Directiva 2001/55/CE/20-iul-2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Directiva 2001/55/CE/20-iul-2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri
Dată act: 20-iul-2001
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
Având în vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, în special articolul 63 punctul 2 literele (a) si (b),
Având în vedere propunerea Comisiei (1)
(1)JO C 311 E, 31.10.2000, p. 251.
Având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)Aviz emis la 13 martie 2001 (nepublicat înca în Jurnalul Oficial).
Având în vedere avizul Comitetului Economic si Social (3)
(3)JO C 155, 29.5.2001, p. 21.
Având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (4),
(4)Aviz emis la 13 iunie 2001 (nepublicat înca în Jurnalul Oficial).
întrucât:
(1)Elaborarea unei politici comune în domeniul azilului, incluzând un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de stabilire progresiva a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, deschis celor care, fortati de împrejurari, cauta în mod legitim protectie în Uniunea Europeana.
(2)Cazurile de aflux masiv al persoanelor stramutate care nu se pot întoarce în tara de origine au crescut considerabil în ultimii ani în Europa. În aceste cazuri, poate fi necesara înfiintarea unor dispozitive exceptionale, care sa le ofere o protectie imediata cu caracter temporar acestor persoane.
(3)În concluziile referitoare la persoanele stramutate din cauza conflictului din fosta Iugoslavie, adoptate de ministerele responsabile cu imigrarea la reuniunile lor de la Londra din 30 noiembrie si 1 decembrie 1992 si de la Copenhaga din 1 si 2 iunie 1993, statele membre si institutiile Comunitatii si-au exprimat preocuparea fata de situatia persoanelor stramutate.
(4)La 25 septembrie 1995 Consiliul adopta o Rezolutie privind repartizarea sarcinilor în ceea ce priveste la admiterea si sederea temporara a persoanelor stramutate (5) si, la 4 martie 1996 adopta Decizia 96/198/JAI privind o procedura de alerta si de urgenta pentru repartizarea sarcinilor în ceea ce priveste admiterea si sederea temporara a persoanelor stramutate (6).
(5)JO C 262, 7.10.1995, p. 1.
(6)JO L 63, 13.3.1996, p. 10.
(5)Planul de Actiune al Consiliului si Comisiei din 3 decembrie 1998 (7) prevede adoptarea rapida, în conformitate cu Tratatul de la Amsterdam, a standardelor minime pentru acordarea protectiei temporare persoanelor stramutate din tari terte care nu se pot întoarce în tarile lor de origine si a masurilor de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea si suportarea consecintelor primirii persoanelor stramutate.
(7)JO C 19, 20.1.1999, p. 1.
(6)La 27 mai 1999 Consiliul adopta concluziile privind persoanele stramutate din Kosovo. Aceste concluzii invita Comisia si statele membre sa traga concluziile raspunsului lor fata de criza din Kosovo, pentru a stabili masurile în conformitate cu tratatul.
(7)Consiliul European de la Tampere a recunoscut, în reuniunea sa speciala din 15 si 16 octombrie 1999, nevoia de a se ajunge la un acord, pe baza solidaritatii între statele membre, cu privire la problema protectiei temporare a persoanelor stramutate.
(8)Prin urmare, este necesar sa se stabileasca standarde minime pentru acordarea protectiei temporare în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate si sa se adopte masuri pentru de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane si suportarea consecintelor acestei primiri.
(9)Aceste standarde si masuri sunt legate si interdependente din motive de eficienta, coerenta si solidaritate si, în special, pentru a evita riscul miscarilor secundare. Prin urmare, acestea ar trebui sa fie cuprinse într-un singur instrument juridic.
(10)Aceasta protectie temporara ar trebui sa fie compatibila cu obligatiile internationale ale statelor membre în ceea ce priveste refugiatii. În special, nu trebuie sa aduca atingere recunoasterii statutului de refugiat, în temeiul Conventiei de la Geneva privind statutul refugiatilor, din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, ratificat de toate statele membre.
(11)Mandatul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati cu privire la refugiati si la alte persoane care au nevoie de protectie internationala ar trebui sa fie respectat, si ar trebui sa fie pusa în aplicare Declaratia nr. 17, anexata Actului Final al Tratatului de la Amsterdam, cu privire la articolul 63 al Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, care prevede ca trebuie sa aiba loc consultari pe probleme referitoare la politica de azil cu Înaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati si cu alte organizatii internationale interesate.
(12)Prin însasi natura standardelor minime, statele membre trebuie sa aiba competenta de a introduce sau de a mentine conditii mai favorabile pentru persoanele care beneficiaza de o protectie temporara în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate.
(13)Având în vedere caracterul exceptional al dispozitiilor stabilite de prezenta directiva pentru a face fata unui aflux masiv, actual sau iminent, de persoane stramutate din tari terte, care nu se pot întoarce în tara lor de origine, protectia oferita trebuie sa aiba o durata limitata.
(14)Existenta afluxului masiv de persoane stramutate trebuie sa fie stabilita printr-o decizie a Consiliului, care ar trebui sa fie obligatorie în toate statele membre cu privire la persoanele stramutate carora li se aplica o asemenea decizie. De asemenea, trebuie sa fie stabilite conditiile de expirare a acestei decizii.
(15)Trebuie sa fie stabilite obligatiile statelor membre în ceea ce priveste conditiile de primire si de sedere a persoanelor care beneficiaza de protectie temporara, în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate. Aceste obligatii ar trebui sa fie echitabile si sa ofere un nivel adecvat de protectie persoanelor în cauza.
(16)În ceea ce priveste tratamentul persoanelor care beneficiaza de protectie temporara în temeiul prezentei directive, statele membre sunt obligate prin angajamentele asumate în temeiul instrumentelor dreptului international, la care sunt parti, si care interzic discriminarea.
(17)Statele membre, în acord cu Comisia, trebuie sa puna în aplicare masuri adecvate pentru a se asigura ca prelucrarea datelor cu caracter personal respecta nivelul de protectie stabilit de Directiva 94/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (1).
(1)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(18)Trebuie sa se stabileasca norme de acces la procedura de azil, în contextul protectiei temporare în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate, în conformitate cu obligatiile internationale ale statelor membre si cu tratatul.
(19)Trebuie sa se stabileasca principiile si masurile care guverneaza reîntoarcerea în tara de origine si masurile care trebuie adoptate de statele membre cu privire la persoanele a caror protectie temporara a luat sfârsit.
(20)Trebuie sa se stabileasca un mecanism de solidaritate pentru a contribui la realizarea unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea persoanelor stramutate în cazul unui aflux masiv si suportarea consecintelor acestei primiri. Mecanismul trebuie sa aiba doua componente. Prima este cea financiara, iar a doua se refera la primirea efectiva a persoanelor în statele membre.
(21)Punerea în aplicare a protectiei temporare ar trebui sa fie însotita de cooperarea administrativa între statele membre, în legatura cu Comisia.
(22)Este necesar sa se determine criteriile pentru excluderea anumitor persoane de la protectia temporara în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate.
(23)Având în vedere ca obiectivele actiunii propuse, si anume, stabilirea standardelor minime pentru acordarea protectiei temporare în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate si a masurilor de promovare a unui echilibru între eforturile statelor pentru primirea acestor persoane si suportarea consecintelor acestei primiri, nu pot fi suficient îndeplinite de statele membre si, prin urmare, datorita dimensiunilor sau efectelor actiunii propuse, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri, în conformitate cu principiul subsidiaritatii, mentionat la articolul 5 al tratatului. În conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat de articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.
(24)În conformitate cu articolul 3 al Protocolului privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Regatul Unit si-a notificat, prin scrisoarea din 27 septembrie 2000, dorinta de a participa la adoptarea si aplicarea prezentei directive.
(25)În temeiul articolului 1 al protocolului mentionat anterior, Irlanda nu participa la adoptarea prezentei directive. În consecinta, si fara a aduce atingere articolului 4 din protocolul mentionat mai sus, dispozitiile prezentei directive nu se aplica Irlandei.
(26)În conformitate cu articolele 1 si 2 ale Protocolului privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentei directive si, prin urmare, nu este obligata în temeiul acesteia si nici nu face obiectul aplicarii sale,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
-****-
Art. 1
Prezenta directiva are ca obiectiv stabilirea standardelor minime pentru acordarea protectiei temporare în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate din tari terte, care nu se pot întoarce în tara lor de origine, si promovarea unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane si suportarea consecintelor acestei primiri.
Art. 2
În sensul prezentei directive:
a)"protectie temporara" înseamna o procedura cu caracter exceptional menita sa asigure, în cazul unui aflux masiv sau a unui aflux masiv iminent de persoane stramutate din tari terte care nu se pot întoarce în tara lor de origine, o protectie imediata si temporara unor astfel de persoane, în special în cazul în care exista si riscul ca sistemul de azil sa nu poata gestiona acest aflux, fara efecte adverse pentru functionarea sa eficienta, în interesul persoanelor în cauza si al altor persoane care cer protectie;
b)"Conventia de la Geneva" înseamna Conventia privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;
c)"persoane stramutate" înseamna resortisanti ai tarilor terte sau apatrizi care au trebuit sa-si paraseasca tarile sau regiunile de origine sau au fost evacuati, în special în urma unui apel al organizatiilor internationale, si care nu se pot întoarce, în conditii de siguranta si durabile, din cauza situatiei existente în acea tara, si care se pot încadra în domeniul de aplicare al articolului 1A din Conventia de la Geneva sau al altor instrumente internationale sau nationale de protectie internationala, în special:
(i)persoane care au parasit zone de conflict armat sau de violenta endemica;
(ii)persoane expuse riscurilor majore sau care au fost victime ale încalcarilor sistematice sau generalizate ale drepturilor omului;
d)"aflux masiv" înseamna sosirea în Comunitate a unui numar important de persoane stramutate, care vin dintr-o tara sau dintr-o zona geografica determinate, indiferent daca sosirea lor în Comunitate a fost spontana sau organizata, de exemplu, printr-un program de evacuare;
e)"refugiati" înseamna resortisanti ai tarilor terte sau apatrizi, în sensul articolului 1A din Conventia de la Geneva;
f)"minori neînsotiti" înseamna resortisanti ai tarilor terte sau apatrizi sub 18 ani care sosesc pe teritoriul statelor membre neînsotiti de un adult responsabil pentru acestia prin lege sau obicei, si cât timp ei nu sunt efectiv în întretinerea unei astfel de persoane, sau minori care sunt lasati neînsotiti dupa intrarea lor pe teritoriul statelor membre;
g)"permis de sedere" înseamna orice permis sau autorizatie emisa de autoritatile unui stat membru si materializat în forma prevazuta de legislatia statului, care permite unui resortisant al unui stat tert sau unui apatrid sa locuiasca pe teritoriul sau;
h)"sustinator al reîntregirii familiei" înseamna: un resortisant al unei tari terte care beneficiaza de protectie temporara într-un stat membru, în conformitate cu o decizie adoptata în temeiul articolului 5, si care doreste sa i se alature unul sau mai multi membri ai familiei sale.
Art. 3
(1)Protectia temporara nu aduce atingere recunoasterii statutului de refugiat, în temeiul Conventiei de la Geneva.
(2)Statele membre aplica protectia temporara, cu respectarea cuvenita a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a obligatiilor privind nereturnarea.
(3)Stabilirea, punerea în aplicare si încetarea protectiei temporare fac obiectul consultarilor periodice cu Înaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (ICNUR) si cu alte organizatii internationale interesate.
(4)Prezenta directiva nu se aplica persoanelor care au fost acceptate, în temeiul sistemelor de protectie temporara, anterior intrarii sale în vigoare.
(5)Prezenta directiva nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a stabili sau mentine conditii mai favorabile pentru persoanele beneficiind de protectie temporara.
Art. 4
(1)Fara a aduce atingere articolului 6, durata protectiei temporare este de un an. În cazul în care aceasta nu înceteaza, în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b), protectia poate fi prelungita automat, cu perioade de 6 luni, pe o durata de maximum 1 an.
(2)Atunci când motivele pentru mentinerea protectiei temporare subzista, Consiliul poate decide, cu majoritate calificata, la propunerea Comisiei, care, de asemenea, examineaza fiecare cerere a unui stat membru pentru ca aceasta sa-i trimita o propunere Consiliului, sa extinda protectia temporara pâna la maximum un an.
Art. 5
(1)Existenta unui aflux masiv de persoane stramutate este constatata printr-o decizie a Consiliului, adoptata cu majoritate calificata, la propunerea Comisiei, care examineaza, de asemenea, fiecare cerere a unui stat membru, pentru ca aceasta sa-i trimita o propunere Consiliului.
(2)Propunerea Comisiei contine cel putin:
a)o descriere a grupurilor specifice de persoane carora li se va aplica protectia temporara;
b)data la care protectia temporara va produce efecte;
c)o estimare a amplorii miscarilor persoanelor stramutate.
(3)Decizia Consiliului are ca efect introducerea protectiei temporare pentru persoanele stramutate la care se refera, în toate statele membre, în conformitate cu dispozitiile prezentei directive. Decizia contine cel putin:
a)o descriere a grupurilor specifice de persoane carora li se va aplica protectia temporara;
b)data la care protectia temporara va produce efecte;
c)informatiile comunicate de statele membre privind la capacitatea lor de primire;
d)informatii comunicate de Comisie, ICNUR si alte organizatii internationale interesate.
(4)Decizia Consiliului se întemeiaza pe:
a)o examinare a situatiei si a amplorii miscarilor persoanelor stramutate;
b)o evaluare a oportunitatii stabilirii protectiei temporare, luând în considerare potentialul pentru ajutorul si de urgenta si al actiunilor la fata locului, sau insuficienta acestora;
c)informatii comunicate de statele membre, Comisie, ICNUR si alte organizatii internationale interesate.
(5)Parlamentul European este informat despre decizia Consiliului.
Art. 6
(1)Protectia temporara ia sfârsit:
a)atunci când s-a atins durata ei maxima; sau
b)în orice moment, prin decizie a Consiliului, adoptata cu majoritate calificata, la propunerea Comisiei, care examineaza, de asemenea, fiecare cerere a unui stat membru pentru ca aceasta sa-i trimita o propunere Consiliului.
(2)Decizia Consiliului se întemeiaza pe constatarea faptului ca situatia în tara de origine permite reîntoarcerea în siguranta si durabila a celor carora li s-a acordat protectie temporara, cu respectarea corespunzatoare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a obligatiilor statelor membre în ceea ce priveste nereturnarea. Parlamentul European este informat despre decizia Consiliului.
Art. 7
(1)Statele membre pot extinde protectia temporara, astfel cum prevede prezenta directiva, asupra unor categorii suplimentare de persoane stramutate, care nu sunt vizate de decizia Consiliului prevazuta la articolul 5, atunci când acestea sunt stramutate din aceleasi motive si din aceleasi tari sau regiuni de origine. Statele membre informeaza de îndata Consiliul si Comisia cu privire la aceasta.
(2)Dispozitiile articolelor 24, 25 si 26 nu se aplica pentru utilizarea posibilitatii mentionate la alineatul (1), cu exceptia sprijinului structural inclus în Fondul European pentru Refugiati, instituit prin Decizia 2000/596/CE (1), în conditiile prevazute de decizia respectiva.
(1)JO L 252, 6.10.2000, p. 12.
CAPITOLUL III:Obligatiile statelor membre fata de persoanele care beneficiaza de protectie temporara
Art. 8
(1)Statele membre adopta masurile necesare pentru ca persoanele care beneficiaza de protectie temporara sa dispuna de permise de sedere pe toata durata protectiei. În acest scop, se emit documente sau alte documente justificative echivalente.
(2)Indiferent de perioada de valabilitate a permiselor de sedere mentionate la alineatul (1), tratamentul acordat de statele membre persoanelor care beneficiaza de protectie temporara nu poate fi mai putin favorabil decât cel definit la articolele 9-16.
(3)Dupa caz, statele membre acorda persoanelor care urmeaza a fi admise pe teritoriul lor în scopul protectiei temporare, orice facilitate pentru obtinerea vizei necesare, inclusiv a vizei de tranzit. Formalitatile trebuie sa fie reduse la minim, având în vedere urgenta situatiei. Vizele ar trebui sa fie gratuite sau costul acestora redus la minim.
Art. 9
Statele membre furnizeaza persoanelor beneficiare de protectie temporara un document redactat într-o limba pe care acestia o pot întelege, în care sunt expuse clar dispozitiile referitoare la protectia temporara care le sunt aplicabile.
Art. 10
Pentru a permite aplicarea efectiva a deciziei Consiliului mentionata la articolul 5, statele membre înregistreaza datele cu caracter personal mentionate în Anexa II punctul (a), cu privire la persoanele care beneficiaza de protectie temporara pe teritoriul lor.
Art. 11
Un stat membru reprimeste o persoana care beneficiaza de protectie temporara pe teritoriul sau, în cazul în care persoana respectiva ramâne pe teritoriu, sau încearca sa intre fara autorizare pe teritoriul altui stat membru, în perioada acoperita de decizia Consiliului mentionata la articolul 5. Statele membre pot decide, în baza unui acord bilateral, ca acest articol sa nu se aplice.
Art. 12
Statele membre autorizeaza, pentru o perioada care sa nu depaseasca durata protectiei temporare, ca persoanele care beneficiaza de aceasta sa desfasoare activitati salariate sau independente, cu respectarea normelor aplicabile profesiei alese, precum si sa participe la activitati precum actiunile educative pentru adulti, cursuri de formare profesionala si stagii de formare practica la locul de munca. Din motive de politica a pietei muncii, statele membre pot acorda prioritate cetatenilor UE si cetatenilor statelor obligate prin Acordul privind Spatiul Economic European si, de asemenea, resortisantilor statelor terte cu sedere legala care primesc ajutor de somaj. Se aplica dreptul general în vigoare în statele membre în ceea ce priveste remunerarea, accesul la sistemele de securitate sociala corespondente activitatilor salariate sau independente, precum si alte conditii privind angajarea.
Art. 13
(1)Statele membre se asigura ca persoanele care beneficiaza de protectie temporara au acces la cazare corespunzatoare sau, dupa caz, la mijloacele pentru obtinerea acesteia.
(2)Statele membre dispun ca persoanele care beneficiaza de protectie temporara sa primeasca sprijinul necesar, în materie de asistenta sociala si mijloace de subzistenta, în cazul în care nu au resurse suficiente, precum si îngrijirea medicala. Fara a aduce atingere alineatului (4), sprijinul necesar pentru îngrijirea medicala include cel putin îngrijirea de urgenta si tratamentul de baza al bolii.
(3)Atunci când persoanele care beneficiaza de protectie temporara desfasoara o activitate salariata sau independenta, atunci când se fixeaza nivelul de ajutor propus, se tine seama de capacitatea acestora de a-si satisface propriile nevoi.
(4)Statele membre furnizeaza asistenta medicala necesara sau alt fel de asistenta persoanelor care beneficiaza de protectie temporara care au nevoi speciale, cum ar fi minorii neînsotiti sau persoanele care au suferit torturi, violuri sau alte forme grave de violenta psihologica, fizica sau sexuala.
Art. 14
(1)Statele membre acorda persoanelor sub 18 ani care beneficiaza de protectie temporara acces la sistemul de educatie, în aceleasi conditii ca resortisantii statului membru gazda. Statele membre pot stipula ca acest acces sa fie limitat la sistemul de educatie de stat.
(2)Statele membre pot autoriza accesul adultilor care beneficiaza de protectie temporara la sistemul de educatie general.
Art. 15
(1)În sensul prezentului articol, în cazul familiilor deja constituite în tara de origine si separate din cauza circumstantelor din timpul afluxului masiv, urmatoarele persoane sunt considerate ca membri ai familiei:
a)sotul sustinatorului reîntregirii familiei sau partenerul sau necasatorit cu care se afla într-o relatie stabila, atunci când legislatia sau practica în vigoare a statului membru în cauza trateaza cuplurile necasatorite într-un mod comparabil cu cel al cuplurilor casatorite, în cadrul legislatiei privind strainii; copiii minori necasatoriti ai sustinatorului reîntregirii familiei sau ai sotului acestuia, fara a se distinge daca sunt legitimi, nascuti în afara casatoriei sau adoptati;
b)alte rude apropiate care traiau împreuna, ca parte a familiei, în momentul evenimentelor care au dus la afluxul masiv, si care erau în acel moment în totalitate sau în principal dependente de sustinatorul reîntregirii familiei.
(2)În cazurile în care membrii separati ai familiei beneficiaza de protectie temporara în diferite state membre, statele membre reunesc membrii familiei despre care constata ca se potrivesc descrierii de la alineatul (1) litera (a), tinând seama de dorinta membrilor familiei respectivi. Statele membre pot reuni membrii familiei despre care constata ca se potrivesc descrierii de la alineatul (1) litera (b), tinând seama, de la caz la caz, de dificultatile extreme pe care le vor înfrunta în cazul în care nu ar avea loc reîntregirea familiei.
(3)Atunci când sustinatorul reîntregirii familiei beneficiaza de protectie temporara într-un stat membru si unul sau câtiva dintre membrii familiei sale nu sunt înca prezenti pe teritoriul unui stat membru, statul membru în care sustinatorul reîntregirii familiei beneficiaza de protectia temporara reunifica membrii familiei care au nevoie de protectie si îi reunifica cu sustinatorul reîntregirii familiei, în cazul membrilor familiei despre care se constata ca se potrivesc descrierii de la alineatul (1) litera (a). Statul membru poate reuni membrii familiei care au nevoie de protectie cu sustinatorul reîntregirii familiei, în cazul membrilor familiei despre care se constata ca se potrivesc descrierii de la alineatul (1) litera (b), tinând seama, de la caz la caz, de dificultatile extreme pe care le vor înfrunta în cazul în care nu ar avea loc reîntregirea familiei.
(4)În aplicarea acestui articol, statele membre iau în considerare interesul superior al copilului.
(5)Statele membre în cauza hotarasc, tinând seama de articolele 25 si 26, în ce stat membru trebuie sa se faca reîntregirea familiei.
(6)Membrilor familiei reîntregite li se acorda permise de sedere, în temeiul protectiei temporare. În acest scop se elibereaza documente sau alte documente justificative echivalente. Transferul membrilor familiei pe teritoriul altui stat membru în scopul reîntregirii familiei, în temeiul alineatului (2), duce la retragerea permiselor de sedere emise si la încetarea obligatiilor de protectie temporara fata de persoanele în cauza în statul membru de plecare.
(7)Punerea în aplicare practica a acestui articol poate implica cooperarea cu organizatiile internationale interesate.
(8)Un stat membru, la cererea altui stat membru, furnizeaza informatiile indicate în Anexa II despre o persoana care beneficiaza de protectie temporara, informatii necesare pentru prelucrarea unui caz, în temeiul acestui articol.
Art. 16
(1)Statele membre adopta cât mai curând posibil masuri pentru a asigura reprezentarea necesara a minorilor neînsotiti care beneficiaza de protectie temporara prin tutore legal, sau, atunci când este necesar, de reprezentare de catre o organizatie însarcinata cu asistenta si bunastarea minorilor, sau de orice alta reprezentare corespunzatoare.
(2)În perioada protectiei temporare, statele membre dispun ca minorul neînsotit sa fie plasat:
a)cu rude adulte;
b)cu o familie gazda;
c)în centre de primire cu facilitati speciale pentru minori sau în alte forme de cazare potrivite pentru minori;
d)cu persoana care se ocupa de copil la momentul deplasarii.
Statele membre adopta masurile necesare pentru a face posibil acest plasament. Acordul persoanei adulte sau al persoanelor în cauza este stabilit de statele membre. Se tine seama de parerea copilului, în functie de vârsta si maturitatea acestuia.
Art. 17
(1)Persoanele care beneficiaza de protectie temporara trebuie sa poata depune o cerere de azil în orice moment.
(2)Examinarea oricarei cereri de azil neprelucrate pâna la sfârsitul perioadei de protectie temporara se încheie dupa expirarea acelei perioade.
Art. 18
Se aplica criteriile si mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil pentru examinarea unei cereri de azil. În special, statul membru responsabil pentru examinarea unei cereri de azil depuse de o persoana care beneficiaza de protectie temporara, în temeiul prezentei directive, este statul membru care a acceptat transferul acesteia pe teritoriul sau.
Art. 19
(1)Statele membre pot prevedea ca beneficiul protectiei temporare nu poate fi cumulat cu statutul de solicitant de azil, în timpul analizarii solicitarii.
(2)Atunci când, dupa examinarea cererii de azil, statutul de refugiat sau, dupa caz, atunci când alt tip de protectie nu au fost acordate unei persoane care poate beneficia de protectie temporara, statele membre, fara a duce atingere articolului 28, prevad pentru acea persoana dobândirea beneficiului sau continuarea beneficiului protectiei temporare pentru perioada ramasa.
Art. 20
Atunci când protectia temporara ia sfârsit, se aplica dreptul comun cu privire la protectie si la straini în statele membre, fara a aduce atingere articolelor 21, 22 si 23.
Art. 21
(1)Statele membre adopta masurile necesare pentru a face posibila întoarcerea voluntara a persoanelor care beneficiaza de protectie temporara sau a caror protectie temporara s-a sfârsit. Statele membre se asigura ca dispozitiile care guverneaza întoarcerea voluntara a persoanelor care beneficiaza de protectie temporara le faciliteaza întoarcerea, cu respectarea demnitatii umane.
Statele membre se asigura ca decizia acelor persoane de a se întoarce este luata în deplina cunostinta de cauza. Statele membre pot prevedea vizite de verificare.
(2)Cât timp protectia temporara nu s-a sfârsit, statele membre, pe baza circumstantelor care subzista în tara de origine, examineaza favorabil cererile de întoarcere în statul membru gazda ale persoanelor care au beneficiat de protectie temporara si si-au exercitat dreptul de întoarcere voluntara.
(3)La sfârsitul protectiei temporare, statele membre pot prevedea extinderea cu titlu personal a obligatiilor prevazute la capitolul III, pentru persoanele care s-au aflat sub protectie temporara si care beneficiaza de un program de întoarcere voluntara. Aceasta extindere îsi produce efectele pâna la data întoarcerii.
Art. 22
(1)Statele membre adopta masurile necesare pentru a garanta ca returnarea fortata a persoanelor a caror protectie temporara a încetat si care nu pot beneficia de admiterea în aceste state se face cu respectarea demnitatii umane.
(2)În cazurile returnarii fortate, statele membre examineaza motivele umanitare imperioase care ar putea face returnarea imposibila sau nerealista în cazuri specifice.
Art. 23
(1)Statele membre adopta masurile necesare cu privire la conditiile de sedere a persoanelor care au beneficiat de protectie temporara si care, din cauza starii de sanatate, nu îndeplinesc conditiile pentru a calatori; atunci când, de exemplu, acestea ar suferi efecte negative grave din cauza unei întreruperi a tratamentului. Aceste persoane nu pot fi expulzate cât timp aceasta situatie continua.
(2)Statele membre pot permite familiilor ai caror copii sunt minori si merg la scoala într-un stat membru sa beneficieze de conditii de sedere care sa permita copiilor în cauza sa-si termine perioada scolara în curs.
Art. 24
Masurile prevazute de prezenta directiva beneficiaza de sprijinul Fondului European pentru Refugiati, instituit prin Decizia 2000/596/CE, în conditiile prevazute de aceasta.
Art. 25
(1)Statele membre primesc persoanele care pot beneficia de protectie temporara, în spirit de solidaritate comunitara. Ele indica - în cifre sau în termeni generali - capacitatea lor de a primi astfel de persoane. Aceste informatii sunt incluse în decizia Consiliului mentionata la articolul 5. Dupa adoptarea acestei decizii, statele membre pot indica existenta unor capacitati de primire suplimentare, prin notificarea Consiliului si a Comisiei. Aceste informatii sunt comunicate fara întârziere ICNUR.
(2)Statele membre în cauza, în cooperare cu organizatiile internationale competente, se asigura ca persoanele beneficiare definite în decizia Consiliului mentionata la articolul 5, care nu au ajuns înca în Comunitate, si-au exprimat vointa de a fi primiti pe teritoriile lor.
(3)Atunci când numarul persoanelor care pot beneficia de protectie temporara în urma unui aflux masiv brusc depaseste capacitatile de primire mentionate la alineatul (1), Consiliul examineaza de urgenta situatia si adopta masurile corespunzatoare, inclusiv recomandând sprijin aditional pentru statele membre afectate.
Art. 26
(1)Pe durata protectiei temporare, statele membre coopereaza cu privire la transferul resedintei persoanelor care beneficiaza de protectie temporara de la un stat membru la altul, sub rezerva consimtamântului persoanelor vizate de acest transfer.
(2)Un stat membru comunica cererile de transfer celorlalte state membre si informeaza Comisia si ICNUR. Statele membre informeaza statul membru solicitant despre capacitatea lor de a primi astfel de persoane transferate.
(3)Un stat membru, la cererea altui stat membru, furnizeaza informatiile prevazute în anexa II, referitoare la o persoana care beneficiaza de protectie temporara, informatii necesare pentru examinarea cazului, în temeiul prezentului articol.
(4)Atunci când se efectueaza un transfer dintr-un stat membru în altul, permisul de sedere din statul membru de plecare expira, iar obligatiile fata de persoanele în cauza cu privire la protectia temporara în statul membru de plecare înceteaza. Noul stat membru gazda acorda protectie temporara persoanelor în cauza.
(5)Statele membre folosesc modelul legitimatiei de acces din anexa I pentru transferurile între statele membre ale persoanelor care beneficiaza de protectie temporara.
Art. 27
(1)În scopul cooperarii administrative necesare pentru punerea în aplicare a protectiei temporare, fiecare stat membru desemneaza un punct de contact national, a carui adresa o comunica celorlalte state si Comisiei. Statele membre, în colaborare cu Comisia, adopta masurile necesare pentru a stabili o cooperare directa si un schimb de informatii între autoritatile competente.
(2)Statele membre transmit periodic si în cele mai scurte termene datele referitoare la numarul de persoane care beneficiaza de protectie temporara, precum si informatii complete referitoare la actele cu putere de lege si actele administrative de drept intern privind punerea în aplicare a protectiei temporare.
Art. 28
(1)Statele membre pot exclude o persoana de la protectia temporara în cazul în care:
a)exista motive serioase pentru a considera ca:
(i)a comis o infractiune împotriva pacii, o crima de razboi sau o crima împotriva umanitatii, astfel cum sunt definite de instrumentele internationale elaborate pentru a prevedea dispozitii cu privire la astfel de infractiuni;
(ii)a comis o infractiune grava de drept comun în afara statului membru de primire, înainte de admiterea sa în acest stat membru ca beneficiar al protectiei temporare. Gravitatea persecutiei prevazute trebuie sa fie evaluata în functie de natura infractiunii de care persoana în cauza este suspectata. Actiunile deosebit de crude, chiar daca sunt comise cu un obiectiv presupus politic, pot fi clasificate ca infractiuni grave de drept comun. Aceste dispozitii sunt valabile atât pentru participantii la infractiune, cât si pentru instigatorii acestora;
(iii)este vinovata de acte împotriva scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite;
b)exista motive temeinice pentru a considera ca respectiva persoana reprezinta un pericol pentru siguranta nationala a statului membru gazda sau, fiind condamnata printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva pentru o infractiune deosebit de grava, persoana respectiva constituie un pericol pentru comunitatea statului membru gazda.
(2)Motivele de excludere mentionate la alineatul (1) se bazeaza doar pe comportamentul individual al persoanei în cauza. Deciziile sau masurile de excludere respecta principiul proportionalitatii.
Art. 29
Persoanele care au fost excluse de la beneficiul protectiei temporare sau al reîntregirii familiale într-un stat membru au dreptul la caile de atac jurisdictionale în statul membru în cauza.
Art. 30
Statele membre stabilesc regimul sanctiunilor aplicabile încalcarilor dispozitiilor de drept intern adoptate în aplicarea prezentei directive si iau toate masurile necesare pentru a garanta punerea lor în aplicare. Sanctiunile astfel prevazute trebuie sa fie efective, proportionale si cu efect de descurajare.
Art. 31
(1)În cel mult doi ani de la data mentionata la articolul 3 2, Comisia raporteaza Parlamentului European si Consiliului despre aplicarea prezentei directive în statele membre si propune, dupa caz, modificarile necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informatiile necesare în vederea elaborarii acestui raport.
(2)Dupa prezentarea raportului mentionat la alineatul (1), Comisia raporteaza Parlamentului European si Consiliului, cel putin o data la cinci ani, despre aplicarea prezentei directive în statele membre.
Art. 32
(1)Statele membre asigura punerea în vigoare a actelor cu putere de lege si actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pâna la 31 decembrie 2002. Statele membre informeaza de îndata Comisia cu privire la aceasta.
(2)Atunci când statele membre adopta aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt însotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Art. 33
Prezenta directiva intra în vigoare la data publicarii sale în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Art. 34
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre, în conformitate cu Tratul de instituire a Comunitatii Europene.
-****-
Adoptata la Bruxelles, 20 iulie 2001.
Pentru Consiliu Presedintele J. VANDE LANOTTE |
ANEXA I:Modelul legitimatiei de acces pentru transferul persoanelor care beneficiaza de protectie temporara
LEGITIMATIE DE ACCES
Numele statului membru emitent al legitimatiei de acces:
Numarul de referinta (*):
Emis în temeiul articolului 26 al Directivei 2001/55/CE din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protectiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane stramutate si masurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane si suportarea consecintelor acestei primiri
Valabil numai pentru transferul din ........................ (1) spre ........................... (2),
persoana trebuind sa se prezinte la .................. (3) pâna la ............................. (4).
Emis la: ................................................................................................................
NUMELE: ...........................................................................................................
PRENUMELE: ....................................................................................................
LOCUL SI DATA NASTERII: ...........................................................................
Pentru minori, numele adultului (adultilor) responsabil(i): ........................................
SEXUL: ......................................................
CETATENIA: .............................................
Data emiterii: ................................................
FOTOGRAFIA
STAMPILA
Semnatura beneficiarului: ............................ Pentru autoritatile competente: ............................
Titularul prezentei legitimatii de acces a fost identificat de autoritatile .............................. (5) (6)
Identitatea titularului legitimatii de acces nu a fost stabilita ........................................................
Prezentul document este emis doar în temeiul articolului 26 din Directiva 2001/55/CE si nu reprezinta, în nici un caz, un document echivalent unui document de calatorie care autorizeaza trecerea frontierei externe sau un document doveditor al identitatii individului.
(*)Numarul de referinta va fi atribuit de statul din care se efectueaza transferul catre alt stat membru.
(1)Statul membru din care se efectueaza transferul catre alt stat membru.
(2)Statul membru spre care se efectueaza transferul.
(3)Locul unde persoana va trebui sa se prezinte la sosirea sa în al doilea stat membru.
(4)Data limita la care persoana va trebui sa se prezinte la sosirea sa în al doilea stat membru.
(5)Pe baza urmatoarelor documente de calatorie sau de identitate prezentate autoritatilor.
(6)Pe baza altor documente decât documentele de calatorie sau de identitate.
ANEXA II:
Informatiile mentionate la articolele 10, 15, si 26 ale prezentei directive includ, în masura în care sunt necesare, unul sau mai multe dintre documentele sau datele de mai jos:
a)date cu caracter personal ale persoanei în cauza (nume, cetatenie, data si locul nasterii, situatia familiala, legaturile de rudenie);
b)documentele de identitate sau de calatorie ale persoanei în cauza;
c)documentele care atesta existenta legaturilor familiale (certificat de casatorie, de nastere, de adoptie);
d)alte informatii indispensabile pentru a stabili identitatea persoanei în cauza sau legaturile sale de rudenie;
e)deciziile de acordare sau de refuz al permisului de sedere sau al vizei catre persoana în cauza, adoptate de statul membru, precum si documentele pe care se fundamenteaza aceste decizii;
f)solicitarile de permis de sedere sau de viza prezentate de persoana în cauza si aflate în curs de examinare în statul membru, precum si stadiul de avansare al procedurii.
Statul membru care furnizeaza informatiile notifica statului membru solicitant orice rectificare adusa vreunei informatii.
Publicat în Editia Speciala a Jurnalului Oficial cu numarul 0 din data de 1 ianuarie 2007