Capitolul 5 - Principiile de tarifare şi transparenţa conturilor - Directiva 97/67/CE/15-dec-1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale ale Comunităţii şi îmbunătăţirea calităţii serviciului

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2015
CAPITOLUL 5:Principiile de tarifare şi transparenţa conturilor
Art. 12
Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că tarifele pentru fiecare dintre serviciile care alcătuiesc serviciul universal sunt conforme cu principiile următoare:
- tarifele trebuie să fie accesibile şi stabilite astfel încât toţi utilizatorii, indiferent de poziţia geografică şi ţinând seama de condiţiile naţionale specifice, să aibă acces la serviciile furnizate. Statele membre pot menţine sau introduce furnizarea unui serviciu poştal gratuit destinat nevăzătorilor sau persoanelor cu deficienţe de vedere;
- tarifele trebuie să fie orientate în funcţie de costuri şi să stimuleze furnizarea unui serviciu universal eficient. Ori de câte ori este necesar din motive legate de interesul public, statele membre pot decide ca un tarif uniform să fie aplicat serviciilor furnizate la un tarif unitar şi altor trimiteri poştale pe întreg teritoriul lor naţional şi/sau către teritoriile altor state;
- aplicarea unui tarif uniform nu exclude dreptul furnizorului sau furnizorilor serviciului universal de a încheia acorduri tarifare individuale privind preţurile cu utilizatorii;
- tarifele trebuie să fie transparente şi nediscriminatorii;
- ori de câte ori furnizorii de serviciu universal aplică tarife speciale, de exemplu pentru serviciile furnizate pentru întreprinderi, trimiteri poştale interne în număr mare sau colectori de corespondenţă de la mai mulţi utilizatori, aceştia aplică principii de transparenţă şi nediscriminare cu privire atât la tarife, cât şi la condiţiile aferente. Tarifele şi condiţiile asociate se aplică similar atât între părţi terţe diferite, cât şi între părţi terţe şi furnizorii de servicii universale care oferă servicii echivalente. Orice astfel de tarife sunt disponibile şi pentru utilizatori, în special pentru cei individuali, pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care expediază corespondenţa în condiţii similare.

Art. 13
(1)Pentru a asigura prestarea transfrontalieră a serviciului universal, statele membre îşi încurajează prestatorii serviciului universal să acţioneze astfel încât, în acordurile lor privind cheltuielile terminale pentru poşta transfrontalieră intracomunitară, să se respecte următoarele principii:
- cheltuielile terminale se fixează în funcţie de costurile de tratare şi de livrare a poştei transfrontaliere ce intră pe teritoriul unui stat;
- nivelurile de remunerare ţin seama de calitatea realizată a serviciului;
- cheltuielile terminale sunt transparente şi nediscriminatorii.
(2)Aplicarea acestor principii poate include dispoziţii tranzitorii concepute să evite perturbări neobişnuite pe pieţele poştale sau implicaţii nefavorabile pentru operatorii economici, cu condiţia să existe un acord între operatorii de origine şi operatorii de destinaţie; asemenea dispoziţii se limitează, cu toate acestea, la minimul necesar pentru a atinge aceste obiective.
Art. 14
(1)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sistemul de contabilitate a furnizorilor de serviciu universal funcţionează în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la prezentul articol.

(2)Furnizorii de serviciu universal ţin o evidenţă contabilă separată în cadrul contabilităţii interne pentru a face clar diferenţa între fiecare dintre serviciile şi produsele incluse în sfera serviciului universal şi cele care sunt în afara sferei serviciului universal. Această separaţie contabilă este folosită drept dată de intrare la calculul de către statele membre al costului net al serviciului universal. Asemenea sisteme interne de evidenţă contabilă operează pe baza principiilor consistenţei tratamentului contabil şi obiectivităţii justificării.

(3)Sistemele de evidenţă contabilă menţionate la alineatul (2), fără a aduce atingere alineatului (4), alocă costurile în felul următor:
a)costurile care se pot aloca direct unui serviciu sau produs anume se alocă în acest fel;
b)costurile comune, respectiv costurile care nu se pot aloca direct unui anumit serviciu sau produs, se alocă în felul următor:
(i)oricând este posibil, costurile comune se alocă pe baza unei analize directe a originii costurilor;
(ii)în cazul în care analiza directă nu este posibilă, categoriile de costuri comune se alocă pe baza unei legături indirecte cu o altă categorie de cost sau alt grup de categorii de costuri pentru care este posibilă o alocare sau o reprezentare directă; legătura indirectă se bazează pe structuri de costuri comparabile;
(iii)în cazul în care nu se pot determina modalităţi directe sau indirecte de alocare a costurilor, categoria de cost se alocă pe baza unui factor de repartizare general calculat folosind o marjă a tuturor cheltuielilor alocate sau imputate direct sau indirect fiecărui serviciu din sfera serviciului universal, pe de o parte, şi altor servicii, pe de altă parte;
(iv)costurile comune, necesare atât pentru furnizarea serviciilor universale, cât şi a celor neuniversale, se alocă în mod adecvat; se impune aplicarea aceloraşi factori de cost atât în cazul serviciilor universale, cât şi al celor neuniversale.

(4)Alte sisteme de contabilitate a costurilor se pot aplica numai în cazul în care sunt în conformitate cu alineatul (2) şi au fost aprobate de către autoritatea naţională de reglementare. Comisia este informată înainte de aplicarea acestor sisteme.
(5)Autorităţile naţionale de reglementare asigură că este verificată conformitatea cu unul dintre sistemele de contabilitate a costurilor descrise la alineatele (3) sau (4) de către un organism competent care este independent de prestatorul serviciului universal. Statele membre asigură că o declaraţie de conformitate este publicată periodic.
(6)Autoritatea naţională de reglementare menţine la dispoziţie informaţii suficient de detaliate privind sistemele de contabilitate a costurilor aplicate de către prestatorul serviciului universal şi prezintă aceste informaţii Comisiei la cererea acesteia.
(7)La cerere, informaţiile contabile detaliate provenite de la aceste sisteme se pun la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare şi a Comisiei în mod confidenţial.
(8)În cazul în care un stat membru nu a folosit un mecanism de finanţare pentru furnizarea serviciului universal, astfel cum este permis în conformitate cu articolul 7, şi în cazul în care autoritatea naţională de reglementare are convingerea că niciunul dintre furnizorii serviciului universal desemnaţi din statul respectiv nu primeşte un ajutor de stat, sub o formă mascată sau în alt mod, şi că, pe piaţă, concurenţa este pe deplin eficientă, autoritatea naţională de reglementare poate decide să nu aplice cerinţele prevăzute de prezentul articol.

(9)Cu toate acestea, prezentul articol se poate aplica furnizorului de servicii desemnat înaintea datei finale pentru deschiderea completă a pieţei, în măsura în care nu au fost desemnaţi alţi furnizori de serviciu universal. Autoritatea naţională de reglementare informează în prealabil Comisia cu privire la orice astfel de decizie.
(10)Statele membre pot solicita furnizorilor de servicii poştale care au obligaţia de a contribui la un fond de compensare, să introducă un sistem adecvat de evidenţă contabilă separată pentru a asigura funcţionarea fondului.

Art. 15
Conturile financiare ale tuturor prestatorilor serviciului universal se stabilesc, se supun auditului unui auditor independent şi se publică în conformitate cu legislaţia comunitară şi internă aplicabilă întreprinderilor comerciale.