Directiva 89/391/CEE/12-iun-1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 11 Decembrie 2008
Directiva 89/391/CEE/12-iun-1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă
Dată act: 12-iun-1989
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special, articolul 118a al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei (1), prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, în cooperare cu Parlamentul European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(1)JO C 141, 30.5.1988, p. 1.
(2)JO C 326, 19.12.1988, p. 102 şi JO C 158, 26.6.1989.
(3)JO C 175, 4.7.1988, p. 22.
întrucât articolul 118a din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a cerinţelor minime pentru a promova îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
întrucât prezenta directivă nu justifică o eventuală scădere a nivelurilor de protecţie deja atinse în fiecare stat membru, acestea angajându-se, în temeiul tratatului, să promoveze îmbunătăţirea condiţiilor existente în acest domeniu şi având ca obiectiv armonizarea acestor condiţii pe calea progresului;
întrucât s-a demonstrat că lucrătorii, pe toată durata vieţii lor profesionale, pot fi expuşi efectelor unor factori de mediu periculoşi la locul de muncă;
Întrucât, în conformitate cu articolul 118a din tratat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar îngreuna constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
întrucât Comunicarea Comisiei privind programul său în domeniul securităţii, igienei şi sănătăţii la locul de muncă (4) prevede adoptarea de directive menite să garanteze sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
întrucât Consiliul, în Rezoluţia sa din 21 decembrie 1987 privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă (5), a luat act de intenţia Comisiei de a prezenta Consiliului, în termenul cel mai scurt, o directivă privind organizarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă;
(4)JO C 28, 3.2.1988, p. 3.
(5)JO C 28, 3.2.1988, p. 1.
întrucât, în februarie 1988, Parlamentul European adoptă patru rezoluţii în urma dezbaterilor privind piaţa internă şi protecţia lucrătorilor; întrucât aceste rezoluţii invită în special Comisia să elaboreze o directivă-cadru care să servească drept bază pentru alte directive specifice care să acopere toate riscurile legate de securitatea şi sănătatea la locul de muncă;
întrucât statele membre au responsabilitatea de a încuraja îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe teritoriul lor; întrucât adoptarea de măsuri pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă contribuie, în anumite cazuri, la menţinerea sănătăţii şi, eventual, a securităţii persoanelor care locuiesc cu aceştia;
întrucât sistemele legislative ale statelor membre în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă diferă mult şi trebuie îmbunătăţite; întrucât prevederile naţionale în acest domeniu, care includ adesea specificaţii tehnice şi standarde voluntare, pot conduce la apariţia de niveluri diferite de protecţie a securităţii şi sănătăţii şi permit apariţia concurenţei, în detrimentul securităţii şi sănătăţii;
întrucât este încă mare numărul accidentelor la locul de muncă sau al bolilor profesionale; întrucât trebuie adoptate sau îmbunătăţite fără întârziere măsuri de prevenire, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi a asigura un nivel mai mare de protecţie;
întrucât, pentru a se asigura un mai mare nivel de protecţie, lucrătorii şi reprezentanţii acestora trebuie informaţi cu privire la riscurile privind securitatea şi sănătatea şi la măsurile necesare pentru reducerea sau eliminarea acestor riscuri; întrucât ei trebuie să contribuie la luarea măsurilor de protecţie necesare, prin intermediul unei participări echilibrate în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne;
întrucât informarea, dialogul şi participarea echilibrată în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă trebuie dezvoltate între angajatori şi lucrători sau reprezentanţii acestora, cu ajutorul unor proceduri şi instrumente adecvate, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne;
întrucât îmbunătăţirea securităţii, igienei şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă este un obiectiv care nu trebuie subordonat unor consideraţii pur economice;
întrucât angajatorii sunt obligaţi să se informeze continuu asupra ultimelor progrese tehnologice şi ştiinţifice privind proiectarea locului de muncă, ţinând cont de riscurile inerente din întreprinderile lor, şi să-i informeze, în consecinţă, pe reprezentanţii lucrătorilor care îşi exercită drepturile de participare, în conformitate cu prezenta directivă, pentru a putea asigura un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
întrucât dispoziţiile prezentei directive se aplică, fără a aduce atingere unor dispoziţii mai restrictive, prezente sau viitoare, ale Comunităţii, tuturor riscurilor şi, în special, celor care rezultă din utilizarea la locul de muncă a agenţilor chimici, fizici şi biologici reglementaţi de Directiva 80/1107/CEE (1), modificată de Directiva 88/642/CEE (2);
(1)JO L 327, 3.12.1980, p. 8.
(2)JO L 356, 24.12.1988, p. 74.
Întrucât, conform Deciziei 74/325/CEE (3), Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă este consultat de Comisie în vederea elaborării de programe în acest domeniu;
(3)JO L 185, 9.7.1974, p. 15.
întrucât trebuie constituit un comitet format din membri numiţi de statele membre pentru a sprijini Comisia în efectuarea adaptărilor tehnice la directivele speciale menţionate de prezenta directivă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
(1)Obiectul prezentei directive este adoptarea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
(2)În acest scop, directiva conţine principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii, eliminarea factorilor de risc şi de accident, informarea, consultarea, participarea echilibrată în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne şi formarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menţionate.
(3)Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern şi ale dreptului comunitar, în vigoare sau viitoare, care sunt mai favorabile protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică tuturor sectoarelor de activitate, atât publice, cât şi private, (industrie, agricultură, comerţ, administraţie, servicii, educaţie, cultură, recreere etc.).
(2)Prezenta directivă nu este aplicabilă atunci când caracteristici inerente anumitor activităţi specifice din domeniul administraţiei publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, sau anumitor activităţi specifice din domeniul serviciilor de protecţie civilă sunt, în mod inevitabil, în contradicţie cu dispoziţiile acesteia.
În acest caz, trebuie asigurate securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se cont, pe cât posibil, de obiectivele prezentei directive.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentei directive, termenii de mai jos se definesc după cum urmează:
a)prin lucrător se înţelege orice persoană încadrată în muncă de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii, cu excepţia personalului de serviciu;
b)prin angajator se înţelege orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu lucrătorul şi care are răspundere în ceea ce priveşte întreprinderea sau unitatea respectivă;
c)prin reprezentantul lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor se înţelege orice persoană aleasă, selectată sau desemnată, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, pentru a-i reprezenta pe lucrători în probleme legate de protecţia securităţii şi sănătăţii lor la locul de muncă;
d)prin prevenire se înţelege ansamblul dispoziţiilor sau măsurilor adoptate sau planificate în toate etapele de lucru din întreprindere, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale.
Art. 4
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că angajatorii, lucrătorii şi reprezentanţii lucrătorilor fac obiectul dispoziţiilor legale necesare aplicării prezentei directive.
(2)Statele membre asigură, în special, supravegherea şi controlul necesare.
Art. 5: Dispoziţii generale
(1)Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfăşurată.
(2)Dacă, în temeiul articolului 7 alineatul (3), angajatorul recurge la servicii sau persoane specializate din exteriorul întreprinderii sau unităţii respective, acesta nu este exonerat de răspunderile care îi revin în acest domeniu.
(3)Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă nu aduc atingere principiului răspunderii angajatorului.
(4)Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a prevedea excluderea sau diminuarea răspunderii angajatorilor pentru faptele determinate de împrejurări independente de voinţa acestora, neobişnuite şi imprevizibile ori determinate de evenimente excepţionale, ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate, în ciuda diligentei manifestate.
Statele membre nu sunt obligate să recurgă la posibilitatea menţionată în paragraful anterior.
Art. 6: Obligaţii generale ale angajatorilor
(1)În cadrul răspunderilor sale, angajatorul ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale şi asigurarea informării şi formării, precum şi asigurarea organizării şi mijloacelor necesare.
Angajatorul trebuie să vegheze la adaptarea acestei măsuri, ţinând seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente.
(2)Angajatorul aplică măsurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
a)evitarea riscurilor;
b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c)combaterea riscurilor la sursă;
d)adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special în ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului de lucru şi a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea, în special, a atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e)adaptarea la progresul tehnic;
f)înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
g)dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente, care să includă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
h)acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie individuală;
i)acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(3)Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei directive şi ţinând cont de natura activităţilor din întreprinderea sau unitatea în care lucrează, angajatorul:
a)evaluează riscurile privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, între altele, la alegerea echipamentului de lucru, a substanţelor chimice sau a preparatelor utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.
Ulterior acestei evaluări şi în funcţie de necesităţi, măsurile de prevenire şi metodele de producţie şi de lucru aplicate de către angajator trebuie:
- să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
- să fie integrate în toate activităţile întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
b)ia în consideraţie capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea lor ori de câte ori le încredinţează o sarcină;
c)se asigură că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentului, condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
d)să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au primit instrucţiuni adecvate să poată avea acces în zonele de risc grav şi specific.
(4)Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei directive, în cazul în care, la acelaşi loc de muncă, sunt prezenţi lucrători ai mai multor întreprinderi, angajatorii cooperează pentru aplicarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena profesională şi, luând în consideraţie natura activităţilor, îşi coordonează acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, se informează reciproc şi îi informează şi pe lucrătorii lor sau pe reprezentanţii acestora în privinţa riscurilor profesionale.
(5)Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu trebuie să presupună, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.
Art. 7: Servicii de protecţie şi prevenire
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la articolele 5 şi 6, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în întreprindere sau unitate.
(2)Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
Lucrătorii desemnaţi în acest sens trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile care rezultă din prezenta directivă.
(3)În cazul în care resursele întreprinderii sau unităţii respective sunt insuficiente pentru organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la resurse (persoane sau servicii) din afara întreprinderii sau unităţii respective.
(4)În cazul în care angajatorul recurge la asemenea resurse, persoanele sau serviciile trebuie informate de către angajator cu privire la factorii cunoscuţi sau suspectaţi ca având efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile menţionate la articolul 10 alineatul (2).
(5)În toate cazurile:
- lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele necesare;
- persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să aibă aptitudinile şi mijloacele personale şi profesionale necesare;
- lucrătorii desemnaţi şi persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să fie în număr suficient pentru a se putea ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinând cont de mărimea întreprinderii sau unităţii şi de riscurile la care sunt expuşi salariaţii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii sau unităţii.
(6)Protecţia şi prevenirea riscurilor privind securitatea şi sănătatea, care fac obiectul prezentului articol, sunt asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de către un serviciu sau de către servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau exteriorul întreprinderii sau unităţii.
Lucrătorul sau lucrătorii şi serviciul sau serviciile trebuie să lucreze împreună ori de câte ori este necesar.
(7)Statele membre pot defini, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, categoriile de întreprinderi în care angajatorul, dacă este competent, poate el însuşi să-şi asume răspunderea pentru măsurile menţionate la alineatul (1).
(8)Statele membre definesc capacităţile şi aptitudinile necesare menţionate la alineatul (5).
Acestea pot determina numărul suficient necesar menţionat la alineatul (5).
Art. 8: Primul-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, riscurile grave şi imediate
(1)Angajatorul trebuie:
- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea salariaţilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii sau unităţii şi care iau în consideraţie prezenţa altor persoane;
- să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe, în special în ceea ce priveşte acordarea primului-ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, a serviciilor de salvare şi a celor de pompieri.
(2)În conformitate cu alineatul (1), angajatorul desemnează, între altele, salariaţii care trebuie să aplice aceste măsuri de prim-ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
Numărul acestor lucrători, formarea şi echipamentul disponibil trebuie să fie adecvate, ţinând cont de mărimea şi de riscurile specifice ale întreprinderii sau unităţii.
(3)Angajatorul:
a)informează, cât mai curând posibil, toţi salariaţii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate cu privire la protecţia lor;
b)acţionează şi oferă instrucţiuni pentru a le permite lucrătorilor să înceteze lucrul şi să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte către o zonă sigură, în condiţiile unui pericol grav, imediat şi inevitabil;
c)cu excepţia cazurilor bine întemeiate, nu impune lucrătorilor reluarea lucrului, atunci când la locul de muncă există încă un pericol grav şi imediat.
(4)Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, îşi părăsesc postul de lucru sau o zonă periculoasă nu trebuie dezavantajaţi, ci trebuie protejaţi împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi nejustificate, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne.
(5)Angajatorul se asigură că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat pentru propria lor securitate şi cea a altor persoane şi în cazul în care responsabilul imediat superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
Acţiunile lor nu le pot cauza prejudicii, cu excepţia situaţiilor în care acţionează fără discernământ sau dau dovadă de neglijenţă.
Art. 9: Diverse obligaţii ale angajatorului
(1)Angajatorul:
a)trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, inclusiv a celor referitoare la grupurile de lucrători expuşi unor riscuri speciale;
b)decide care sunt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar, care este echipamentul de protecţie care poate fi utilizat;
c)ţine evidenţa accidentelor de muncă care conduc la o incapacitate de muncă a lucrătorului mai mare de 3 zile;
d)redactează, la solicitarea autorităţilor competente şi în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători.
(2)Statele membre definesc, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor, obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la redactarea documentelor prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) şi la pregătirea documentelor prevăzute la alineatul (1) literele (c) şi (d).
Art. 10: Informarea lucrătorilor
(1)Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi reprezentanţii acestora din întreprindere sau unitate să primească, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, care pot avea în vedere, între altele, mărimea întreprinderii sau unităţii, toate informaţiile necesare privind:
a)riscurile pentru sănătate şi securitate şi măsurile şi activităţile de protecţie şi prevenire atât la nivelul întreprinderii sau al unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip de post de muncă sau funcţie, în particular;
b)măsurile luate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).
(2)Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere sau unitate externă încadraţi în muncă în întreprinderea sau unitatea sa să primească, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, informaţii adecvate cu privire la aspectele menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), destinate lucrătorilor în cauză.
(3)Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii care îndeplinesc funcţii specifice de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor sau reprezentanţii acestora să aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, la următoarele:
a)evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b);
b)lista şi rapoartele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (c) şi (d);
c)informaţii care rezultă din măsurile de protecţie şi prevenire, agenţiile de control şi organismele care răspund de sănătate şi securitate.
Art. 11: Consultarea şi participarea lucrătorilor
(1)Angajatorii consultă lucrătorii şi pe reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la discuţii cu privire la toate problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Aceasta presupune următoarele:
- consultarea lucrătorilor;
- dreptul lucrătorilor şi al reprezentanţilor acestora de a face propuneri;
- participarea echilibrată, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.
(2)Lucrătorii şi reprezentanţii acestora cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor iau parte la următoarele activităţi, în mod echilibrat, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a)orice măsură care ar putea afecta în mod semnificativ securitatea şi sănătatea;
b)desemnarea lucrătorilor menţionaţi la articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 alineatul (2) şi activităţile prevăzute la articolul 7 alineatul (1);
c)informaţiile menţionate la articolul 9 alineatul (1) şi la articolul 10;
d)recurgerea, dacă este cazul, la persoane sau servicii competente din afara întreprinderii sau unităţii, prevăzute la articolul 7 alineatul (3);
e)planificarea şi organizarea formării prevăzute la articolul 12.
(3)Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsurile corespunzătoare şi să îi prezinte propuneri cu scopul de a îndepărta riscurile la care sunt expuşi lucrătorii şi/sau de a elimina sursele de pericol.
(4)Lucrătorii menţionaţi la alineatul (2) şi reprezentaţii lucrătorilor menţionaţi la alineatele (2) şi (3) nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).
(5)Angajatorii trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, timp liber plătit corespunzător şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi funcţiile care derivă din prezenta directivă.
(6)Lucrătorii şi reprezentanţii acestora au dreptul să recurgă, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, la autoritatea care răspunde de protecţia securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta autorităţilor competente observaţiile lor.
Art. 12: Formarea lucrătorilor
(1)Angajatorul trebuie să se asigure că fiecare lucrător beneficiază de o formare suficientă şi corespunzătoare privind protecţia securităţii şi sănătăţii, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni:
- la angajare;
- în cazul schimbării locului de muncă sau al unui transfer;
- în cazul introducerii unui nou echipament de lucru sau al unor modificări ale echipamentului existent;
- în cazul introducerii oricărei tehnologii noi.
Această formare este:
- adaptată în funcţie de evoluţia riscurilor sau de apariţia unora noi;
- periodică, dacă este necesar.
(2)Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii din întreprinderi sau unităţi externe care sunt încadraţi în muncă în întreprinderea sau unitatea sa au primit instrucţiunile corespunzătoare referitoare la riscurile privind securitatea şi sănătatea pe durata desfăşurării activităţilor în întreprinderea sau unitatea sa.
(3)Reprezentanţii lucrătorilor cu un rol specific privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul la o formare corespunzătoare.
(4)Costul formării prevăzute la alineatele (1) şi (3) nu poate fi suportat de lucrători sau de către reprezentanţii acestora.
Formarea prevăzută la alineatul (1) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru.
Formarea prevăzută la alineatul (3) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru sau conform practicii naţionale, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii sau unităţii.
Art. 13
(1)Fiecărui lucrător îi revine obligaţia de a avea grijă, în măsura posibilului, de sănătatea şi securitatea sa şi a altor persoane care pot fi afectate de actele sau omisiunile sale la locul de muncă, în conformitate cu formarea şi instrucţiunile date de angajatorul său.
(2)În acest scop, lucrătorii, în conformitate cu formarea lor şi instrucţiunile primite de la angajator, trebuie, în special:
a)să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b)să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl înapoieze la locul său;
c)să evite deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate a maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive de protecţie;
d)să comunice imediat angajatorului şi altor lucrători cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor orice situaţie de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
e)în conformitate cu practica internă, să coopereze cu angajatorul şi lucrătorii cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
f)în conformitate cu practica internă, să coopereze cu angajatorul şi lucrătorii cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, atât timp cât este necesar, pentru a da posibilitatea angajatorului să se asigure că mediul de lucru şi condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru sănătate şi securitate în cadrul domeniului său de activitate.
Art. 14: Controlul medical
(1)Pentru a asigura lucrătorilor controlul medical corespunzător situaţiilor de risc pentru sănătate şi securitate cu care se confruntă la locul de muncă, se introduc măsuri în conformitate cu legislaţia şi practicile interne.
(2)Măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt astfel formulate încât fiecare lucrător, dacă doreşte, să poată beneficia de control medical la intervale regulate.
(3)Controlul medical poate fi prevăzut ca parte a sistemului naţional de sănătate.
Art. 15: Grupurile de risc
Grupurile de risc extrem de sensibile trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod deosebit.
Art. 16: Directive speciale. Modificări. Domeniu general de aplicare a prezentei directive
(1)Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, în temeiul articolului 118a din tratat, directive speciale, între altele, în domeniile enumerate în anexă.
(2)Prezenta directivă şi, fără a aduce atingere procedurii menţionate la articolul 17 privind adaptările tehnice, directivele speciale pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 118a din tratat.
(3)Dispoziţiile prezentei directive se aplică integral tuturor domeniilor reglementate de directivele speciale, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau specifice prevăzute de aceste directive speciale.
Art. 17: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet în vederea efectuării adaptărilor de natură strict tehnică ale directivelor speciale prevăzute la articolul 16 alineatul (1), în funcţie de:
a)adoptarea de directive în materie de armonizare tehnică şi standardizare;
b)progresul tehnic, evoluţia reglementărilor sau a specificaţiilor internaţionale şi a cunoştinţelor.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale directivelor speciale, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la alineatul (2). Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate să utilizeze procedura de urgenţă menţionată la alineatul (3).
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 17a: Rapoartele privind punerea în aplicare
(1)Statele membre transmit Comisiei, din cinci în cinci ani, un raport unic privind punerea în aplicare a prezentei directive şi a directivelor speciale în înţelesul articolului 16 alineatul (1), menţionând punctul de vedere al partenerilor sociali. Raportul evaluează diversele aspecte privind punerea în practică a diferitelor directive şi furnizează, dacă este necesar şi dacă sunt disponibile, informaţii detaliate pe genuri.
(2)Structura raportului, împreună cu un chestionar în care să se specifice conţinutul său, este stabilită de către Comisie, în colaborare cu Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă.
Raportul cuprinde o parte generală privind dispoziţiile prezentei directive referitoare la principiile şi aspectele comune aplicabile tuturor directivelor menţionate la alineatul (1).
- Partea generală se completează cu capitole specifice privind punerea în aplicare a aspectelor particulare ale fiecărei directive, incluzând şi indicatori specifici, dacă sunt disponibili.
(3)Cu cel puţin şase luni înainte de încheierea perioadei cuprinse în raport, Comisia prezintă statelor membre structura acestuia, împreună cu chestionarul menţionat mai sus. Raportul este transmis Comisiei în termen de douăsprezece luni de la încheierea perioadei de cinci ani la care se referă.
(4)Pe baza acestor rapoarte, Comisia evaluează punerea în aplicare a directivelor în cauză din perspectiva relevanţei lor, a cercetărilor şi a noilor cunoştinţe ştiinţifice în domeniile respective. În termen de 36 de luni de la sfârşitul perioadei de cinci ani, Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă cu privire la rezultatele acestei evaluări şi, dacă este necesar, la iniţiativele de îmbunătăţire a funcţionării cadrului reglementar.
(5)Primul raport cuprinde perioada 2007-2012.
Art. 18: Dispoziţii finale
(1)Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie 1992.
Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le-au adoptat deja sau pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3)
[textul din Art. 18, alin. (3) din sectiunea IV a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 1. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
(4)[textul din Art. 18, alin. (4) din sectiunea IV a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 1. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
-****-
Adoptată la Luxemburg, 12 iunie 1989.
Pentru Consiliu Preşedintele M. CHAVES GONZALES |
ANEXĂ:
Lista domeniilor menţionate la articolul 16 alineatul (1):
- locurile de muncă;
- echipamentul de lucru;
- echipamentul individual de protecţie;
- lucrul cu echipamente dotate cu ecrane de afişaj;
- manipularea încărcăturilor grele care implică riscul accidentării zonei lombare;
- şantierele temporare sau mobile;
- pescuitul şi agricultura.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007