Capitolul 3 - Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu - Regulamentul 1307/17-dec-2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2022
CAPITOLUL 3:Plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu
Art. 43: Norme generale
(1)Fermierii care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafaţă aplică pe toate hectarele lor eligibile în înţelesul articolului 32 alineatele (2)-(5) practicile agricole benefice pentru climă şi mediu menţionate la alineatul (2) din prezentul articol sau practicile echivalente menţionate la alineatul (3) din prezentul articol.
(2)Practicile agricole benefice pentru climă şi mediu sunt următoarele:
a)diversificarea culturilor;
b)menţinerea păşunilor permanente existente; şi
c)prezenţa unei zone de interes ecologic pe suprafaţa agricolă.
(3)Practicile echivalente sunt cele care includ practici similare care produc un nivel echivalent sau mai mare al beneficiului pentru climă şi mediu faţă de una sau mai multe dintre practicile menţionate la alineatul (2). Aceste practici echivalente şi practica sau practicile menţionate la alineatul (2) cărora le sunt echivalente sunt enumerate în anexa IX şi sunt vizate de oricare dintre:
a)angajamente asumate în conformitate fie cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, sau cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
b)scheme de certificare ecologică naţionale sau regionale, inclusiv cele pentru certificarea conformităţii cu legislaţia internă în materie de mediu, care depăşesc standardele obligatorii relevante instituite în conformitate cu titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, care vizează îndeplinirea unor obiective privind calitatea solului şi a apei, biodiversitatea, conservarea peisajului şi atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea. Aceste scheme de certificare pot include practicile enumerate în anexa IX la prezentul regulament, practicile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau o combinaţie între aceste practici.
(4)Practicile echivalente menţionate la alineatul (3) nu fac obiectul dublei finanţări.
(5)Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, să limiteze categoriile de fermieri care pot utiliza opţiunile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (b).
(6)Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, ca fermierii să îşi îndeplinească toate obligaţiile relevante în temeiul alineatului (1) în conformitate cu schemele de certificare ecologică naţionale sau regionale menţionate la alineatul (3) litera (b).
(7)Sub rezerva deciziilor statelor membre, menţionate la alineatele (5) şi (6), un fermier poate respecta una sau mai multe dintre practicile menţionate la alineatul (3) litera (a) numai dacă acestea înlocuiesc în întregime practica sau practicile aferente menţionate la alineatul (2). Un fermier poate utiliza schemele de certificare menţionate la alineatul (3) litera (b) numai dacă acestea vizează întreaga obligaţie menţionată la alineatul (1).
(8)Statele membre notifică Comisiei deciziile lor menţionate la alineatele (5) şi (6) şi angajamentele specifice sau schemele de certificare pe care intenţionează să le aplice ca practici echivalente în înţelesul alineatului (3).
Comisia evaluează dacă practicile incluse în angajamentele specifice sau schemele de certificare sunt vizate de lista din anexa IX, iar dacă consideră că nu acesta este cazul, notifică statele membre în consecinţă prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menţionate la articolul 71 alineatul (2) sau (3). În cazul în care Comisia informează un stat membru că practicile respective nu sunt vizate de lista din anexa IX, statul membru respectiv nu recunoaşte angajamentele specifice sau schemele de certificare vizate de notificarea Comisiei ca practici echivalente în înţelesul alineatului (3) din prezentul articol.
(9)Fără a aduce atingere alineatelor (10) şi (11) din prezentul articol şi nici aplicării disciplinei financiare, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament şi a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre acordă plata menţionată în prezentul capitol fermierilor care respectă practicile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol care sunt relevante pentru ei şi în măsura în care fermierii respectivi respectă articolele 44, 45 şi 46 din prezentul regulament.
Această plată ia forma unei plăţi anuale pe hectar eligibil declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2) al cărei cuantum se calculează anual prin împărţirea sumei rezultate din aplicarea articolului 47 la numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), în statul membru sau regiunea vizată.
Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care decid să aplice articolul 25 alineatul (2) pot decide să acorde plata menţionată la prezentul alineat ca procent din valoarea totală a drepturilor de plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) pentru fiecare an relevant.
Pentru fiecare an şi fiecare stat membru sau regiune, procentul respectiv se calculează împărţind suma rezultată în urma aplicării articolului 47 la valoarea totală a tuturor drepturilor la plată activate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în statul membru sau regiunea în cauză.
(10)Fermierii ale căror exploataţii se află integral sau parţial în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2000/60/CE sau al Directivei 2009/147/CE au dreptul la plata menţionată în prezentul capitol, cu condiţia să aplice practicile menţionate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploataţia în cauză, cu obiectivele directivelor menţionate.
(11)Fermierii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 în ceea ce priveşte agricultura ecologică au dreptul ipso facto la plata menţionată în prezentul capitol.
Primul paragraf se aplică numai unităţilor unei exploataţii care sunt utilizate pentru producţia ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007.
(12)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, pentru:
a)a adăuga practici echivalente la lista prevăzută în anexa IX;
b)a stabili cerinţe adecvate aplicabile schemelor de certificare naţionale sau regionale menţionate la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol, inclusiv nivelul de asigurare pe care trebuie să-l furnizeze schemele respective;
c)a stabili norme detaliate pentru calcularea sumei menţionate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 1305/2013 pentru practicile menţionate în secţiunea I punctele 3 şi 4 şi în secţiunea III punctul 7 din anexa IX la prezentul regulament şi orice practici echivalente suplimentare adăugate la anexa respectivă în temeiul literei (a) din prezentul alineat, pentru care este necesar un calcul specific pentru a evita dubla finanţare.
(13)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme referitoare la procedura privind notificările, inclusiv termenele pentru transmiterea acestora, şi evaluarea Comisiei menţionată la alineatul (8). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 44: Diversificarea culturilor
(1)Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde între 10 şi 30 de hectare şi nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puţin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil respectiv.
Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde mai mult de 30 de hectare şi nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puţin trei culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală acoperă maximum 75 % din terenul arabil, iar principalele două culturi acoperă împreună maximum 95 % din acesta.
(2)Fără a aduce atingere numărului de culturi necesar în temeiul alineatului (1), pragurile maxime stabilite nu se aplică exploataţiilor în care iarba sau alte plante furajere erbacee sau terenurile lăsate pârloagă sau cultivate cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil. În asemenea cazuri, cultura principală pe restul suprafeţei arabile nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil rămas, cu excepţia cazului în care această suprafaţă rămasă este acoperită cu iarbă sau alte plante furajere erbacee sau este teren lăsat pârloagă.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică exploataţiilor:
a)în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este cultivat cu culturi de leguminoase, este lăsat pârloagă sau face obiectul unei combinaţii între respectivele utilizări;
b)în cazul cărora peste 75 % din suprafaţa agricolă eligibilă este păşune permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinaţii între respectivele utilizări;
c)în cazul cărora peste 50 % din suprafeţele terenului arabil declarat nu au fost declarate de fermier în cererea sa de ajutor din anul anterior şi în cazul cărora, pe baza unei comparaţii a cererilor de ajutor geospaţiale, întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită faţă de cea din anul calendaristic anterior;
d)situate la nord de paralela 62 sau în anumite zone adiacente. Dacă terenul arabil al acestor exploataţii este mai mare de 10 de hectare, există cel puţin două culturi pe terenul arabil respectiv şi niciuna dintre culturi nu depăşeşte 75 % din terenul arabil, cu excepţia cazului în care cultura principală este iarbă sau alte furaje erbacee sau teren lăsat pârloagă.
(4)În sensul prezentului articol, "cultură" înseamnă oricare dintre următoarele:
a)o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;
b)o cultură a oricărei specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae, şi Cucurbitaceae;
c)un teren lăsat pârloagă;
d)iarba sau alte furaje erbacee.
Culturile de iarnă şi cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparţin aceluiaşi gen. Triticum spelta este considerată a fi o cultură distinctă de culturile care aparţin aceluiaşi gen.
(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a)a recunoaşte alte tipuri de genuri şi specii decât cele menţionate la alineatul (4) din prezentul articol, şi
b)a stabili normele privind aplicarea calculării precise a ponderii diferitelor culturi.
Art. 45: Păşuni permanente
(1)Statele membre desemnează păşunile permanente care sunt sensibile din punct de vedere ecologic în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv zonele cu turbă şi zone umede situate în aceste zone şi care au nevoie de o protecţie strictă în vederea îndeplinirii obiectivelor directivelor respective.
Pentru a asigura protecţia unor păşuni permanente valoroase pentru mediu, statele membre pot decide să desemneze şi alte zone sensibile situate în afara zonelor care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv păşuni permanente situate pe soluri bogate în carbon.
Fermierii nu convertesc sau nu ară păşuni permanente situate în zone desemnate de statele membre în conformitate cu primul paragraf şi, după caz, cu al doilea paragraf.
(2)Statele membre asigură faptul că proporţia zonelor cu păşuni permanente din suprafaţa totală declarată de fermieri în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu scade cu mai mult de 5 % faţă de proporţia de referinţă care urmează să fie stabilită de statele membre în 2015 prin împărţirea zonelor cu păşuni permanente menţionate la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat, la suprafaţa agricolă totală menţionată la al doilea paragraf litera (b).
În scopul stabilirii proporţiei de referinţă menţionate la primul paragraf:
a)"zone cu păşuni permanente" înseamnă terenul cu păşuni permanente declarat în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol, precum şi suprafaţa cu păşuni permanente declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol care nu a fost declarat ca teren cu păşune permanentă în 2012 sau, în cazul Croaţiei, în 2013;
b)"suprafaţa agricolă totală" înseamnă suprafaţa agricolă declarată în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermieri care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol.
Proporţia de referinţă pentru păşuni permanente se recalculează în cazurile în care fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol au obligaţia de a reconverti suprafaţa în păşune permanentă în 2015 sau în 2016 în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În asemenea cazuri, aceste suprafeţe sunt adăugate la zonele cu păşuni permanente, astfel cum este menţionat la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat.
Proporţia de păşuni permanente se stabileşte în fiecare an pe baza suprafeţelor declarate de fermierii care fac obiectul obligaţiilor de la prezentul capitol pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Obligaţia în temeiul prezentului alineat se aplică la nivel naţional, regional sau la nivelul subregional corespunzător. Statele membre pot decide să aplice o obligaţie de a menţine păşuni permanente la nivelul exploataţiei pentru a asigura faptul că proporţia de păşuni permanente nu scade cu mai mult de 5 %. Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la 1 august 2014.
Statele membre notifică Comisiei proporţia de referinţă şi proporţia menţionată la prezentul alineat.
(3)În cazul în care se stabileşte că proporţia menţionată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivel regional sau subregional sau, după caz, la nivel naţional, statul membru în cauză impune obligaţii la nivel de exploataţie de a reconverti terenul în păşune permanentă pentru acei fermieri care au la dispoziţie teren care a fost convertit din teren cu păşuni permanente sau din pajişti permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut.
Cu toate acestea, în cazul în care zonele cu păşuni permanente în termeni absoluţi stabiliţi în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) este menţinută în anumite limite, obligaţia prevăzută la alineatul (2) primul paragraf este considerată a fi respectată.
(4)Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care scăderea sub prag provine din împădurire, cu condiţia ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul şi să nu includă plantările de specii forestiere cu ciclu de producţie scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creştere rapidă pentru producţia de energie.
(5)Pentru a asigura menţinerea proporţiei păşunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce priveşte stabilirea unor norme detaliate privind menţinerea păşunilor permanente, inclusiv norme privind reconversia în caz de nerespectare a obligaţiei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, norme aplicabile statelor membre pentru instituirea de obligaţii la nivel de exploataţie în vederea menţinerii păşunilor permanente, astfel cum se menţionează la alineatele (2) şi (3) şi pentru orice ajustare a proporţiei de referinţă menţionate la alineatul (2) care poate deveni necesară.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:
a)a stabili cadrul pentru desemnarea altor zone sensibile menţionate la alineatul (1) paragraful al doilea din prezentul articol;
b)a stabili metode detaliate pentru calculul proporţiei păşunilor permanente din suprafaţa agricolă totală care trebuie menţinută în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
c)a defini perioada din trecut menţionată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol.
(7)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte limitele menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).
Art. 46: Zona de interes ecologic
(1)În cazul în care terenul arabil al unei exploataţii este mai mare de 15 hectare, fermierii se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2015, o suprafaţă care corespunde unui procent de cel puţin 5 % din terenul arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi, dacă acestea sunt considerate zone de interes ecologic de către statul membru în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv suprafeţele menţionate la literele (c), (d), (g), (h) (k) şi (l) de la alineatul menţionat, este zonă de interes ecologic.
Procentajul menţionat la primul paragraf din prezentul alineat se majorează de la 5 % la 7 %, în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European şi al Consiliului, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE.
Până la 31 martie 2017, Comisia prezintă un raport de evaluare privind punerea în aplicare a primului paragraf din prezentul alineat, însoţit, după caz, de o propunere de act legislativ, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf.
(2)Până la 1 august 2014, statele membre decid " că una sau mai multe dintre următoarele sunt considerate zone de interes ecologic:
a)terenurile lăsate pârloagă;
b)terasele;
c)elementele de peisaj, inclusiv elementele de acest tip adiacente terenului arabil al exploataţiei, prin derogare de la articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament, care pot include elemente de peisaj care nu intră în zona eligibilă în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
d)zonele de protecţie, inclusiv zone de protecţie acoperite cu păşuni permanente, cu condiţia ca acestea să fie distincte de suprafaţa agricolă eligibilă adiacentă;
e)hectarele de zone agroforestiere care primesc sau au primit sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi/sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;
f)benzile de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure;
g)zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie pentru care nu s-au folosit îngrăşăminte minerale şi/sau produse de protecţie a plantelor;
h)zonele împădurite menţionate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament;
i)zonele cu culturi secundare sau strat vegetal create prin plantarea sau germinarea seminţelor, care fac obiectul aplicării factorilor de ponderare menţionaţi la alineatul (3) din prezentul articol;
j)zonele cu culturi fixatoare de azot.
k)zonele cu Miscanthus;
l)zonele cu Silphium perfoliatum;
m)terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen şi nectar).
Cu excepţia zonelor de exploataţie menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (g), (h), (k) şi (l), zona de interes ecologic se situează pe terenul arabil al exploataţiei. În cazul zonelor menţionate la prezentul alineat primul paragraf literele (c) şi (d), zona de interes ecologic poate fi adiacentă terenului arabil al exploataţiei pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(3)Pentru a simplifica administrarea şi pentru a se ţine seama de caracteristicile tipurilor de zone de interes ecologic enumerate la alineatul (2) şi pentru a facilita măsurarea lor, statele membre pot utiliza, la calculul totalului hectarelor reprezentate de zona de interes ecologic a exploataţiei, factorii de conversie şi/sau de ponderare menţionaţi în anexa X. Dacă un stat membru decide să considere zonă de interes ecologic o zonă de la alineatul (2) primul paragraf litera (i) sau orice altă zonă care face obiectul unei ponderări mai mici decât 1, utilizarea factorilor de ponderare prevăzuţi în anexa X este obligatorie.
(4)Alineatul (1) nu se aplică exploataţiilor:
a)în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări;
b)în cazul cărora peste 75 % din suprafaţa agricolă eligibilă este păşune permanentă, este utilizată pentru producţia de iarbă sau de alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinaţii între aceste utilizări.
(5)Statele membre pot decide să pună în aplicare până la jumătate din punctele procentuale de zone de interes ecologic menţionate la alineatul (1) la nivel regional cu scopul de a obţine zone de interes ecologic adiacente. Statele membre desemnează zonele şi obligaţiile care le revin fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă. Scopul desemnării zonelor şi obligaţiilor este de a sprijini punerea în aplicare a politicilor Uniunii în materie de mediu, climă şi biodiversitate.
(6)Statele membre pot decide să permită fermierilor ale căror exploataţii sunt foarte apropiate unele de celelalte să îndeplinească în mod colectiv obligaţia menţionată la alineatul (1) (denumită în continuare "implementare colectivă), cu condiţia ca zonele de interes ecologic să fie adiacente. Pentru a susţine punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul mediului, climei şi biodiversităţii, statele membre pot desemna zonele pe care este posibilă implementarea colectivă şi, de asemenea, pot impune obligaţii suplimentare fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă la această implementare colectivă.
Fiecare fermier care participă la implementarea colectivă asigură faptul că cel puţin 50 % din suprafaţa care face obiectul obligaţiei de la alineatul (1) se află pe teren din propria exploataţie şi este în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf. Numărul fermierilor care participă la o astfel de implementare colectivă nu poate fi mai mare de zece.
(7)Statele membre cu mai mult de 50 % din suprafaţa totală a terenului acoperită cu păduri pot decide că alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică exploataţiilor situate în zone desemnate de statele membre respective drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiţia ca mai mult de 50 % din suprafaţa terenului unităţii menţionată la prezentul alineat al doilea paragraf să fie acoperită cu păduri, iar proporţia dintre terenul împădurit şi terenul agricol să fie mai mare de 3:1.
Zona acoperită cu păduri şi raportul dintre păduri şi teren agricol se evaluează la un nivel al suprafeţei echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul altei unităţi clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, care prezintă condiţii agricole similare.
(8)Statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menţionate la alineatul (2) până la 1 august 2014, iar cu privire la orice decizii menţionate la alineatele (3), (5), (6) şi (7) până la data de 1 august a anului precedent aplicării sale.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70:
a)care să stabilească criterii noi pentru ca tipurile de zone menţionate la prezentul articol alineatul (1) să poată fi considerate zone de interes ecologic;
b)care să adauge alte tipuri de zone decât cele menţionate la alineatul (2) care pot fi luate în considerare în vederea respectării procentajului menţionat la alineatul (1);
c)care să adapteze anexa X pentru a stabili factorii de conversie şi de ponderare menţionaţi la alineatul (3) şi pentru a ţine seama de criteriile şi/sau tipurile de suprafeţe care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu prezentul alineat literele (a) şi (b);
d)care să stabilească norme pentru implementarea menţionată la alineatele (5) şi (6), inclusiv cerinţele minime ale unei astfel de implementări;
e)care să stabilească cadrul în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de exploataţii pentru a fi considerate foarte apropiate unele de celelalte în sensul alineatului (6);
f)care să stabilească metodele de determinare a procentului dintre terenul împădurit şi suprafaţa totală a terenurilor acoperite de păduri şi a proporţiei dintre terenul împădurit şi terenul agricol menţionat la alineatul (7).
Art. 47: Dispoziţii financiare
(1)În vederea finanţării plăţii menţionate în prezentul capitol, statele membre utilizează 30 % din plafonul naţional anual prevăzut în anexa II.
(2)Statele membre aplică plata menţionată în prezentul capitol la nivel naţional.
Statele membre care aplică articolul 23 pot decide să aplice plata la nivel regional. În acest caz, acestea utilizează în fiecare regiune un procent din plafonul stabilit în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Pentru fiecare regiune, acest procent se calculează prin împărţirea plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul naţional stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii liniare prevăzută la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).
(3)Comisia adopta acte de punere în aplicare, prin care fixează anual plafoanele corespunzătoare plăţii menţionate în prezentul capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 71 alineatul (2).