonul naţional menţionat la articolul 53 pentru anul calendaristic relevant.

(2)Deciziile menţionate la articolul 53 alineatele (2) şi (4) sau, dacă este necesar, la articolul 53 alineatul (6) litera (a) includ, de asemenea, o descriere detaliată a situaţiei particulare din regiunea avută în vedere şi a caracteristicilor tipurilor de agricultură sau ale sectoarelor agricole specifice, care fac ca procentul menţionat la articolul 53 alineatul (1) să fie insuficient pentru soluţionarea dificultăţilor menţionate la articolul 52 alineatul (3) şi care justifică creşterea nivelului sprijinului.

Art. 55: Aprobarea de către Comisie

(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 71 alineatul (2) sau (3), prin care aprobă decizia menţionată la articolul 53 alineatul (4) sau, după caz, la articolul 53 alineatul (6) litera (a), dacă se demonstrează existenţa, în sectorul sau în regiunea în cauză, a uneia dintre următoarele necesităţi:

CAPITOLUL 2:Plata specifică pentru cultura de bumbac

Art. 57: Eligibilitate

Art. 58: Suprafeţe de bază, productivitate fixă şi cuantumuri de referinţă

(3)Cuantumul plăţii specifice pentru cultura de bumbac pe hectar de suprafaţă eligibilă se calculează pentru 2020 prin înmulţirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referinţă:

Art. 59: Organizaţii interprofesionale aprobate

(1)În sensul aplicării prezentului capitol, "organizaţie inter - profesională aprobată" înseamnă o persoană juridică formată din fermieri producători de bumbac şi din cel puţin un egrenor, care desfăşoară activităţi precum:

TITLUL V:SCHEMA PENTRU MICII FERMIERI

Art. 61: Norme generale

(1)Statele membre pot institui o schemă pentru micii fermieri în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul titlu (denumită în continuare "schema pentru micii fermieri").

Art. 62: Participare

(1)Fermierii care doresc să participe la schema pentru micii fermieri depun o cerere până la o dată care urmează să fie stabilită de statele membre, dar nu mai târziu de 15 octombrie 2015. Cu toate acestea, data fixată de statele membre nu poate fi anterioară ultimei zi de depunere a unei cereri pentru schema de plată de bază sau schema de plată unică pe suprafaţă.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea că fermierii al căror cuantum de plăţi directe în conformitate cu titlurile III şi IV este mai mic decât cuantumul maxim stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 63 sunt incluşi în mod automat în schema pentru micii fermieri, cu excepţia cazului în care se retrag ei înşişi din schemă înainte de data stabilită de statul membru în conformitate cu alineatul (1) sau în oricare dintre următorii ani. Statele membre care recurg la această posibilitate îi informează în timp util pe fermierii în cauză cu privire la dreptul de retragere din schemă.

Art. 63: Cuantumul plăţii

(1)Statele membre stabilesc cuantumul plăţii anuale pentru fiecare fermier care participă la schema pentru micii fermieri la unul dintre următoarele niveluri,:

b)un cuantum aferent plăţii medii pe hectar acordate la nivel naţional, înmulţit cu o cifră care corespunde unui număr de hectare care nu depăşeşte cinci, care urmează să fie stabilit de statele membre. Plata medie pe hectar la nivel naţional se stabileşte de către statele membre pe baza plafonului naţional prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 şi a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 sau cu articolul 36 alineatul (2) în 2015.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate decide să acorde fermierilor participanţi:

b)un cuantum egal cu valoarea totală a plăţilor directe care urmează să fie alocate fermierului în 2015 în temeiul titlurilor III şi IV, pe care statele membre îl pot ajusta în anii ulteriori pentru a ţine seama în mod proporţional de modificările plafonului naţional stabilit în anexa II.

Art. 64: Condiţii speciale

(2)Drepturile la plată activate în 2015 în temeiul articolelor 32 şi 33 de către un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt considerate a fi drepturi activate pe toată durata participării fermierului respectiv la schemă.

(3)Prin derogare de la articolul 34, drepturile la plată deţinute de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri nu sunt transferabile decât în cazul moştenirii sau al moştenirii anticipate.

Art. 65: Dispoziţii financiare

(1)Pentru a finanţa plata menţionată în prezentul titlu, statele membre scad din sumele totale disponibile pentru plăţile respective sumele la care ar avea dreptul micii fermieri:

(2)Diferenţa dintre suma tuturor plăţilor care trebuie efectuate în cadrul schemei pentru micii fermieri şi cuantumul total finanţat în conformitate cu alineatul (1) este finanţată în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

(4)Dacă cuantumul total al plăţilor care trebuie efectuate în cadrul schemei pentru micii fermieri depăşeşte 10 % din plafonul naţional anual stabilit în anexa II, statele membre aplică o reducere lineară a cuantumurilor care trebuie plătite în conformitate cu prezentul titlu, pentru a respecta procentul respectiv, cu excepţia cazului în care statele membre au stabilit cuantumul plăţii în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), fără aplicarea articolului 63 alineatul (2) al treilea paragraf.

TITLUL VI:PROGRAME NAŢIONALE DE RESTRUCTURARE PENTRU SECTORUL BUMBACULUI

Art. 66: Utilizarea bugetului anual pentru programele de restructurare

TITLUL VII:DISPOZIŢII FINALE

CAPITOLUL 1:Notificări şi situaţii de urgenţă

Art. 67: Cerinţe de notificare

(1)În vederea asigurării aplicării corecte a normelor stabilite în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 referitoare la măsurile necesare privind notificările care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în scopul aplicării prezentului regulament sau în scopul verificării, al controlării, al monitorizării, al evaluării şi al auditării plăţilor directe şi pentru respectarea cerinţelor prevăzute în acordurile internaţionale care au fost încheiate printr-o decizie a Consiliului, inclusiv a cerinţelor de notificare prevăzute în acordurile respective. În acest scop, Comisia ţine seama de necesităţile în materie de date şi de sinergiile dintre sursele de date potenţiale.

(2)Pentru ca notificările menţionate la alineatul (1) să devină rapide, eficiente, exacte şi eficiente din punctul de vedere al costurilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 stabilind unele norme suplimentare privind:

(3)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte:

d)măsuri privind transmiterea sau punerea informaţiilor şi a documentelor la dispoziţia statelor membre, a organizaţiilor internaţionale, a autorităţilor competente ale ţărilor terţe sau a publicului, sub rezerva protecţiei datelor cu caracter personal şi a interesului legitim al fermierilor şi al întreprinderilor în ceea ce priveşte protecţia secretelor lor comerciale.

Art. 68: Prelucrarea şi protejarea datelor cu caracter personal

Art. 69: Măsuri pentru soluţionarea unor probleme specifice

CAPITOLUL 2:Delegarea de competenţe şi dispoziţii de punere în aplicare

Art. 70: Exercitarea delegării de competenţe

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 20 alineatul (6), articolul 35, articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) şi (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatele (9) şi (10), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3), articolul 64 alineatul (5), articolul 67 alineatele (1) şi (2) şi articolul 73 se conferă Comisiei pentru o perioadă de şapte ani, începând cu 1 ianuarie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de şapte ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 20 alineatul (6), articolul 35, articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) şi (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatele (9) şi (10), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3), articolul 64 alineatul (5), articolul 67 alineatele (1) şi (2) şi articolul 73 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizia de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere validităţii actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2, al articolului 4 alineatul (3), al articolului 6 alineatul (3), al articolului 7 alineatul (3), al articolului 8 alineatul (3), al articolului 9 alineatul (5), al articolului 20 alineatul (6), al articolului 35, al articolului 36 alineatul (6), al articolului 39 alineatul (3), al articolului 43 alineatul (12), al articolului 44 alineatul (5), al articolului 45 alineatele (5) şi (6), al articolului 46 alineatul (9), al articolului 50 alineatul (11), al articolului 52 alineatele (9) şi (10), al articolului 57 alineatul (3), al articolului 58 alineatul (5), al articolului 59 alineatul (3), al articolului 64 alineatul (5), al articolului 67 alineatele (1) şi (2) şi al articolului 73 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 71: Procedura comitetelor

CAPITOLUL 3:Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 72: Abrogări

Art. 74: Intrare în vigoare şi aplicare

Cu toate acestea, articolul 8, articolul 9 alineatul (6), articolul 11 alineatul (6), articolul 14, articolul 16, articolul 21 alineatele (2) şi (3), articolul 22 alineatul (2), articolul 23 alineatul (1) primul paragraf, articolul 23 alineatul (6), articolul 24 alineatul (10), articolul 29, articolul 36 alineatul (1) primul paragraf, articolul 41 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatele (8) şi (13), articolul 45 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 46 alineatele (2) şi (8), articolul 49 alineatul (1), articolul 51 alineatul (1), articolul 53, articolul 54, articolul 66 alineatul (1), articolele 67 şi 70 şi articolul 72 alineatul (1) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

ANEXA I:Lista schemelor de sprijin

Sectorul	Temeiul juridic	Observaţii
Schema de plată de bază	Titlul III capitolul 1 secţiunile 1-3 şi secţiunea 5 din prezentul regulament	Plată decuplată
Schema de plată unică pe suprafaţă	Articolul 36 din prezentul regulament	Plată decuplată
Plată redistributivă	Titlul III capitolul 2 din prezentul regulament	Plată decuplată
Plată pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu	Titlul III capitolul 3 din prezentul regulament	Plată decuplată
Plată pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale	Titlul III capitolul 4 din prezentul regulament	Plată decuplată
Plată pentru tinerii fermieri	Titlul III capitolul 5 din prezentul regulament	Plată decuplată
Sprijin cuplat facultativ	Titlul IV capitolul 1 din prezentul regulament
Plată specifică pentru cultura de bumbac	Titlul IV capitolul 2 din prezentul regulament	Plată pe suprafaţă
Schema pentru micii fermieri	Titlul V din prezentul regulament	Plată decuplată
Posei	Capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013	Plăţi directe acordate în cadrul măsurilor stabilite în programe
Insulele din Marea Egee	Capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013	Plăţi directe acordate în cadrul măsurilor stabilite în programe

ANEXA II:Plafoanele naţionale prevăzute la articolul 6

Anul calendaristic	2015	2016	2017	2018	2019	2020
Belgia	523 658	509 773	502 095	488 964	481 857	505 266
Bulgaria	721 251	792 449	793 226	794 759	796 292	796 292
Republica Cehă	844 854	844 041	843 200	861 708	861 698	872 809
Danemarca	870 751	852 682	834 791	826 774	818 757	880 384
Germania	4 912 772	4 880 476	4 848 079	4 820 322	4 792 567	5 018 395
Estonia	114 378	114 562	123 704	133 935	143 966	169 366
Irlanda	1 215 003	1 213 470	1 211 899	1 211 482	1 211 066	1 211 066
Grecia	1 921 966	1 899 160	1 876 329	1 855 473	1 834 618	1 931 177
Spania	4 842 658	4 851 682	4 866 665	4 880 049	4 893 433	4 893 433
Franţa	7302 140	7 270 670	7 239 017	6 900 842	6877 179	7437200
Croaţia (*)	183 735	202 865	241 125	279 385	317 645	306 080
Italia	3 902 039	3 850 805	3 799 540	3 751 937	3 704 337	3 704 337
Cipru	50 784	50 225	49 666	49 155	48 643	48 643
Letonia	181 044	205 764	230 431	255 292	280 154	302 754
Lituania	417 890	442 510	467 070	475 319	483 680	517 028
Luxemburg	33 604	33 546	33 487	33 460	33 432	33 432
Ungaria	1 345 746	1 344 461	1 343 134	1 343 010	1 342 867	1 269 158
Malta	5 241	5 241	5 242	5 243	5 244	4 690
Ţările de Jos	749 315	736 840	724 362	682 616	670 870	732 370
Austria	693 065	692 421	691 754	691 746	691 738	691 738
Polonia	3 378 604	3 395 300	3 411 854	3 431 236	3 450 512	3 061 518
Portugalia	565 816	573 954	582 057	590 706	599 355	599 355
România	1 599 993	1 772 469	1 801 335	1 872 821	1 903 195	1 903 195
Slovenia	137 987	136 997	136 003	135 141	134 278	134 278
Slovacia	438 299	441 478	444 636	448 155	451 659	394 385
Finlanda	523 333	523 422	523 493	524 062	524 631	524 631
Suedia	696 890	697 295	697 678	698 723	699 768	699 768
Regatul Unit	3 173 324	3 179 880	3 186 319	3 195 781	3 205 243	3 591 683
(*)Pentru Croaţia, plafonul naţional este de 344 340 000 EUR pentru anul calendaristic 2021 şi de 382 600 000 EUR pentru anul calendaristic 2022.

ANEXA III:Plafoanele nete prevăzute la articolul 7

Anul calendaristic	2015	2016	2017	2018	2019	2020
Belgia	523,7	509,8	502,1	489,0	481,9	505,3
Bulgaria	720,9	788,8	789,6	791,0	792,5	798,9
Republica Cehă	840,1	839,3	838,5	856,7	856,7	872,8
Danemarca	870,2	8522	834,3	826,3	818,3	880,4
Germania	4 912,8	4 880,5	4 848,1	4 820,3	4 792,6	5 018,4
Estonia	114,4	114,5	123,7	133,9	143,9	169,4
Irlanda	1 214,8	1 213,3	1 211,8	1 211,4	1 211,0	1 211,1
Grecia	2 109,8	2 087,0	2 064,1	2 043,3	2 022,4	2 119,0
Spania	4 902,3	4 911,3	4 926,3	4 939,7	4 953,1	4 954,4
Franţa	7 302,1	7 270,7	7 239,0	6 900,8	6 877,2	7 4372
Croaţia (*)	183,7	202,9	241,1	279,4	317,6	306,1
Italia	3 897,1	3 847,3	3 7972	3 750,0	3 702,4	3 704,3
Cipru	50,8	502	49,7	49,1	48,6	48,6
Letonia	181,0	205,7	230,3	255,0	279,8	302,8
Lituania	417,9	442,5	467,1	475,3	483,7	517,0
Luxemburg	33,6	33,5	33,5	33,5	33,4	33,4
Ungaria	1 276,7	1 275,5	1 274,1	1 274,0	1 273,9	1 2692
Malta	52	52	52	52	52	4,7
Ţările de Jos	749,2	736,8	724,3	682,5	670,8	732,4
Austria	693,1	692,4	691,8	691,7	691,7	691,7
Polonia	3 359,2	3 3 75,7	3 392,0	3 4112	3 430,2	3 061,5
Portugalia	565,9	574,0	582,1	590,8	599,4	599,5
România	1 600,0	1 772,5	1 801,3	1 872,8	1 903,2	1 9032
Slovenia	138,0	137,0	136,0	135,1	134,3	134,3
Slovacia	435,5	438,6	441,8	4452	448,7	394,4
Finlanda	523,3	523,4	523,5	524,1	524,6	524,6
Suedia	696,8	6972	697,6	698,7	699,7	699,8
Regatul Unit	3 170,7	3 177,3	3 183,6	3 1922	3 201,4	3 591,7
(*) Pentru Croaţia, plafonul net este de 344 340 000 EUR pentru anul calendaristic 2021 şi de 382 600 000 EUR pentru anul calendaristic 2022.

ANEXA IV:Limitele pentru ajustarea pragurilor, menţionate la articolul 10 alineatul (2)

Stat membru	Limită pentru pragul de EUR [articolul 10 alineatul (1) litera (a)]	Limită pentru pragul referitor la hectare [articolul 10 alineatul (1) litera (b)]
Belgia	400	2
Bulgaria	200	0,5
Republica Cehă	200	5
Danemarca	300	5
Germania	300	4
Estonia	100	3
Irlanda	200	3
Grecia	400	0,4
Spania	300	2
Franţa	300	4
Croaţia	100	1
Italia	400	0,5
Cipru	300	0,3
Letonia	100	1
Lituania	100	1
Luxemburg	300	4
Ungaria	200	0,3
Malta	500	0,1
Ţările de Jos	500	2
Austria	200	2
Polonia	200	0,5
Portugalia	200	0,3
România	200	0,3
Slovenia	300	0,3
Slovacia	200	2
Finlanda	200	3
Suedia	200	4
Regatul Unit	200	5

ANEXA V:Dispoziţiile financiare aplicabile Bulgariei şi României, prevăzute la articolele 10, 16 şi 18

ANEXA VI^a:CUANTUMURILE MAXIME MENŢIONATE LA ARTICOLUL 14 ALINEATUL (2)

ANEXA IX:Lista practicilor echivalente menţionată la articolul 43 alineatul (3)

I.Practici echivalente diversificării culturilor:

(1)Diversificarea culturilor

II.Practici echivalente întreţinerii păşunilor permanente:

(1)Gestionarea pajiştilor/păşunilor

III.Practici echivalente celor privind zonele de interes ecologic:

ANEXA X:Factorii de conversie şi de ponderare menţionaţi la articolul 46 alineatul (3)

Elemente	Factor de conversie (m/arbore pe m²)	Factor de ponderare	Zona de interes ecologic (dacă se aplică ambii factori)
Terenuri lăsate în pârloagă (pe 1 m²)	nu se aplică	1	1 m²
Terase (pe 1 m)	2	1	2 m²
Elemente de peisaj:
garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament (pe 1 m)	5	2	10 m²
arbore izolat (per arbore)	20	1,5	30 m²
pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m²)	nu se aplică	1,5	1,5 m²
iazuri (pe 1 m²)	nu se aplică	1,5	1,5 m²
rigole (pe 1 m)	5	2	10 m²
ziduri din piatră tradiţionale (pe 1 m)	1	1	1 m²
alte elemente care nu sunt enumerate mai sus, dar care sunt protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 (pe 1 m²)	nu se aplică	1	1 m²
Zone tampon şi margini de câmpuri (pe 1 m)	6	1,5	9 m²
Hectare de teren agroforestier (pe 1 m²)	nu se aplică	1	1 m²
Benzi de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure (pe 1 m)
Fără producţie	6	1,5	9 m²
Cu producţie	6	0,3	1,8 m²
Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie (pe 1 m²)	nu se aplică	0,3	0,3 m²
Zonele împădurite menţionate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) (pe 1 m²)	nu se aplică	1	1 m²
Zone cu culturi secundare sau strat vegetal (pe 1 m²)	nu se aplică	0,3	0,3 m²
Zone cu culturi fixatoare de azot (pe 1 m²)	nu se aplică	0,7	0,7 m²

Zonă de interes ecologic echivalentă

Zonă de interes ecologic standard similară

Factor de conversie

Factor de ponderare

Zonă de interes ecologic (dacă sunt aplicaţi ambii factori)

1. Scoatere ecologică din circuitul agricol (per 1 m²)

Terenuri lăsate în pârloagă

nu se aplică

1 m²

2. Crearea de «zone tampon» (per 1 m)

Zone tampon şi margini de câmpuri

1,5

9 m²

3. Gestionarea zonelor tampon necultivate şi a marginilor de câmpuri (pe 1 m)

Zone tampon şi margini de câmpuri

1,5

9 m²

4. Margini, zone din interiorul câmpurilor şi pâlcuri:

margini, zone din interiorul câmpurilor (pe 1 m)

Zone tampon şi margini de câmpuri

1,5

9 m²

pâlcuri (pe 1 m²)

Pâlcuri arbustive din zona de câmpie

nu se aplică

1,5

1,5 m²

5. Gestionarea elementelor de peisaj

arbore izolat (per arbore)

Arbore izolat

1,5

30 m²

arbori în aliniament (pe 1 m)

Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament

10 m²

grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m²)

Pâlcuri arbustive din zona de câmpie

nu se aplică

1,5

1,5 m²

garduri vii (pe 1 m)

Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament

10 m²

vegetaţie lemnoasă riverană (pe 1 m)

Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament

10 m²

terase (pe 1 m)

Terase

2 m²

ziduri din piatră (pe 1 m)

Ziduri din piatră tradiţionale

1 m²

rigole (pe 1 m)

Rigole

10 m²

iazuri (pe 1 m²)

Iazuri

nu se aplică

1,5

1,5 m²

6. Păstrarea solurilor turboase sau umede arabile sub iarbă (fără utilizarea de îngrăşăminte şi fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor) (pe 1 m²)

Terenuri lăsate în pârloagă

nu se aplică

1 m²

7. Producţie pe teren arabil fără utilizarea de îngrăşăminte şi/sau de produse de protecţie a plantelor şi neirigat, nesemănat cu aceeaşi cultură doi ani la rând (pe 1 m²)

Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie; benzi aflate de-a lungul marginilor de pădure cu producţie; zone cu culturi fixatoare de azot

nu se aplică

0,3

0,7 în cazul culturilor fixatoare de azot

0,3 m² 0,7 m²

8. Conversia terenului arabil în păşuni permanente (pe 1 m²)

Terenuri lăsate în pârloagă

nu se aplică

1 m²

ANEXA XI:Tabel de corespondenţă menţionat la articolul 72 alineatul (2)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009	Prezentul regulament	Regulamentul (UE) nr. 1306/2013
Articolul 1	Articolul 1	-
Articolul 2	Articolul 4	-
Articolul 3	Articolul 5	-
Articolul 4 alineatul (1)	-	Articolul 91
Articolul 4 alineatul (2)	-	Articolul 95
Articolul 5	-	Articolul 93
Articolul 6 alineatul (1)	-	Articolul 94
Articolul 6 alineatul (2)	-	-
Articolul 7	-	-
Articolul 8	Articolul 7	-
Articolul 9	-	-
Articolul 10	-	-
Articolul 10a	-	-
Articolul 10b	-	-
Articolul 10c	-	-
Articolul 10d	-	-
Articolul 11	Articolul 8	Articolul 26 alineatele (1) şi (2)
Articolul 11 alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (2)	-
Articolul 11a	Articolul 8 alineatul (3)	-
Articolul 12 alineatele (1) şi (2)	-	Articolul 12
Articolul 12 alineatul (3)	-	Articolul 14
Articolul 12 alineatul (4)	-	-
Articolul 13	-	Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 14	-	Articolul 67
Articolul 15	-	Articolul 68 alineatele (1) şi (2)
Articolul 16	-	Articolul 69
Articolul 17	-	Articolul 70
Articolul 18	-	Articolul 71
Articolul 19	-	Articolul 72
Articolul 20	-	Articolul 74 alineatele (1), (2) şi (3)
Articolul 21	-	Articolul 74 alineatul (4)
Articolul 22	-	Articolul 96
Articolul 23	-	Articolul 97
Articolul 24	-	Articolul 99
Articolul 25	-	Articolul 100
Articolul 26	-	Articolul 61
Articolul 27 alineatul (1)	-	Articolul 102 alineatul (3)
Articolul 27 alineatul (2)	-	Articolul 47
Articolul 27 alineatul (3)	-	Articolul 68 alineatul (3)
Articolul 28 alineatul (1)	Articolul 10	-
Articolul 28 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (3)	-
Articolul 28 alineatul (3)	Articolul 31 alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii)	-
Articolul 29	-	Articolul 75
Articolul 30	-	Articolul 60
Articolul 31	-	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 32	Articolul 15	-
Articolul 33	-	-
Articolul 34 alineatul (2)	Articolul 32 alineatele (2) şi (4)	-
Articolul 35	Articolul 33	-
Articolul 36	-	-
Articolul 37	Articolul 12	-
Articolul 38	-	-
Articolul 39 alineatul (1)	Articolul 32 alineatul (6)	-
Articolul 39 alineatul (2)	Articolul 35 alineatul (3)	-
Articolul 40 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1)	-
Articolul 41 alineatul (1)	Articolul 30 alineatul (1)	-
Articolul 41 alineatul (2)	Articolul 30 alineatele (3) şi (6)	-
Articolul 41 alineatul (3)	Articolul 30 alineatul (3) şi alineatul (7) litera (a)	-
Articolul 41 alineatul (4)	-	-
Articolul 41 alineatul (5)	Articolul 30 alineatul (10)	-
Articolul 41 alineatul (6)	-	-
Articolul 42	Articolul 31 alineatul (1) litera (b)	-
Articolul 43 alineatul (1)	Articolul 34 alineatele (1), (2) şi (3)	-
Articolul 43 alineatul (2)	-
Articolul 43 alineatul (3)	Articolul 34 alineatul (4)	-
Articolul 44	-	-
Articolul 45	-	-
Articolul 46	-	-
Articolul 47	-	-
Articolul 48	-	-
Articolul 49	-	-
Articolul 50	-	-
Articolul 51	-	-
Articolul 52	-	-
Articolul 53	-	-
Articolul 54	-	-
Articolul 55	-	-
Articolul 56	-	-
Articolul 57	-	-
Articolul 57a	Articolul 20 şi Anexa VII	-
Articolul 58	-	-
Articolul 59	-	-
Articolul 60	-	-
Articolul 61	-	-
Articolul 62	-	-
Articolul 63	-	-
Articolul 64	-	-
Articolul 65	-	-
Articolul 66	-	-
Articolul 67	-	-
Articolul 68	-	-
Articolul 69	-	-
Articolul 70	-	-
Articolul 71	-	-
Articolul 72	-	-
Articolul 73	-	-
Articolul 74	-	-
Articolul 75	-	-
Articolul 76	-	-
Articolul 77	-	-
Articolul 78	-	-
Articolul 79	-	-
Articolul 80	-	-
Articolul 81	-	-
Articolul 82	-	-
Articolul 83	-	-
Articolul 84	-	-
Articolul 85	-	-
Articolul 86	-	-
Articolul 87	-	-
Articolul 88	Articolul 56	-
Articolul 89	Articolul 57	-
Articolul 90	Articolul 58	-
Articolul 91	Articolul 59	-
Articolul 92	Articolul 60	-
Articolul 93	-	-
Articolul 94	-	-
Articolul 95	-	-
Articolul 96	-	-
Articolul 97	-	-
Articolul 98	-	-
Articolul 99	-	-
Articolul 100	-	-
Articolul 101	-	-
Articolul 102	-	-
Articolul 103	-	-
Articolul 104	-	-
Articolul 105	-	-
Articolul 106	-	-
Articolul 107	-	-
Articolul 108	-	-
Articolul 109	-	-
Articolul 110	-	-
Articolul 111	-	-
Articolul 112	-	-
Articolul 113	-	-
Articolul 114	-	-
Articolul 115	-	-
Articolul 116	-	-
Articolul 117	-	-
Articolul 118	-	-
Articolul 119	-	-
Articolul 120	-	-
Articolul 121	Articolele 16 şi 17	-
Articolul 121a	-	Articolul 98 al doilea paragraf
Articolul 122	-	-
Articolul 123	-	-
Articolul 124 alineatele (1)- (5), (7) şi (8)	-	-
Articolul 124 alineatul (6)	-	Articolul 98 primul paragraf
Articolul 125	-	-
Articolul 126	-	-
Articolul 127	-	-
Articolul 128	-	-
Articolul 129	-	-
Articolul 130	-	-
Articolul 131	-	-
Articolul 132	Articolele 18 şi 19	-
Articolul 133	-	-
Articolul 133a	Articolul 37	-
Articolul 134 (eliminat)	-	-
Articolul 135 (eliminat)	-	-
Articolul 136	-	-
Articolul 137	-	-
Articolul 138	Articolul 3	-
Articolul 139	Articolul 13	-
Articolul 140	Articolul 67	-
Articolul 141	Articolul 71	-
Articolul 142 literele (a)-(q) şi (s)	Articolul 70	-
Articolul 142 litera (r)	Articolul 69	-
Articolul 143	-	-
Articolul 144	-	-
Articolul 145	-	-
Articolul 146	Articolul 72	-
Articolul 146a	-	-
Articolul 147	Articolul 73	-
Articolul 148	-	-
Articolul 149	Articolul 74	-
Anexa I	Anexa I	-
Anexa II	-	Anexa II
Anexa III	-	Anexa II
Anexa IV	Anexa III	-
Anexa V	-	-
Anexa VI	-	-
Anexa VII	Anexa IV	-
Anexa VIII	Anexa II	-
Anexa IX	-	-
Anexa X	-	-
Anexa XI	-	-
Anexa XII	-	-
Anexa XIII	-	-
Anexa XIV	-	-
Anexa XV	-	-
Anexa XVI	-	-
Anexa XVII	-	-
Anexa XVIIa	-	-

2021	2022
494 926	494 926
788 626	797 255
854 947	854 947
862 367	862 367
4 915 695	4 915 695
190 715	193 576
1 186 282	1 186 282
1 891 660	1 890 730
4 800 590	4 797 439
7 285 001	7 274 171
344 340	374 770
3 628 529	3 628 529
47 648	47 648
339 055	344 140
569 965	578 515
32 748	32 748
1 243 185	1 243 185
4 594	4 594
717 382	717 382
677 582	677 582
3 030 049	3 061 233
595 873	600 528
1 891 805	1 919 363
131 530	131 530
391 174	396 034
515 713	517 532
685 676	685 904

2021	2022
494,9	494,9
791,2	799,8
854,9	854,9
862,4	862,4
4 915,7	4 915,7
190,7	193,6
1 186,3	1 186,3
2 075,7	2 074,7
4 860,3	4 857,1
7 285,0	7 274,2
344,3	374,8
3 628,5	3 628,5
47,6	47,6
339,1	344,1
570,0	578,5
32,7	32,7
1 243,2	1 243,2
4,6	4,6
717,4	717,4
677,6	677,6
3 030,0	3 061,2
596,1	600,7
1 891,8	1 919,4
131,5	131,5
391,2	396,0
515,7	517,5
685,7	685,9

Belgia	10 076 707
Bulgaria	70 427 849
Cehia	38 815 980
Danemarca	11 371893
Germania	148 488 749
Estonia	21 968 972
Irlanda	39 700 643
Grecia	76 438 741
Spania	250 300 720
Franţa	181 388 880
Croaţia	42 201 225
Italia	190 546 556
Cipru	2 398 093
Letonia	29 326 817
Lituania	48 795 629
Luxemburg	1 843 643
Ungaria	62 430 371
Malta	1 831 098
Ţările de Jos	10 972 679
Austria	72 070055
Polonia	329 472 633
Portugalia	123 303 715
România	241 375 835
Slovenia	15 337 318
Slovacia	56 920 680
Finlanda	73 005 307
Suedia	52887719»