Art. 46. - Art. 46: Zona de interes ecologic - Regulamentul 1307/17-dec-2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2022
Art. 46: Zona de interes ecologic
(1)În cazul în care terenul arabil al unei exploataţii este mai mare de 15 hectare, fermierii se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2015, o suprafaţă care corespunde unui procent de cel puţin 5 % din terenul arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi, dacă acestea sunt considerate zone de interes ecologic de către statul membru în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv suprafeţele menţionate la literele (c), (d), (g), (h) (k) şi (l) de la alineatul menţionat, este zonă de interes ecologic.
Procentajul menţionat la primul paragraf din prezentul alineat se majorează de la 5 % la 7 %, în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European şi al Consiliului, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE.
Până la 31 martie 2017, Comisia prezintă un raport de evaluare privind punerea în aplicare a primului paragraf din prezentul alineat, însoţit, după caz, de o propunere de act legislativ, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf.
(2)Până la 1 august 2014, statele membre decid " că una sau mai multe dintre următoarele sunt considerate zone de interes ecologic:
a)terenurile lăsate pârloagă;
b)terasele;
c)elementele de peisaj, inclusiv elementele de acest tip adiacente terenului arabil al exploataţiei, prin derogare de la articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament, care pot include elemente de peisaj care nu intră în zona eligibilă în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
d)zonele de protecţie, inclusiv zone de protecţie acoperite cu păşuni permanente, cu condiţia ca acestea să fie distincte de suprafaţa agricolă eligibilă adiacentă;
e)hectarele de zone agroforestiere care primesc sau au primit sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi/sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
f)benzile de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure;
g)zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie pentru care nu s-au folosit îngrăşăminte minerale şi/sau produse de protecţie a plantelor;
h)zonele împădurite menţionate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament;
i)zonele cu culturi secundare sau strat vegetal create prin plantarea sau germinarea seminţelor, care fac obiectul aplicării factorilor de ponderare menţionaţi la alineatul (3) din prezentul articol;
j)zonele cu culturi fixatoare de azot.
k)zonele cu Miscanthus;
l)zonele cu Silphium perfoliatum;
m)terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).
Cu excepţia zonelor de exploataţie menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (g), (h), (k) şi (l), zona de interes ecologic se situează pe terenul arabil al exploataţiei. În cazul zonelor menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (c) şi (d), zona de interes ecologic poate fi adiacentă terenului arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3)Pentru a simplifica administrarea şi pentru a se ţine seama de caracteristicile tipurilor de zone de interes ecologic enumerate la alineatul (2) şi pentru a facilita măsurarea lor, statele membre pot utiliza, la calculul totalului hectarelor reprezentate de zona de interes ecologic a exploataţiei, factorii de conversie şi/sau de ponderare menţionaţi în anexa X. Dacă un stat membru decide să considere zonă de interes ecologic o zonă de la alineatul (2) primul paragraf litera (i) sau orice altă zonă care face obiectul unei ponderări mai mici decât 1, utilizarea factorilor de ponderare prevăzuţi în anexa X este obligatorie.
(4)Alineatul (1) nu se aplică exploataţiilor:
a)în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;
b)în cazul cărora peste 75 % din suprafaţa agricolă eligibilă este păşune permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări.
(5)Statele membre pot decide să pună în aplicare până la jumătate din punctele procentuale de zone de interes ecologic menţionate la alineatul (1) la nivel regional cu scopul de a obţine zone de interes ecologic adiacente. Statele membre desemnează zonele şi obligaţiile care le revin fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă. Scopul desemnării zonelor şi obligaţiilor este de a sprijini punerea în aplicare a politicilor Uniunii în materie de mediu, climă şi biodiversitate.
(6)Statele membre pot decide să permită fermierilor ale căror exploataţii sunt foarte apropiate unele de celelalte să îndeplinească în mod colectiv obligaţia menţionată la alineatul (1) (denumită în continuare "implementare colectivă), cu condiţia ca zonele de interes ecologic să fie adiacente. Pentru a susţine punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul mediului, climei şi biodiversităţii, statele membre pot desemna zonele pe care este posibilă implementarea colectivă şi, de asemenea, pot impune obligaţii suplimentare fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă la această implementare colectivă.
Fiecare fermier care participă la implementarea colectivă asigură faptul că cel puţin 50 % din suprafaţa care face obiectul obligaţiei de la alineatul (1) se află pe teren din propria exploataţie şi este în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf. Numărul fermierilor care participă la o astfel de implementare colectivă nu poate fi mai mare de zece.
(7)Statele membre cu mai mult de 50 % din suprafaţa totală a terenului acoperită cu păduri pot decide că alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică exploataţiilor situate în zone desemnate de statele membre respective drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiţia ca mai mult de 50 % din suprafaţa terenului unităţii menţionată la prezentul alineat al doilea paragraf să fie acoperită cu păduri, iar proporţia dintre terenul împădurit şi terenul agricol să fie mai mare de 3:1.
Zona acoperită cu păduri şi raportul dintre păduri şi teren agricol se evaluează la un nivel al suprafeţei echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul altei unităţi clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, care prezintă condiţii agricole similare.
(8)Statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menţionate la alineatul (2) până la 1 august 2014, iar cu privire la orice decizii menţionate la alineatele (3), (5), (6) şi (7) până la data de 1 august a anului precedent aplicării sale.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70:
a)care să stabilească criterii noi pentru ca tipurile de zone menţionate la prezentul articol alineatul (1) să poată fi considerate zone de interes ecologic;
b)care să adauge alte tipuri de zone decât cele menţionate la alineatul (2) care pot fi luate în considerare în vederea respectării procentajului menţionat la alineatul (1);
c)care să adapteze anexa X pentru a stabili factorii de conversie şi de ponderare menţionaţi la alineatul (3) şi pentru a ţine seama de criteriile şi/sau tipurile de suprafeţe care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu prezentul alineat literele (a) şi (b);
d)care să stabilească norme pentru implementarea menţionată la alineatele (5) şi (6), inclusiv cerinţele minime ale unei astfel de implementări;
e)care să stabilească cadrul în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de exploataţii pentru a fi considerate foarte apropiate unele de celelalte în sensul alineatului (6);
f)care să stabilească metodele de determinare a procentului dintre terenul împădurit şi suprafaţa totală a terenurilor acoperite de păduri şi a proporţiei dintre terenul împădurit şi terenul agricol menţionat la alineatul (7).