Directiva 97/67/CE/15-dec-1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii şi îmbunătăţirea calităţii serviciului
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 28 August 2015
Directiva 97/67/CE/15-dec-1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii şi îmbunătăţirea calităţii serviciului
Dată act: 15-dec-1997
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 57 alineatul (2), articolele 66 şi 100a
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 322, 2.12.1995, p. 22 şi JO C 300, 10.10.1996, p. 22.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 174, 17.6.1996, p. 41.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
(3)JO C 337, 11.11.1996, p. 28.
având în vedere Rezoluţia Parlamentului European din 22 ianuarie 1993 privind Cartea verde pentru dezvoltarea pieţei unice a serviciilor poştale (4),
(4)JO C 42, 15.2.1993, p. 240.
având în vedere Rezoluţia Consiliului din 7 februarie 1994 privind dezvoltarea serviciilor poştale ale Comunităţii (5),
(5)JO C 48, 16.2.1994, p. 3.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat, având în vedere proiectul comun aprobat de către comitetul de conciliere la 7 noiembrie 1997 (6),
(6)Avizul Parlamentului European din 9 mai 1996 (JO C 152, 27.5.1996, p. 20), Poziţia comună a Consiliului din 29 aprilie 1997 (JO C 188, 19.6.1997, p. 9) şi Decizia Parlamentului European din 16 septembrie 1997 (JO C 304, 6.10.1997, p. 34); Decizia Parlamentului European din 19 noiembrie 1997 şi Decizia Consiliului din 1 decembrie 1997.
(1)întrucât ar trebui să se adopte măsuri cu scopul de a stabili piaţa internă în conformitate cu articolul 7a din tratat; întrucât această piaţă cuprinde o suprafaţă fără frontiere interne în care se asigură libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului;
(2)întrucât stabilirea pieţei interne în sectorul poştal este de o importanţă dovedită pentru coeziunea economică şi socială a Comunităţii, serviciile poştale reprezentând un instrument esenţial de comunicare şi de schimb;
(3)întrucât, la 11 iunie 1992, Comisia a prezentat Cartea verde pentru dezvoltarea pieţei unice a serviciilor poştale şi, la 2 iunie 1993, o comunicare numită "Orientări privind dezvoltarea serviciilor poştale ale Comunităţii";
(4)întrucât Comisia a coordonat o largă consultare publică în ceea ce priveşte aspectele serviciilor poştale care prezintă interes pentru Comunitate şi părţile interesate din sectorul poştal au comunicat observaţiile lor Comisiei;
(5)întrucât extinderea actuală a serviciului poştal universal şi condiţiile prestării sale variază semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât, în special, performanţele în ceea ce priveşte calitatea serviciilor sunt foarte inegale între statele membre;
(6)întrucât legăturile poştale transfrontaliere nu răspund întotdeauna cerinţelor utilizatorilor şi ale cetăţenilor europeni, iar performanţele, în termeni de calitate a serviciului în ceea ce priveşte serviciile poştale transfrontaliere ale Comunităţii, sunt deocamdată nesatisfăcătoare;
(7)întrucât neconcordanţele observate în sectorul poştal au implicaţii considerabile pentru acele sectoare de activitate care se bazează în special pe serviciile poştale şi împiedică în mod efectiv progresul spre coeziunea internă a Comunităţii, deoarece regiunile ce nu beneficiază de servicii poştale de o calitate suficient de ridicată sunt în dezavantaj în ceea ce priveşte atât distribuţia de scrisori, cât şi distribuţia de mărfuri;
(8)Întrucât măsurile care vizează să asigure liberalizarea treptată şi controlată a pieţei şi un echilibru corespunzător în aplicarea acestor măsuri sunt necesare pentru a garanta, în întreaga Comunitate şi sub rezerva obligaţiilor şi drepturilor prestatorilor serviciului universal, libera prestare a serviciilor în sectorul poştal însuşi;
(9)întrucât este necesară o astfel de acţiune la nivel comunitar pentru a asigura o mai bună armonizare a condiţiilor ce reglementează sectorul poştal şi, în consecinţă, trebuie să se adopte măsuri pentru a stabili norme comune;
(10)întrucât, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, un set de principii generale ar trebui să se adopte la nivel comunitar, în timp ce alegerea procedurilor exacte ar trebui să revină statelor membre, care ar trebui să aibă posibilitatea de a alege sistemul cel mai bine adaptat situaţiei lor;
(11)întrucât este esenţial să se garanteze la nivel comunitar un serviciu poştal universal care să cuprindă un ansamblu minim de servicii de calitate determinată, care să se furnizeze în toate statele membre la un preţ rezonabil în avantajul tuturor utilizatorilor, indiferent de aşezarea lor geografică din cadrul Comunităţii;
(12)întrucât obiectivul serviciului universal este de a oferi tuturor utilizatorilor un acces uşor la reţeaua poştală prin furnizarea, în special, a unui număr suficient de puncte de acces şi prin asigurarea unor condiţii satisfăcătoare în ceea ce priveşte frecvenţa colectărilor şi a livrărilor; întrucât prestarea serviciului universal trebuie să răspundă necesităţii fundamentale de a asigura o continuitate a funcţionării, rămânând totodată adaptabilă la nevoile utilizatorilor, precum şi garantându-le acestora un tratament echitabil şi nediscriminatoriu;
(13)întrucât serviciul universal trebuie să cuprindă serviciile naţionale, precum şi serviciile transfrontaliere;
(14)întrucât utilizatorii serviciului universal trebuie să fie informaţi adecvat în ceea ce priveşte ansamblul serviciilor oferite, condiţiile lor de prestare şi utilizare, calitatea serviciilor furnizate şi tarifele;
(15)întrucât dispoziţiile prezentei directive referitoare la prestarea serviciului universal nu aduc atingere dreptului prestatorilor serviciului universal de a negocia contracte individuale cu clienţii;
(16)întrucât menţinerea unui ansamblu al acestor servicii ce pot fi rezervate, în conformitate cu normele tratatului şi fără a aduce atingere aplicării normelor de concurenţă, apare justificată pentru a asigura funcţionarea serviciului universal în condiţii de echilibru financiar; întrucât procesul de liberalizare nu ar trebui să împiedice continuarea furnizării anumitor servicii gratuite introduse de către statele membre pentru persoanele nevăzătoare şi cu probleme de vedere.
(17)întrucât expedierile de corespondenţă care cântăresc 350 grame şi mai mult reprezintă mai puţin de 2 % din volumul de scrisori al operatorilor publici şi mai puţin de 3 % din veniturile acestora; întrucât criteriul de preţ (de cinci ori tariful de bază) va permite mai bine să se distingă între serviciul rezervat şi serviciul de curierat expres, care este liberalizat;
(18)întrucât, având în vedere că diferenţa esenţială dintre serviciul de curierat expres şi serviciul poştal universal constă în valoarea adăugată (oricare ar fi forma acesteia) prevăzută de către serviciile de curierat expres şi percepută de către clienţi, cel mai eficient mod de a determina valoarea adăugată percepută este de a lua în considerare surplusul de preţ pe care clienţii sunt dispuşi să îl plătească, fără a aduce atingere, cu toate acestea, limitei de preţ a sectorului rezervat ce trebuie să se respecte;
(19)întrucât este rezonabil să se permită ca, în mod provizoriu, marketingul direct prin corespondenţă şi poşta transfrontalieră să poată în continuare să fie rezervate în limitele de preţ şi de greutate prevăzute; întrucât, ca o etapă suplimentară spre realizarea pieţei interne a serviciilor poştale, o decizie privind continuarea liberalizării treptate şi controlate a pieţei serviciilor poştale, în special în vederea liberalizării poştei transfrontaliere şi a marketingului direct prin corespondenţă, precum şi privind o nouă revizuire a limitelor de preţ şi de greutate ar trebui să fie luată de către Parlamentul European şi Consiliu până la 1 ianuarie 2000, la propunerea Comisiei prezentată în urma unei revizuiri a sectorului;
(20)întrucât, din motive de ordine publică şi siguranţă publică, statele membre pot avea un interes legitim în a acorda, uneia sau mai multor entităţi desemnate de către ele, dreptul de a plasa cutii poştale destinate colectării expedierilor poştale pe drumuri publice; întrucât, din aceleaşi motive, statele membre au competenţa de a numi entitatea sau entităţile responsabile cu emiterea timbrelor poştale ce identifică ţara de origine şi acelea responsabile cu furnizarea serviciului de corespondenţă recomandată folosit în cursul procedurilor judiciare sau administrative în conformitate cu legislaţia lor internă; întrucât acestea pot indica, de asemenea, apartenenţa ţării la Uniunea Europeană prin introducerea simbolului celor 12 stele;
(21)întrucât noile servicii (servicii cu totul diferite de serviciile convenţionale) şi schimbul de documente nu fac parte din serviciul universal şi, în consecinţă, nu se justifică deloc rezervarea lor pentru prestatorii serviciului universal; întrucât aceasta se aplică, de asemenea, auto-prestării (prestarea serviciilor poştale de către persoana fizică sau juridică care este iniţiatorul corespondenţei sau colectarea şi direcţionarea acestor expedieri de către un terţ ce acţionează numai în numele acelei persoane), care nu face parte din categoria de servicii;
(22)întrucât statele membre ar trebui să poată reglementa, prin proceduri corespunzătoare de autorizare, pe teritoriul lor, prestarea serviciilor poştale care nu sunt rezervate prestatorilor serviciului universal; întrucât procedurile respective trebuie să fie transparente, nediscriminatorii, proporţionate şi bazate pe criterii obiective;
(23)întrucât statele membre ar trebui să aibă opţiunea de a supune acordarea licenţelor unor obligaţii privind serviciul universal sau unor contribuţii la un fond de compensare destinat să despăgubească prestatorul serviciului universal pentru prestarea unor servicii care reprezintă o sarcină financiară inechitabilă; întrucât statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a include în autorizaţii o obligaţie prin care activităţile autorizate nu trebuie să încalce drepturile exclusive sau speciale acordate prestatorilor serviciului universal pentru serviciile rezervate; întrucât se poate introduce un sistem de identificare pentru marketingul direct prin corespondenţă în scopul supervizării, în condiţiile în care marketingul direct prin corespondenţă este liberalizat;
(24)întrucât va trebui să se adopte măsuri necesare pentru armonizarea procedurilor de autorizare stabilite de către statele membre şi care reglementează furnizarea comercială către public a serviciilor nerezervate;
(25)întrucât, în cazul în care acest lucru se dovedeşte necesar, se adoptă măsuri pentru a asigura transparenţa şi caracterul nediscriminatoriu al condiţiilor de acces la reţeaua poştală publică din statele membre;
(26)întrucât, pentru a asigura o gestionare eficientă a serviciului universal şi pentru a evita denaturarea concurenţei, tarifele aplicate serviciului universal ar trebui să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi adaptabile costurilor;
(27)întrucât remunerarea pentru prestarea serviciului poştal transfrontalier intracomunitar, fără a aduce atingere ansamblului minim de obligaţii ce decurg din actele Uniunii Poştale Universale, ar trebui să fie orientată spre a acoperi costurile de livrare asumate de către prestatorul serviciului universal în ţara de destinaţie; întrucât această remunerare ar trebui, de asemenea, să ofere un stimulent pentru a îmbunătăţi sau menţine calitatea serviciului transfrontalier prin utilizarea unor obiective de calitate a serviciului; întrucât acest lucru ar justifica sisteme adecvate care asigură o acoperire corespunzătoare a costurilor şi sunt legate în mod specific de calitatea realizată a serviciului;
(28)întrucât sunt necesare conturi separate pentru diferitele servicii rezervate şi servicii nerezervate pentru a introduce transparenţa în costurile reale ale variatelor servicii şi pentru a asigura că subvenţia încrucişată din sectorul rezervat spre sectorul nerezervat nu afectează negativ condiţiile de concurenţă din acesta din urmă;
(29)întrucât, pentru a asigura aplicarea principiilor stabilite în cele trei motive anterioare, prestatorii serviciului universal ar trebui să pună în practică, într-un termen rezonabil, sisteme de contabilitate a costurilor, care pot fi verificate independent şi care permit o repartizare cât mai precisă a costurilor între servicii, pe baza unor proceduri transparente; întrucât asemenea cerinţe pot fi îndeplinite, de exemplu, prin aplicarea principiului repartizării integrale a costurilor; întrucât asemenea sisteme de contabilitate a costurilor pot să nu fie necesare în cazul în care există condiţii reale de concurenţă deschisă;
(30)întrucât ar trebui să se ia în considerare interesul utilizatorilor, care au dreptul la servicii de înaltă calitate; întrucât, de aceea, trebuie să se facă orice efort pentru a îmbunătăţi şi a spori calitatea serviciilor prestate la nivel comunitar; întrucât asemenea îmbunătăţiri ale calităţii impun statelor membre să stabilească standardele privind serviciile care fac parte din serviciul universal, pe care prestatorii serviciului universal trebuie să le realizeze sau să le depăşească;
(31)întrucât calitatea serviciului aşteptată de utilizatori constituie un aspect esenţial al serviciilor prestate; întrucât standardele de evaluare a calităţii serviciului şi nivelurile de calitate atinse trebuie publicate în interesul utilizatorilor; întrucât este necesar să se dispună de standarde de calitate a serviciului armonizate şi de o metodologie comună de măsurare pentru a putea evalua convergenţa calităţii serviciului în întreaga Comunitate;
(32)întrucât statele membre trebuie să determine standarde de calitate naţionale conforme cu standardele Comunităţii; întrucât, în cazul serviciilor transfrontaliere intracomunitare ce impun eforturile reunite a cel puţin doi prestatori ai serviciului universal din două state membre diferite, standardele de calitate trebuie să se definească la nivelul Comunităţii;
(33)întrucât conformitatea cu aceste standarde trebuie să se verifice independent, la intervale periodice şi pe o bază armonizată; întrucât utilizatorii trebuie să aibă dreptul de a fi informaţi despre rezultatele acestei verificări şi statele membre ar trebui să asigure că se adoptă măsuri corective în cazul în care aceste rezultate demonstrează că standardele nu sunt respectate;
(34)întrucât Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii (1) se aplică operatorilor poştali;
(1)JO L 95, 21.4.1993, p. 29.
(35)întrucât nevoia de îmbunătăţire a calităţii serviciilor impune ca litigiile să se soluţioneze repede şi eficient; întrucât, pe lângă căile de atac disponibile în dreptul intern şi în cel comunitar, ar trebui să se prevadă o procedură cu privire la contestaţii, care ar trebui să fie transparentă, simplă şi puţin costisitoare şi ar trebui să înlesnească intervenţia tuturor părţilor în cauză;
(36)întrucât, pentru a ameliora interconectarea reţelelor poştale şi în interesul utilizatorilor, este necesar să se încurajeze standardizarea tehnică; întrucât standardizarea tehnică este indispensabilă pentru promovarea interoperabilităţii între reţelele naţionale şi pentru a obţine un eficient serviciu universal al Comunităţii;
(37)întrucât orientările privind armonizarea europeană prevăd ca activităţile specializate pentru Standardizare tehnică să se încredinţeze Comitetului European pentru Standardizare;
(38)întrucât ar trebui să se constituie un comitet care să sprijine Comisia în aplicarea prezentei directive, în special în ceea ce priveşte lucrările viitoare referitoare la dezvoltarea măsurilor privind calitatea serviciului transfrontalier al Comunităţii şi standardizarea tehnică;
(39)întrucât, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a serviciului universal şi pentru a asigura o concurenţă nedenaturată în sectorul nerezervat, este important să se separe funcţiile autorităţii de reglementare, pe de o parte, şi ale operatorului, pe de altă parte; întrucât nici un operator poştal nu poate fi şi judecător şi parte în cauză; întrucât statul membru trebuie să definească statutul uneia sau al mai multor autorităţi naţionale de reglementare, care pot fi alese dintre autorităţile publice sau entităţile independente desemnate pentru acel scop;
(40)întrucât efectele condiţiilor armonizate asupra funcţionării pieţei interne a serviciilor poştale trebuie să facă obiectul unei evaluări; întrucât, prin urmare, Comisia va prezenta un raport Parlamentului European şi Consiliului privind aplicarea prezentei directive, inclusiv o informare adecvată privind dezvoltările din cadrul sectorului, în special în ceea ce priveşte aspectele economice, sociale, cele referitoare la ocuparea locurilor de muncă şi la tehnologie, precum şi la calitatea serviciului, la trei ani de la intrarea sa în vigoare, şi, în orice caz, la 31 decembrie 2000 cel târziu;
(41)întrucât prezenta directivă nu afectează aplicarea normelor tratatului, în special normele de concurenţă şi privind libertatea de a presta servicii;
(42)întrucât nimic nu împiedică statele membre să menţină în vigoare sau să introducă pentru sectorul poştal măsuri mai liberale decât cele prevăzute în prezenta directivă sau, în cazul în care prezenta directivă devine caducă, să menţină în vigoare măsuri pe care acestea le-au adoptat pentru a o aplica, în măsura în care, în fiecare caz, aceste măsuri sunt compatibile cu tratatul;
(43)întrucât este necesar ca prezenta directivă să se aplice până la 31 decembrie 2004, cu excepţia unei decizii contrare a Parlamentului European şi a Consiliului pe baza unei propuneri a Comisiei;
(44)întrucât prezenta directivă nu se aplică vreunei activităţi care nu intră sub incidenţa legislaţiei comunitare, precum cele prevăzute la Titlurile V şi VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, şi, în orice caz, activităţilor privind siguranţa publică, apărarea, siguranţa statului (inclusiv bunăstarea economică a statului, în cazul în care activităţile au legătură cu problemele de siguranţă a statului) şi activităţilor statului în domeniile dreptului penal;
(45)întrucât prezenta directivă nu împiedică, în cazul întreprinderilor care nu sunt stabilite în cadrul Comunităţii, adoptarea unor măsuri conforme atât cu legislaţia comunitară, cât şi cu obligaţiile internaţionale existente, ce vizează să garanteze că resortisanţii statelor membre beneficiază de aceleaşi tratament în ţările terţe; întrucât întreprinderile comunitare ar trebui să beneficieze, în ţările terţe, de un tratament şi un acces efectiv care sunt comparabile cu tratamentul şi accesul la piaţă pe care cadrul comunitar le rezervă resortisanţilor ţărilor în cauză,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Prezenta directivă stabileşte norme comune privind:
- condiţiile care reglementează furnizarea de servicii poştale;
- furnizarea unui serviciu poştal universal în cadrul Comunităţii;
- finanţarea serviciilor universale în condiţii care garantează furnizarea permanentă a acestor servicii;
- principiile de tarifare şi transparenţa contabilă pentru furnizarea serviciului universal;
- stabilirea standardelor de calitate pentru furnizarea serviciului universal şi instituirea unui sistem pentru a asigura respectarea standardelor respective;
- armonizarea standardelor tehnice;
- crearea unor autorităţi naţionale de reglementare independente.
Art. 2: În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(1)«servicii poştale» înseamnă serviciile care implică colectarea, sortarea, transportul şi livrarea trimiterilor poştale;
(2)"reţea poştală" înseamnă sistemul de organizare şi de resurse de orice fel folosite de către prestatorul (prestatorii) serviciului universal, în special pentru:
- ridicarea expedierilor poştale acoperite de o obligaţie de serviciu universal de la punctele de acces de pe întreg teritoriul;
- direcţionarea şi tratarea acestor expedieri de la punctul de acces al reţelei poştale la centrul de distribuţie;
- distribuirea la adresele indicate pe expedieri;
(3)«puncte de acces» înseamnă instalaţii fizice, incluzând cutiile poştale puse la dispoziţia publicului fie pe drumul public, fie la locaţia furnizorului (furnizorilor) de servicii poştale, unde trimiterile poştale pot fi introduse în reţeaua poştală de către expeditori;
(4)«colectare» înseamnă operaţia de colectare a trimiterilor poştale de către un furnizor de servicii poştale;
(5)"distribuţie" înseamnă procesul ce decurge de la sortarea la centrul de distribuţie până la distribuţia expedierilor poştale către destinatarii lor;
(6)«trimitere poştală» înseamnă o trimitere adresată în forma finală, în care trebuie să fie transportată de către furnizorul serviciului poştal. Pe lângă trimiterile de corespondenţă, asemenea trimiteri includ şi, de exemplu, cărţi, cataloage, ziare, publicaţii periodice şi colete poştale care conţin mărfuri cu sau fără valoare comercială;
(7)"expediere de corespondenţă" înseamnă o comunicare în formă scrisă pe orice fel de suport fizic ce trebuie transportată şi distribuită la adresa indicată de expeditor chiar pe expediere sau pe ambalaj. Cărţile, cataloagele, ziarele şi publicaţiile periodice nu sunt considerate expedieri de corespondenţă;
(8)[textul din Art. 2, alin. (8) din capitolul I a fost abrogat la 27-feb-2008 de Art. 1, punctul 2., litera G. din Directiva 2008/6/CE /20-feb-2008]
(9)"expediere recomandată" înseamnă un serviciu care oferă o garanţie forfetară împotriva riscurilor de pierdere, furt sau prejudiciu şi care furnizează expeditorului, după caz la cerere, dovada înmânării expedierii poştale şi a distribuirii sale la destinatar;
(10)"expediere cu valoare declarată" înseamnă: un serviciu care asigură expedierea poştală până la valoarea declarată de către expeditor în caz de pierdere, furt sau prejudiciu;
(11)"poştă transfrontalieră" înseamnă corespondenţa de la sau către alt stat membru sau de la sau către o ţară terţă;
(12)[textul din Art. 2, alin. (12) din capitolul I a fost abrogat la 27-feb-2008 de Art. 1, punctul 2., litera H. din Directiva 2008/6/CE /20-feb-2008]
(13)«furnizor de serviciu universal» înseamnă furnizorul public sau privat al serviciului poştal care asigură totalitatea sau o parte a serviciului universal poştal într-un stat membru, a cărui identitate a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 4;
(14)«autorizaţii» înseamnă orice autorizaţie care stabileşte drepturi şi obligaţii specifice sectorului poştal şi care permite întreprinderilor să furnizeze servicii poştale şi, după caz, să instaleze şi să opereze reţele proprii pentru furnizarea unor astfel de servicii, sub forma unei autorizaţii generale sau licenţe individuale astfel cum sunt definite în continuare:
- «autorizaţie generală» înseamnă o autorizaţie, indiferent dacă este reglementată de o «licenţă pe categorii» sau de dreptul comun şi indiferent dacă această reglementare impune proceduri de înregistrare sau de declarare, care nu solicită furnizorului de servicii poştale în cauză să obţină o decizie explicită a autorităţii naţionale de reglementare înainte de a exercita drepturile ce rezultă din autorizaţie;
- «licenţă individuală» înseamnă o autorizaţie care este acordată de o autoritate naţională de reglementare şi care oferă unui furnizor de servicii poştale drepturi specifice sau care supune activităţile întreprinderii la obligaţii specifice suplimentare faţă de autorizaţia generală, după caz, dacă furnizorul de servicii poştale nu este abilitat să exercite drepturile în cauză până în momentul în care a primit decizia din partea autorităţii naţionale de reglementare;
(15)"cheltuieli terminale" înseamnă remunerarea prestatorilor serviciului universal pentru distribuirea poştei transfrontaliere ce intră pe teritoriul unui stat şi cuprinde expedieri poştale din alt stat membru sau dintr-o ţară terţă;
(16)"expeditor" înseamnă o persoană fizică sau juridică aflată la originea expedierilor poştale;
(17)«utilizator» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care beneficiază de o furnizare a unui serviciu poştal în calitate de expeditor sau destinatar;
(18)"autoritate naţională de reglementare" înseamnă organismul sau organismele din fiecare stat membru cărora statul membru le încredinţează, între altele, funcţiile de reglementare ce intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentei directive;
(19)«cerinţe esenţiale» înseamnă motive generale fără caracter economic care pot determina un stat membru să impună condiţii pentru furnizarea serviciilor poştale. Motivele sunt confidenţialitatea corespondenţei, securitatea reţelei în cazul transportului de bunuri periculoase, respectarea condiţiilor de angajare, a sistemelor de securitate socială prevăzute de actele cu putere de lege sau de dispoziţiile administrative şi de reglementare şi/sau de contractul colectiv negociat între partenerii sociali naţionali, în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională şi, după caz, protecţia datelor, a mediului şi normele de planificare a teritoriului. Protecţia datelor poate să includă protecţia datelor cu caracter personal, confidenţialitatea informaţiilor transmise sau stocate şi protecţia vieţii private;
(20)«servicii furnizate la un tarif unitar» înseamnă servicii poştale pentru care tariful se stabileşte în condiţiile generale ale furnizorului (furnizorilor) de serviciu universal pentru trimiterile poştale individuale.
Art. 3
(1)Statele membre asigură că utilizatorii beneficiază de dreptul la un serviciu universal care implică prestarea permanentă a unui serviciu poştal de o calitate determinată în toate punctele de pe teritoriul lor la preţuri accesibile pentru toţi utilizatorii.
(2)În acest scop, statele membre adoptă măsuri pentru a asigura că densitatea punctelor de contact şi a punctelor de acces ia în considerare nevoile utilizatorilor.
(3)Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că serviciul universal este garantat cel puţin cinci zile lucrătoare pe săptămână, cu excepţia unor împrejurări sau condiţii geografice considerate excepţionale, şi că acesta cuprinde cel puţin:
- o colectare;
- o livrare la locuinţa sau locaţia fiecărei persoane fizice sau juridice sau, prin derogare, în condiţiile determinate de autoritatea naţională de reglementare, o livrare la instalaţii corespunzătoare.
Orice excepţie sau derogare acordată de către autoritatea naţională de reglementare în conformitate cu prezentul alineat trebuie comunicată Comisiei şi tuturor autorităţilor naţionale de reglementare.
(4)Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a asigura că serviciul universal cuprinde cel puţin prestările următoare:
- ridicarea, sortarea, transportul şi distribuţia expedierilor poştale de cel mult două kilograme;
- ridicarea, sortarea, transportul şi distribuţia coletelor poştale de cel mult 10 kilograme;
- serviciile pentru expedierile recomandate şi expedierile cu valoare declarată.
(5)Autorităţile naţionale de reglementare pot mări limita de greutate a ofertei serviciului universal pentru colete poştale la orice greutate mai mică de 20 de kilograme şi pot stabili regimuri speciale pentru livrarea la domiciliu a acestor colete.
Sub rezerva limitei de greutate a ofertei serviciului universal pentru colete poştale ce este stabilită de un anumit stat membru, statele membre se asigură că se distribuie pe teritoriul lor coletele poştale primite din alte state membre şi care cântăresc cel mult 20 de kilograme.
(6)Dimensiunile minime şi maxime pentru trimiterile poştale în cauză sunt cele stabilite în dispoziţiile relevante adoptate de Uniunea Poştală Universală.
(7)Serviciul universal definit de prezentul articol acoperă atât serviciile naţionale, cât şi serviciile transfrontaliere.
Art. 4
(1)Fiecare stat membru asigură garantarea furnizării serviciului universal şi informează Comisia cu privire la măsurile pe care le-a adoptat în vederea îndeplinirii obligaţiei respective. Comitetul menţionat la articolul 21 este informat asupra măsurilor adoptate de statele membre pentru a asigura furnizarea serviciului universal.
(2)Statele membre pot desemna una sau mai multe întreprinderi ca furnizori de serviciu universal, pentru a acoperi întregul teritoriu naţional. Statele membre pot desemna diferite întreprinderi pentru furnizarea unor elemente diferite ale serviciului universal şi acoperirea unor zone diferite din teritoriul naţional. În acest caz, statele membre stabilesc, în conformitate cu legislaţia comunitară, obligaţiile şi drepturile care le revin acestora şi le publică. Statele membre iau, în special, măsuri pentru a se asigura că sunt bazate pe principiile transparenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii condiţiile în care sunt atribuite serviciile universale, garantând astfel continuitatea furnizării serviciului poştal universal prin luarea în considerare a rolului esenţial pe care acesta îl are pentru coeziunea socială şi teritorială.
Statele membre informează Comisia cu privire la identitatea furnizorului (furnizorilor) serviciului universal desemnat (desemnaţi). Desemnarea unui furnizor de serviciu universal face obiectul unei revizuiri periodice, precum şi a unei examinări a modului în care condiţiile şi principiile prevăzute în prezentul articol sunt respectate. Cu toate acestea, statele membre se asigură că durata acestei desemnări oferă o perioadă suficientă pentru a obţine un randament al investiţiilor.
Art. 5
(1)Fiecare stat membru adoptă măsuri pentru a asigura că prestarea serviciului universal îndeplineşte următoarele cerinţe:
- oferă un serviciu ce garantează conformitatea cu cerinţele esenţiale;
- oferă un serviciu identic utilizatorilor ce se află în condiţii comparabile;
- este disponibilă fără nici o formă de discriminare, în special din raţiuni de ordin politic, religios sau ideologic;
- nu se întrerupe sau opreşte decât în cazuri de forţă majoră;
- evoluează în funcţie de mediul tehnic, economic şi social şi de nevoile utilizatorilor.
(2)Dispoziţiile alineatului (1) nu aduc atingere măsurilor pe care statele membre le adoptă în conformitate cu cerinţele privind interesul public recunoscute de tratat, în special articolele 30 şi 46, în ceea ce priveşte, între altele, moralitatea publică, siguranţa publică, inclusiv cercetările penale şi ordinea publică.
Art. 6
Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că utilizatorii şi furnizorii de servicii poştale beneficiază periodic de informaţii suficient de precise şi actualizate din partea furnizorului (furnizorilor) de serviciu universal privind caracteristicile speciale ale serviciului universal oferit, în ceea ce priveşte în special condiţiile generale de acces la aceste servicii, precum şi tarifele şi nivelurile standardelor de calitate. Aceste informaţii se publică într-un mod adecvat.
Statele membre informează Comisia cu privire la modalitatea în care informaţiile care trebuie să fie publicate în conformitate cu primul paragraf urmează să fie puse la dispoziţie.
Art. 7
(1)Statele membre nu acordă şi nu menţin în vigoare drepturi exclusive sau speciale pentru crearea sau furnizarea de servicii poştale. Statele membre pot finanţa furnizarea de servicii universale în conformitate cu unul sau mai multe mijloace prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) sau în conformitate cu orice alt mijloc compatibil cu tratatul.
(2)Statele membre pot asigura furnizarea serviciilor universale prin achiziţionarea de astfel de servicii în conformitate cu normele şi reglementările privind achiziţiile publice, inclusiv, astfel cum se prevede în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (*), dialogul competitiv sau procedurile negociate, cu sau fără publicarea unui anunţ de intenţie.
(*)JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
Art. 8
Dispoziţiile articolului 7 nu aduc atingere dreptului statelor membre de a organiza plasarea cutiilor poştale pe drumurile publice, emisiunea de timbre poştale şi serviciul de corespondenţă recomandată folosit în cadrul procedurilor judiciare şi administrative, în conformitate cu legislaţia lor internă.
Art. 9
(1)În ceea ce priveşte serviciile care sunt în afara sferei serviciului universal, statele membre pot introduce autorizaţii generale în măsura necesară pentru a garanta respectarea cerinţelor esenţiale.
(2)În ceea ce priveşte serviciile din sfera serviciului universal, statele membre pot introduce proceduri de autorizare, inclusiv licenţe individuale, în măsura necesară pentru a garanta respectarea cerinţelor esenţiale şi a asigura furnizarea serviciului universal.
Acordarea autorizaţiilor poate:
- să fie supusă obligaţiilor de serviciu universal;
- dacă este necesar şi justificat, să impună cerinţe privind calitatea; disponibilitatea şi realizarea serviciilor în
cauză;
- după caz, să fie supusă unei obligaţii de a efectua o contribuţie financiară la mecanismele de compensare menţionate la articolul 7, în cazul în care furnizarea serviciului universal atrage un cost net şi reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul (furnizorii) de serviciu universal, desemnat (desemnaţi) în conformitate cu articolul 4;
- după caz, să fie supusă unei obligaţii de a contribui financiar la costurile operaţionale ale autorităţii naţionale de reglementare menţionate la articolul 22;
- după caz, să fie supusă unei obligaţii de respectare a condiţiilor de muncă stabilite de legislaţia naţională sau să impună o asemenea obligaţie.
Obligaţiile şi cerinţele enunţate la prima liniuţă şi la articolul 3 pot fi impuse numai furnizorilor de serviciu universal desemnaţi.
Cu excepţia cazului în care întreprinderile au fost desemnate ca furnizori de serviciu universal în conformitate cu articolul 4, autorizaţiile nu pot:
- să fie limitate ca număr;
- pentru aceleaşi elemente ale serviciului universal sau zone ale teritoriului naţional, să impună obligaţii de serviciu universal şi, în acelaşi timp, contribuţii financiare la un mecanism de compensare;
- să reia condiţiile aplicabile întreprinderilor, în virtutea unei alte legislaţii naţionale, care nu este specifică acestui sector;
- să impună alte condiţii tehnice sau de funcţionare, decât cele necesare pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute în prezenta directivă.
(3)Procedurile, obligaţiile şi cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt transparente, accesibile, nediscriminatorii, proporţionale, precise şi lipsite de ambiguitate, făcute publice în prealabil şi bazate pe criterii obiective. Statele membre se asigură că motivele de refuzare sau retragere a autorizaţiei în totalitate sau parţial sunt comunicate solicitantului şi stabilesc o procedură de recurs.
Art. 10
(1)Parlamentul European şi Consiliul, hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei şi în conformitate cu articolele 47 alineatul (2), articolele 55 şi 95 din tratat, adoptă măsurile necesare pentru armonizarea procedurilor prevăzute la articolul 9 de reglementare a furnizării comerciale a serviciilor poştale destinate publicului.
(2)Măsurile de armonizare prevăzute la alineatul (1) se referă, în special, la criteriile ce trebuie respectate şi la procedurile ce trebuie urmate de către operatorul poştal, modul de publicare a acestor criterii şi proceduri, precum şi procedurile căilor de atac ce trebuie urmate.
Art. 11
Parlamentul European şi Consiliul, hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei şi în conformitate cu articolele 47 alineatul (2), 55 şi 95 din tratat, adoptă măsurile de armonizare necesare pentru a se asigura că utilizatorii şi furnizorul sau furnizorii de servicii poştale au acces la reţeaua poştală în condiţii transparente şi nediscriminatorii.
Art 11a
Ori de câte ori este necesar pentru protejarea intereselor utilizatorilor şi/sau promovarea unei concurenţe eficiente şi în virtutea condiţiilor şi a legislaţiei naţionale, statele membre se asigură că există condiţii de acces, transparente şi nediscriminatorii, la elemente ale infrastructurii poştale şi la servicii poştale care intră în sfera serviciului universal, precum: sistemul de coduri poştale, baza de date a adreselor, căsuţele poştale, cutiile poştale, informaţiile cu privire la schimbarea de adresă, serviciul de schimbare de destinaţie şi serviciul de retur la expeditor. Această dispoziţie nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri care să asigure accesul la reţeaua poştală în condiţii transparente, proporţionale şi nediscriminatorii.
Art. 12
Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că tarifele pentru fiecare dintre serviciile care alcătuiesc serviciul universal sunt conforme cu principiile următoare:
- tarifele trebuie să fie accesibile şi stabilite astfel încât toţi utilizatorii, indiferent de poziţia geografică şi ţinând seama de condiţiile naţionale specifice, să aibă acces la serviciile furnizate. Statele membre pot menţine sau introduce furnizarea unui serviciu poştal gratuit destinat nevăzătorilor sau persoanelor cu deficienţe de vedere;
- tarifele trebuie să fie orientate în funcţie de costuri şi să stimuleze furnizarea unui serviciu universal eficient. Ori de câte ori este necesar din motive legate de interesul public, statele membre pot decide ca un tarif uniform să fie aplicat serviciilor furnizate la un tarif unitar şi altor trimiteri poştale pe întreg teritoriul lor naţional şi/sau către teritoriile altor state;
- aplicarea unui tarif uniform nu exclude dreptul furnizorului sau furnizorilor serviciului universal de a încheia acorduri tarifare individuale privind preţurile cu utilizatorii;
- tarifele trebuie să fie transparente şi nediscriminatorii;
- ori de câte ori furnizorii de serviciu universal aplică tarife speciale, de exemplu pentru serviciile furnizate pentru întreprinderi, trimiteri poştale interne în număr mare sau colectori de corespondenţă de la mai mulţi utilizatori, aceştia aplică principii de transparenţă şi nediscriminare cu privire atât la tarife, cât şi la condiţiile aferente. Tarifele şi condiţiile asociate se aplică similar atât între părţi terţe diferite, cât şi între părţi terţe şi furnizorii de servicii universale care oferă servicii echivalente. Orice astfel de tarife sunt disponibile şi pentru utilizatori, în special pentru cei individuali, pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care expediază corespondenţa în condiţii similare.
Art. 13
(1)Pentru a asigura prestarea transfrontalieră a serviciului universal, statele membre îşi încurajează prestatorii serviciului universal să acţioneze astfel încât, în acordurile lor privind cheltuielile terminale pentru poşta transfrontalieră intracomunitară, să se respecte următoarele principii:
- cheltuielile terminale se fixează în funcţie de costurile de tratare şi de livrare a poştei transfrontaliere ce intră pe teritoriul unui stat;
- nivelurile de remunerare ţin seama de calitatea realizată a serviciului;
- cheltuielile terminale sunt transparente şi nediscriminatorii.
(2)Aplicarea acestor principii poate include dispoziţii tranzitorii concepute să evite perturbări neobişnuite pe pieţele poştale sau implicaţii nefavorabile pentru operatorii economici, cu condiţia să existe un acord între operatorii de origine şi operatorii de destinaţie; asemenea dispoziţii se limitează, cu toate acestea, la minimul necesar pentru a atinge aceste obiective.
Art. 14
(1)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sistemul de contabilitate a furnizorilor de serviciu universal funcţionează în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Furnizorii de serviciu universal ţin o evidenţă contabilă separată în cadrul contabilităţii interne pentru a face clar diferenţa între fiecare dintre serviciile şi produsele incluse în sfera serviciului universal şi cele care sunt în afara sferei serviciului universal. Această separaţie contabilă este folosită drept dată de intrare la calculul de către statele membre al costului net al serviciului universal. Asemenea sisteme interne de evidenţă contabilă operează pe baza principiilor consistenţei tratamentului contabil şi obiectivităţii justificării.
(3)Sistemele de evidenţă contabilă menţionate la alineatul (2), fără a aduce atingere alineatului (4), alocă costurile în felul următor:
a)costurile care se pot aloca direct unui serviciu sau produs anume se alocă în acest fel;
b)costurile comune, respectiv costurile care nu se pot aloca direct unui anumit serviciu sau produs, se alocă în felul următor:
(i)oricând este posibil, costurile comune se alocă pe baza unei analize directe a originii costurilor;
(ii)în cazul în care analiza directă nu este posibilă, categoriile de costuri comune se alocă pe baza unei legături indirecte cu o altă categorie de cost sau alt grup de categorii de costuri pentru care este posibilă o alocare sau o reprezentare directă; legătura indirectă se bazează pe structuri de costuri comparabile;
(iii)în cazul în care nu se pot determina modalităţi directe sau indirecte de alocare a costurilor, categoria de cost se alocă pe baza unui factor de repartizare general calculat folosind o marjă a tuturor cheltuielilor alocate sau imputate direct sau indirect fiecărui serviciu din sfera serviciului universal, pe de o parte, şi altor servicii, pe de altă parte;
(iv)costurile comune, necesare atât pentru furnizarea serviciilor universale, cât şi a celor neuniversale, se alocă în mod adecvat; se impune aplicarea aceloraşi factori de cost atât în cazul serviciilor universale, cât şi al celor neuniversale.
(4)Alte sisteme de contabilitate a costurilor se pot aplica numai în cazul în care sunt în conformitate cu alineatul (2) şi au fost aprobate de către autoritatea naţională de reglementare. Comisia este informată înainte de aplicarea acestor sisteme.
(5)Autorităţile naţionale de reglementare asigură că este verificată conformitatea cu unul dintre sistemele de contabilitate a costurilor descrise la alineatele (3) sau (4) de către un organism competent care este independent de prestatorul serviciului universal. Statele membre asigură că o declaraţie de conformitate este publicată periodic.
(6)Autoritatea naţională de reglementare menţine la dispoziţie informaţii suficient de detaliate privind sistemele de contabilitate a costurilor aplicate de către prestatorul serviciului universal şi prezintă aceste informaţii Comisiei la cererea acesteia.
(7)La cerere, informaţiile contabile detaliate provenite de la aceste sisteme se pun la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare şi a Comisiei în mod confidenţial.
(8)În cazul în care un stat membru nu a folosit un mecanism de finanţare pentru furnizarea serviciului universal, astfel cum este permis în conformitate cu articolul 7, şi în cazul în care autoritatea naţională de reglementare are convingerea că niciunul dintre furnizorii serviciului universal desemnaţi din statul respectiv nu primeşte un ajutor de stat, sub o formă mascată sau în alt mod, şi că, pe piaţă, concurenţa este pe deplin eficientă, autoritatea naţională de reglementare poate decide să nu aplice cerinţele prevăzute de prezentul articol.
(9)Cu toate acestea, prezentul articol se poate aplica furnizorului de servicii desemnat înaintea datei finale pentru deschiderea completă a pieţei, în măsura în care nu au fost desemnaţi alţi furnizori de serviciu universal. Autoritatea naţională de reglementare informează în prealabil Comisia cu privire la orice astfel de decizie.
(10)Statele membre pot solicita furnizorilor de servicii poştale care au obligaţia de a contribui la un fond de compensare, să introducă un sistem adecvat de evidenţă contabilă separată pentru a asigura funcţionarea fondului.
Art. 15
Conturile financiare ale tuturor prestatorilor serviciului universal se stabilesc, se supun auditului unui auditor independent şi se publică în conformitate cu legislaţia comunitară şi internă aplicabilă întreprinderilor comerciale.
Art. 16
Statele membre asigură ca standardele de calitate a serviciilor să fie stabilite şi publicate în ceea ce priveşte serviciul universal, pentru a garanta un serviciu poştal de bună calitate.
Standardele de calitate vizează, în special, durata traseului şi regularitatea şi fiabilitatea serviciilor.
Aceste standarde se stabilesc de către:
- statele membre în cazul serviciilor naţionale;
- Parlamentul European şi Consiliul în cazul serviciilor transfrontaliere intracomunitare (a se vedea anexa II). O viitoare adaptare a acestor standarde la progresul tehnic sau la evoluţia pieţei se face în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 21 alineatul (2).
Un control independent al calităţii se efectuează cel puţin o dată pe an de către organisme externe care nu au legături cu furnizorii de serviciu universal, în condiţii standardizate care se stabilesc în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 21 alineatul (2) şi face obiectul unor rapoarte publicate cel puţin o dată pe an.
Art. 17
Statele membre stabilesc standarde de calitate pentru poşta naţională şi asigură că acestea sunt compatibile cu cele prevăzute pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare.
Statele membre transmit Comisiei standardele lor de calitate pentru serviciile naţionale, care le publică în acelaşi mod ca standardele pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare prevăzute la articolul 18.
Autorităţile naţionale de reglementare asigură că monitorizarea independentă a performanţelor serviciilor se efectuează în conformitate cu articolul 16 al patrulea paragraf, că rezultatele sunt justificate şi se întreprind acţiuni de corectare, dacă este necesar.
Art. 18
(1)În conformitate cu articolul 16, standardele de calitate pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare sunt prevăzute în anexa II.
(2)În situaţii excepţionale referitoare la infrastructură sau condiţiile geografice, autorităţile naţionale de reglementare pot stabili derogări de la standardele de calitate prevăzute în anexa II. În cazul în care autorităţile naţionale de reglementare stabilesc derogări în acest sens, ele informează de îndată Comisia asupra acestui fapt. Comisia prezintă un raport anual privind notificările primite în timpul celor 12 luni anterioare Comitetului menţionat la articolul 21, pentru informarea sa.
(3)Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene modificările aduse standardelor de calitate pentru serviciile transfrontaliere intracomunitare şi ia măsuri pentru a asigura controlul independent periodic şi publicarea nivelurilor de performanţă în materie de calitate, atestând respectarea acestor standarde şi progresele realizate. Autorităţile naţionale de reglementare asigură că se adoptă măsuri de corectare, dacă este necesar.
Art. 19
(1)Statele membre se asigură că furnizorii de servicii poştale pun la dispoziţia utilizatorilor proceduri transparente, simple şi necostisitoare pentru soluţionarea reclamaţiilor acestora, în special în cazuri de pierdere, furt, deteriorare sau neconformitate cu standardele de calitate a serviciilor (inclusiv proceduri pentru determinarea responsabilităţii în cazuri în care sunt implicaţi mai mulţi operatori), fără a aduce atingere dispoziţiilor naţionale sau internaţionale corespunzătoare cu privire la sistemele de compensare.
Statele membre adoptă măsuri pentru a garanta că procedurile prevăzute la primul paragraf permit o soluţionare echitabilă şi rapidă a litigiilor, punând la dispoziţie, dacă acest lucru se justifică, un sistem de rambursare şi/sau de compensare.
Statele membre încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor proceduri independente, extrajudiciare, de soluţionare a litigiilor între furnizorii de servicii poştale şi utilizatori.
(2)Fără a aduce atingere altor posibilităţi de recurs sau căi de atac, în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară, statele membre se asigură că utilizatorii, acţionând individual sau, în cazul în care legislaţia internă o permite, împreună cu organizaţii care reprezintă interesele utilizatorilor şi/sau ale consumatorilor, pot introduce în faţa unei autorităţi naţionale competente cereri în cazurile în care reclamaţiile utilizatorilor împotriva întreprinderilor care furnizează servicii poştale din sfera serviciului universal nu au fost soluţionate în mod satisfăcător.
În conformitate cu articolul 16, statele membre se asigură că furnizorii de serviciu universal şi, dacă este cazul, întreprinderile care furnizează servicii din sfera serviciului universal publică, alături de raportul anual privind controlul calităţii lor, informaţii privind numărul de reclamaţii şi modul în care acestea au fost tratate.
Art. 20
Armonizarea standardelor tehnice se continuă luând în considerare, în special, interesele utilizatorilor.
Comitetul European pentru Standardizare este însărcinat cu elaborarea standardelor tehnice aplicabile în sectorul poştal pe baza mandatelor ce îi sunt conferite în conformitate cu principiile din Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a procedurii de furnizare a informaţiilor în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (1).
(1)JO L 109, 26.4.1983, p. 8, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată de Decizia 96/139/CE a Comisiei (JO L 32, 10.2.1996, p. 31).
Aceste lucrări iau în considerare măsurile de armonizare adoptate la nivel internaţional şi, în special, în cadrul Uniunii Poştale Universale.
Standardele aplicabile se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene o dată pe an.
Statele membre asigură că prestatorii serviciului universal se raportează la standardele publicate în Jurnalul Oficial, dacă este necesar, în interesele utilizatorilor şi, în special, atunci când furnizează informaţiile prevăzute la articolul 6.
Comitetul prevăzut la articolul 21 este informat permanent cu privire la discuţiile din cadrul Comitetului European pentru Standardizare şi la progresul realizat de acest organism în acest domeniu.
Art. 21: Comitetul
(1)Comisia este asistată de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE cu respectarea dispoziţiilor articolului 8.
Art. 22
(1)Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorităţi naţionale de reglementare pentru sectorul poştal, care sunt distincte legal şi independente operaţional de operatorii poştali. Statele membre care păstrează proprietatea sau controlul asupra furnizorilor de servicii poştale asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare de activităţile legate de proprietate sau control.
Statele membre informează Comisia cu privire la autorităţile naţionale de reglementare pe care le-au desemnat pentru a îndeplini sarcinile stabilite de prezenta directivă. Acestea publică sarcinile care trebuie să fie îndeplinite de către autorităţile naţionale de reglementare, într-un mod uşor accesibil, în special în cazul în care aceste sarcini sunt încredinţate mai multor organisme. Statele membre asigură, după caz, consultarea şi cooperarea în probleme de interes comun, între aceste autorităţi şi autorităţile naţionale însărcinate cu punerea în aplicare a legislaţiei privind concurenţa şi a legislaţiei în materie de protecţie a consumatorilor.
(2)Autorităţile naţionale de reglementare au sarcina specială de a asigura respectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă, în special prin stabilirea de proceduri de monitorizare şi de reglementare, pentru a garanta furnizarea serviciului universal. De asemenea, acestea pot fi însărcinate cu asigurarea conformităţii cu normele de concurenţă în sectorul poştal.
Autorităţile naţionale de reglementare cooperează îndeaproape şi îşi oferă reciproc asistenţă pentru facilitarea punerii în aplicare a prezentei directive în cadrul organismelor existente corespunzătoare.
(3)Statele membre asigură existenţa, la nivel naţional, a unor mecanisme eficiente prin care orice utilizator sau furnizor de servicii poştale care este afectat de o decizie a unei autorităţi naţionale de reglementare are dreptul de a ataca decizia în faţa unui organism independent de părţile implicate. Până la soluţionarea unei asemenea acţiuni, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care organismul în faţa căruia se exercită calea de atac decide altfel.
Art. 22a
(1)Statele membre se asigură că furnizorii de servicii poştale furnizează toate informaţiile, în special autorităţilor naţionale de reglementare, inclusiv informaţiile financiare şi informaţiile privind furnizarea serviciului universal, în special în vederea:
a)garantării de către autorităţile naţionale de reglementare a conformităţii cu dispoziţiile din prezenta directivă sau cu deciziile adoptate în temeiul prezentei directive;
b)realizării de statistici clar definite.
(2)Furnizorii de servicii poştale furnizează aceste informaţii cu promptitudine, la cerere, şi, atunci când este necesar, în mod confidenţial, în conformitate cu termenele şi la nivelul de detaliere impuse de autoritatea naţională de reglementare. Aceste informaţii solicitate de autoritatea naţională de reglementare sunt proporţionale cu necesităţile pentru îndeplinirea sarcinilor acesteia. Autoritatea naţională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informaţii.
(3)Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare furnizează Comisiei, la cerere, informaţii corespunzătoare şi relevante care să îi permită acesteia să îşi îndeplinească atribuţiile, în conformitate cu prezenta directivă.
(4)În cazul în care informaţiile sunt considerate confidenţiale de către o autoritate naţională de reglementare, în conformitate cu regulile de confidenţialitate comunitare şi naţionale, Comisia şi autorităţile naţionale de reglementare respectă această confidenţialitate.
Art. 23
La fiecare patru ani şi pentru prima dată până la 31 decembrie 2013, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului privind aplicarea prezentei directive, inclusiv informaţiile corespunzătoare despre evoluţiile din sectorul poştal, în special cu privire la aspectele economice, sociale, cele privind ocuparea forţei de muncă şi cele tehnologice, precum şi la calitatea serviciului. Raportul este însoţit, după caz, de propuneri adresate Parlamentului European şi Consiliului.
Art. 23a
Comisia acordă asistenţă statelor membre privind aplicarea prezentei directive, inclusiv cu privire la determinarea unui eventual cost net al serviciului universal.
Art. 24
[textul din Art. 24 din capitolul 10 a fost abrogat la 27-feb-2008 de Art. 1, punctul 24. din Directiva 2008/6/CE /20-feb-2008]
Art. 25
[textul din Art. 25 din capitolul 10 a fost abrogat la 27-feb-2008 de Art. 1, punctul 24. din Directiva 2008/6/CE /20-feb-2008]
Art. 26
[textul din Art. 26 din capitolul 10 a fost abrogat la 27-feb-2008 de Art. 1, punctul 24. din Directiva 2008/6/CE /20-feb-2008]
Art. 27
[textul din Art. 27 din capitolul 10 a fost abrogat la 27-feb-2008 de Art. 1, punctul 24. din Directiva 2008/6/CE /20-feb-2008]
-****-
Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 1997.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. M. GIL-ROBLES Pentru Consiliu Preşedintele J.-C. JUNCKER |
ANEXA I:Îndrumări privind calculul unui eventual cost net al serviciului universal
Partea A:Definiţia obligaţiilor de serviciu universal
Obligaţiile de serviciu universal se referă la obligaţiile, menţionate la articolul 3, impuse unui furnizor de servicii poştale de către un stat membru, referitoare la asigurarea unui serviciu poştal într-o zonă geografică dată, incluzând, dacă este necesar, tarife uniforme în zona geografică respectivă pentru furnizarea serviciului în cauză sau a anumitor servicii gratuite pentru nevăzători sau persoane cu deficienţe de vedere.
Obligaţiile respective pot include, printre altele:
- un număr de zile de livrare, superior celui menţionat în prezenta directivă;
- accesibilitatea punctelor de acces, pentru respectarea obligaţiilor de serviciu universal;
- accesibilitatea tarifelor de serviciu universal;
- preţuri uniforme pentru serviciul universal;
- furnizarea unor servicii gratuite pentru nevăzători sau persoane cu deficienţe de vedere.
Partea B:Calcularea costului net
Autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare toate mijloacele posibile de stimulare a furnizorilor de servicii poştale (desemnaţi sau nu) pentru îndeplinirea obligaţiilor lor de serviciu universal în mod eficient.
Costul net al obligaţiei de serviciu universal este orice cost legat de funcţionarea serviciului universal şi necesar furnizării acestuia. Costul net al obligaţiilor de serviciu universal se calculează ca diferenţă dintre costul net suportat de un furnizor de serviciu universal desemnat supus obligaţiilor de serviciu universal şi cel suportat de acelaşi furnizor de servicii poştale, în cazul în care şi-ar desfăşura activitatea fără a avea obligaţii de serviciu universal.
Calculul ia în considerare toate elementele corespunzătoare, inclusiv beneficiile intangibile şi comerciale care pot fi realizate de furnizorul desemnat de serviciu universal, dreptul de a realiza un profit rezonabil şi măsurile de stimulare a rentabilităţii;
Trebuie să se acorde atenţia cuvenită evaluării corecte a costurilor pe care orice furnizor de serviciu universal desemnat le-ar fi evitat dacă nu ar fi existat obligaţia de serviciu universal. Calculul costului net trebuie să evalueze beneficiile, inclusiv cele intangibile, ale operatorului de serviciu universal.
Calculul se bazează pe costurile alocabile:
(i)elementelor de servicii identificate care nu pot fi furnizate decât în pierdere sau la costuri diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale. Această categorie poate include elemente de serviciu, precum serviciile definite în partea A;
(ii)anumitor utilizatori sau grupuri de utilizatori care, luând în considerare costul de furnizare a serviciului specificat, venitul obţinut şi orice tarife uniforme impuse de statul membru, nu pot fi deserviţi decât în pierdere sau la costuri diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale.
Această categorie cuprinde utilizatorii sau grupurile de utilizatori cărora nu le-ar fi oferite servicii de către un operator comercial dacă acesta nu ar avea obligaţia de serviciu universal.
Calculul costului net al anumitor aspecte specifice obligaţiilor de serviciu universal se efectuează separat, pentru a evita calculul dublu al beneficiilor directe sau indirecte şi al costurilor. Costul total net al obligaţiilor de serviciu universal pentru orice furnizor de serviciu universal desemnat se calculează ca suma costurilor nete asociate fiecărei componente a acestor obligaţii de serviciu universal, luând în considerare orice beneficiu intangibil. Autoritatea naţională de reglementare are responsabilitatea verificării acestui calcul. Furnizorul (furnizorii) de serviciu universal cooperează cu autoritatea naţională de reglementare, pentru a facilita verificarea costul net.
Partea C:Acoperirea costurilor nete ale obligaţiilor de serviciu universal
Recuperarea sau finanţarea costurilor nete ale obligaţiilor de serviciu universal poate necesita ca furnizorii de serviciu universal desemnaţi să fie compensaţi pentru serviciile furnizate în condiţii necomerciale. Întrucât această compensare implică transferuri financiare, statele membre trebuie să garanteze că acestea sunt efectuate în mod obiectiv, transparent, nediscriminatoriu şi proporţionat. Aceasta înseamnă că transferurile trebuie să determine, pe cât posibil, cea mai mică denaturare posibilă a concurenţei şi a cererii utilizatorilor.
În conformitate cu articolul 7 alineatul (4), un mecanism de repartizare bazat pe un fond ar trebui să utilizeze un mecanism transparent şi neutru pentru colectarea contribuţiilor, care să evite pericolul dublei impuneri care să afecteze atât rezultatele cât şi datele de intrare ale unei întreprinderi.
Organismul independent care administrează fondul este responsabil cu colectarea contribuţiilor de la întreprinderile care sunt obligate să contribuie la costul net al obligaţiilor de serviciu universal în statele membre şi supraveghează transferul sumelor datorate către întreprinderile îndreptăţite să primească plăţi din fond.
ANEXA II:Standardele de calitate pentru poşta transfrontalieră intracomunitară
Standardele de calitate pentru poşta transfrontalieră intracomunitară în fiecare ţară trebuie să se stabilească în funcţie de durata traseului măsurată de la un capăt la celălalt (*) pentru expedierile poştale din cea mai rapidă categorie de standarde, calculată în conformitate cu formula D + n, unde D reprezintă data depunerii (**) şi n numărul zilelor lucrătoare care trec de la acea dată până la cea a livrării către destinatar.
Standardele de calitate pentru poşta transfrontalieră intracomunitară | |
Durata | Obiectivul |
D + 3 | 85 % din expedieri |
D + 5 | 97% din expedieri |
Standardele trebuie să fie îndeplinite nu numai pentru întregul trafic intracomunitar, ci şi pentru fiecare flux bilateral dintre cele două state membre.
(*)Durata traseului de la un capăt la altul se măsoară de la punctul de acces la reţea până la punctul de livrare la destinatar.
(**)Data depunerii ce trebuie luată în considerare este aceeaşi zi cu cea în care este depusă expedierea, cu condiţia ca depunerea să se efectueze înainte de ultima colectare indicată pentru punctul de acces la reţeaua în cauză. În cazul în care depunerea are loc după această limită de timp, data depunerii luată în considerare va fi următoarea zi de colectare.
-****-
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007