Secţiunea ii - OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR - Directiva 89/391/CEE/12-iun-1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 11 Decembrie 2008
SECŢIUNEA II:OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
Art. 5: Dispoziţii generale
(1)Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfăşurată.
(2)Dacă, în temeiul articolului 7 alineatul (3), angajatorul recurge la servicii sau persoane specializate din exteriorul întreprinderii sau unităţii respective, acesta nu este exonerat de răspunderile care îi revin în acest domeniu.
(3)Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă nu aduc atingere principiului răspunderii angajatorului.
(4)Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a prevedea excluderea sau diminuarea răspunderii angajatorilor pentru faptele determinate de împrejurări independente de voinţa acestora, neobişnuite şi imprevizibile ori determinate de evenimente excepţionale, ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate, în ciuda diligentei manifestate.
Statele membre nu sunt obligate să recurgă la posibilitatea menţionată în paragraful anterior.
Art. 6: Obligaţii generale ale angajatorilor
(1)În cadrul răspunderilor sale, angajatorul ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale şi asigurarea informării şi formării, precum şi asigurarea organizării şi mijloacelor necesare.
Angajatorul trebuie să vegheze la adaptarea acestei măsuri, ţinând seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente.
(2)Angajatorul aplică măsurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
a)evitarea riscurilor;
b)evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c)combaterea riscurilor la sursă;
d)adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special în ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului de lucru şi a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea, în special, a atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e)adaptarea la progresul tehnic;
f)înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
g)dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente, care să includă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
h)acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie individuală;
i)acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(3)Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei directive şi ţinând cont de natura activităţilor din întreprinderea sau unitatea în care lucrează, angajatorul:
a)evaluează riscurile privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, între altele, la alegerea echipamentului de lucru, a substanţelor chimice sau a preparatelor utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.
Ulterior acestei evaluări şi în funcţie de necesităţi, măsurile de prevenire şi metodele de producţie şi de lucru aplicate de către angajator trebuie:
- să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
- să fie integrate în toate activităţile întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
b)ia în consideraţie capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea lor ori de câte ori le încredinţează o sarcină;
c)se asigură că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentului, condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
d)să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au primit instrucţiuni adecvate să poată avea acces în zonele de risc grav şi specific.
(4)Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei directive, în cazul în care, la acelaşi loc de muncă, sunt prezenţi lucrători ai mai multor întreprinderi, angajatorii cooperează pentru aplicarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena profesională şi, luând în consideraţie natura activităţilor, îşi coordonează acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, se informează reciproc şi îi informează şi pe lucrătorii lor sau pe reprezentanţii acestora în privinţa riscurilor profesionale.
(5)Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu trebuie să presupună, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.
Art. 7: Servicii de protecţie şi prevenire
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la articolele 5 şi 6, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în întreprindere sau unitate.
(2)Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
Lucrătorii desemnaţi în acest sens trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile care rezultă din prezenta directivă.
(3)În cazul în care resursele întreprinderii sau unităţii respective sunt insuficiente pentru organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la resurse (persoane sau servicii) din afara întreprinderii sau unităţii respective.
(4)În cazul în care angajatorul recurge la asemenea resurse, persoanele sau serviciile trebuie informate de către angajator cu privire la factorii cunoscuţi sau suspectaţi ca având efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile menţionate la articolul 10 alineatul (2).
(5)În toate cazurile:
- lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele necesare;
- persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să aibă aptitudinile şi mijloacele personale şi profesionale necesare;
- lucrătorii desemnaţi şi persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să fie în număr suficient pentru a se putea ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinând cont de mărimea întreprinderii sau unităţii şi de riscurile la care sunt expuşi salariaţii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii sau unităţii.
(6)Protecţia şi prevenirea riscurilor privind securitatea şi sănătatea, care fac obiectul prezentului articol, sunt asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de către un serviciu sau de către servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau exteriorul întreprinderii sau unităţii.
Lucrătorul sau lucrătorii şi serviciul sau serviciile trebuie să lucreze împreună ori de câte ori este necesar.
(7)Statele membre pot defini, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, categoriile de întreprinderi în care angajatorul, dacă este competent, poate el însuşi să-şi asume răspunderea pentru măsurile menţionate la alineatul (1).
(8)Statele membre definesc capacităţile şi aptitudinile necesare menţionate la alineatul (5).
Acestea pot determina numărul suficient necesar menţionat la alineatul (5).
Art. 8: Primul-ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, riscurile grave şi imediate
(1)Angajatorul trebuie:
- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea salariaţilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii sau unităţii şi care iau în consideraţie prezenţa altor persoane;
- să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe, în special în ceea ce priveşte acordarea primului-ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, a serviciilor de salvare şi a celor de pompieri.
(2)În conformitate cu alineatul (1), angajatorul desemnează, între altele, salariaţii care trebuie să aplice aceste măsuri de prim-ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
Numărul acestor lucrători, formarea şi echipamentul disponibil trebuie să fie adecvate, ţinând cont de mărimea şi de riscurile specifice ale întreprinderii sau unităţii.
(3)Angajatorul:
a)informează, cât mai curând posibil, toţi salariaţii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate cu privire la protecţia lor;
b)acţionează şi oferă instrucţiuni pentru a le permite lucrătorilor să înceteze lucrul şi să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte către o zonă sigură, în condiţiile unui pericol grav, imediat şi inevitabil;
c)cu excepţia cazurilor bine întemeiate, nu impune lucrătorilor reluarea lucrului, atunci când la locul de muncă există încă un pericol grav şi imediat.
(4)Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, îşi părăsesc postul de lucru sau o zonă periculoasă nu trebuie dezavantajaţi, ci trebuie protejaţi împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi nejustificate, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne.
(5)Angajatorul se asigură că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat pentru propria lor securitate şi cea a altor persoane şi în cazul în care responsabilul imediat superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
Acţiunile lor nu le pot cauza prejudicii, cu excepţia situaţiilor în care acţionează fără discernământ sau dau dovadă de neglijenţă.
Art. 9: Diverse obligaţii ale angajatorului
(1)Angajatorul:
a)trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, inclusiv a celor referitoare la grupurile de lucrători expuşi unor riscuri speciale;
b)decide care sunt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar, care este echipamentul de protecţie care poate fi utilizat;
c)ţine evidenţa accidentelor de muncă care conduc la o incapacitate de muncă a lucrătorului mai mare de 3 zile;
d)redactează, la solicitarea autorităţilor competente şi în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători.
(2)Statele membre definesc, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor, obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la redactarea documentelor prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) şi la pregătirea documentelor prevăzute la alineatul (1) literele (c) şi (d).
Art. 10: Informarea lucrătorilor
(1)Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi reprezentanţii acestora din întreprindere sau unitate să primească, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, care pot avea în vedere, între altele, mărimea întreprinderii sau unităţii, toate informaţiile necesare privind:
a)riscurile pentru sănătate şi securitate şi măsurile şi activităţile de protecţie şi prevenire atât la nivelul întreprinderii sau al unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip de post de muncă sau funcţie, în particular;
b)măsurile luate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).
(2)Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere sau unitate externă încadraţi în muncă în întreprinderea sau unitatea sa să primească, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, informaţii adecvate cu privire la aspectele menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), destinate lucrătorilor în cauză.
(3)Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii care îndeplinesc funcţii specifice de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor sau reprezentanţii acestora să aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, la următoarele:
a)evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a) şi (b);
b)lista şi rapoartele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (c) şi (d);
c)informaţii care rezultă din măsurile de protecţie şi prevenire, agenţiile de control şi organismele care răspund de sănătate şi securitate.
Art. 11: Consultarea şi participarea lucrătorilor
(1)Angajatorii consultă lucrătorii şi pe reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la discuţii cu privire la toate problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Aceasta presupune următoarele:
- consultarea lucrătorilor;
- dreptul lucrătorilor şi al reprezentanţilor acestora de a face propuneri;
- participarea echilibrată, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.
(2)Lucrătorii şi reprezentanţii acestora cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor iau parte la următoarele activităţi, în mod echilibrat, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a)orice măsură care ar putea afecta în mod semnificativ securitatea şi sănătatea;
b)desemnarea lucrătorilor menţionaţi la articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 alineatul (2) şi activităţile prevăzute la articolul 7 alineatul (1);
c)informaţiile menţionate la articolul 9 alineatul (1) şi la articolul 10;
d)recurgerea, dacă este cazul, la persoane sau servicii competente din afara întreprinderii sau unităţii, prevăzute la articolul 7 alineatul (3);
e)planificarea şi organizarea formării prevăzute la articolul 12.
(3)Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsurile corespunzătoare şi să îi prezinte propuneri cu scopul de a îndepărta riscurile la care sunt expuşi lucrătorii şi/sau de a elimina sursele de pericol.
(4)Lucrătorii menţionaţi la alineatul (2) şi reprezentaţii lucrătorilor menţionaţi la alineatele (2) şi (3) nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).
(5)Angajatorii trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, timp liber plătit corespunzător şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi funcţiile care derivă din prezenta directivă.
(6)Lucrătorii şi reprezentanţii acestora au dreptul să recurgă, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, la autoritatea care răspunde de protecţia securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta autorităţilor competente observaţiile lor.
Art. 12: Formarea lucrătorilor
(1)Angajatorul trebuie să se asigure că fiecare lucrător beneficiază de o formare suficientă şi corespunzătoare privind protecţia securităţii şi sănătăţii, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni:
- la angajare;
- în cazul schimbării locului de muncă sau al unui transfer;
- în cazul introducerii unui nou echipament de lucru sau al unor modificări ale echipamentului existent;
- în cazul introducerii oricărei tehnologii noi.
Această formare este:
- adaptată în funcţie de evoluţia riscurilor sau de apariţia unora noi;
- periodică, dacă este necesar.
(2)Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii din întreprinderi sau unităţi externe care sunt încadraţi în muncă în întreprinderea sau unitatea sa au primit instrucţiunile corespunzătoare referitoare la riscurile privind securitatea şi sănătatea pe durata desfăşurării activităţilor în întreprinderea sau unitatea sa.
(3)Reprezentanţii lucrătorilor cu un rol specific privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul la o formare corespunzătoare.
(4)Costul formării prevăzute la alineatele (1) şi (3) nu poate fi suportat de lucrători sau de către reprezentanţii acestora.
Formarea prevăzută la alineatul (1) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru.
Formarea prevăzută la alineatul (3) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru sau conform practicii naţionale, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii sau unităţii.