Capitolul xiii - Servicii financiare - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
CAPITOLUL XIII:Servicii financiare
Art. 131: Definiţii
În sensul prezentului capitol:
prestator de servicii financiare transfrontaliere al unei părţi înseamnă o persoană a unei părţi care este angajată în activitatea de prestare a unui serviciu financiar pe teritoriul părţii şi care doreşte să presteze sau prestează un serviciu financiar prin prestarea transfrontalieră a serviciului respectiv;
prestare transfrontalieră de servicii financiare sau comerţ transfrontalier cu servicii financiare înseamnă prestarea unui serviciu financiar:
(a)de pe teritoriul unei părţi pe teritoriul celeilalte părţi; sau
(b)pe teritoriul unei părţi, de o persoană a părţii respective, către o persoană a celeilalte părţi;
dar nu include prestarea unui serviciu pe teritoriul unei părţi prin intermediul unei investiţii pe teritoriul respectiv.
instituţie financiară înseamnă un prestator care desfăşoară una sau mai multe dintre operaţiunile definite ca fiind servicii financiare în prezentul articol, în cazul în care prestatorul este reglementat sau supravegheat în ceea ce priveşte prestarea serviciilor respective ca o instituţie financiară în conformitate cu legislaţia părţii pe al cărei teritoriu se află, inclusiv o sucursală pe teritoriul părţii aparţinând prestatorului de servicii financiare, al cărei sediu se află pe teritoriul celeilalte părţi;
instituţie financiară a celeilalte părţi înseamnă o instituţie financiară, inclusiv o sucursală, situată pe teritoriul unei părţi, care este controlată de o persoană a celeilalte părţi;
serviciu financiar înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv serviciile de asigurare şi serviciile conexe, serviciile bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor), precum şi serviciile conexe sau auxiliare unui serviciu de natură financiară. Serviciile financiare includ următoarele activităţi:
(a)servicii de asigurări şi servicii conexe asigurărilor
(i)asigurare directă (inclusiv coasigurare):
(A)de viaţă; sau
(B)asigurări generale;
(ii)reasigurare şi retrocesiune;
(iii)activităţi de intermediere a asigurărilor precum brokeraj şi agenţie; sau
(iv)servicii auxiliare de asigurări precum servicii de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a revendicărilor; şi
(b)servicii bancare şi alte servicii financiare (cu excepţia asigurărilor):
(i)acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la populaţie;
(ii)împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;
(iii)leasing financiar;
(iv)toate serviciile de plăţi şi de transferuri monetare, inclusiv cărţile de credit şi de debit, cecurile de călătorie şi cecurile bancare;
(v)garanţii şi angajamente;
(vi) ranzacţionarea, în nume propriu sau în numele clienţilor, pe piaţa bursieră, pe piaţa extrabursieră sau pe alte pieţe, a următoarelor:
(A)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerţ, certificate de depozit);
(B)schimb valutar;
(C)produse derivate, inclusiv futures şi opţiuni;
(D)instrumente ale cursului de schimb şi ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swapurile şi contractele forward pe rata dobânzii;
(E)titluri de valoare transferabile; sau
(F)alte instrumente şi active financiare negociabile, inclusiv lingouri;
(vii)participarea la emisiunile de valori mobiliare de orice natură, inclusiv garanţiile, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent şi prestarea de servicii conexe;
(viii)brokeraj monetar;
(ix)gestionarea activelor, ca de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;
(x)servicii de decontare şi compensare pentru activele financiare, inclusiv titluri de valoare, produse derivate şi alte instrumente negociabile;
(xi)comunicarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent; sau
(xii)servicii de consultanţă, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare privind toate activităţile enumerate la punctele (i)-(xi), inclusiv furnizarea de informaţii privind creditele şi evaluarea dosarelor de credit, cercetări şi consultanţă privind investiţiile şi portofoliile de investiţii, consultanţă privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale;
prestator de servicii financiare înseamnă o persoană a unei părţi care este angajată în activitatea de prestare a unui serviciu financiar pe teritoriul acelei părţi, dar nu include o entitate publică;
investiţie înseamnă "investiţie", astfel cum este definită la articolul 8.1 (Definiţii), cu excepţia celei în sensul prezentului capitol, în ceea ce priveşte "împrumuturile" şi "titlurile de creanţă" menţionate la articolul respectiv:
(a)un împrumut acordat unei instituţii financiare sau un titlu de creanţă emis de o instituţie financiară este o investiţie în instituţia financiară respectivă numai în cazul în care este tratat drept capital reglementat de partea pe teritoriul căreia se află instituţia financiară; şi
(b)un împrumut acordat de o instituţie financiară sau un titlu de creanţă deţinut de o instituţie financiară, altul decât un împrumut acordat unei instituţii financiare sau un titlu de creanţă emis de o instituţie financiară menţionat la litera (a), nu este o investiţie;
pentru o mai mare certitudine,
(c)capitolul opt (Investiţii) se aplică unui împrumut sau unui titlu de creanţă, în măsura în care acesta nu intră sub incidenţa prezentului capitol; şi
(d)un împrumut acordat de un prestator transfrontalier de servicii financiare sau un titlu de creanţă deţinut de acesta, altul decât un împrumut acordat unei instituţii financiare sau un titlu de creanţă emis de aceasta, este o investiţie în sensul capitolului opt (Investiţii) în cazul în care împrumutul sau titlul de creanţă îndeplineşte criteriile pentru investiţii stabilite la articolul 8.1 (Definiţii);
investitor înseamnă "investitor" astfel cum este definit la articolul 8.1 (Definiţii);
serviciu financiar nou înseamnă un serviciu financiar care nu este prestat pe teritoriul unei părţi, dar care este prestat pe teritoriul celeilalte părţi şi care include orice formă nouă de prestare a unui serviciu financiar sau vânzarea unui produs financiar care nu este vândut pe teritoriul părţii;
persoană a unei părţi înseamnă "persoană a unei părţi" astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiţii cu aplicabilitate generală) şi, pentru o mai mare siguranţă, nu include o sucursală a unei întreprinderi aparţinând unei ţări terţe;
entitate publică înseamnă:
(a)un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau orice entitate deţinută sau controlată de către o parte, care este însărcinată în principal cu exercitarea unor funcţii publice sau activităţi de serviciu public, dar care nu include o entitate însărcinată în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiţii comerciale; sau
(b)o entitate privată care îndeplineşte funcţii ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită astfel de funcţii; şi
organism de autoreglementare înseamnă un organism neguvernamental, inclusiv orice bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau orice altă organizaţie sau asociaţie care exercită, în nume propriu sau cu delegaţie, autoritatea de reglementare sau de supraveghere asupra prestatorilor de servicii financiare sau a instituţiilor financiare.
Art. 132: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menţinute de o parte cu privire la:
a)instituţiile financiare ale celeilalte părţi;
b)un investitor al celeilalte părţi, precum şi o investiţie a investitorului respectiv într-o instituţie financiară de pe teritoriul părţii; şi
c)comerţul transfrontalier cu servicii financiare.
(2)Pentru o mai mare certitudine, dispoziţiile capitolului opt (Investiţie) se aplică:
a)unei măsuri legate de un investitor al unei părţi şi o investiţie a acestuia într-un prestator de servicii financiare care nu este o instituţie financiară; şi
b)unei măsuri, alta decât o măsură legată de prestarea de servicii financiare, legată de un investitor al unei părţi sau de o investiţie a acestuia într-o instituţie financiară.
(3)Articolele 8.10 (Tratamentul investitorilor şi al investiţiilor reglementate), 8.11 (Compensarea pierderilor), 8.12 (Expropriere), 8.13 (Transferuri), 8.14 (Subrogare), 8.16 (Refuzul acordării de avantaje) şi 8.17 (Cerinţe de formă) sunt încorporate în prezentul capitol şi fac parte din acesta.
(4)Secţiunea F din capitolul opt (Soluţionarea litigiilor legate de investiţii dintre investitori şi stat) este încorporată în prezentul capitol şi face parte din acesta numai pentru cererile de arbitraj în care se susţine că o parte a încălcat articolul 13.3 sau 13.4 în ceea ce priveşte extinderea, desfăşurarea, exploatarea, gestionarea, menţinerea, utilizarea, beneficierea de şi vânzarea sau înstrăinarea unei instituţii financiare sau a unei investiţii într-o instituţie financiară, sau articolul 8.10 (Tratamentul investitorilor şi al investiţiilor reglementate), 8.11 (Compensaţii pentru pierderi), 8.12 (Expropriere), 8.13 (Transferuri) sau 8.16 (Refuzul acordării de avantaje).
(5)Prezentul capitol nu se aplică unei măsuri adoptate sau menţinute de o parte cu privire la:
a)activităţi sau servicii care fac parte dintr-un plan public de pensii sau un sistem legal de asigurări sociale; sau
b)activităţi sau servicii realizate în contul părţii, cu garanţia sau folosind resursele financiare ale părţii respective, inclusiv entităţile sale publice,
cu excepţia faptului că prezentul capitol se aplică în măsura în care o parte permite ca activităţile sau serviciile menţionate la literele (a) sau (b) să fie realizate de instituţiile sale financiare în concurenţă cu o entitate publică sau o instituţie financiară.
(6)Capitolul doisprezece (Reglementare internă) este încorporat în prezentul capitol şi face parte din acesta. Pentru o mai mare certitudine, articolul 12.3 (Cerinţe şi proceduri de autorizare şi calificare) se aplică exercitării puterii de apreciere statutare de către autorităţile de reglementare financiară ale părţilor.
(7)Dispoziţiile capitolului doisprezece (Reglementare internă) încorporate în prezentul capitol la alineatul (6) nu se aplică cerinţelor de autorizare, procedurilor de autorizare, cerinţelor de calificare sau procedurilor de calificare:
a)în temeiul unei măsuri neconforme menţinute de Canada, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa III-A;
b)în temeiul unei măsuri neconforme menţinute de Uniunea Europeană, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I, în cazul în care o astfel de măsură se referă la servicii financiare; şi
c)astfel cum este prevăzut la articolul 12.2 alineatul (2) litera (b) (Domeniul de aplicare), în cazul în care o astfel de măsură se referă la servicii financiare.
Art. 133: Tratamentul naţional
(1)Articolul 8.6 (Tratamentul naţional) este încorporat în prezentul capitol şi face parte din acesta şi se aplică tratamentului aplicat instituţiilor financiare şi investitorilor celeilalte părţi şi investiţiilor acestora în instituţiile financiare.
(2)Tratamentul acordat de o parte propriilor investitori şi investiţiilor propriilor investitori în temeiul articolului 8.6 (Tratamentul naţional) înseamnă tratamentul acordat propriilor instituţii financiare şi investiţiilor propriilor investitori în instituţiile financiare.
Art. 134: Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate
(1)Articolul 8.7 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) este încorporat în prezentul capitol şi face parte din acesta şi se aplică tratamentului aplicat instituţiilor financiare şi investitorilor celeilalte părţi şi investiţiilor acestora în instituţiile financiare.
(2)Tratamentul acordat de o parte investitorilor unei ţări terţe şi investiţiilor investitorilor unei ţări terţe în temeiul articolului 8.7 alineatele (1) şi (2) (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) înseamnă tratamentul acordat instituţiilor financiare ale unei ţări terţe şi investiţiilor efectuate de investitorii unei ţări terţe în instituţiile financiare.
Art. 135: Recunoaşterea măsurilor prudenţiale
(1)O parte poate recunoaşte o măsură prudenţială a unei ţări terţe în aplicarea unei măsuri care intră sub incidenţa prezentului capitol. Recunoaşterea poate fi:
a)acordată în mod unilateral;
b)realizată prin armonizare sau prin alte mijloace; sau
c)bazată pe un acord sau pe o înţelegere cu ţara terţă.
(2)O parte care recunoaşte o măsură prudenţială asigură celeilalte părţi posibilităţi adecvate pentru a demonstra că există circumstanţe în care sunt sau vor fi reglementări echivalente, supraveghere, punerea în aplicare a reglementărilor şi, dacă este cazul, proceduri privind schimbul de informaţii între părţi.
(3)În cazul în care o parte recunoaşte o măsură prudenţială în temeiul alineatului (1) litera (c) şi există circumstanţele descrise la alineatul (2), partea asigură posibilităţi adecvate celeilalte părţi pentru a negocia aderarea la acord sau la înţelegere sau pentru a negocia un acord sau o înţelegere.
Art. 136: Accesul pe piaţă
(1)O parte nu adoptă sau nu menţine, în ceea ce priveşte o instituţie financiară a celeilalte părţi sau în ceea ce priveşte accesul pe piaţă prin constituirea unei instituţii financiare de către un investitor al celeilalte părţi, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza teritoriului la nivel naţional, provincial, teritorial, regional sau local de guvernare, o măsură care:
a)impune limitări cu privire la:
(i)numărul de instituţii financiare, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(ii)restricţii privind valoarea totală a tranzacţiilor sau a activelor în raport cu serviciile financiare, sub forma unor contingente numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(iii)numărul total de operaţiuni cu servicii financiare sau cantitatea totală de servicii financiare produse, exprimate în unităţi numerice determinate sub forma unor contingente sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice;
(iv)participarea capitalului străin, exprimat sub forma unei limite procentuale maxime de participaţie străină în instituţii financiare sau valoarea totală a investiţiilor străine individuale sau cumulate în instituţii financiare; sau
(v)restricţii privind numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector de servicii financiare sau pe care un furnizor de servicii financiare le poate angaja şi care sunt necesare pentru prestarea unui anumit serviciu financiar şi care se ocupă direct de furnizarea acestuia, sub unor contingente numerice sau a cerinţei de efectuare a unui test privind necesităţile economice; sau
b)restrânge sau impune anumite tipuri de entităţi juridice sau de asocieri în participaţiune prin care o instituţie financiară poate efectua o activitate economică.
(2)Articolul 8.4.2 (Accesul pe piaţă) este încorporat în prezentul articol şi face parte din acesta.
(3)Pentru mai multă certitudine:
a)o parte poate impune termeni, condiţii şi proceduri pentru autorizarea stabilirii şi extinderii unei prezenţe comerciale, cu condiţia ca aceasta să nu contravină obligaţiei părţii în temeiul alineatului (1) şi să fie compatibilă cu celelalte dispoziţii din prezentul capitol; şi
b)prezentul articol nu împiedică o parte să solicite unei instituţii financiare să presteze anumite servicii financiare prin intermediul unor entităţi juridice distincte dacă, în conformitate cu legea părţii, gama de servicii financiare prestate de instituţia financiară respectivă nu poate fi prestată prin intermediul unei singure entităţi.
Art. 137: Prestare transfrontalieră de servicii financiare
(1)Articolele 9.3 (Tratamentul naţional), 9.4 (Cerinţe de formă) şi 9.6 (Accesul pe piaţă) sunt încorporate în prezentul capitol şi fac parte din acesta şi se aplică tratamentului prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere care prestează serviciile financiare menţionate în anexa 13-A.
(2)Tratamentul acordat de o parte prestatorilor de servicii şi serviciilor proprii în temeiul articolului 9.3.2 (Tratamentul naţional) înseamnă tratamentul acordat furnizorilor de servicii financiare şi serviciilor financiare proprii.
(3)Măsurile pe care o parte nu le adoptă sau nu le menţine cu privire la prestatorii de servicii şi serviciile celeilalte părţi în temeiul articolului 9.6 (Accesul la piaţă) înseamnă măsurile referitoare la prestatorii de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părţi care furnizează servicii financiare.
(4)Articolul 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) este încorporat în prezentul capitol şi face parte din acesta şi se aplică tratamentului prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părţi.
(5)Tratamentul acordat de o parte prestatorilor de servicii şi serviciilor unei ţări terţe în temeiul articolului 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) înseamnă tratamentul acordat prestatorilor de servicii financiare ai unei ţări terţe şi serviciilor financiare ale unei ţări terţe.
(6)Fiecare parte permite unei persoane situate pe teritoriul său, precum şi unui resortisant, indiferent de locul unde se află, să achiziţioneze un serviciu financiar de la un prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi situat pe teritoriul celeilalte părţi. Această obligaţie nu impune unei părţi să permită prestatorilor respectivi să facă afaceri sau să îşi ofere serviciile pe teritoriul său. Fiecare parte poate defini sintagmele "a face afaceri" şi "a-şi oferi serviciile" în sensul prezentului articol, în conformitate cu alineatul (1).
(7)Pentru serviciile financiare prevăzute în anexa 13-A, fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi, la cerere sau la notificarea autorităţii de reglementare competente, dacă este cazul, să furnizeze un serviciu financiar prin orice nouă formă de livrare sau să vândă un produs financiar care nu este vândut pe teritoriul părţii, în cazul în care prima parte permite propriilor prestatori de servicii financiare să furnizeze un astfel de serviciu sau să vândă un astfel de produs în conformitate cu legislaţia naţională, în situaţii similare.
Art. 138: Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie
O parte nu impune obligaţia ca o instituţie financiară a celeilalte părţi să numească în funcţii superioare de conducere sau în consiliul de administraţie persoane fizice de o anumită cetăţenie.
Art. 139: Cerinţe de performanţă
(1)Părţile negociază dispoziţii privind cerinţele de performanţă, cum ar fi cele prevăzute la articolul 8.5 (Cerinţe de performanţă) cu privire la investiţiile în instituţiile financiare.
(2)În cazul în care, după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părţile nu au convenit astfel de dispoziţii, la cererea unei părţi, articolul 8.5 (Cerinţe de performanţă) este încorporat în prezentul capitol şi devine parte din acesta şi se aplică investiţiilor în instituţii financiare. În acest scop, "investiţie" în sensul articolului 8.5 (Cerinţe de performanţă) înseamnă "investiţie într-o instituţie financiară de pe teritoriul său".
(3)În termen de 180 de zile de la negocierea cu succes de către părţi a dispoziţiilor aplicabile cerinţelor de performanţă în temeiul alineatului (1) sau ca urmare a cererii unei părţi de încorporare a articolului 8.5 (Cerinţe de performanţă) în prezentul capitol în temeiul alineatului (2), după caz, fiecare parte îşi poate modifica lista conform cerinţelor. Orice modificare trebuie să fie limitată la enumerarea rezervelor pentru măsurile existente care nu sunt conforme cu obligaţia privind cerinţele de performanţă în temeiul prezentului capitol, pentru Canada în secţiunea A din lista sa la anexa III şi pentru Uniunea Europeană în lista sa la anexa I. Articolul 13.10 alineatul (1) se aplică unor astfel de măsuri în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la cerinţa de performanţă negociate în temeiul alineatului (1) sau al articolului 8.5 (Cerinţe de performanţă), astfel cum sunt încorporate în prezentul capitol în temeiul alineatului (2), după caz.
Art. 1310: Rezerve şi excepţii
(1)Articolele 13.3, 13.4, 13.6 şi 13.8 nu se aplică:
a)unei măsuri neconforme existente care este menţinută de o parte la nivelul:
(i)Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;
(ii)unui guvern naţional, astfel cum este prevăzut de Canada în secţiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I;
(iii)unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de Canada în secţiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I; sau
(iv)unei administraţii locale;
b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a); sau
c)a unei modificări la o măsură neconformă menţionate la litera (a) în măsura în care această modificare nu diminuează conformitatea măsurii, astfel cum exista aceasta imediat înainte de modificare, cu articolele 13.3, 13.4, 13.6 sau 13.8.
(2)Articolul 13.7 nu se aplică:
a)unei măsuri neconforme existente care este menţinută de o parte la nivelul:
(i)Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;
(ii)unui guvern naţional, astfel cum este prevăzut de Canada în secţiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I;
(iii)unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de Canada în secţiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I; sau
(iv)unei administraţii locale;
b)continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a); sau
c)unei modificări a unei măsuri neconforme menţionate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu articolul 13.7.
(3)Articolele 13.3, 13.4, 13.6, 13.7 şi 13.8 nu se aplică unei măsuri pe care Canada o adoptă sau o menţine cu privire la serviciile financiare, astfel cum este prevăzut în secţiunea B a listei sale din anexa III, sau unei măsuri pe care Uniunea Europeană o adoptă sau o menţine cu privire la serviciile financiare prevăzute în lista sa din anexa II.
(4)În cazul în care o parte a stabilit o rezervă cu privire la articolele 8.4 (Accesul pe piaţă), 8.5 (Cerinţe de performanţă), 8.6 (Tratamentul naţional), 8.7 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate), 8.8 (Membrii echipei de conducere şi consiliile de administraţie), 9.3 (Tratamentul naţional), 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) sau 9.6 (Accesul pe piaţă) în lista sa din anexa I sau II, rezerva constituie, de asemenea, o rezervă cu privire la articolele 13.3, 13.4, 13.6, 13.7 sau 13.8, sau la orice dispoziţie privind cerinţele de performanţă negociate în temeiul articolului 13.9 alineatul (1) sau încorporate în prezentul capitol în temeiul articolului 13.9 alineatul (2), după caz, în cazul în care măsura, sectorul, subsectorul sau activitatea care face obiectul rezervei intră sub incidenţa prezentului capitol.
(5)O parte nu adoptă o măsură sau o serie de măsuri ulterior datei de intrare în vigoare a prezentului acord, care intră sub incidenţa listei Canadei la anexa II, secţiunea B sau a listei Uniunii Europene la anexa II şi care impune, în mod direct sau indirect, unui investitor al celeilalte părţi, pe motiv de cetăţenie, să vândă sau să înstrăineze în alt mod o investiţie existentă în momentul în care măsura sau seria de măsuri a devenit efectivă.
(6)În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală, o parte poate acorda o derogare de la articolele 13.3 şi 13.4, precum şi de la orice dispoziţie referitoare la transferul de tehnologie în ceea ce priveşte cerinţele de performanţă negociate în temeiul articolului 13.9 alineatul (1) sau încorporate în prezentul capitol în temeiul articolului 13.9 alineatul (2), după caz, dacă derogarea este permisă de Acordul TRIPS, inclusiv derogări la Acordul TRIPS adoptate în temeiul articolului IX din Acordul OMC.
(7)Articolele 13.3, 13.4, 13.6, 13.7, 13.8 şi 13.9 nu se aplică:
a)achiziţiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziţionat în scopuri guvernamentale şi nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziţia respectivă este o "achiziţie reglementată" în sensul articolului 19.2 (Obiectul şi domeniul de aplicare); sau
b)subvenţiilor sau sprijinului guvernamental pentru comerţul cu servicii furnizat de o parte.
Art. 1311: Reglementare eficientă şi transparentă
(1)Fiecare parte se asigură că toate măsurile cu aplicabilitate generală care intră sub incidenţa prezentului capitol sunt administrate în mod rezonabil, obiectiv şi imparţial.
(2)Fiecare parte se asigură că legile, reglementările, procedurile şi hotărârile administrative cu aplicabilitate generală referitoare la orice chestiune reglementată de prezentul capitol sunt publicate fără întârziere sau puse la dispoziţie astfel încât să permită unei persoane interesate şi celeilalte părţi să se familiarizeze cu acestea. În măsura în care este posibil, fiecare parte:
a)publică în prealabil orice astfel de măsuri pe care îşi propune să le adopte;
b)asigură persoanei interesate şi celeilalte părţi o posibilitate rezonabilă de a prezenta observaţii cu privire la măsurile propuse; şi
c)permite un timp rezonabil între publicarea finală a măsurilor şi data la care acestea devin efective.
În sensul prezentului capitol, prezentele cerinţe le înlocuiesc pe cele prevăzute la articolul 27.1 (Publicare).
(3)Fiecare parte menţine sau instituie mecanisme adecvate pentru a răspunde într-un interval de timp rezonabil unei solicitări adresate de o persoană interesată în ceea ce priveşte măsurile cu aplicabilitate generală care intră sub incidenţa prezentului capitol.
(4)O autoritate de reglementare ia o decizie administrativă privind o cerere finalizată a unui investitor într-o instituţie financiară, a unui prestator de servicii financiare transfrontaliere sau a unei instituţii financiare a celeilalte părţi cu privire la furnizarea unui serviciu financiar într-o perioadă rezonabilă de timp, care este justificată de complexitatea cererii şi de perioada de timp normală stabilită pentru soluţionarea cererii. Pentru Canada, o astfel de perioadă de timp rezonabilă este de 120 de zile. Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere solicitantul deciziei. În cazul în care nu este posibil ca o decizie să fie adoptată într-o perioadă rezonabilă de timp, autoritatea de reglementare notifică fără întârziere solicitantul şi depune eforturi pentru a adopta decizia cât mai curând posibil. Pentru o mai mare certitudine, o cerere nu este considerată completă până când nu au fost organizate toate audierile relevante şi autoritatea de reglementare nu a primit toate informaţiile necesare.
Art. 1312: Organisme de autoreglementare
În cazul în care o parte impune unei instituţii financiare sau unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi obligaţia de a fi membru, de a participa sau de a avea acces la un organism de autoreglementare pentru a furniza un serviciu financiar pe teritoriul părţii respective sau acordă un privilegiu sau avantaj la furnizarea unui serviciu financiar prin intermediul unui organism de autoreglementare, partea solicitantă se asigură că organismul de autoreglementare respectă obligaţiile din prezentul capitol.
Art. 1313: Sisteme de plată şi compensare
În termenii şi condiţiile de acordare a tratamentului naţional, fiecare parte acordă unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi stabilit pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi compensare exploatate de o parte sau de o entitate în exercitarea autorităţii guvernamentale care i-a fost delegată de o parte, precum şi acces la facilităţi oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul normal al activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu acordă acces la facilităţile de creditor de ultimă instanţă ale unei părţi.
Art. 1314: Servicii financiare noi
(1)Fiecare parte permite unei instituţii financiare a celeilalte părţi să furnizeze orice serviciu financiar nou pe care prima parte l-ar permite instituţiilor sale financiare în situaţii similare, în temeiul legislaţiei naţionale, la cerere sau la notificarea autorităţii de reglementare competente, dacă este cazul.
(2)O parte poate stabili forma instituţională şi juridică prin care serviciul financiar nou poate fi prestat şi poate solicita o autorizaţie pentru prestarea serviciului respectiv. Atunci când se solicită o astfel de autorizaţie, se ia o decizie într-un termen rezonabil, iar autorizaţia poate fi refuzată numai din motive prudenţiale.
(3)Prezentul articol nu împiedică o instituţie financiară a unei părţi să solicite celeilalte părţi să analizeze posibilitatea autorizării prestării unui serviciu financiar care nu este prestat pe teritoriul niciunei părţi. Cererea respectă dispoziţiile legii aplicabile pe teritoriul părţii care primeşte cererea şi nu este supusă obligaţiilor din prezentul articol.
Art. 1315: Transferul şi prelucrarea informaţiilor
(1)Fiecare parte permite unei instituţii financiare sau unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi să transfere informaţii în formă electronică sau în altă formă, către şi dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când prelucrarea este necesară pentru activităţile obişnuite ale instituţiei financiare sau ale prestatorului de servicii financiare transfrontaliere.
(2)Fiecare parte menţine garanţii adecvate pentru a proteja viaţa privată, în special în ceea ce priveşte transferul de informaţii cu caracter personal. În cazul în care transferul de informaţii financiare implică informaţii cu caracter personal, astfel de transferuri trebuie să fie în conformitate cu legislaţia care reglementează protecţia informaţiilor cu caracter personal pe teritoriul părţii unde îşi are originea transferul.
Art. 1316: Excepţia prudenţială
(1)Prezentul acord nu împiedică o parte să adopte sau să menţină măsuri rezonabile din motive prudenţiale, inclusiv:
a)protecţia investitorilor, a deponenţilor, a titularilor de poliţe sau a persoanelor faţă de care o instituţie financiară, un prestator de servicii financiare transfrontaliere sau un prestator de servicii financiare are o obligaţie fiduciară;
b)menţinerea siguranţei, solidităţii, integrităţii sau responsabilităţii financiare a unei instituţii financiare, a unui prestator de servicii financiare transfrontaliere sau a unui prestator de servicii financiare; sau
c)asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului financiar al unei părţi.
(2)Fără a aduce atingere altor mijloace de reglementare prudenţială a comerţului transfrontalier cu servicii financiare, una dintre părţi poate solicita înregistrarea prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi şi a instrumentelor financiare.
(3)Sub rezerva articolelor 13.3 şi 13.4, o parte poate, din motive prudenţiale, să interzică un anumit serviciu financiar sau o anumită activitate financiară. O astfel de interdicţie nu se aplică tuturor serviciilor financiare sau unui întreg subsector al serviciilor financiare precum subsectorul bancar.
Art. 1317: Excepţii specifice
(1)Prezentul acord nu se aplică măsurilor luate de o entitate publică în cadrul politicilor monetare sau de schimb. Prezentul alineat nu afectează obligaţiile unei părţi în temeiul articolelor 8.5 (Cerinţe de performanţă), 8.13 (Transferuri) sau 13.9.
(2)Prezentul acord nu impune unei părţi să furnizeze sau să permită accesul la informaţiile referitoare la activităţile comerciale şi conturile clienţilor individuali, ale prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere, ale instituţiilor financiare sau la orice informaţii confidenţiale care, dacă sunt dezvăluite, ar interfera cu anumite chestiuni de reglementare, de supraveghere sau de aplicare a legii sau ar fi contrare în alt mod interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi.
Art. 1318: Comitetul pentru servicii financiare
(1)Comitetul pentru servicii financiare instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (f) (Comitete specializate) include reprezentanţi ai autorităţilor responsabile de politica în domeniul serviciilor financiare cu experienţă în domeniul reglementat de prezentul capitol. Pentru Canada, reprezentantul comitetului este un funcţionar al Ministerului de Finanţe canadian sau succesorul acestuia.
(2)Comitetul de servicii financiare ia decizii de comun acord.
(3)Comitetul de servicii financiare se întruneşte anual sau cu o altă frecvenţă şi:
a)supraveghează punerea în aplicare a prezentului capitol;
b)organizează un dialog cu privire la reglementarea sectorului serviciilor financiare, cu scopul de a îmbunătăţi cunoaşterea reciprocă a sistemelor de reglementare respective ale părţilor şi de a coopera pentru dezvoltarea standardelor internaţionale, astfel cum este ilustrat în Memorandumul privind dialogul pentru reglementarea sectorului serviciilor financiare din anexa 13-C; şi
c)pune în aplicare articolul 13.21.
Art. 1319: Consultări
(1)O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice aspect care decurge din prezentul acord şi afectează serviciile financiare. Cealaltă parte examinează cererea cu atenţie.
(2)Fiecare parte se asigură că, atunci când există consultări în temeiul alineatului (1), delegaţia sa include funcţionari cu experienţă relevantă în domeniul reglementat de prezentul capitol. Pentru Canada, aceasta înseamnă funcţionari ai Ministerului de Finanţe canadian sau ai succesorului acestuia.
Art. 1320: Soluţionarea litigiilor
(1)Capitolul douăzeci şi nouă (Soluţionarea litigiilor) se aplică, astfel cum este modificat de prezentul articol, soluţionării litigiilor care decurg din prezentul capitol.
(2)În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord asupra componenţei comisiei de arbitraj instituite în scopul unui litigiu care decurge din prezentul capitol, se aplică articolul 29.7 (Componenţa comisiei de arbitraj). Cu toate acestea, se consideră că toate trimiterile la lista arbitrilor stabilită în temeiul articolului 29.8 (Lista arbitrilor) se referă la lista arbitrilor stabilită în temeiul prezentului articol.
(3)Comitetul mixt CETA poate stabili o listă de cel puţin 15 persoane, alese pe baza unor criterii de obiectivitate, fiabilitate şi bun discernământ, care sunt dispuse şi capabile să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: o sub-listă pentru fiecare parte şi o sub-listă a persoanelor care nu sunt resortisanţi ai niciunei părţi pentru a acţiona în calitate de preşedinţi. Fiecare sublistă cuprinde cel puţin cinci persoane. Comitetul mixt CETA poate revizui lista în orice moment şi se asigură că lista este în conformitate cu prezentul articol.
(4)Arbitrii incluşi în listă trebuie să aibă competenţe sau experienţă în dreptul sau reglementarea serviciilor financiare sau în practica acestora, ceea ce poate include reglementarea prestatorilor de servicii financiare. De asemenea, arbitrii care îndeplinesc funcţia de preşedinte trebuie să aibă experienţă ca membru al comisiei, consilier sau arbitru în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor. Arbitrii sunt independenţi, îşi exercită funcţia în nume propriu şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunei organizaţii sau a niciunui guvern. Arbitrii respectă codul de conduită din anexa 29-B (Codul de conduită).
(5)În cazul în care o comisie de arbitraj consideră că o măsură este incompatibilă cu prezentul acord şi măsura afectează:
a)sectorul serviciilor financiare şi orice alt sector, partea reclamantă poate suspenda beneficiile din sectorul serviciilor financiare care au un efect echivalent cu efectul măsurii în sectorul serviciilor financiare al părţii; sau
b)doar un sector, altul decât sectorul serviciilor financiare, partea reclamantă nu suspendă beneficiile în sectorul serviciilor financiare.
Art. 1321: Litigiile relative la investiţii în sectorul serviciilor financiare
(1)Secţiunea F din capitolul opt (Soluţionarea litigiilor legate de investiţii dintre investitori şi stat) se aplică, astfel cum este modificată prin prezentul articol şi anexa 13-B:
a)litigiilor legate de investiţii referitoare la măsurile cărora li se aplică prezentul capitol şi în cadrul cărora un investitor susţine că o parte a încălcat articolele 8.10 (Tratamentul investitorilor şi al investiţiilor reglementate), 8.11 (Compensarea pierderilor), 8.12 (Expropriere), 8.13 (Transferuri), 8.16 (Refuzul acordării de avantaje), 13.3 sau 13.4; sau
b)litigiilor relative la investiţii iniţiate în temeiul secţiunii F din capitolul opt (Soluţionarea litigiilor legate de investiţii dintre investitori şi stat) în care a fost invocat articolul 13.16 alineatul (1).
(2)În cazul unui litigiu legat de investiţii în temeiul alineatului (1) litera (a) sau dacă pârâtul invocă articolul 13.16 alineatul (1) în termen de 60 de zile de la introducerea unei acţiuni la tribunal în temeiul articolului 8.23 (Introducerea unei acţiuni la tribunal), se constituie o diviziune a tribunalului în conformitate cu articolul 8.27 alineatul (7) din lista stabilită în temeiul articolului 13.20 alineatul (3). În cazul în care pârâtul invocă articolul 13.16 alineatul (1) în termen de 60 zile de la introducerea unei cereri având ca obiect un litigiu relativ la investiţii, alta decât în temeiul alineatului (1) litera (a), perioada de timp aplicabilă pentru alcătuirea unei diviziuni a tribunalului în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) (Constituirea tribunalului) începe la data la care pârâtul invocă articolul 13.16 alineatul (1). În cazul în care Comitetul mixt CETA nu a făcut numirile în temeiul articolului 8.27 alineatul (2) (Constituirea tribunalului) în perioada prevăzută la articolul 8.27 alineatul (17) (Constituirea tribunalului), oricare dintre părţile la litigiu poate solicita ca secretarul general al Centrului Internaţional pentru Reglementarea relative la Investiţii ("ICSID") să aleagă membrii tribunalului din lista stabilită în temeiul articolului 13.20. În cazul în care lista nu a fost instituită în temeiul articolul 13.20 la data depunerii cererii în conformitate cu articolul 8.23 (Introducerea unei acţiuni la tribunal), Secretarului General al ICSID selectează membrii tribunalului dintre persoanele propuse de una sau de ambele părţi în conformitate cu articolul 13.20.
(3)Pârâtul poate sesiza în scris Comitetul pentru servicii financiare să ia o decizie dacă şi, în caz afirmativ, în ce măsură excepţia prevăzută la articolul 13.16 alineatul (1) este un mijloc de apărare valabil pentru cererea introdusă. Această sesizare nu se poate face mai târziu de termenul stabilit de tribunal pentru prezentarea de către pârât a cererii sale reconvenţionale. În cazul în care pârâtul sesizează chestiunea Comitetului pentru servicii financiare în temeiul prezentului alineat perioadele de timp menţionate la secţiunea F din capitolul opt (Soluţionarea litigiilor dintre investitori şi stat) sunt suspendate.
(4)Într-o sesizare în temeiul alineatului (3), Comitetul pentru servicii financiare sau Comitetul mixt CETA, după caz, poate decide în comun dacă şi în ce măsură articolul 13.16 alineatul (1) este un mijloc de apărare valabil pentru cererea introdusă. Comitetul pentru servicii financiare sau Comitetul mixt CETA, după caz, transmite o copie a deciziei comune către investitor şi tribunal, dacă este constituit. În cazul în care decizia comună concluzionează că articolul 13.16 alineatul (1) este o apărare valabilă pentru toate capetele de cerere în integralitatea lor, se consideră că investitorul şi-a retras cererea şi că procedura a fost întreruptă în conformitate cu articolul 8.35 (Suspendarea acţiunii). În cazul în care decizia comună concluzionează că articolul 13.16 alineatul (1) este o apărare valabilă doar pentru anumite capete de cerere, decizia comună este obligatorie pentru tribunal în ceea ce priveşte capetele de cerere respective. Suspendarea perioadelor de timp sau a procedurilor descrise la alineatul (3) nu se mai aplică şi investitorul poate continua acţiunea cu celelalte capete de cerere.
(5)În cazul în care comitetul mixt CETA nu a adoptat o decizie comună în termen de trei luni de la sesizarea Comitetului pentru servicii financiare, suspendarea perioadelor de timp sau a procedurilor prevăzute la alineatul (3) nu se mai aplică şi investitorul îşi poate continua acţiunea.
(6)La cererea pârâtului, tribunalul decide cu titlu preliminar dacă şi în ce măsură articolul 13.16 alineatul (1) este un mijloc de apărare valabil pentru cererea introdusă. Nedepunerea de către pârât a cererii respective nu aduce atingere dreptului pârâtului de a invoca articolul 13.16 alineatul (1) ca mijloc de apărare într-o fază ulterioară a procedurii. Tribunalul nu deduce nicio constatare nefavorabilă din refuzul Comitetului pentru servicii financiare sau al Comitetului mixt CETA de a adopta o decizie comună în conformitate cu anexa 13-B.