Art. 45. - Art. 45: Păşuni permanente - Regulamentul 1307/17-dec-2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2022
Art. 45: Păşuni permanente
(1)Statele membre desemnează păşunile permanente care sunt sensibile din punct de vedere ecologic în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv zonele cu turbă şi zone umede situate în aceste zone şi care au nevoie de o protecţie strictă în vederea îndeplinirii obiectivelor directivelor respective.
Pentru a asigura protecţia unor păşuni permanente valoroase pentru mediu, statele membre pot decide să desemneze şi alte zone sensibile situate în afara zonelor care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv păşuni permanente situate pe soluri bogate în carbon.
Fermierii nu convertesc sau nu ară păşuni permanente situate în zone desemnate de statele membre în conformitate cu primul paragraf şi, după caz, cu al doilea paragraf.
(2)Statele membre asigură faptul că proporţia zonelor cu păşuni permanente din suprafaţa totală declarată de fermieri în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu scade cu mai mult de 5 % faţă de proporţia de referinţă care urmează să fie stabilită de statele membre în 2015 prin împărţirea zonelor cu păşuni permanente menţionate la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat, la suprafaţa agricolă totală menţionată la al doilea paragraf litera (b).
În scopul stabilirii proporţiei de referinţă menţionate la primul paragraf:
a)"zone cu păşuni permanente" înseamnă terenul cu păşuni permanente declarat în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol, precum şi suprafaţa cu păşuni permanente declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol care nu a fost declarat ca teren cu păşune permanentă în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013;
b)"suprafaţa agricolă totală" înseamnă suprafaţa agricolă declarată în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermieri care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol.
Proporţia de referinţă pentru păşuni permanente se recalculează în cazurile în care fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol au obligaţia de a reconverti suprafaţa în păşune permanentă în 2015 sau în 2016 în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În asemenea cazuri, aceste suprafeţe sunt adăugate la zonele cu păşuni permanente, astfel cum este menţionat la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat.
Proporţia de păşuni permanente se stabileşte în fiecare an pe baza suprafeţelor declarate de fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Obligaţia în temeiul prezentului alineat se aplică la nivel naţional, regional sau la nivelul subregional corespunzător. Statele membre pot decide să aplice o obligaţie de a menţine păşuni permanente la nivelul exploataţiei pentru a asigura faptul că proporţia de păşuni permanente nu scade cu mai mult de 5 %. Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la 1 august 2014.
Statele membre notifică Comisiei proporţia de referinţă şi proporţia menţionată la prezentul alineat.
(3)În cazul în care se stabileşte că proporţia menţionată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivel regional sau subregional sau, după caz, la nivel naţional, statul membru în cauză impune obligaţii la nivel de exploataţie de a reconverti terenul în păşune permanentă pentru acei fermieri care au la dispoziţie teren care a fost convertit din teren cu păşuni permanente sau din pajişti permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut.
Cu toate acestea, în cazul în care zonele cu păşuni permanente în termeni absoluţi stabiliţi în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) este menţinută în anumite limite, obligaţia prevăzută la alineatul (2) primul paragraf este considerată a fi respectată.
(4)Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care scăderea sub prag provine din împădurire, cu condiţia ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul şi să nu includă plantările de specii forestiere cu ciclu de producţie scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creştere rapidă pentru producţia de energie.
(5)Pentru a asigura menţinerea proporţiei păşunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce priveşte stabilirea unor norme detaliate privind menţinerea păşunilor permanente, inclusiv norme privind reconversia în caz de nerespectare a obligaţiei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, norme aplicabile statelor membre pentru instituirea de obligaţii la nivel de exploataţie în vederea menţinerii păşunilor permanente, astfel cum se menţionează la alineatele (2) şi (3) şi pentru orice ajustare a proporţiei de referinţă menţionate la alineatul (2) care poate deveni necesară.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a)a stabili cadrul pentru desemnarea altor zone sensibile menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea din prezentul articol;
b)a stabili metode detaliate pentru calculul proporţiei păşunilor permanente din suprafaţa agricolă totală care trebuie menţinută în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
c)a defini perioada din trecut menţionată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol.
(7)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte limitele menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).